INTRODUCERE

Crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creștine.

Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România.
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini, este sărbătoarea Naşterii
Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi
dăruim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarca şi în entuziasmul cu care se
fac pregătirile pentru această sărbătoare. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare
creştinii respectă Postul Crăciunului când nu mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se
astfel pentru a sărbători. Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipa
Crciunul. Apoi, pregătirea mâncărurilor capăta dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile
tradiţionale: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor
trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu cinstit de toată lumea.[4]
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea
bradului de Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii,
Moş Crăciun va aluneca prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de
colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din
casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cantate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului
şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor
au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degaja
atmosfera de sărbătoare şi bună dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii
Domnului şi Anul Nou. [5]
Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră
în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe mere,
nuci, colaci, bomboane şi chiar bani.
La români, Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători, dacă nu cea mai
importantă. Această sărbătoare, în care se îmbină fastul pregătirilor pentru masă, cu slujba de
la biserică, este dedicată Naşterii Mântuitorului. [4]
 Capitolul 1
STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII IN DOMENIUUL STRICT AL
TEMEI ABORDATE
1.1. Repere culturale si geografice ale Romaniei

România se situează în emisfera nordică a Globului, în sud-estul Europei Centrale, la

contactul acesteia cu Europa Orientală şi Peninsula Balcanică şi la încrucişarea unor
importante axe de circulaţie. Suprafaţa României este de 238 391 km2, reprezentând 4,8% din
teritoriul Europei şi 5,4% din suprafaţa Uniunii Europene.
Frontiera de stat are o lungime totală de 3 149,9 km, vecinii României fiind Republica
Moldova în nord-est, Ucraina în nord, Ungaria în nord-vest, Serbia în sud-vest şi Bulgaria în
sud, la care se adaugă 193,5 km reprezentând lungimea frontierei maritime.
Relieful ţării noastre este alcătuit din munţi, dealuri şi câmpii dispuse în amfiteatru,
concentric, pe o diferenţă de altitudine de 2 544 m între nivelul Mării Negre şi cel mai înalt vârf
din Carpaţi, vârful Moldoveanu. Spaţiul montan, Munţii Carpaţi, reprezintă 31% din suprafaţa
ţării, aceştia adeseori fiind comparaţi cu o cetate orografică având în interior Podişul
Transilvaniei. În cuprinsul Carpaţilor Orientali este localizat cel mai lung lanţ vulcanic al Europei,
iar Carpaţii Occidentali adăpostesc resurse importante de minereuri auro-argintifere.
Poziţia României pe Glob, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, determină
existenţa în ţara noastră a unui climat temperat-continental cu influenţe oceanice în regiunile
vestice şi centrale, mediteraneene în sud-vest, continental-excesive în est, scandinavo-baltice
în nord-estul ţării şi pontice în sud-est.
Teritoriul României este organizat administrativ în: comune (cu satele componente),
oraşe (unele declarate municipii) şi judeţe. Judeţele, în număr de 41, şi Municipiul Bucureşti
reprezintă unităţile administrativ-teritoriale tradiţionale în România, reflectând condiţiile
geografice, economice, social-politice şi legăturile tradiţionale şi culturale ale populaţiei. Din
1998, teritoriul naţional a fost organizat în regiuni de dezvoltare ce nu au personalitate juridică,
fiind constituite pentru a asigura colectarea, elaborarea şi difuzarea datelor statistice la nivelul
Uniunii Europene.
La recensământul din 2011, populaţia României totaliza 20 121 641 locuitori, ceea ce o
plasează în categoria ţărilor mijlocii ale lumii, pe locul 7 în cadrul Uniunii Europene şi pe locul
58 în lume (conform datelor Eurostat). Principalele oraşe ale ţării, a căror populaţie depăşeşte
100 de mii de locuitori, sunt Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Constanţa, Craiova, Braşov, Galaţi,
Ploieşti, Oradea, Brăila, Arad, Piteşti, Sibiu, Bacău, Târgu Mureş, Baia Mare, Buzău, Botoşani
şi Satu Mare.
Spaţiul rural românesc se întinde pe o suprafaţă de 207 522 km2, reprezentând 87,1%
din suprafaţa ţării şi concentrează 9,2 milioane de locuitori (46,0% din populaţia totală).
 Agricultura constituie o ramură de bază a economiei naţionale, aceasta având o
pondere de 5,6% din PIB (2013). Contribuţia agriculturii la crearea Produsului Intern Brut este
semnificativă comparativ cu valoarea medie din UE (1,7%). Comparativ cu celelalte state
membre ale Uniunii Europene, România are ponderea cea mai mare a populaţiei ocupată în
agricultură 29,3% (2012), media UE fiind de 5,7%.
În 2013, industria concentra 1,28 milioane de salariaţi şi avea o contribuţie de 24,4% la
crearea Produsului Intern Brut. Cele mai importante ramuri, atractive şi pentru investiţiile
străine, sunt industria textilă şi a confecţiilor, industria metalurgică, industria construcţiilor de
maşini, industria petrochimică şi cea de prelucrare a lemnului. Industria tehnologiei şi
comunicaţiilor este în dezvoltare, fiind avantajată de calitatea resurselor umane şi de nivelul
ridicat de pregătire profesională.

