ÎNGRIJORAREA ZÂNEI NATURĂ

Prof. Anca Roman

Şc. Gim. „Carmen Sylva”
structura GPP Nr. 9, Iaşi

Este o zi tristă de început de toamnă. Vara s-a sfârşit odată cu vacanţa cea mare, iar
amorţeala toamnei pune stăpânire pe întreaga natură şi aşa supărată şi îngrijorată din cauza
nepăsării oamenilor, care aruncă la întâmplare pahare din plastic, hârtii, ambalaje fel de fel,
sticle şi doze de metal.
Zâna Natură se vedea neputiincioasă în faţa acestui dezastru. Îi dădeau lacrimile când
vedea iarba invadată de etichete colorate la tot pasul, râurile şi lacurile pline de bidoane de
plastic, crengile copacilor de care atârnă sacoşe multicolore. Era foarte tristă mai ales atunci
când vedea că oamenii nu contenesc să arunce deşeuri, fără milă peste tot. Din această cauză,
multe animale, păsări şi peşti se îmbolnăvesc fără scăpare, iar în păduri trăiesc din ce în ce
mai puţine animale, iar cântecul drăgălaş al păsărelelor se aude tot mai stins, peştişori jucăuşi
se văd tot mai rar în apele care devin tot mai tulburi şi mai nesigure pentru vieţuitoarele lor.
Cum stătea ea aşa supărată în castelul ei, de la capătul curcubeului, gândindu-se că
totul este pierdut, deodată îi bate cineva uşor la geam. Erau zânele cele mai mici, ajutoarele
Zânei Natură: Zânuţa Clopoţel, Zânuţa Colţ de munte, Zânuţa Sclipici şi Zânuţa Floare de
măr.
- Ce s-a întâmplat mărită stăpână? o întrebă Clopoţel. De ce eşti atât de mâhnită?
- Sunt tristă când văd că oamenii nu mă mai preţuiesc. Aruncă fără milă, la
întâmplare tot felul de deşeuri, care nu fac altceva decât să mă distrugă, să mă
urâţească şi să mă întristeze.
- Oh! draga noastră zână... cum am putea să-ţi fim de ajutor? se tângui Sclipici.
Suntem atât de ocupate cu pictarea frunzelor, colorarea fructelor, scrierea notelor
pentru craiul Vânt şi cu aducerea ploii...şi pentru toate astea nu avem decât o
săptămână la dispoziţie...!
Zâna Natură era atât de tristă şi de dezamăgită, încât aproape că nici nu le mai auzea.
Văzând disperarea din ochii ei, zânele cele mici s-au strâns laolaltă şi au început să se
gândească la un plan. Colţ de munte îşi aminti că văzuse de nenumărate ori copii care se
jucau fericiţi prin păduri şi poieniţe, se luau la întrecere la alergare pe malurile râurilor sau la
căţăratul în copaci. Mai ştia foarte bine că sunt copii pasionaţi să urmărească păsările atunci
când îşi construiesc cuiburile şi să observe cum se dezvoltă puii acestora, să studieze
insectele, să cerceteze peşterile şi fu de părere că ar trebui să-şi unească forţele cu copiii,
pentru că ea ştie foarte bine că dacă copiii ar vedea-o pe zâna Natură plângând, sigur i-ar veni
în ajutor! Astfel, Floare de măr veni cu ideea de a picta în culori vii trei coşuri de gunoi: cu
verde, coşul pentru colectarea sticlei, cu albastru cel pentru colectarea hârtiei şi cu roşu coşul
pentru colectarea deşeurilor din plastic. Zis şi facut. Cât ai zice cuvântul magie, trei coşuri de
gunoi, pictate în culori vii, aşteptau să fie umplute de copii cu deşeuri.
Colţ de munte n-a mai stat pe gânduri. Şi-a luat bagheta fermecată şi-a întins
aripioarele şi a pornit în zbor în căutarea copiilor inimoşi, gata să-i vină în ajutor Zânei
Natură. Nu mică i-a fost mirarea Zânei, când şi-a aruncat ochii pe fereastră, să vadă sute de
copii care adunau de zor gunoaie de pe malurile râurilor, alţii de prin poieniţe, câţiva, mai
mărişori de pe crestele munţilor. Totul s-a luminat ca prin minune cu ajutorul copiilor.
Deşeurile adunate au fost apoi sortate şi în felul acesta bidoanele de plastic s-au
transformat în minunate cuburi colorate, deşeurile de hârtie au ajuns şi ele la centrele de
reciclare transformându-se în minunate cărţi cu poveşti, obiectele din sticlă şi cioburile s-au
tranformat în acvarii pentru peşti şi alte vieţuitoare, care o dată ajunse în casele copiilor nu
au făcut decât să îi bucure pe aceştia.
Tristeţea de pe chipul Zânei Natură începu să se risipească. Bucurie şi încântare se
putea citi în ochii zânei la vederea acestor fapte.
Cele patru zânuţe îşi puteau vedea de treabă liniştite acum: frunzele şi fructele au fost
la timp pictate, vântul şi-a învăţat partitura. Iar ploaia....pentru aceasta nu afost nevoie decât
ca zânuţele să gâdile norii. Atunci milioane de picături de ploaie au pornit grăbite spre
pământ, hotărâte să ajungă la rădăcinile plantelor însetate.
Astfel, Zâna Natura îşi îmbrăcă rochia de toamnă în minunatele nuanţe de galben,
portocaliu, verde pal şi ruginiu erau o încântare pentru ochii ficăruia dintre noi.
Să avem mereu grijă de natură! În spatele ei sunt mii şi mii de zânuţe care o readuc la
viaţă de fiecare dată când aceasta are nevoie!