TEST – DREPT CIVIL – Contractul de asigurare

1. Polița de asigurare poate fi:

o Numai la ordin
• Nominativă
o Doar la purtător

2. Dauna de asigurare
o Interesează doar în cazul asigurărilor de persoane
• Interesează doar în cazul asigurărilor contra pagubelor
o Interesează doar în cazul asigurărilor de bunuri

3. Referitor la sistemele de acoperire în asigurare:

o Sistemului primului risc se aplică doar materia asigurării de răspundere civilă;
o Sistemul acoperirii limitate se caracterizează prin faptul că asiguratorul suportă
paguba numai sub o anumită limită, franșisa, determinată în cifră absolută sau în
procentuale;
• Sistemului primului risc se caracterizează prin faptul că asiguratorul suportă în
întregime dauna, dar în limitele sumei asigurate;

4. Interesul asigurării
• În cazul asigurării de răspundere civilă, în reprezintă evitarea micșorării patrimoniului
asiguratului ca urmare a angajării răspunderii civile față de terțe persoane;
o În cazul asigurării de răspundere civilă, nu reprezintă relevanță deoarece indemnizația
de asigurare este datorată independent de existența vreo unei daune;
o În cazul asigurării de persoane, interesul asigurării îl reprezintă dauna efectivă,
evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de degradare sau pierdere
a bunului asigurat;

5. Indemnizația de asigurare
o Reprezintă totalul primelor de asigurare;
• Reprezintă suma de bani pe care asiguratorul o plătește asiguratului sau beneficiarului
asigurării la ivirea cazului asigurat
o Reprezintă suma de bani pe care asiguratorul o plătește asiguratului sau beneficiarului
asigurării la ivirea riscului asigurat

6.Asiguratorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la

persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului:
• Dacă accidentul a fost produs cu intenție, potrivit legii;
o Accidentul nu a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție
încearcă să se sustragă de la urmărirea penală;
o Accidentul nu a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile
legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar
dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor
infracțiuni cu intenție;
7. Prima de asigurare:
• Este alcătuită din prima adaos și prima destinată fondului necesar plății
indemnizațiilor de asigurare;
o Este alcătuită doar din prima adaos;
o Este alcătuită numai din prima destinată acoperirii cheltuielilor și profitului
asiguratorului;

8. Persoana care contractează asigurare:

• Este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurator;
o Nu este obligată să comunice în scris asiguratorului modificările intervenite cu privire
la modificările legate de împrejurările esențiale privind riscul;
o Nu este obligată să declare la data încheierii contractului informații sau împrejurări pe
care le cunoaște, relevante pentru preluarea riscului.

9. Cazul asigurat:
o La apariția sa, asiguratul este obligat să plătească indemnizația pentru asigurare;
• Este riscul asigurat care s-a produs;
o La apariția sa, asiguratorul este obligat să plătească prima de asigurare;

10. Suma asigurată:

o În cazul asigurării facultative de răspundere civilă, se stabilește prin acordul părților
deoarece pentru viața sau sănătatea omului nu se poate stabili o limită de valoare;
o La asigurarea de persoane, se stabilește printr-o evaluare și poate fi mai mică sau egală
cu valoarea reală a bunului;
• În cazul asigurării de răspundere civilă, întrucât cuantumul prejudiciului este incert, se
stabilește prin acordul părților contractante;
 Test IFR 15.11.2020 – Drept Civil – Contractul de vânzare
1. La contractul de vânzare:
a) vânzătorul răspunde pentru viciile aparente, cu privire la care cumpărătorul are
obligația să îl informeze pe vânzător fără întârziere;
b) vânzătorul nu răspunde pentru vicii aparente.
c) vânzătorul răspunde pentru viciile aparente, cu privire la care cumpărătorul are
obligația să îl informeze pe vânzător într-un termen de garanție de un an;

2. Dacă transmiterea proprietății este de natura contractului de vânzare, atunci:

a) un contract de vânzare care nu cunoaște acest efect este nul sau, în anumite condiții,
anulabil;
b) contractul încheiat fără transmiterea proprietății este un contract nenumit
c) putem afirma că transmiterea proprietății este un efect care caracterizează contractul
de vânzare.

3. Art. 1.653 C. civ.:

a) dispune în legătură cu o incapacitate a cărei încălcare se sancționează cu nulitatea
relativă.
b) face referire la noțiunea de drept litigios, prin care trebuie să înțelegem numai
drepturile care fac obiectul unui proces aflat pe rolul instanțelor de judecată;
c) dispune în legătură cu o incapacitate a cărei încălcare se sancționează cu nulitatea
absolută;

4. Promisiunea unilaterală de vânzare *

a) este totuna cu dreptul de preferință
b) este un act juridic unilateral
c) este un act juridic bilateral;

5. Vânzarea este:
a) deși în mod esențial este comutativ, poate fi și aleatoriu.
b) un contract aleatoriu, pentru ca existența sau întinderea prestațiilor părților sau
numai a uneia dintre ele nu se cunoaște la momentul contractării;
c) un contract comutativ, pentru că existența și întinderea prestațiilor datorate de părți
sunt certe și pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului;

6. În ipoteza în care prin contractul de vânzare se transmite un drept de proprietate:

a) transmiterea proprietății operează din momentul în care părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, iar acesta
a achitat prețul.
b) transmiterea proprietății operează din momentul în care părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, indiferent
dacă acesta a achitat sau nu prețul;
c) transmiterea proprietății operează din momentul în care părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului;
7.Vânzarea este, conform Codului civil:
a) un contract consensual, dar care, prin excepție, poate fi și solemn
b) esențialmente, un contract consensual
c) un contract solemn, dar care, prin excepție, poate fi și consensual

8. Suspendarea plății prețului:

a) poate fi invocată de cumpărătorul care află de existența unei cauze de evicțiune, până
când vânzătorul oferă o garanție corespunzătoare;
b) poate fi invocată de cumpărătorul care află de existența unei cauze de evicțiune, până
la încetarea tulburării;
c) nu poate fi invocată de cumpărătorul care a cunoscut cauza evicțiunii la momentul
d) încheierii contractului.