1.2. Obiective turistice

Potenţialul turistic al României se caracterizează printr-o mare diversitate, ca urmare a

existenţei unor condiţii naturale variate, precum şi a unor resurse culturale de mare valoare.
Potenţialul natural este completat de resursele turistice antropice, mai ales cultural-istorice,
precum existenţa unor situri arheologice, vestigii de cetăţi dacice, romane şi medievale, biserici
şi mănăstiri, edificii arhitectonice (palate şi castele), muzee, bogăţia şi diversitatea remarcabilă
a tradiţiilor etno-folclorice şi arhitectura populară. Fluxurile turistice sunt în creştere, ajungând în
2014 la peste 8,46 milioane de turişti, din care 22,6% au fost turişti străini.
În ultimii ani, România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni (mai mult
de 60% dintre turiștii străini provin din țările membre UE), rivalizând și fiind la concurență cu țări
precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Stațiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun,
Olimp și Mamaia (numite uneori și Riviera Română) sunt printre principale atracții turistice pe
timp de vară. În timpul iernii, stațiunile de schi de pe Valea Prahovei și din Poiana Brașov sunt
destinațiile preferate ale turiștilor străini. Pentru atmosfera lor medievală și pentru castelele
aflate acolo, numeroase orașe transilvănene precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Cluj-Napoca
sau Târgu Mureș au devenit niște importante puncte de atracție pentru turiști. De curând s-a
dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor.
Principalele puncte de atracție le reprezintă Castelul Bran, mânăstirile pictate din nordul
Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Săpânța. Alte atracții turistice
importante din România sunt cele naturale precum Delta Dunării, Porțile de Fier, Peștera
Scărișoara și încă alte câteva peșteri din Munții Apuseni. Regiune montană pitorească, cu
tradiții etnografice ce dăinuie nealterate, Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică
dinamică, datorată în primul rând mânăstirilor. Cele cinci mânăstiri cu pictură exterioară, intrate
în patrimoniul turistic mondial, își păstreaza frumusetea după mai bine de 450 de ani.
1.3. Craciunul in Romania

1.3.1. Crăciunul în Ardeal

Obiceiurile străvechi sunt încă respectate în multe sate din Ardeal. În seara de 23 spre
24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziua, cete de copii merg din
casă în casă cu colinda: Moș-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindișul sau Bună-dimineaţa la Moş-
Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc “piţărăi”. După credinţă
populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire. [6]
În Ardeal se păstrează un obicei vechi de sute de ani numit "Butea Feciorilor". Tinerii de
vârsta însurătorii colinda tot satul în straie populare şi iau la joc fetele nemăritate.
În Ardeal, sărbătorile de Crăciun începeau de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele
se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie, şi frământau plăcintele care vor fi unse cu
ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau
flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat.Tot în Ardeal se obişnuieşte ca în
noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând:
„Rod în cucuruzi!”.[5]

Sursa:http://smlive.ro/traditii-si-obiceiuri-de-craciun/
1.3.2. Crăciunul în Maramureș

Maramureşul este foarte bogat în obiceiuri şi de tradiţii de sărbători, mai ales în preajma
Crăciunului.
Casele trebuie să fie luminate şi cu porţile deschise. În seara de Ajun, cetele de feciori
încep să umble la colindat, o dată cu lăsarea serii. După ce s-au pregătit temeinic pentru
această zi, bărbaţii încep să colinde pe la casele oamenilor iar în schimbul colindei lor se
obişnuieşte să se ofere colaci, nuci, mere. [2]
Vor intra doar acolo unde sunt bine primiţi. De aceea, casele trebuie să fie luminate şi
poarta deschisă, doar aşa vor şti colindătorii unde să intre. Tradiţia spune că nu trebuie să
existe casa ne colindată. E ruşine că bărbaţii să nu-ţi calce pragul casei. Colindul tine până a
doua zi, când toate cetele de feciori se întâlnesc la biserică.
„Vicleimul” sau „Irozii” reprezintă datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui
lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea
înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban, şi este specifică
Maramureşului.[11]
Superstiţiile persistă încă, astfel încât nu se dă cu mătura de Crăciun, nu se spală rufe şi
nu se dă nimic cu împrumut. De asemenea, se dă de mâncare pe săturate animalelor din
gospodărie, inclusiv câte o bucăţică de aluat dospit, despre care se crede că le va feri de boli.
În unele zone, se spune că dacă în seara de Ajun, animalele se culca pe partea stânga, e semn
că iarna va fi lungă şi geroasă. Mai există şi credinţa că cei care plâng în Ajun vor plânge tot
anul care vine. În dimineaţa de Crăciun este bine să te speli pe fată cu apă de izvor în care se
pune un bănuţ de argint. [2]

Sursa:http://bucurestifm.ro/2014/12/24/datini-de-craciun-in-maramures-si-ardeal/
1.3.3. Crăciunul în Bucovina

