Caracterizarea personajelor

Maitreyi este personajul principal, feminin din

romanul cu același nume scris de Mircea Eliade. Eroina
este inspirată din realitate, reprezentând tipul femeii
hinduse, caracterizată de către Eliade, atât în mod
direct (narator, alte personaje), cât și în mod indirect
( nume, felul de a vorbi , statut social, mediul în care
trăiește, vestimentație, gesturi etc). Este construită în
manieră realistă.
Prin caracterizarea directă aflăm ca Maitreyi este
o tânără bengaleză de 16 ani, fiica lui Narendra Sen,
un inginer din Calcutta. La numai 16 ani este o tânără
inteligentă și cultivată, având preocupări mature. Ea
nu doar că studiază filozofia, dar și ține conferințe
profund apreciate de un auditoriu select. Totodată,
Maitreyi este preocupată de lucruri copilărești, trăiește
în lumea fascinantă a miturilor. Portretul fetei este
realizat în întregime din perspectiva subiectivă a
naratorului-personaj, Allan, care se indragosteste treptat
de ea. Prin caracterizare directă, naratorul realizează,
în diferite etape ale iubirii lor, mai multe portrete, care
îi surprind vestimentaţia, chipul, detalii fizice senzuale
sau inocente, gesturi, calităţi, în încercarea de a
surprinde în transformare miracolul acestei femei
indiene. Când o vede pentru întâia oară, Allan nu este
impresionat, ba dimpotrivă, adolescenta i se pare chiar
„urâtă –cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele
cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară
bengaleză”.
La început, fata îi apare asemenea unei făpturi
nefireşti: „ făptura aceasta în mişcările ei moi”.Această
primă impresie se modifică într-o oarecare măsură când
merge împreună cu un prieten ziarist francez la o cină în
casa familiei Sen: „Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult
mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid, cu
papucii albi cusuţi în argint, cu şalul asemenea
cireşelor galbene –şi buclele ei prea negre, ochii ei
prea mari, buzele ei prea roşii […].” Ba mai mult,râsul
ei, „un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie şi de
copil în acelaşi timp”, îl fascinează pe Allan.
Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat,
din faptele, gesturile şi cuvintele ei, pe măsură ce Allan
se îndrăgosteşte. După ce o priveşte ca pe o
„curiozitate”, Allan o observă pe Maitreyi într-o altă
postură, aceea a unei persoane distante, protocolare,
chiar dispreţuitoare. De asemenea, nu i se pare
frumoasă, dar îi atrage atenţia braţul gol al fetei, de o
culoare stranie:„galben întunecat atât de tulburător,
atât de puţin feminin, de parcă ar fi fost mai mult al
unei zeiţe...”Pe erou îl uimeşte privirea ei, un gest
anume,pentru ca să alcătuiască un portret complet
femeii iubite, aceasta fiind văzută ca un amestec de
frumuseţe fizică, senzualitate, candoare şi spirit de
sacrificiu:„Nu are o frumuseţe regulată, ci dincolo de
canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare, în
sensul magic al cuvântului.”
Tânăra de numai 16 ani dovedeşte largi
disponibilităţi afective. Sufletul ei pur a fost permanent
însetat de iubire. Prima sa pasiune a fost un copac
numit„şapte frunze”, asupra căruia şi-a revărsat toată
afecţiunea. Apoi, a iubit ani în şir un tânăr care i-a
dăruit o coroană de flori într-un templu, pentru ca în
final să se lege cu jurământ de Tagore, modelul ei
spiritual şi„guru-ul”ei, pentru care îşi dorea să fie
bătrână, pentru a fi mai aproape de el. În schimb,iubirile
lui Allan fuseseră doar trupeşti, fără spiritualitate.
Apropierea ei de Allan este firească, iar dragostea este
plină de devotament şi naturaleţe.O scena semnificativa
pentru dragostea sa fata de Allan este cea a logodnei,
tânăra naivă imaginează o logodnă mistică, săvârşeşte
un jurământ sacru, având ca martor apa, pădurea şi
cerul. Într-una din nopţile următoare i se dăruieşte lui
Allan, pentru că„Unirea noastră a fost poruncită de
Cer.”O alta scena importanta este cea de după
despărţirea brutală de tânărul englez, cand fata dă
dovadă de tărie în apărarea iubirii ei, astfel explicându-
se şi gestul final când se oferă unui vânzător de flori cu
speranţa că va fi alungată de acasă,pentru a merge in
cautarea lui Allan.
 In concluzie, personajul lui Mircea Eliade ,”
Maitrey,este o femeie si un mit;este mai ales un simbol
al sacrificiuluiin iubire,traind cu o intensitatesi un
farmec de substanta tare,aromitoare ca insesi
parfumurile orientale.”-Pompiliu Constantinescu