9. Garanția datorată pentru evicțiunea care rezultă din faptul personal al vânzătorului:
a) se referă atât la tulburarea de fapt, cât și tulburarea de drept săvârșită de către
vânzător;
b) poate fi vorba de o tulburare directă, realizată de vânzător, sau indirectă, săvârșită de
vânzător prin intermediul unui terț.
c) se referă la un fapt sau un act săvârșit de vânzător anterior încheierii vânzării, dar
necunoscut de cumpărător, sau ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract;

10. În temeiul obligației de garanție pentru vicii ascunse, cumpărătorul:

a) poate obține rezoluțiunea;
b) are dreptul să introducă o acțiune estimatorie, prin care urmărește înlocuirea bunului
vândut cu unul fără vicii.
c) nu are dreptul de a introduce o acțiune redhibitorie;

. Contractul de vânzare. Consimțământul, obiectul, cauza, forma

1. În cazul în care o parte, în mod culpabil, nu își execută sau execută necorespunzător
obligațiile asumate, cealaltă parte poate cere:
a) revocarea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât contractul este bilateral;
b) rezilierea, întrucât contractul poate fi cu executare succesivă, în cazul în care plata
prețului are loc în rate;
c) rezoluțiunea, întrucât este un contract consensual.

2. Dreptul de preempțiune la cumpărarea de terenuri agricole situate în extravilan este

incesibil:
a) întrucât Legea nr. 17/2014 prevede astfel;
b) caracterul incesibil derivă din natura legală a dreptului de preempțiune și din
dispozițiile privind dreptul de preempțiune din Codul civil, care reprezintă dreptul
comun; - art. 1739 din NCC
c) dreptul de preempțiune nu este incesibil, întrucât Legea nr. 17/2014 nu prevede acest
caracter.
3. Dreptul de preempțiune la cumpărarea de terenuri agricole situate în extravilan este
temporar:
a) fiindcă se exercită doar atât timp cât o persoană dorește să înstrăineze un teren situat
în extravilan;
b) fiindcă se stinge prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare;
c) deoarece trebuie exercitat într-un termen determinat.

4. Dreptul de preempțiune la cumpărarea de terenuri agricole situate în extravilan:

a) este supus unei interpretări restrictive;
b) reprezintă o derogare de la principiul liberei circulații a bunurilor;
c) reprezintă o limitare adusă atributului de dispoziție juridică ce intră în alcătuirea
conținutului juridic al dreptului de proprietate asupra unui teren agricol situat în
extravilan;
d) are prioritate în raport cu alte drepturi de preferință.

5. Dacă înstrăinarea unui teren agricol situat în extravilan urmează a fi făcută:

a) în cadrul unui schimb, nu există drept de preempțiune;
b) în cadrul unui contract de tranzacție, există drept de preempțiune;
c) cu titlu gratuit, nu există drept de preempțiune.

6. Cad sub incidența dreptului de preempțiune la cumpărarea de terenuri agricole situate

în extravilan:
a) vânzările silite, deoarece, lato sensu, se înscriu în noțiunea de vânzare-cumpărare;
b) vânzările prin care se înstrăinează o universalitate, dar numai dacă acestea conțin și
terenuri agricole;
c) orice contract de vânzare care are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate, a
dreptului de uz sau de uzufruct.

7. Nerespectarea dreptului de preempțiune la cumpărarea de terenuri agricole situate în

extravilan este sancționată cu:
a) nulitate absolută;
b) nulitate relativă;
c) inopozabilitate;
d) recunoașterea opțiunii preemptorului de a se subroga în locul cumpărătorului inițial
cu care vânzătorul a încheiat contractul.

8. Sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a dreptului de preempțiune la cumpărarea

de terenuri agricole situate în extravilan este:
a) nulitatea absolută, în cazul în care are loc vânzarea liberă a terenului la un preț mai
mic decât cel cerut în oferta de vânzare înregistrată de vânzător;
 b) nulitatea absolută, în cazul în care are loc vânzarea liberă a terenului în condiții mai
avantajoase decât cele din oferta de vânzare înregistrată de vânzător;
c) nulitatea relativă, în caz de nerespectare a dreptului de preempțiune;
d) nulitatea relativă, în caz de înstrăinare prin vânzare a unui teren agricol situat în
extravilan fără obținerea avizelor cerute de Legea nr. 17/2014.

9. Spre deosebire de reglementarea dreptului de preempțiune la cumpărarea de terenuri

agricole situate în extravilan, vânzarea făcută cu încălcarea dreptului de preempțiune
reglementat de art. 45 din noul Cod silvic este lovită de:
a) nulitate absolută;
b) nulitate relativă;
c) inopozabilitate.

10. Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică instituie:
a) un drept de preempțiune în favoarea expropriatului la dobândirea imobilului
expropriat;
b) un drept prioritar la dobândirea imobilului expropriat în favoarea expropriatului la
dobândirea imobilului expropriat;
c) un termen de 60 de zile de la primirea notificării, în care expropriatul își poate exercita
dreptul de preempțiune.

11. În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și

stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe:
a) oferta de vânzare a proprietarului este irevocabilă până la expirarea perioadei de
închiriere;
b) dacă chiriașul notifică proprietarului intenția de a cumpăra locuința, sub condiția
obținerii unui împrumut pentru plata prețului, contractul de închiriere se prelungește
cu șase luni;
c) deținătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a Ordonanței au un drept de
preempțiune la dobândirea imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință, care în
urma aplicării legii nu se restituie persoanelor îndreptățite.