În Bucovina, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate, mai mult decât în alte
părţi, fără mari abateri de la tradiţie. În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie
lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucruri împrumutate
pe durata sărbătorilor de iarnă. [3]
Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de ajun,
atunci când se pregăteşte o masă specială numită „masa de ajun” şi încep colindele.
Pregătirea mesei de ajun începea în primele ore ale dimineţii, când gospodinele coceau
colacii. Colacii Crăciunului se făceau în formă de 8 şi se păstrau până primăvara. Tot acum erau
preparate douăsprezece feluri de mâncare de post (grau pisat şi fiert, prune afumate fierte, bob
fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borş de bureţi, fasole fiartă şi "sleita" etc).
Familia se aşeză şi se ridică în acelaşi timp de la masă, în semn de deplină înţelegere şi
unitate. Există interdicţia de a se consuma în întregime cele douăsprezece feluri de mâncare,
resturile fiind păstrate pe masă până la Bobotează, când sunt puse în hrana animalelor sau
erau aşezate într-o farfurie în fereastră, alături de un pahar cu apă, pentru spiritele morţilor.[9]
Odată cu lăsarea întunericului, satele sunt animate de colindele cetelor de flăcăi care
străbat uliţele, de la un capăt la altul al satului, pe întreg parcursul nopţii. Tinerii se îmbrăca şi
astăzi în costume de iarnă tradiţionale, cu sumane sau cojoace, şi au căciulile împodobite cu
mirt şi muscate. În unele localităţi, concomitent cu cetele de colindători se deplasează cetele de
mascaţi „babe şi moşnegi” care prin joc, gesturi şi dialog transmit, în viziune proprie, principiul
fertilităţii, ca un preambul al Anului Nou. [13]

Sursa:http://www.inbucovina.ro/evenimente/festivaluri-sarbatori/program-craciun-in-bucovina-2013/
1.3.4. Crăciunul în Moldova

În Moldova, una dintre cele mai vechi tradiţii de Crăciun este păstrarea luminii.
Sărbătoarea Naşterii Domnului este strâns legată de solstiţiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an.
Deşi acest obicei mai este păstrat de foarte puţini locuitori ai zonei, în unele sate, oamenii încă
mai trudesc pentru păstrarea luminii. În seara de Ajun, moldovenii aprind un rug din buşteni
pentru a ţine cât mai mult lumina. [4]
Un alt obicei al zonei din preajma Crăciunului este lăsat în seama gospodinelor. În Ajun
femeile coc bucăţi de aluat, modelate în formă de opt incomplet. Preparatul poarte numele de
colăcei, iar bucăţile de pâine sunt agăţate pe perete, lângă icoane, unde rămân până la
echinocţiul de primăvară, în 23 martie. Colăcelul copt în Ajunul Crăciunului este luat apoi de
bărbatul casei când iese la arăt. După ce prima brazdă este trasată, bărbatul rupe Crăciunelul
în trei bucăţi, dintre care una o pune sub brazdă. O altă bucată o dă animalelor din gospodărie,
iar pe cea de-a treia o mănâncă el.
Membrul familiilor din Moldova care trudeşte cel mai mult pentru păstrarea tradiţiilor este
gospodina. Un alt obicei important, respectat cu sfinţenie în sudul Moldovei este tradiţia “Cei 12
Apostoli”. În zilele premergătoare Crăciunului gospodinele pregătesc nici mai mult nici mai puţin
decât 12 feluri de mâncare. Preparatele sunt aşezate pe masă în seara de Ajun, amintind astfel
de Cina cea de Taină. În ziua de Crăciun, după ce se întorc de la biserică membrii familiei se
aşează la masă. Tot în Ajunul Crăciunului femeile mai coc un colac, sub formă de coroană,
simbolizând coroana lui Iisus. Acesta, la fel ca şi Crăciuneii, este păstrat până în primăvară
când este dat animalelor care trudesc la câmp. [8]

Sursa:http://www.canal2.md/news/craciun- sarbatoare-oficiala-in-republica-moldova_5245.htm
1.3.5. Crăciunul în Dobrogea

Obiceiul colindatului, care este formă de manifestare specifică sărbătorii creştine a

