Evreii din Alba Iulia:

2014 Publicaţie apărută în cadrul programului

PATRIMONIUL DE ACASĂ – PATRIMONIU ȘI EDUCAŢIE
PATRIMONIUL COMUNITĂŢILOR ETNICE: CIMITIRELE EVREIEȘTI DIN JUDEŢUL ALBA
O istorie în piatră
 18 “
U NIV

19
ER

IE
BR

SI
TA
TE
A „1 DECE M
ALBA IULIA

Universitatea
Consiliul
"1 Decembrie 1918"
Judeţean Alba
Alba Iulia

Publicaţie apărută în cadrul programului

PATRIMONIUL DE ACASĂ – PATRIMONIU ŞI EDUCAŢIE,
PATRIMONIUL COMUNITĂŢILOR ETNICE:
CIMITIRELE EVREIEŞTI DIN JUDEŢUL ALBA
realizat cu sprijinul Comunităţii Evreilor Alba Iulia

text Studenţi participanţi

Daniel Dumitran Virgil Ioan Boancă
Raluca Maria Buiama
concepţie grafică Andrei Iosif Buta
Călin Şuteu Manuela Ileana Georgiu (Homănă)
Grigore Gorincioi
fotografii Ioan Lazăr
Valentin Ciontea, Daniel Dumitran Alina Carmen Luca
Mihai Aurelian Marcu
Membrii echipei de cercetare Cristina-Maria Mitrache
Daniel Dumitran, Valer Moga, Edmond Ioan Siladie
Călin Şuteu, Sorin Arhire Daniel-Mircea Szombati
Departamentul de Istorie, Arheologie şi Muzeologie Nicoale Adrian Teişi
Daniel Udrea
Tudor Borşan, Nicolae Paştiu Departamentul de Istorie, Arheologie şi Muzeologie
Departamentul de Ştiinţe Exacte şi Inginereşti Evreii din Alba Iulia:
© Toate drepturile rezervate
Miriam Caloianu, Center for Research for Romanian
Jewry, The Hebrew University of Jerusalem
Universitatea “1 Decembrie 1918"
din Alba Iulia, iunie 2014 O istorie în piatră

Comunitatea evreiască
Privilegiile principelui Transilvaniei,
Gabriel Bethlen, din 1623 și 1625, au creat
cadrul juridic pentru constituirea comunităţii
evreiești din Alba Iulia. Membrii ei se bucurau
de libertatea practicării comerţului, a
exercitării religiei după propriul rit și a purtării
portului specific. În deceniile următoare, și-au
constituit instituţiile vieţii comunitare,
continuitatea acestora putând fi însă urmărită
doar din secolul al XVIII-lea, când li s-au
reconfirmat privilegiile și au fost subordonaţi
faţă de Episcopia Romano-Catolică. În anul
1730 au fost adoptate statutele confreriei sacre
Hevra Kadișa, iar în 1736, daianul sefard
Abraham ben Isac Russo a inaugurat Pinkas-ul
(cartea comunităţii); din 1754, rabinul din Alba
Iulia a deţinut și funcţia de Șef Rabin al
Principatului.
Între anii 1779-1781, la iniţiativa
guvernatorului Samuel von Brukenthal, a fost
conceput proiectul concentrării tuturor
evreilor din Principat la Alba Iulia, rămas în
continuare singurul oraș liber în care ei
beneficiau de dreptul de locuire, dar acesta nu
a fost pus în practică. În 1787, împăratul Iosif al
II-lea le-a impus evreilor adoptarea de nume și
prenume germane. Dezbaterile privind
reglementarea definitivă a statutului lor nu au
a j u n s l a r e z u l t a t e c o n c r e t e . To t u ș i ,
comunitatea din Alba Iulia a militat, spre
mijlocul secolului al XIX-lea, pentru acordarea
de drepturi civile evreilor din Transilvania.
Solicitarea s-a materializat în trei etape: mai
întâi, permisiunea de a se așeza în marile orașe,
cu excepţia celor miniere, evreii fiind obligaţi în
schimb să adopte nume de familie stabile și să
redacteze registre matricole de stare civilă
(1840); apoi, recunoașterea egalei îndreptăţiri
a israeliţilor cu creștinii (1867) și a egalităţii
religiei iudaice cu confesiunile creștine (1895).
Comunitatea din Alba Iulia și-a pierdut
astfel întâietatea, încetând totodată să fie
subordonată Episcopiei Romano-Catolice, iar
autoritatea rabinului s-a restrâns la limitele
comitatului Alba Inferioară. Comunitatea a
rămas importantă numeric, o scădere
demografică dramatică producându-se doar în
circumstanţele deceniilor de după cel de-al
Doilea Război Mondial.
3

