Curs nr.

1
OBIECTUL ŞI PROBLEMELE TEORIEI ŞI METODICII ATLETISMULUI ŞI
LEGĂTURA SA CU ALTE ŞTIINŢE ŞI DISCIPLINE

1. Obiectul şi problemele teoriei şi metodicii atletismului.

Atletismul este o ramură a educaţiei fizice şi sportului ce are ca obiect studiul ansamblului de
acte şi acţiuni motrice privind alergările, săriturile şi aruncările, executate cu scopul dezvoltării
fizice armonioase pe de o parte sau obţinerii de performanţe cât mai înalte pe de altă parte. Încă
de la început facem diferenţierea între atletismul şcolar şi/sau de masă şi atletismul de
performanţă, care deşi utilizează aproximativ aceleaşi metode şi mijloace au finalităţi diferite.
Indiferent de orientare se urmăreşte învăţarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice
specifice:
- alergarea să se desfăşoare într-un timp cât mai scurt pe distanţa cerută de fiecare probă în
parte;
- săriturile să permită un drum cât mai lung al corpului subiectului fie în lungime fie în
înălţime, funcţie de probă;
- aruncările trebuie să trimită obiectul specific cât mai departe.
Un rol însemnat în acest demers îl are regulamentul specific fiecărei probe în parte. Acesta
îngrădeşte de obicei acţiunile subiectului, dar totodată permite egalitatea şanselor între
concurenţi. Ca atare atletismul este un sport eminamente individual ce presupune de asemenea o
bază materială specifică. Instrumentele cu care se măsoară performanţele sunt cronometrul şi
ruleta, iar instrumentele de lucru sunt specifice fiecărei probe. Ca atare unităţile fundamentale de
măsură sunt secunda şi metrul. Efortul este şi el diferenţiat şi specific pe probe.
De aici rezultă multitudinea de probleme pe care atletismul le are de rezolvat. Încercând o
clasificare a acestor probleme (fără a avea pretenţia de a fi singură şi exclusivistă), vom partaja
după cum urmează:
 Studiul tehnicii probelor:
- tehnica în probele de alergări scurte şi lungi;
- tehnica în probele de marş;
- tehnica în probele de alergări de ştafetă;
- tehnica în probele de garduri şi obstacole;
- tehnica în probele de sărituri;
- tehnica în probele de aruncări;
- tehnica în probele combinate.
 Studii asupra metodicii predării în cadrul aceloraşi probe.
 Studii privind atletismul în şcoală.
 Studii privind antrenamentul atletic:
- scopul, sarcinile şi părţile componente ale antrenamentului;
- mijloacele de bază ale antrenamentului;
- cerinţele metodice generale ale antrenamentului;
- pregătirea fizică;
- pregătirea tehnică şi tactică;
- pregătirea teoretică şi moral-volitivă;
- selecţia copiilor şi juniorilor;
- particularităţile antrenamentului pe probe.
  Studii şi interpretări reactualizate ale regulamentului pe probe.
 Cercetarea ştiinţifică pe diverse domenii.
Un accent deosebit se pune pe individualizarea specifică în cadrul fiecărei probleme
enumerată. Deşi în practică se respectă regulamentul şi ca atare şi forma clasică a tehnicii în
fiecare probă fiecare subiect rezolvă sarcina respectivă într-un mod original, specific fiecăruia în
parte. De asemenea în pregătire se folosesc metode şi mijloace individualizate deşi se pregătesc
pentru aceeaşi probă, sau au aceeaşi vârstă şi sex. Individualizarea se mai referă şi la nivelul
anatomic, biomecanic, biochimic, fiziologic, psihologic, pedagogic, sociologic, istoric, etc.

2. Atletismul şi legătura sa cu alte ştiinţe şi discipline.

Atletismul este o ştiinţă deoarece are un obiect de studiu, metode şi mijloace specifice
(exerciţiul fizic cu specific atletic), scop bine precizat şi legături în ambele sensuri cu alte
discipline şi ştiinţe.
Fiind parte componentă din Ştiinţa Educaţiei Fizice şi Sportului, evident are legătură cu
celelalte discipline ale acesteia:
- Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului;
- Teoria şi metodica antrenamentului sportiv;
- Jocurile sportive;
- Gimnastica;
- Halterele şi alte discipline cu o pondere mai mare sau mai mică.
În acest sens disciplinele se influenţează reciproc, unele achiziţii tehnice metodice, teoretice,
etc. împrumutându-se cu succes de la unele la altele.
Ştiinţele biologice ca Biologia, Genetica, Anatomia, Fiziologia, Biochimia, etc. au legături
evidente cu Atletismul. Să nu uităm că majoritatea calităţilor motrice este mai mult sau mai puţin
determinate genetic. De asemenea unele probe reclamă un anumit model somatic şi morfologic,
precum şi un echipament biochimic specific.
Ştiinţele sociale ca Psihologia, Pedagogia, Sociologia, Etica, etc. sunt la baza procesului
didactic din orice domeniu inclusiv în predarea Atletismului. Să nu uităm că lucrăm cu oameni
care sunt integraţi social, au aspiraţii specifice, motivaţii şi interese proprii. De asemenea fiecare
copil, pentru că l4or l-i se adresează în mod special instruirea, au o anumită construcţie psihică
care-i permite mai mult sau mai puţin să-şi însuşească deprinderile şi priceperile motrice.
Ştiinţele exacte precum Matematica, Fizica, Statistica, etc. au legătură evidentă cu
Atletismul. Se lucrează cu forţe externe, interne şi în mod special cu cifre. Acestea trebuiesc
prelucrate, pentru a fi interpretate şi a lua deciziile cele mai eficiente.