Naşterii Domnului, în Dobrogea, mai ales în satele româneşti tradiţionale de pe limesul
dunărean de la Ostrov la Seimeni şi Topalu, o puternică tendinţă de conservare, chiar dacă nu
înregistrează o diversitate a repertoriului ca-n alte zone etnografice ale ţării. În majoritatea
satelor dobrogene, colindatul copiilor începe în după-amiaza Ajunului de Crăciun şi îl precede
colindatul flăcăilor. [10]
De obicei, copiii colindă în dimineaţa Ajunului de Crăciun până la prânz. Colindele
copiilor sunt scurte şi hazlii, vestesc sărbătoarea, urează belşug şi sănătate şi mai ales cer
daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp: colăcei, fructe şi, bineînţeles, bani.Tot în
Ajunul Crăciunului şi flăcăii merg la colindat odată cu lăsarea serii, în cete de câte 2-4 persoane
pentru fiecare sat şi încep să colinde odată cu lăsarea întunericului de la casa preotului, unde
se cântă un colind specific „Colindul de preot“, urmat de colinde obişnuite: „Colindatul de cu
seară“, „Sus în slava cerului“, „Colindul cel mare“
Pregătirea și împodobirea interiorului locuinței țărănești se face cu mare atenție în
fiecare gospodărie. Primirea colindătorilor în camera curată este un semn de mare cinste din
partea gazdei, dar și un prilej de sugerare a situației material a fetei de măritat. [14]
Gazdele răsplătesc pe fiecare membru al echipei de colindători cu cozonac, gogoşi şi
ţuică fiartă. La Oltina, pe de altă parte, există obiceiul de a se împleti coroniţe de flori
nemuritoare pe care gazdele cu fete de măritat le dăruiau anumitor flăcăi din ceată.
Ursul", "Brezaia","Capra", practicate în seara Ajunului de Crăciun, obiceiuri al
colindatului cu măşti, ce se mai practică în localităţile Niculiţel, Valea Teilor, Greci, Enisala.
"Oleleu" practicat în seara Ajunului de Crăciun de grupuri de flăcăi ce bat cu tălăngile în pământ
fiind aşezaţi în cerc sau semicerc în faţa casei sau porţii simbolizând protejarea gospodăriei de
spiritele rele. Obiceiul se mai practică în zona Macinului. [10]

Sursa:http://www.e-reporter.ro/traditii-de-craciun-in-dobrogea/
1.3.6. Crăciunul în Oltenia

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în
satele din Oltenia. Cele mai multe tradiţii sunt legate de atragerea binelui asupra gospodăriilor.
În zona Olteniei există tradiţii şi obiceiuri inedite, care se mai păstrează în mediul rural. În ajunul
Crăciunului în mai multe comune se vrăjeşte la foc. Toţi membrii familiei se adună în jurul
focului şi dau cu o nuia în foc zicând: “Bună dimineaţa lui Ajun / Că-i mai bună a lui Crăciun /
Într-un ceas bun / Oile lânoase / Vacile lăptoase / Caii încurători / Oameni sănătoşi / Să se facă
bucăţele, porumbul, grâul.” [7]
Tot în Oltenia în ziua de Crăciun are loc loc „Adunatul gunoaielor“. Oamenii merg prin
curte şi adună toate gunoaiele, în credinţa că gospodăria va avea pui mulţi, iar femeile se aşază
pe vine, aşa cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni. Steaua este un obicei vechi ce se
practică în Oltenia încă din Ajunul Crăciunului până la ivirea zorilor. Ceata este formată din
patru copii, iar fiecare are rolul lui stabilit dinainte: unul ţine Steaua, celălalt este responsabil cu
adunatul banilor, al nucilor şi al covrigilor, iar ceilalţi doi ţin sacul şi un ciomag, pentru a se
apăra de câini. Plugul cel Mare se practică în noaptea de Anul Nou. Se organizează de flăcăii
din sat şi este condus de un băiat mai viteaz. Cu Plugul cel Mare se merge doar la familiile
înstărite din localitate. [18]
"Piţărăii" este un obicei de pe vremea dacilor care se practică în localităţile de pe Valea
Jiului şi care semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a
pomilor. Piţărăii sunt numai bărbaţi, copii sau adolescenţi, organizaţi în cete, îmbrăcaţi în haine
populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei,
năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri
lungime. Alaiul porneşte apoi la colindat. [7]

Sursa:https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-craciun-in-oltenia-traditii-si-obiceiuri
1.3.7. Crăciunul în Banat

Una dintre cele mai importante festivităţi ale Crăciunului românesc o reprezintă colindul.
În unele sate din Timiş, tradiţiile vechi de secole se mai păstrează şi astăzi, aşa că la colindat,
din casă în casă, merg atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi “piţărăi”. În prima zi de Crăciun,
colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a
ajunge la locul unde s-a născut Pruncul Iisus. Un alt obicei este cel al „Viflaimului” sau „Irozii”,
reprezentând o scenetă prin care copiii refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui
Iisus. Tradiţia spune că cel care primeşte colindul va fi binecuvântat şi va avea numai noroc în
anul care vine, un semn de bunăstare fiind şi dacă prima persoană care intră în casă de
Crăciun este un bărbat. [16]
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să
arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste
care au trecut colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea
o recoltă foarte bună în anul următor.Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe
care se vor aşeza bucatele sărbătoreşti, să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau
floarea-soarelui, care se dau apoi la vite, ca să aibă casa linişte şi bogăţie. [4]
Unul, dintre cele mai frumoase și unice obiceiuri din Banat, este Colindul Dubașilor.
Dubașii sunt un grup de tineri, care bat tobele alert, pornind de la biserică și merg din casă în
casă tot satul, vestind Nașterea Domnului.