Cimitirul evreiesc
Atestat pe actualul amplasament
(strada Vasile Alecsandri, nr. 43) de două
planuri ale esplanadei fortificaţiei habsburgice
din anii 1804 și 1858, cimitirul modern al
comunităţii evreiești din Alba Iulia era, de fapt,
funcţional încă de la mijlocul secolului al XVIII-
lea. Conform consemnării autorilor planului din
anul 1804, terenul său fusese achiziţionat de la
oraș în anul 1764, dar el apare ca loc de
înmormântare a evreilor și într-un plan al
orașului din anul 1752. Situarea lui la limita
exterioară a esplanadei sud-estice a cetăţii,
care corespundea străzii denumite până la
Oraşul Alba Iulia în planul din 1752. Reproducere după Erdély története, vol. II. 1606-1830,
4 ed. Makkai László şi Szász Zoltán (Budapest: Akadémiai Kiadó, 1986), fig. 307.
începutul secolului XX Csürök rendje (Uliţa
Șurilor), se explică foarte probabil prin
modificările topografice determinate de
repoziţionarea orașului medieval, la est faţă de
vechiul amplasament, ca urmare a începutului
edificării fortificaţiei bastionare redenumite
Karlsburg, după numele suveranului
întemeietor, Carol al VI-lea de Habsburg.
Un cimitir anterior, utilizat în cursul
secolului al XVII-lea și la începutul veacului
următor, trebuie să fi existat, așa cum o atestă o
mărturie din păcate singulară din prima
jumătate a veacului amintit, dar poziţia lui
exactă rămâne o chestiune de elucidat.
Esplanada fortificaţiei Alba Iulia în planul din 1804. Reproducere după Gheorghe Anghel, Nicolae Josan,
„Locuitorii esplanadei fortificaţiei din Alba Iulia în anii 1804 și 1858”, Apulum XXXV (1998): pl. 2.
5
 Grădina lui Mendel Morminte vechi de preoţi şi leviţi Mormântul rabinului Ezekiel Paneth Cavourile familiale ĺonas, Schreiber, Friedmann, Gluck

Extinderea cimitirului în limitele
perimetrului actual s-a datorat donaţiiilor
făcute în anii 1874 și 1875 de Moise și Iosif
Mendel, cel de-al doilea rezervându-și pentru
înhumarea sa și a descendenţilor lui o parcelă
cunoscută până astăzi sub numele de
„Grădina lui Mendel”. Cea mai veche hartă a
cimitirului, anexată primului registru al
d e c e s e l o r, c o n ţ i n e n u m e l e c e l o r
înmormântaţi în perimetrul iniţial (sectorul C
actual), în centrul căruia se află mormântul
rabinului Ezekiel Paneth (1823-1845).
Înfăţișând imaginea sectorului istoric al
cimitirului, ea constituie un important suport
documentar pentru cunoașterea situaţiei sale
de astăzi.
O a doua hartă, ulterioară, prezintă toate
cele cinci sectoare ale cimitirului actual (A, B, C,
D și E), care încadrează de la nord-est la sud-
vest vechiul perimetru. În sectorul B, este
semnalată distinct „Rav Fischer” Garten, o
parcelă care circumscrie mormântul rabinului
Alexandru Fischer (1892-1932). Prin
monumentalitatea lor, se evidenţiază cele
patru cavouri din sectorul B, aparţinând
familiilor Glück, Friedmann, Schreiber și Iónás.
Multe alte monumente funerare, remarcabile
prin eleganţa stilistică ori frumuseţea aparte a
simbolurilor, constituie mărturii despre
existenţa unor membri de altădată ai
comunităţii, mai mult sau mai puţin marcanţi.