12. Conform Codului civil, pentru exercitarea dreptului de preempțiune:

a) vânzătorul face titularului dreptului de preempțiune o ofertă de vânzare, care conține
toate elementele necesare în vederea încheierii contractului, inclusiv prețul;
b) dreptul de preempțiune se exercită, în cazul vânzării de bunuri mobile, în termen de cel
mult 10 zile de la comunicarea ofertei către preemptor;
c) dreptul de preempțiune se exercită, în cazul vânzării de bunuri imobile, în termen de
cel mult 10 zile de la comunicarea ofertei către preemptor.
 13. Conform Codului civil, în cazul vânzării către un terț a bunurilor cu privire la care există
un drept de preempțiune legal sau convențional:
a) aceasta este sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preempțiune de către
preemptor; - art. 1.731
b) aceasta este sub condiția rezolutorie a neexercitării dreptului de preempțiune de către
preemptor;
c) vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului
încheiat cu un terț.

14. Conform Codului civil, în cazul unui concurs dintre preemptori, contractul de vânzare se
consideră încheiat:
a) cu titularul dreptului legal de preempțiune, când vine în concurs cu un titular al unui
drept de preempțiune convențional; - art. 1.734
b) cu titularul dreptului legal de preempțiune care și-a manifestat primul intenția de a
încheia contractul, când titularul dreptului legal de preempțiune vine în concurs cu un
titular al unui drept de preempțiune convențional;
c) cu titularul dreptului legal de preempțiune ales de vânzător, când vine în concurs cu
alți titulari ai unor drepturi legale de preempțiune.

15. Conform Codului civil, dreptul de preempțiune are caracter:

a) indivizibil;
b) incesibil;
c) incesibil, dar se poate transmite inter vivos și mortis causa;
d) temporar;
e) patrimonial.

16. Conform Codului civil, dreptul convențional de preempțiune în legătură cu un imobil:

a) se notează în cartea funciară;
b) dacă a fost notat în cartea funciară, este necesar acordul preemptorului pentru ca cel
care a cumpărat sub condiție suspensivă să își poată înscrie dreptul în cartea funciară;
c) dacă a fost notat în cartea funciară, înscrierea în cartea funciară a dreptului celui care
a cumpărat sub condiție suspensivă se face sub condiția suspensivă ca, în termen de
30 de zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus înscrierea, preemptorul să
nu notifice biroului de carte funciară dovada consemnării prețului la dispoziția
vânzătorului. art. 1737 alin. (2)

17. Dacă bunul a existat, dar nu mai există la data perfectării contractului, vânzarea:
a) este perfect valabilă, bunul trebuind să fie înlocuit cu altul asemănător;
b) contractul nu produce niciun efect; art. 1.659 NCC
c) cumpărătorul are un drept de opțiune între a cere executarea în continuare a
contractului și a solicita rezoluțiunea contractului;
 d) este lovită de nulitate absolută.

18. Dacă bunul a pierit numai în parte la momentul vânzării unui bun individual
determinat:
a) contractul nu produce niciun efect;
b) cumpărătorul care nu cunoștea acest fapt în momentul vânzării poate cere anularea
vânzării; 1.658 NCC
c) cumpărătorul care nu cunoștea acest fapt în momentul vânzării poate cere reducerea
corespunzătoare a prețului. 1.658 NCC

19. Clauzele neclare din contractul de vânzare se interpretează:

a) în favoarea celui care se obligă;
b) în favoarea cumpărătorului, în toate cazurile;
c) în favoarea cumpărătorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor încheiate cu
consumatorii și contractelor de adeziune. – 1.671 NCC

20. La promisiunea unilaterală de vânzare:

a) este un act juridic bilateral;
b) este un contract unilateral;
c) este un contract sinalagmatic în cazul în care se nasc obligații și pentru beneficiar –
e.g., indemnizația de indisponibilizare, plata opțiunii, plata refuzului.

21. Promisiunea unilaterală de vânzare/de cumpărare:

a) nu se transformă în contract de vânzare în momentul în care părțile se decid să încheie
vânzarea, fiind necesară o nouă manifestare de voință pentru încheierea contractului
de vânzare;
b) se transformă în contract de vânzare în momentul în care părțile se decid să încheie
vânzarea;
c) se transformă în contract de vânzare doar dacă părțile stabilesc astfel și doar dacă
conține toate elementele pentru încheierea vânzării.

22. Spre deosebire de contractul de vânzare, la promisiunea de vânzare:

a) nu există obligația de predare a bunului;
b) nu există obligația de a transmite proprietatea;
c) există obligația de a încheia contractul de vânzare.

23. În lipsa unui termen stabilit de părți pentru valabilitatea unei promisiuni de vânzare:
a) obligațiile trebuie îndeplinite în termen de 3 ani de la data încheierii contractului;
b) obligațiile trebuie îndeplinite în termen de 6 luni de la data încheierii
contractului;
c) instanța poate stabili termenul de valabilitate.
24. La promisiunile unilaterale și bilaterale de vânzare, dacă promitentul refuză să vândă,
se poate dispune:
a) rezoluțiunea cu plata de daune-interese;
b) pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare;
c) nulitatea absolută.

25. La promisiunile unilaterale și bilaterale de vânzare:

a) se aplică principiul consensualismului, indiferent dacă privesc bunuri mobile sau
imobile;
b) se aplică principiul consensualismului doar dacă privesc bunuri mobile;
c) trebuie respectată forma autentică în cazul promisiunilor care privesc un bun
imobil pentru care contractul de vânzare se încheie în formă autentică;
d) ad validitatem, este suficient acordul de voință chiar și în cazul promisiunilor care
privesc un bun imobil pentru care contractul de vânzare se încheie în formă
autentică.
26. În cazul vânzării unui bun aflat in indiviziune:
a) este tot timpul vorba de vânzarea bunului altuia;
b) se aplică sancțiunea nulității absolute a contractului;
c) se aplică regulile specifice stării de indiviziune, în cazul în care nu a fost respectată
regula unanimității.

27. Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună și ulterior nu asigură
transmiterea proprietății întregului bun către cumpărător [și ținând cont de art. 641 alin.
(4) C. civ., conform căruia actele de dispoziție privind bunul comun se pot încheia doar cu
acordul tuturor coproprietarilor]:
a) cumpărătorul poate cere reducerea prețului proporțional cu cota-parte pe care nu
a dobândit-o;
b) cumpărătorul poate cere rezoluțiunea contractului, în cazul în care nu ar fi
cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi proprietatea întregului bun;
c) cumpărătorul poate cere daune-interese.

28. Prețul în contractul de vânzare:

a) este valabil chiar dacă nu este în mod strict determinat în momentul încheierii
contractului, dar al cărui cuantum poate fi determinat;
b) poate să fie stabilit la încheierea contractului fie într-o sumă de bani, fie într-o altă
prestație determinată;
c) trebuie sa fie sincer și serios.

29. În situația în care părțile desemnează un terț pentru determinarea prețului:

a) acesta trebuie să acționeze în mod corect, diligent și echidistant;
b) acesta este un expert care trebuie să acționeze în mod corect, diligent și echidistant;
c) acesta devine mandatarul comun al părților.

30. În situația în care părțile desemnează un terț pentru determinarea prețului:

a) dacă terțul desemnat nu stabilește prețul într-un termen stabilit de părți sau, în
lipsă, într-un termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea părții
interesate, instanța va desemna un expert pentru stabilirea prețului;
b) dacă prețul nu a fost determinat în termen de 6 luni de la încheierea contractului,
vânzarea este nulă absolut;
c) iar terțul desemnat nu stabilește prețul, părțile nu pot conveni alt mod de
determinare a prețului, sub sancțiunea nulității absolute;
d) terțul poate fi revocat anterior stabilirii prețului, cu acordul ambelor părți.

31. Nerespectarea prețului legal obligatoriu atrage ca sancțiune:

a) nulitatea absolută a contractului;
b) înlocuirea de drept a prețului convențional cu prețul legal;
c) nulitatea relativă a contractului.

32. Prețul nu este sincer:

a) atunci când este derizoriu;
b) atunci când este fictiv;
c) atunci când este deghizat.

33. Prețul nu este sincer:

a) atunci când este simulat;
b) atunci când părțile l-au stabilit cu intenția de a fi plătit și primit în realitate;
c) atunci când există o disproporție atât de mare între prestații încât se poate considera
că nu există preț.

34. Spre deosebire de prețul deghizat, prețul fictiv:

a) atrage sancțiunea nulității relative;
b) este acel preț care nu este datorat în realitate;
c) este acel preț care nu corespunde valorii bunului vândut.

35. Prețul este derizoriu:

a) când cuantumul acestuia nu corespunde valorii bunului vândut;
b) când prețul nu corespunde perfect valorii bunului vândut;
c) în cazul vânzării unui autoturism cu 300 de lei.

36. La contractul de vânzare, cauza:

a) este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul;
b) trebuie să existe, să fie licită și morală;
c) trebuie să fie expres prevăzută în contract.

37. Lipsa cauzei din contractul de vânzare:

a) atrage sancțiunea nulității absolute a contractului;
b) atrage sancțiunea nulității relative a contractului;
c) nu afectează valabilitatea contractului.

38. În cazul unui contract de vânzare care are ca obiect un bun a cărui valoare depășește
250 lei:
a) contractul va putea fi probat prin martori sau prin înscris sub semnătură privată sau
autentic;
b) contractul va putea fi probat doar prin înscris sub semnătură privată sau autentic;
c) ca situație de excepție, contractul va putea fi probat prin martori contra unui
profesionist, dacă actul a fost făcut în exercițiul activității sale.

39. Nerespectarea formei ad probationem la contractul de vânzare:

a) atrage sancțiunea nulității absolute a contractului;
b) atrage sancțiunea nulității relative a contractului;
c) atrage imposibilitatea părților de a proba existența și conținutul contractului.

40. Contractul de vânzare având ca obiect bunuri imobile:

a) produce efecte din momentul încheierii lui în formă autentică;
b) este opozabil terților din momentul îndeplinirii încheierii în formă autentică;
c) este opozabil terților din momentul îndeplinirii formelor de publicitate cerute de
lege – înscrierea în cartea funciară.

41. În principiu, contractul de vânzare este:

a) consensual;
b) real;
c) solemn.

42. În cazul înstrăinării unui autoturism, contractul de vânzare:

a) are caracter solemn, întrucât radierea și înmatricularea în circulație se face în baza
unui contract-tip;
b) nu derogă de la principiul consensualismului;
c) are caracter real

43. La vânzarea unui teren agricol din intravilan:

a) pentru validitatea actului se cere forma autentică;
b) nu este necesară forma autentică, deoarece terenul se află în intravilan;
c) nu trebuie respectat dreptul de preempțiune.

44. Contractul de vânzare este solemn:

a) dacă are ca obiect un autoturism;
b) dacă are ca obiect un teren;
c) dacă are ca obiect un apartament.

45. Vânzarea unui autoturism:

a) nou se face în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute;
b) se face în formă ad validitatem;
c) nou se face în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, condiția fiind
cerută ad validitatem;
d) are caracter consensual doar în cazul unui autoturism uzat;
e) are caracter consensual indiferent dacă este un autoturism nou sau uzat.

46. La vânzarea unui autoturism uzat:

a) trebuie să fie încheiat contractul de vânzare în forma prevăzută de Ordinul nr.
1069/2016 ca o cerință de validitate;
b) contractul de vânzare în forma prevăzută de Ordinul nr. 1069/2016 reprezintă un
contract tip și este cerut pentru realizarea procedurii de înmatriculare/înregistrare
pe plan fiscal/pe plan administrativ;
c) în caz de nerespectare pentru contractul de vânzare a formei prevăzute de Ordinul
nr. 1069/2016, intervine sancțiunea nulității absolute;
d) în caz de nerespectare pentru contractul de vânzare a formei prevăzute de Ordinul
nr. 1069/2016, intervine sancțiunea nulității relative.