Surs
a:https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-craciun-in-banat-traditii-si-obiceiuri
 Capitolul 2
MATERIALE SI METODE

2.1. ASPECTE GENERALE ŞI SPECIFICE PRIVIND GASTRONOMIA

Gastronomie - artă culinară - este ştiinţa care studiază şi experimentează noţiunile de

alimentaţie, sortimentele de preparate culinare şi de cofetărie - patiserie, de către specialişti în
domeniu şi le oferă pentru comercializare, prin unităţile de alimentaţie. Aceste unităţi,
funcţionează corespunzător profilului şi specificul acestora, compartimentate şi dotate pe un flux
tehnologic, ergonomic şi igienic în păstrarea şi prelucrarea alimentelor la rece şi la cald,
rezultând produsul finit, de calitate, care trebuie să deschidă apetitul consumatorului, prin
formă, aspect, culoare, consistenţă şi gust.
Gastronomia înseamnă cunoaşterea raţională a tot ce are legătură cu modul de a se
hrăni al oamenilor. Scopul său este de a veghea sănătatea oamenilor, cu ajutorul celei mai
bune hrane posibile. Îi revine rolul de a propaga anumite principii, elaborate de şi cu sprijinul
celor care cercetează, furnizează sau prepară lucruri ce se pot converti în alimente. Astfel, ea
este aceea care, într-adevăr, pune în mişcare cultivatorii, viticultorii, pescarii, vânătorii şi
numeroasa familie a bucătarilor, indiferent de titlul sau calificarea sub care îşi desfăşoară
activitatea de preparare a alimentelor.
Gastronomia ţine cont de: istoria naturală, prin clasificarea pe care o face substanţelor
alimentare; de fizică, prin examenul compoziţiei alimentelor şi al calităţilor acestora; de chimie,
prin diverse analize şi descompuneri pe care alimentele le pot suferi; de bucătărie, prin arta de
a prepara mâncăruri şi a le da un gust plăcut; de comerţ, prin cunoaşterea mijloacelor de a
cumpăra ceea ce se consumă de pe cea mai bună piaţă posibilă şi de a furniza cât mai
avantajos ceea ce se vinde; de economia politică, prin resursele pe care le prezintă la import şi
mijloacele de schimb stabilite între naţiuni.
Gastronomia are legătură cu toate straturile sociale căci, dacă ea este aceea care
conduce banchetele regale, tot ea este cea care a calculat numărul optim de minute necesare
pentru fierberea unui ou. Subiectul material al gastronomiei este tot ceea ce poate fi mâncat.
Scopul său direct este conservarea stării de sănătate a indivizilor şi mijloacele necesare pentru
aceasta, cultura care produce, comerţul care face schimburi, industria care prepară şi
experienţa care inventează mijloacele pentru cea mai bună folosire.
Principalele activităţi ale unui gurmet includ descoperirea, gustarea, experimentarea,
cercetarea, înţelegerea şi documentarea în scris a alimentelor şi mâncărurilor.
Primul studiu de bază al gastronomiei este probabil eseul numit "Fiziologia gustului" (la
Physiologie du gout) de Anthelme Brillat-Savarin (apărut în 1825).

2.2. TRĂSĂTURI PARTICULARE ALE BUCĂTĂRIEI NAŢIONALE

Ţara noastră se află la o răspândire climatică, influenţele continentale şi central

europene mediteraneene în sud, mult mai şterse, cele baltice în nord. Acest climat este numai
în regiunea de câmpie, cea mai mare întindere a ţării (peste 75 %) având o climă de munte şi
deal. Alimentaţia populaţiei din ţara noastră a fost mai săracă în carne şi bogată în lapte,
cereale şi verdeţuri. Românii au consumat din cele mai vechi timpuri mai puţină carne decât
popoarele vecine. Explicaţia constă în faptul că păstorul nu-şi împuţina turma, sacrifica numai
animalele bolnave. Proteinele animale erau luate la noi cu predilecţie din lapte şi carne.
Bucătăria românească este denumirea pe care o poartă rezultatul grupării gusturilor și
obiceiurilor gastronomice specifice poporului român, de-a lungul vremii. Ea cuprinde
nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, preparate specifice, împreună cu obiceiuri provenite
prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a
intrat în contact dealungul istoriei. Bucătăria românească a fost influențată de bucătăria
balcanică, de cea germană, maghiară, sârbească, turcă şi italiană.
Cea mai lucrată bucătărie este cea din Moldova. Caracteristice pentru
preparatele moldoveneşti sunt sosurile cu smântână sau sosurile lejere fără făină sau cu puţină
făină. Preparatele dobrogene sunt săţioase, de rezistenţă, gustoase, dar cu o pregătire simplă
(friptura la proţap). Preparatele se bazează în special pe carne de oaie, vânat, peşte. Specific
este şi plăcinta dobrogeană preparată cu brânză de oaie şi servită cu iaurt. Influenţele orientale
au adăugat la preparatele autohtone o serie de alte preparate: mâncăruri cu orez, deserturi
foarte dulci cu nuci şi îmbibate cu siropuri concentrate, prăjituri cu stafide şi rahat.
În Muntenia, preparatele au un gust mai delicat şi finisaje mai rafinate. Este zona în care
s-a resimţit influenţa bucătăriei franceze, fără ca aceasta să înlocuiască specificul autohton.
Alături de ciorbele cu carne sau cu legume acrite, se consumă preparate simple din legume,
preparate din carne tocată, budinci gratinate din legume sau desert, ciuperci adăugate în
compoziţia unor preparate pentru aromă. Influenţa orientală s-a manifestat prin preparatele sale
specifice: musaca, pilaf, ciulama.Ceea ce apare deosebit din punct de vedere culinar în Ardeal
sunt sosurile şi garniturile dulci din fructe, sosuri grase preparate cu făină din abundenţă, supele
cu rântaş. Bulionul este adesea înlocuit cu boia dulce. În preparate predomină carnea de porc,
dar grăsimea preferată pentru preparate este untura. Preparatele din peşte nu sunt agreate.
Borşurile şi ciorbele sunt întâlnite doar în unele zone ale Transilvaniei, în Banat singura
variantă a acestora fiind supa dreasă cu iaurt.
În Banat preparatele la grătar sunt răspândite, preparatele “scurte” cum le numesc
bănăţenii nefiind pe gustul lor.
 Capitolul 3
REZULTATE SI DISCUTII

