Jocuri de autocunoastere: Fanteziile copilului

Fanteziile au o valoare extrem de importanta in cresterea si dezvoltarea copiilor.

Multi parinti se panicheaza in fata constatarii ca micutii lor impletesc adevarul si
"minciuna", construind ori de cate ori au ocazia povesti frumoase, dar ireale.
Ingrijorarile parintilor au in prim plan tendinta copilului de a denatura adevarul
("Copilul meu minte?") si abilitatea lui de a se conecta la realitate ("Pe ce lume
traieste?"). Tocmai de aceea, ne face bine sa stim, noua, adultilor, ca fantezia copiilor
este un aspect firesc si necesar in cresterea lor emotionala. Ba chiar, copiii au nevoie
sa fie ajutati sa isi exploreze scenariile imaginare, sa le dea frau liber si sa le
"consume", sa le deblocheze. Fanteziile unui copil sunt expresii ale sentimentelor
sale si de aceea este bine sa fie luate in serios.

Nu mai spunem de rezultatele cercetatorilor, in acest domeniu. Acestia

demonstreaza statistic ca, in general, copiii care isi dezvolta potentialul imaginar
dovedesc un mai mare coeficient de inteligenta (IQ). Ei reactioneaza mai prompt si
eficient in fata dificultatilor si pe parcursul procesulelor de invatare.

Cum ii incurajam pe copii sa fantazeze ”in mod eficient”? Ne cunoastem deja

copiii. Unii se joaca foarte mult si le face placere sa ne implice.

Exercitii de autocunoastere
Unii copii reactioneaza foarte bine la a asculta povesti, pe care le putem spune in
orice forma: oral, scris, cu ajutorul marionetelor. Le citim sau le inventam, eventual le
punem in scena, dar lasandu-le finalul deschis. Ele sunt insusite de copil, care
patrunde in ele si le construieste mai departe. In final, el va desena ceea ce si-a
imaginat. Astfel de incursiuni imaginare se numesc exercitii de fantezie ghidata.
Aceste povesti trebuie citite cu intonatie si suficient de lent, incat copiii sa aiba timp
sa "faca" lucrurile pe care le sugeram in text. Copiii sunt invitati sa inchida ochii si,
daca le vine mai la indemana, sa se intinda pe burta. Daca micutul dumneavoastra
ramane reticent sau chiar este infricosat sa inchida ochii, asigurati-l cu o fraza
precum: "Incearca si esti liber sa deschizi ochii pe furis, ori de cate ori simti nevoia."
Sunt mari sansele sa isi dea seama, dupa cateva incercari, ca nu se intampla nimic
ingrozitor. Este indicat sa lasati orice simt al penibilului la o parte si sa incercati sa
"simtiti" povestea, eventual inchizand si dumneavoastra ochii. Iata cateva exemple
de fantezii ghidate, oferite de Dr. Violet Oaklander in cartea sa, "Ferestre catre copiii
nostri".

Fantezia cu aripile. "Prefa-te ca observi ceva caraghios pe spatele tau. Dintr-o data
iti dai seama ca iti cresc aripi! Cum te simti cu aripile astea pe spate?... Incearca sa
iti misti aripile si sa vezi cum te simti cand faci asta... Acum uita-te in oglinda si da din
aripi... Acum imagineaza-ti ca urci pe un deal cu noile tale aripi in spate. Cand ajungi
in varf, iti deschizi aripile si urci in vazduh... Ce vezi in timp ce zbori? Cum te simti
acum ca poti zbura prin aer? Vezi alte animale sau oameni? Acum imagineaza-ti ca
te indrepti spre pamant. Cand ajungi jos, aripile iti dispar si te gasesti din nou in
aceasta camera." (Dr. Violet Oaklander, in cartea "Ferestre catre copiii nostri")

Fantezia cu panza de paianjan. "Intr-un alt grup, i-am rugat pe copii sa isi
imagineze, cu ochii inchisi, ca fiecare din ei este un paianjan si sa impartaseasca cu
voce tare experienta lor de a fi un paianjan care construieste o panza pe ploaie.