1. Vânzătorul:
a. are obligația de a transmite proprietatea bunului în toate cazurile;
b. are obligația de a transmite proprietatea bunului sau după caz, dreptul vândut;
c. are obligația de a transmite proprietatea bunului în cazul vânzării bunului altuia;

2. La contractul de vânzare:
a. proprietatea se strămută cumpărătorului de drept, din momentul încheierii
contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă;
b. proprietatea se strămută cumpărătorului de drept, din momentul încheierii
contractului, doar dacă bunul a fost predat și prețul a fost plătit;
c. ca regulă, proprietatea se strămută cumpărătorului de drept, din momentul
încheierii contractului
d. de imobile, strămutarea proprietății de la vânzător la cumpărător este supusă
dispozițiilor de carte funciară.
3. Strămutarea proprietății:
a. implică obligația de predare a lucrului și de conservare până la predare – art. 1.483
b. implică obligația de predare a lucrului și obligația de garanție pentru vicii
c. implică obligația de garanție pentru evicțiune și obligația de garanție pentru vicii

4. Radierea drepturilor stinse asupra imobilului vândut:

a. reprezintă o obligație a vânzătorului de a radia din cartea funciară, pe cheltuiala
sa, drepturile înscrise asupra lucrului vândut, dacă acestea sunt stinse; - art. 1.677
b. reprezintă o obligație a cumpărătorului de a radia din cartea funciară, pe
cheltuiala sa, drepturile înscrise asupra lucrului vândut, dacă acestea sunt stinse;
c. reprezintă un drept al vânzătorului de a radia din cartea funciară, pe cheltuiala sa,
drepturile înscrise asupra lucrului vândut, dacă acestea sunt stinse;

5. La vânzarea în bloc a bunurilor:

a. bunurile sunt vândute în bloc, pentru un preț unic și global; - art. 1.679
b. proprietatea se strămută cumpărătorului îndată ce contractul s-a încheiat, chiar
dacă bunurile nu u fost individualizate
c. are ca obiect o cantitate de bunuri de gen individualizată prin masa ei, prețul fiind
stabilit global
d. proprietatea se strămută cumpărătorului la data individualizării bunurilor

6. Vânzarea pe încercate:
a. este o vânzare încheiată sub condiția suspensivă ca, în urma încercării, bunul să
corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului sau, în lipsa acestora,
destinației bunului, potrivit naturii sale; - art. 1.671
b. este o vânzare încheiată sub condiția rezolutorie ca, în urma încercării, bunul să
corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului sau, în lipsa acestora,
destinației bunului, potrivit naturii sale;
c. nu poate fi calificată ca o vânzare sub condiție deoarece ar fi o condiție pur
potestativă sancționată cu nulitatea absolută

7. Vânzarea pe încercate:
a. este identică cu vânzarea pe gustate
b. este o vânzare la care se apreciază dacă bunul corespunde în mod obiectiv
criteriilor stabilite la încheierea contractului sau, în lipsa acestora, destinației
bunului, potrivit naturii sale; - art. 1.681
c. este o vânzare la care se apreciază dacă bunul corespunde în mod subiectiv
criteriilor stabilite la încheierea contractului sau, în lipsa acestora, destinației
bunului, potrivit naturii sale;

8. Vânzarea pe gustate:
 a. are ca obiect doar bunuri care se pot gusta efectiv :
b. reprezintă acel tip de vânzare la care bunul trebuie să corespundă gusturilor
cumpărătorului, într-un sens mai larg decât simțul gustului; – art. 1.682
c. se poate încheia în mod tacit, prin expirarea termenului, atunci când bunul se află
la cumpărător iar acesta nu se pronunță la expirarea termenului convenit sau
statornicit prin uzanțe

9. Vânzarea pe gustate:
a. se încheie numai dacă bunul corespunde gusturilor cumpărătorului și dacă acesta
a făcut cunoscut acordul său în termenul convenit sau statornicit prin uzanțe –
art. 1.682
b. este o vânzare încheiată sub condiția suspensivă ca, în urma încercării, bunul să
corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului sau , în lipsa acestora,
destinației bunului, potrivit naturii sale;
c. nu poate fi calificată ca o vânzare sub condiție deoarece ar fi o condiție pur
potestativă sancționată cu nulitatea absolută

10. Vânzarea cu rezerva proprietății:

a. reprezintă acel tip de vânzare prin care vânzătorul își rezervă proprietatea bunului
până la plata integrală a prețului în rate – art. 1.684
b. nu este valabilă deoarece are cauză ilicită
c. este permisă doar dacă bunul nu a fost predat

11. La vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății:

a. obligația de plată a prețului este garantată cu rezerva dreptului de proprietate art.
1.685
b. cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate la data achitării ultimei rate din
preț
c. riscul bunului este transferat cumpărătorului la momentul predării acestuia

12. La vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății:

a. obligația de plată a prețului este garantată până la momentul transferării riscurilor
la momentul predării
b. cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate la data transferării riscurilor
c. riscul bunului este transferat cumpărătorului la momentul achitării ultimei rate
din preț

13. La vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății:

a. rezoluțiunea poate fi cerută pentru o neexecutare a obligației de plată a prețului
mai mare de o optime de preț- art. 1.756
b. nu dă dreptul la rezoluțiunea contractului
c. în caz de rezoluțiune, cumpărătorul păstrează beneficiul termenului pentru ratele
 succesive

14. La vânzarea cu plata prețului în rate și rezerva proprietății, în caz de rezoluțiune pentru
neplata prețului:
a. vânzătorul este obligat să restituie toate sumele primite, dar are dreptul să rețină,
pe lângă alte daune interese, și o compensație echitabilă pentru folosirea bunului
de către cumpărător
b. vânzătorul nu are dreptul să rețină o compensație pentru folosirea bunului de
către cumpărător
c. vânzătorul păstrează toate sumele primite ca o compensație echitabilă pentru
folosirea bunului de către cumpărător