3.1 PREPARATE CULINARE SPECIFICE SĂRBĂTORII CRĂCIUNULUI ÎN ROMÂNIA

3.1.1. Preparate de Crăciun din Ardeal

În Ardeal, specifice sunt afumăturile: slănina, cârnaţii, costiţa şi ciolanul afumat, toate
sunt afumate pentru a rezista mai bine în timpul iernii.
De Crăciun, în gospodăriile care respectă cu sfinţenie tradiţiile culinare străvechi nu
lipseşte de pe masa de sărbători: ciorba de perişoare, care aici este cunoscută sub denumirea
de “zamă limpede de perişoare”. Pe lângă friptura de porc, care este servită nu cu garnitură de
cartofi, ci cu spanac şi sos de măcriş la care se mai adaugă şi sarmalele. In Ardeal, în fiecare
casă sarmalele au o reţetă specifică şi un gust diferit, în funcţie de cămara fiecărei gospodine.
La desert, prăjitură cu mere nu poate lipsi sau, în unele zone, mălaiul dulce cu iaurt. De băut,
bineînţeles pălincă este la loc de cinste, dar şi vinul de casă. [6]

Cateva dintre retetele de seama din bucataria ardeleaneasca inseamna: chisatura (o

pasta de slanina, ceapa si patrunjel), ciorbe cu smantana din belsug si tarhon, zame, tocanita,
papricas sau gulas din influenta ungureasca, tocana de galbiori cu mamaliga, varza ca la Cluj,
paine cu cartofi, gomboti cu prune, turta dulce, placinte felurite.
“Tradiţionale în Ardeal sunt zămurile sau ciorbele şi tocăniţele denumite în fel şi chip,
topală , popârcă, păpricaş, beşteleu, porodici topite. Mâncarea tradiţională ardelenească nu
constă în uscătri ci în zămuri şi tocăniţe”. (Mircea Groza)

Ciorba de perişoare
Friptura de porc, cu garnitură de cartofi, cu
sos spanac

Sarmale

Prajitura cu mere

Mălaiul dulce cu iaurt

Sursa:http://retete.unica.ro/recipe-categories/retete-din-ardeal/
3.1.2. Preparate de Crăciun din Maramureş

Gospodinele din Maramureş încep pregătirile pentru Crăciun cu două zile înainte. Ele
prepara bucatele tradiţionale zonei lor: pâine, colaci împletiţi, ciorba, cârnaţi uscaţi şi afumaţi,
friptura de porc, fasole cu ciolan, “curechi umpluţi” (sarmale), langoși cu brânză, ceapă și
mărar etc. Ca bauturi regasim tradiţionala horinca şi palinca de Maramureş.
Tot aici, tradiţionala mai este şi Stolnicul sau Pâinea anului, o pâine mare şi rotundă,
împodobită cu tot felul de semne din aluat. Despre această pâine se spune că trebuie păstrată
până la Anul Nou, atunci când este folosită de fetele nemăritate în ritualuri magice.

Balmoşul e specialitatea ciobanilor, făcută din branză de oaie, lapte si mămăligă, o

porție de sarmale umplute cu păsat și un codru de pâine coaptă pe vatră, un pahar de horincă,
iar ca desert o plăcintă creață sau cozonac cu nucă - ar putea reprezenta specialitatea casei
pentru bucătăria tradițională din Maramureș.
Vara, maramuresenii consuma foarte multe branzeturi, de la branza de casa sau urda la
branza de oaie sau cas,in pietele special amenajate, cele mai multe produsele sunt din lapte (in
special de oaie sau de vaca), care apar inca din luna mai si tin pana in septembrie.

