OPERA LIRICĂ

I. ARGUMENTAREA APARTENENŢEI LA GENUL LIRIC

 reuneşte, prin excelenţă, operele în care se dezvăluie complexitatea lumii interioare şi viziunea
unică despre lume, filtrată prin prisma subiectivităţii poetului;
 transmite în mod direct trăiri, sentimente, idei, exprimate de eul liric – vocea poetului – care
recurge la diverse ipostaze: îndrăgostit, contemplator, confesor etc.
 eul liric se identifică prin mărci lexico-gramaticale specifice (pronume/adjective pronominale,
verbe la persoana I/a II-a, invocaţii/interogaţii retorice, substantive în vocativ, interjecţii de adresare
etc.)
 favorizează sensurile figurate ale cuvintelor;
 recurge la imagini artistice, la procedee de expresivitate şi la figuri de stil;
 realizează muzicalitatea prin elementele de versificaţie/prozodie date de ritm, rimă şi măsură –
curgerea melodioasă a silabelor.
 modul de expunere privilegiat este descrierea artistică, fără a lipsi însă dialogul (interior) /
monologul.

II. SPECII ALE GENULUI LIRIC

 Pastelul – specia genului liric, în care se prezintă sentimentele şi trăirile eului poetic, în legătură
cu un colţ din natură, surprins într-un anumit anotimp sau moment ale zilei;
– tremenul pastel a fost preluat de literatură din artele plastice = o compoziţie realizată cu
creioane colorate, în tonuri pastelate.
 Caracteristicile pastelului:
- din punct de vedere artistic, limbajul utilizat este puternic figurat: abundenţa imaginilor
artistice şi a figurilor de stil;
- întregul registru de senzaţii şi sentimente este transmis exclusiv prin descrierea artistică, a
cărei capacitate de evocare face ca cititorul să se simtă efectiv transportat în peisajul descris.

*Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, fiinţe, fenomene.
– Descrierea literară reflectă sentimentele şi impresiile celui/celei care priveşte şi descrie.
– Descrierea poate fi:
a. obiectivă – clară, precisă, neutră din punctul de vedere al expresivităţii;
b. subiectivă sau artistică – expresivă, reflectând sensibilitatea şi viziunea personală a privitorului, cu un
limbaj în care predomină sensurile figurate ale cuvintelor şi imaginile
artistice.
– Tipuri de descriere literară/artistică:
a. tablou – înfăţişează privelişti de natură, aşezări omeneşti şi diverse obiecte, prezentarea detaliată a unei
acţiuni, a unui fenomen sau evenimente;
b. portret (individual/colectiv/autoportret) – descrierea care prezintă trăsăturile fizice şi morale ale unui
personaj.