15. La contractul de vânzare, obligația de predare:

a. se face prin punerea bunului vândut la dispoziția cumpărătorului, cu tot ce este
necesar , după împrejurări, pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei art.
1.685
b. presupune predarea bunului împreună cu accesoriile sale, precum și tot ce este
necesar pentru folosința sa perpetuă – art. 1.686
c. presupune predarea bunului și a fructelor bunului care se cuvin cumpărătorului
din momentul dobândirii proprietății – art.1.692

16. În cazul obligației de predare a bunurilor de gen:

a. vânzătorul nu este liberat de obligația de predare chiar dacă lotul din care făceau
parte bunurile a pierit în întregime, cu excepția cazului în care era expres prevăzut
în contract – art. 1.683 alin. 3
b. vânzătorul este liberat de obligația de predare chiar dacă lotul din care făceau
parte bunurile a pierit în întregime pe baza principiului bunurile de gen nu pier
c. vânzătorul nu este liberat de obligația de predare chiar dacă lotul din care făceau
parte bunurile a pierit în întregime, chiar și în cazul bunurilor de gen limitat

17. La contractul de vânzare, ca regulă, locul predării este:

a. locul unde se afla bunul la momentul încheierii contractului dacă predarea are ca
obiect bunuri prezente, individual determinate – art. 1.689
b. locul unde se afla bunul la momentul predării bunului
c. locul unde se afla bunul la momentul predării bunului și plății prețului

18. La contractul de vânzare, referitor la locul predării:

a. plata este cherabilă (la domiciliul debitorului) în cazul bunurilor prezente,
individual determinate
b. plata este portabilă, la domiciliul creditorului (cumpărătorul, creditorul obligației
de predare) în cazul bunurilor prezente, individual determinate
c. în cazul bunurilor de gen și al bunurilor viitoare locul executării obligației este
 domiciliul debitorului, vânzătorului (debitorul obligației de predare)

19. La contractul de vânzare:

a. vânzătorul răspunde pentru viciile aparente, cu privire la care cumpărătorul are
obligația să îl informeze pe vânzător fără întârziere – art. 1.690 alin. 3
b. vânzătorul răspunde pentru viciile aparente, cu privire la care cumpărătorul are
obligația să îl informeze pe vânzător într-un termen de garanție de 1 an
c. vânzătorul nu răspunde pentru vicii aparente

20. La contractul de vânzare, referitor la vicii aparente:

a. vânzătorul răspunde doar pentru viciile ascunse, care exclud ideea de vicii
aparente
b. vânzătorul răspunde pentru viciile aparente, fiind aplicabile distinct și dispozițiile
privind răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse – art. 1.690
c. vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ceea ce include și răspunderea
vânzătorului pentru vicii aparente

21. La contractul de vânzare:

a. cumpărătorul nu poate contesta calitatea sau starea lucrului vândut, pus la
dispoziție de către vânzător
b. cumpărătorul poate contesta calitatea sau starea lucrului vândut, pus la dispoziție
de către vânzător, în caz de dezacord asupra calității
c. în caz de dezacord asupra calității și de contestare a calității sau lucrului vândut
de către cumpărător, instanța va desemna un expert în vederea constatării art.
1.691

22. La contractul de vânzare, referitor la data predării, dacă nu s-a stabilit un termen pentru
predare:
a) cumpărătorul poate cere predarea de îndată ce prețul este plătit – art. 1.693
b) cumpărătorul poate cere predarea de îndată ce contractul s-a încheiat
c) cumpărătorul poate cere predarea după transferul proprietății

23. Vânzătorul poate suspenda executarea obligației de predare:

a) cât timp cumpărătorul nu acordă garanții suficiente pentru că va plăti prețul la termen
b) dacă obligația de plată a prețului este afectată de un termen și, după vânzare,
cumpărătorul devine insolvabil sau diminuează garanțiile acordate vânzătorului art.
1.694
c) iar dacă la data încheierii contractului cunoștea insolvabilitatea cumpărătorului, acesta
păstrează beneficiul termenului, dacă starea sa de insolvabilitatea nu s-a agravat în mod
substanțial
24. La vânzarea de bunuri imobile, în cazul vânzării unui imobil determinat, fără indicarea
suprafeței la un preț total:
a) nici cumpărătorul, nici vânzătorul nu pot cere rezoluțiunea sau modificarea prețului pe
motiv că suprafața este mai mică sau mai mare decât au crezut – art. 1.741
b) doar cumpărătorul poate cere rezoluțiunea sau modificarea prețului pe motiv că
suprafața este mai mică sau mai mare decât a crezut, doar dacă depășește a douăzecea
parte din suprafața convenită
c) doar vânzătorul poate cere rezoluțiunea sau modificarea prețului pe motiv că suprafața
este mai mică sau mai mare decât a crezut, doar dacă depășește a douăzecea parte din
suprafața convenită

25. La vânzarea de bunuri imobile, în cazul vânzării unui imobil determinat, fără indicarea
suprafeței la un preț stabilit pe unitate de măsură:
a) dispozițiile speciale din cod limitează aplicarea doar la cazul unei suprafețe de teren
dintr-o suprafață mai mare a cărei întindere sau suprafață nu este determinată – art.
1.742
b) cumpărătorul poate cere strămutarea proprietății numai după măsurarea și
delimitarea suprafeței vândute – art. 1.742
c) cumpărătorul sau vânzătorul pot cere rezoluțiunea sau modificarea prețului pe motiv
că suprafața este mai mică sau mai mare decât au crezut, doar dacă depășește a
douăzecea parte din suprafața convenită

26. La vânzarea de bunuri imobile, în cazul vânzării unui imobil determinat, cu indicarea
suprafeței la un preț total:
a) se aplică dispozițiile de drept comun
b) se aplică regulile speciale din art. 1741-1745
c) nu este expres reglementată în NCC ipoteza