Fasole cu ciolan
“Curechi umpluţi” (sarmale)

Langoși cu brânză, ceapă și mărar

Stolnicul

Balmoş
 Sursa:http://blog.hotelguru.ro/3-retete-traditionale-din-maramures/

3.1.3. Preparate de Crăciun din Bucovina

Specific în Bucovina este tochitura bucovineană, acesta este unul dintre cele mai
gustoase preparate de Crăciun.
Printre preparatele pentru Crăciun se numără şi zeamă de carne cu tocmagi (tăiţei),
răciturile din carne de cocos, (cârnaţi de porc prăjiţi, cotlet de porc prăjit, brânză de oaie, ochiuri
şi mămăligă), carne cu hrean şi smântână, cârnaţi afumaţi, jambon afumat, cozonac cu nucă şi
mac şi o prăjitură specifică cu mălai.
Alte preparate care se pregătesc de Crăciun sunt: colăceii bucovineni, ciorba
rădăuţeana şi pârjoalele bucovinene. [3]

Tradiționale sunt mâncărurile din fasole, roșii, gogoșari, ardei gras, dovleceii.
In Bucovina, totul se mănâncă folosind smântâna, ingredientul care se regăsește în
aproape toate produsele culinare bucovinene. Borșurile și tocăturile bucovinene sunt preparate
cu smântână: Borșul cu cartofi și sfeclă roșie, “Cuiburile de cinci” (cinci sarmale, fiecare cu
umplutura ei – de pui, de porc, de vită și de vițel cu oaie – învelite toate într-o frunză de podbal),
tocineii (chifteluțe din “barabule” bucovinene – cartofi bucovineni), păstrăvul pregătit cu
smântână etc. Alte ingrediente care caracterizează din punct de vedere culinar Bucovina sunt
hribii și păstrăvul.
 Tochitura bucovineană

Zeamă de carne cu tocmagi (tăiţei)

Răciturile din carne de cocos

Cozonac cu nucă şi mac

 Colăceii bucovineni

Sursa:http://blog.hotelguru.ro/5-dintre-cele-mai-gustoase-mancaruri-traditionale-din-bucovina/

3.1.4. Preparate de Crăciun din Moldova

Bucătăria moldovenească cuprinde numeroase reţete delicioase, mai ales la zile festive.
Spre exemplu, unul dintre preparatele de Crăciun populare în această perioadă a anului este
borşul acru, pârjoalele moldoveneşti sunt un fel de chifteluţe mai aparte datorită formei şi crustei
care le acoperă, rasolul moldovenesc cu hrean (carne fiartă de porc, pui sau vită cu smântână
şi sos de hrean) sarmalele moldoveneşti au o aromă aparte şi un mod special de preparare
care le face atât de delicioase, chişca este specifică, fiind un mat de porc umplut cu orez şi
carne tocată, fiert şi apoi prăjit, iar la desert specific sunt poalele în brâu şi cozonacii
moldoveneşti. [4]

Bucataria moldoveneasca se caracterizeaza prin mancaruri fine, rafinate si gustoase. La

prepararea mancarurilor moldovenesti se foloseste in special carnea de pasare si pestele in
zona sudica a Moldovei, dar si carnea de porc, de vita, laptele, ouale si branzeturile. Ciorbele
se acresc in general cu bors si se "drege" cu smantana si oua. Nu se folosesc foarte multe
condimente decat patrunjelul, mararul, cimbrul, chiparusul, usturoiul, leusteanul. Nu putem vorbi
de bucatarie moldoveneasca daca nu amintim aici: alivenci, racituri (pasare, porc), ciorba de
potroace, borsul moldovenesc, saramura de peste, sarmale, mamaliguta, parjoale
moldovenesti..

Borş acru

Pârjoalele moldoveneşti

Rasol cu hrean

Poalele în brâu
 Cozonac

Sursa: http://retete.unica.ro/recipe-categories/moldova/

3.1.5. Preparate de Crăciun din Dobrogea

Zona Dobrogei este recunoscută pentru preparatele culinare pescăreşti, ciorba

pescăreasca, saramura de crap, peşte la proţap, ştiuca umplută, tochitura dobrogeană
Alte reţete specifice sunt: cherdelele (plăcinte cu brânză şi verdeaţă), plăcinte cu brânză
dulce, baclava (deşert cu nucă şi miere) şi dulciuri cu stafide şi rahat. [14]

La prepararea mincarurilor se foloseste mult pestele, vinatul si carnea de oaie dar si

carnea de pasare, vaca si porc. Dobrogea este bogata in legume si fructe, lapte, brinzeturi si
oua.
Mancarurile din bucataria dobrogeana sunt usoare, gustoase, la pregatirea acestora se
foloseste mult untdelemnul, untul si margarina. Ciorbele se acresc cu bors, zeama de varza dar
si otet, sunt realizate din legume si mai ales peste. Se folosesc mult gustarile din legume
proaspete sub forma de salata in combinatie cu oua, branza, smantana. Sosurile sunt colorate
cu pasta de rosii, se obtin din legume inabusite cu faina dizolvata in apa si "stinse" cu supa de
oase. Preparatele de baza sunt insotite de garnituri din orez, legume dar si paste fainoase. Se
foloseste mult laptele batut, iaurtul dar si branza telemea care se consuma ca atare dar si in
pregatirea altor mancaruri.
 Saramura de crap

Ştiuca umplută

Ciorba pescăreasca

Cherdelele (plăcinte cu brânză şi verdeaţă)

 Baclava

Sursa: http://www.info-delta.ro/retete-culinare-31/specific-dobrogene/pagina-1.html

3.1.6. Preparate de Crăciun din Oltenia

La sărbătorile mari precum Crăciunul, mesele oltenilor sunt pline cu bucate. De Crăciun
de pe masă acestora nu lipseşte “careica la găleata” adică friptura în untura, cu praz proaspăt
lângă ea, ciulama de pui cu mamaliguta, ciorba de praz, tochitura olteneasca, sarmale, toba,
caltaboş, cârnaţi, piftie, iar la desert prăjitură cu lapte acru. La aceste mâncăruri gustoase oltenii
închina un pahar de vin roşu, o ţuică sau o palinca.