6 7
 privilegiat. Era prima sinagogă de zid din mărturiseau o predilecţie pentru ritul așkenaz
Transilvania, care îmbina elemente baroce și al comunităţii majoritare, rabinii au trebuit să-
Cele două sinagogi neoclasice. Este alcătuită dintr-o navă și asume slujirea în ambele rituri, chiar dacă
mărginită la vest de vestibulul (ulam) suprapus diferendele cu adepţii ritului sefard nu au putut
de galeria cu locuri pentru femei, mărturie a fi prevenite. O sinagogă a acestora, „sinagoga
Iniţial, cele două comunităţi din Alba respectării ortodoxiei, iar la est de chivotul nouă” sau „spaniolă”, a putut fi construită doar
Iulia (sefardă și așkenază) au utilizat sinagogi sfânt (Aron-Ha kodesh), adăpostind Torah în în ultimul sfert al secolului (între anii 1874 și
din lemn. Cei dintâi care au început construirea spatele ușilor acoperite de perdeaua brodată 1883), dar ea a fost victima sistematizării
unei sinagogi din piatră au fost sefarzii, dar (parocheth); în mijlocul sălii de adunare (heikal) urbane din timpul regimului comunist, fiind
lucrările au fost stopate în anul 1774 datorită se află bimah, de unde erau citite pasajele demolată în anul 1983, pentru a lăsa locul unui
lipsei aprobării oficiale. Încercarea lor de a o scripturistice. În ciuda acestor semne care magazin universal.
obţine în anul 1781, când sefarzii au invocat
diferenţele rituale faţă de așkenazi, dar și
spiritul toleranţei, nu a fost încununată de
succes, iar scăderea numărului membrilor
comunităţii nu a mai permis reluarea
demersului. Sinagoga actuală a fost ridicată în
timpul Șef Rabinului Ezekiel Paneth, care a
inaugurat-o în anul 1840. Personalitate de prim
rang a evreilor din Alba Iulia secolului al XIX-lea,
acesta era originar din Silezia și apropiat de
hasidism; înainte de a ajunge la Alba Iulia, mai
deţinuse demnitatea de rabin în Galiţia, la
Ostrik, și în Ungaria, la Tarczal.
Sinagoga, denumită după numele său
Mareh Yezekiel, se situa pe un amplasament
aflat în partea nord-vestică a orașului

Sinagoga veche din Alba Iulia (fotografie din Sinagoga nouă din Alba Iulia (carte poştală din colecţia Remus Baciu)
8 colecţia Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia)
9
 În prezent, în condiţiile scăderii
dramatice a numărului membrilor comunităţii,
ceremoniile religioase nu se mai pot desfășura
în sala mare de adunare.
Lucrările de restaurare a edificiului, deja
iniţiate, trebuie continuate în mod temeinic,
fiind recomandabilă includerea sinagogii,
alături de cimitir, în lista monumentelor
istorice, de unde ele lipsesc în mod aproape
inexplicabil. Îndeosebi cunoașterea cimitirului,
ca mărturie a trecutului comunităţii, este o
Sinagoga veche din Alba Iulia Sinagoga veche - interior
10
responsabilitate comună, care nu mai suferă
întârziere.
Valorificarea
patrimoniului cultural
Cercetarea iniţiată de Departamentul de
Istorie, Arheologie și Muzeologie al
Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,
cu sprijinul Departamentului de Știinţe Exacte
și Inginerești, în parteneriat cu Consiliul concrete în acţiunea de salvare și valorificare
Judeţean Alba, încearcă să răspundă acestei profesionistă a patrimoniului material și uman
necesităţi. Ea vizează realizarea unei hărţi – o moștenire comună și o parte a memoriei
topografice a sectorului vechi al cimitirului, colectivităţii de astăzi.
inventarierea și descrierea detaliată a
monumentelor funerare existente, stabilirea
tipologiei acestora și recuperarea inscripţiilor
în vederea publicării unui catalog.
Întregul demers face parte din
www.diam.uab.ro
programul „Patrimoniul de acasă – Patrimoniu și
Studenţii specializărilor Istorie - arheologie
educaţie”, subsumat principiului implicării în timpul documentării
11