"Sunt un paianjan. Nu traiesc nicaieri. Imi place sa cutreier. Am multi prieteni, dar
astazi voiam sa fiu singur si sa nu am pe nimeni in jur." / "Sunt un paianjan. Imi place
sa ma catar pe flori. Imi place sa vad florile si pasarile. Ma simt cam rau pe ploaia
asta." / "Eu ma plimbam. Am incercat sa urc pe o floare, dar nu am reusit sa ajung in
varf. Am cazut." (Dr. Violet Oaklander, in cartea "Ferestre catre copiii nostri")

Fanteziile ghidate au doua beneficii minunate: ii ajuta pe copii sa isi descatuseze

sentimentele si sa le simbolizeze. Faptul de a patrunde in taramul securizat al
imaginatiei, in care totul este posibil, dar in acelasi timp nu este "real", ci un spatiu
personal, le da copiilor incredere. De aici, pare ca lucrurile, imaginile si cuvintele
"tasnesc", fara a fi copilul "vinovat" de ele, desi el este autorul, iar "izvorul" il
reprezinta tocmai lumea lui interioara, launtrica, autentica, ascunsa vederii noastre si
chiar a lui. Suportul fizic, lucrul cu mainile, tehnica creativa a desenului, ii ofera
copilului uneltele pentru a reprezenta, pentru a "fixa" fluxul de sentimente, ganduri si
stari. Desenele copilului, in urma fanteziilor ghidate, in care copilul intra in contact cu
el insusi, sunt ca o oglinda pentru sentimentele lui. El le priveste si le poate
interpreta, le poate descrie, pentru ca le vede, dar de fapt pentru ca pe el "se vede"
mai clar...
 Fantezia calatoriei. "As dori sa iti imaginezi ca mergi printr-o padure. Peste tot in
jurul tau sunt copaci si pasari care canta. Razele soarelui patrund printre ramurile
copacilor si locul este umbros. Este tare placut sa te plimbi prin aceasta padure. De-
a lungul cararii se gasesc flori mici, salbatice. Tu mergi pe carare. Sunt pietre de o
parte si de alta a drumului si din cand in cand vezi cate un animal mic, un iepuras
poate, luand-o la fuga. Mergi pe carare si curand observi ca poteca o ia in sus si
incepi sa urci. Acum iti dai seama ca urci pe un munte. Cand ajungi in varful
muntelui, te urci pe o piatra si te odihnesti. Te uiti in jurul tau. Soarele straluceste,
prin aer zboara pasari. In fata se afla un alt munte si, intre munti, o vale. Pe celalalt
munte se vede o pestera si ti-ai dori sa poti fi si tu pe acel munte. Observi apoi ca
pasarile zboara intr-acolo cu usurinta si iti doresti sa fii si tu o pasare. Deodata,
pentru ca esti intr-o calatorie imaginara si orice se poate intampla, iti dai seama ca
te-ai transformat intr-o pasare! Iti incerci aripile si vezi ca poti zbura fara probleme.
Asa ca iti iei zborul si plutesti cu usurinta pana pe partea cealalta a vaii. (Pauza,
pentru a-i da copilului timp sa zboare)." (Dr. Violet Oaklander, in "Ferestre catre copiii
nostri")

"Copiii au o multime de fantezii despre lucruri care nu s-au intamplat niciodata cu

adevarat. Cu toate acestea, respectivele fantezii sunt pentru ei foarte reale si de
multe ori, copiii le tin pentru ei insisi, ceea ce ii poate face sa se comporte in moduri
inexplicabile. Aceste fantezii imaginare-reale provoaca adesea sentimente de teama
sau anxietate. Ele trebuie scoase la lumina, pentru a putea fi abordate si a li se putea
pune capat." (Dr. Violet Oaklander)

Jocurile si exercitiile de autocunoastere se bazeaza mult pe fanteziile copiilor. Dar

mai sunt si altele, care vizeaza la fel de mult constientizarea corporala si lucrul cu
cele cinci simturi.

Bibliografie: Dr. Violet Oaklander: Ferestre catre copiii nostri. Gestalt-terapie pentru copii si adolescenti. Bucuresti, Editura Herald, 2013