Bucataria din Oltenia pastraza si astazi obiceiul de a pregati mincarea in oale de pamant
care ofera un gust deosebit mancarurilor, ele poarta parfumul bucatariei noastre taranesti.
In bucataria olteneasca se folosesc legumele proaspete, pestele, carnea de pasare,
vaca si porc, lactatele si brinzeturile. Se pregatesc cum numai oltenii stiu s-o faca, gustoasele
ciorbe de stevie, fiertura olteneasca, care este o ciorba de pasare si legume fierte. Cand vorbim
de bucataria olteneasca, nu putem sa nu amintim preparatele specifice acestei zone: rosiile
umplute cu carne sau numai cu orez, saramura de peste si renumitii carnaciori oltenesti.
 Ciorba de praz

Careica la găleata

Ciulama de pui cu mamaliguta

Tochitura olteneasca
 Prăjitură cu lapte acru

Sursa:http://retete.unica.ro/recipe-categories/oltenia/

3.1.7. Preparate de Crăciun din Banat

Pentru Crăciun, nu lipseşte din meniul tradiţional al bănăţenilor: friptura, supa cu galuste,
cârnaţi, toba, caltaboş, sărmăluţele, o specialitate bănăţeană este şi muşchiul de porc umplut
cu carne măcinată şi bine condimentată învelit în prapure de porc la cuptor cu garnitură de
cartofi sau legume şi nelipsitele murături puse la butoi, cotoroage, varza călită, salata de boeuf,
pogăcelele cu jumări, prăjituri cu untura mare (cornutele sau crempita), cozonacul, griliaj. [16]

In banat nu exista masa de pranz fara ciorba. Supa cu zdrente este preferata
banatenilor. In bucataria banateana se gateste foarte mult cu carne de porc si de pui. Foarte rar
cu carne de vaca si peste. In Banat ciorbele sunt in general dulci si neacrite.
In general mancarurile banatene sunt grase, bogate, deseori contin legume prajite, iar
uneori sunt legate cu rantasuri, contin si smantana. Banatenii mananca destul de des supele cu
taitei de casa, supele gulas si ciorbele cu tarhon. Gulasul este si el la randul lui nelipsit din toate
bucatariile banatene.Specific acestor mancaruri banatene este sosul cu rantas care se obtine
din faina incinsa, care se stinge cu supa de oase sau supa de legume si se ingroasa cu
smantana. Banatenii ai au in zona un preparat numit “Varga Beles”. Se obtine din budinca
facuta din taitei de casa cu branza de vaca si stafide, invelita in foaie de placinta si copata in
cuptor la foc mic.
 Friptura

Supa cu galuste

Salata de boeuf

Crempita
 Griliaj

Sursa: http://adevarul.ro/locale/timisoara/cinci-retete-traditionale-banat-maestrul-html

BIBLIOGRAFIE

1. http://adevarul.ro/locale/timisoara/cinci-retete-traditionale-banat-maestrul-html
2. http://blog.hotelguru.ro/3-retete-traditionale-din-maramures/
3. http://blog.hotelguru.ro/5-cele-mai-gustoase-mancaruri-traditionale-din-bucovina/
4. http://retete.unica.ro/recipe-categories/moldova/
5. http://retete.unica.ro/recipe-categories/oltenia/
6. http://retete.unica.ro/recipe-categories/retete-din-ardeal/
7. http://traditiidinromania.ro/category/retete/retete-din-oltenia
8. http://www.canal2. craciun-sarbatoare-oficiala-in-republicamoldova_5245.html
9. http://www.crestinortodox.ro/craciun/obiceiuri-craciun/obiceiuri-craciun-bucovina
10. http://www.e-reporter.ro/traditii-de-craciun-in-dobrogea/
11. http://www.filmedocumentare.com/craciunul-maramures/
12. http://www.huntercastle.ro/blog/traditii-de-craciun-din-transilvania
13. http://www.inbucovina.ro/evenimente/sarbatori/program-craciun-in-bucovina-2013/
14. http://www.info-delta.ro/retete-culinare-31/specific-dobrogene/pagina-1.html
15. https://www.europafm.ro/craciunul-in-dobrogea/
16. https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-craciun-in-banat-traditii-si-obiceiuri
17. https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-craciun-in-moldova-traditii-si-obiceiuri
18. https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-craciun-in-oltenia-traditii-si-obiceiuri