27. La vânzarea de bunuri imobile, în cazul vânzării unui imobil determinat, cu indicarea
suprafeței la un preț stabilit pe unitate de măsură, dacă suprafața reală este mai mică
decât cea indicată în contract:
a) cumpărătorul poate cere vânzătorului suprafața convenită; - – art. 1.743
b) dacă cumpărătorul nu cere suprafața lipsă față de cea convenită sau vânzătorul nu o
poate oferi, cumpărătorul poate obține reducerea corespunzătoare a prețului
c) dacă cumpărătorul nu cere suprafața lipsă față de cea convenită sau vânzătorul nu o
poate oferi, cumpărătorul poate obține rezoluțiunea, dacă terenul nu mai poate fi folosit
conform scopului pentru care a fost cumpărat

28. La vânzarea de bunuri imobile, în cazul vânzării unui imobil determinat, cu indicarea
suprafeței la un preț stabilit pe unitate de măsură, dacă suprafața reală este mai mare
decât cea indicată în contract:
 a) dacă excedentul depășește a douăzecea parte din suprafața convenită cumpărătorul
va plăti suplimentul de preț sau va putea obține rezoluțiunea – art. 1.743 alin. 2
b) dacă excedentul nu depășește a douăzecea parte din suprafața convenită
cumpărătorul va plăti suplimentul de preț sau va putea obține rezoluțiunea
c) dacă excedentul nu depășește a douăzecea parte din suprafața convenită
cumpărătorul nu este dator să plătească prețul excedentului sau nici nu putea obține
rezoluțiunea

29. În caz de neexecutare a obligației predare, cumpărătorul are la dispoziție următoarele

mijloace de apărare:
a) excepția de neexecutarea a contractului care poate fi invocată de cumpărător
împotriva vânzătorului care pretinde plata prețului deși nu și-a executat obligația art.
1.556
b) acțiunea în executarea silită a obligației de predare, cu posibilitatea obligării
vânzătorului la daune moratorii.
c) acțiunea în executarea silită a obligației de predare, cu posibilitatea obligării
vânzătorului la daune interese egale cu prejudiciul suferit de către cumpărător ca urmare
a neexecutării obligației.
d) rezoluțiunea contractului de vânzare

30. Obligația de conservare a bunului vândut:

a) se apreciază după tipul abstract al omului prudent și diligent
b) se apreciază după culpa levis in concreto – art. 2.107
c) vânzătorul poate fi exonerat de răspundere numai dacă dovedește existența unei
cauze străine pentru care nu răspunde

31. Vânzătorul:
a) este de drept obligat să garanteze pentru evicțiunea care l-ar putea împiedica total sau
parțial pe cumpărător în stăpânirea netulburată a bunului vândut – art. 1695 alin. 1
b) garantează de drept doar pentru evicțiune totală
c) garantează de drept doar pentru evicțiune parțială

32. Garanția datorată pentru evicțiunea care rezultă din faptul personal al vânzătorului:
a) se referă și la tulburarea de fapt cât și tulburarea de drept săvârșită de către vânzător
b) se referă la un fapt sau un act săvârșit de vânzător anterior încheierii vânzării, dar
necunoscut de cumpărător, sau ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract
c) poate fi vorba de o tulburarea directă, realizată de vânzător, sau indirectă, săvârșită de
vânzător prin intermediul unui terț

33. Vânzătorul garantează pentru evicțiune:

a) față de cumpărător – art. 1.695
b) față de orice dobânditor subsecvent al bunului, cu titlu oneros sau gratuit – art. 1706
 c) față de orice dobânditor subsecvent al bunului, doar dacă este cu titlu oneros

34. Garanția este datorată pentru evicțiunea care rezultă din fapta unui terț:
a) dacă rezultă din pretențiile invocate de terț întemeiate pe un drept – art. 1.695 alin. 2
b) dacă cauza tulburării este anterioară datei vânzării
c) dacă cauza tulburării nu a fost adusă la cunoștința cumpărătorului până la acea dată

35. Obligația de garanție pentru evicțiune este:

a) indivizibilă între debitori art. 1.697 alin. 1
b) divizibilă între debitori
c) indivizibilă pasiv (același lucru ca la a)

36. Modificările convenționale ale obligației de garanție pentru evicțiune operează astfel:
a) clauzele de înlăturare a obligației de garanție contra evicțiunii sunt permise numai în
cazul în care evicțiunea se datorează faptei unui terț
b) clauzele de limitare a obligației de garanție contra evicțiunii sunt permise numai în
cazul în care evicțiunea se datorează faptei unui terț
c) părțile pot conveni ca vânzătorul să fie exonerat de orice garanție pentru evicțiune –
art. 1.698
d) clauzele de agravare a obligației de garanție pentru evicțiune pot privi atât faptul
personal al vânzătorului, cât și fapta unui terț

37. În cazul evicțiunii totale, cumpărătorul:

a) poate cere rezoluțiunea – art. 1.710
b) cumpărătorul are dreptul la restituirea prețului
c) cumpărătorul are dreptul la repararea prejudiciului

38. În cazul în care cumpărătorul a fost evins de întregul bun:

a) vânzătorul este obligat să restituie prețul în întregime, indiferent dacă la data evicțiunii
valoarea bunului a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie din neglijența
cumpărătorului, fie prin forță majoră – art. 1.701 alin. 1
b) vânzătorul este obligat să restituie prețul în întregime, dar se va ține cont dacă la data
evicțiunii valoarea bunului a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie din
neglijența cumpărătorului, fie prin forță majoră
c) vânzătorul este dator să plătească pe lângă prețul vânzării, sporul de valoare acumulat
de bun până la data evicțiunii – art. 1.701 alin. 2

39. Daunele interese datorate de vânzător în caz de evicțiune cuprind:

a) valoarea fructelor pe care cumpărătorul a fost obligat să le restituie celui care a fost
evins – art. 1.702 alin .1
b)cheltuielile de judecată din procesul în care a fost evins cumpărătorul și din procesul de
chemare în garanție a vânzătorului – art. 1.702 alin .2
 c) cheltuielile încheierii și executării contractului – art. 1.702 alin .3
d) pierderile suferite și câștigurile nerealizate – art. 1.702 alin .4

40. La contractul de vânzare, în caz de evicțiune:

a) vânzătorul de bună credință nu răspunde
b) vânzătorul de bună credință este ținut să restituie cheltuielile utile și necesare – art.
1.702 alin. 3
c) indiferent dacă vânzătorul este de bună sau de rea credință, acesta este ținut să
restituie doar cheltuielile utile și necesare

41. În caz de evicțiune parțială:

a) cumpărătorul are dreptul să ceară rezoluțiunea, dacă este cazul – art. 1700 alin. 1
b) dacă evicțiunea nu atrage rezoluțiunea, vânzătorul trebuie să restituie cumpărătorului
o parte din preț proporțională cu valoare a părții de care a fost evins, plus dacă este cazul
daune interese – art. 1.702
c) dacă evicțiunea atrage rezoluțiunea, vânzătorul trebuie să restituie cumpărătorului o
parte din preț proporțională cu valoare a părții de care a fost evins, plus dacă este cazul
daune interese

42. Înlăturarea evicțiunii de către cumpărător operează:

a) atunci când cumpărătorul a păstrat bunul cumpărat plătind terțului evingător o sumă
de bani iar vânzătorul este liberat prin rambursarea sumei plătite cu dobânda legală, la
data plății, plus cheltuieli – art. 1.703
b) atunci când cumpărătorul a păstrat bunul cumpărat dându-i terțului evingător un bun
iar vânzătorul este liberat prin rambursarea valorii bunului dat și a cheltuielilor – art.
1.704
c) nu este permisă

43. La garanția pentru vicii ascunse:

a) eroarea cade asupra substanței lucrului
b) falsa reprezentare cade asupra calităților esențiale la încheierea contractului
c) atrage sancțiunea nulității relative poate fi invocată într-un termen de 18 luni de la
data încheierii contractului

44. La garanția pentru vicii ascunse asupra lucrului vândut, viciul:

a) trebuie să fie ascuns, adică nu putea fi descoperit de cumpărător printr-o verificare
normală și atentă – art. 1.707 alin. 1
b) dacă viciul nu putea fi descoperit decât cu ajutorul unui specialist, pentru a beneficia
de garanție cumpărătorul era dator să apeleze la specialist la încheierea contractului
c) trebuie să fie grav – art. 1.707 alin. 1

45. La garanția pentru vicii ascunse asupra lucrului vândut:

a) viciul trebuie să fi existat la data încheierii contractului
 b) viciul trebuie să fi existat la data predării – art. 1.707 alin. 3
c) trebuie să nu fie vorba de o vânzare silită sau o vânzare de drepturi succesorale – art.
1.707 alin. 5

46. În temeiul obligației de garanție pentru vicii ascunse, cumpărătorul:

a) poate obține rezoluțiunea – art. 1.710 alin.1 litera (d)
b) nu are dreptul de a introduce o acțiune redhibitorie
c) are dreptul să introducă o acțiune estimatorie, prin care urmărește înlocuirea bunului
vândut cu unul fără vicii

47. În cazul obligației de garanție pentru vicii ascunse, vânzătorul:

a) de bună credință nu răspunde
b) indiferent dacă este de bună credință sau de rea credință va fi obligat la daune interese
pentru întregul prejudiciu cauzat
c) vânzătorul de bună credință va fi obligat să restituie cumpărătorului doar prețul și
cheltuielile făcute cu prilejul vânzării – art. 1.712 alin. 2

48. În cazul obligației de garanție pentru vicii ascunse, dacă bunul afectat de vicii ascunse
piere sau este deteriorat chiar prin forță majoră:
a) cumpărătorul nu mai poate beneficia de efectele garanției pentru vicii
b) cumpărătorul poate beneficia în continuare de efectele garanției pentru vicii
c) cumpărătorul suportă riscul pieirii fortuite a bunului iar acțiunea redhibitorie va fi
respinsă

49. În cazul obligației de garanție pentru vicii ascunse, viciul ascuns trebuie să se ivească:
a) într-un termen de garanție legal general de 1 an de la data predării
b) într-un termen de garanție legal general de 3 ani de la data predării în cazul unei
construcții
c) în termenul de garanție, care reprezintă termenul limită până la împlinirea căruia
trebuie introdusă acțiunea în garanție pentru vicii ascunse pentru a opera prescripția

50. În cazul obligației de garanție pentru vicii ascunse, termenul de prescripție este:
a) 3 ani
b) 6 luni în cazul unui vânzător de bună credință și 3 ani în cazul unui vânzător de rea
credință
c) 1 an
 Contractul De Vânzare. Noțiune, Caractere, Interpretare

1. Dacă transmiterea proprietății este de natura contractului de vânzare, atunci:

a) un contract de vânzare care nu cunoaște acest efect este nul sau, în anumite condiții,
anulabil; (fals)
b) contractul încheiat fără transmiterea proprietății este un contract nenumit; (fals)
c) putem afirma că transmiterea proprietății ține și de esența contractului de vânzare. (fals)

2. Prin contractul de vânzare se poate transmite un drept real, cum ar fi:

a) dreptul de uzufruct; (adevărat)
b) dreptul de superficie sau un drept de creanță; (fals)
c) un drept din materia proprietății intelectuale. (fals)

3. Prin contractul de vânzare:

a) se poate înstrăina întregul patrimoniu al unei persoane;
b) se poate înstrăina, în mod excepțional, un patrimoniu;
c) se poate înstrăina, în mod excepțional, o fracțiune de patrimoniu.

4. Vânzătorul poate alege să înstrăineze:

a) drepturi personale nepatrimoniale;
b) drepturi patrimoniale cu caracter personal;
c) drepturi de creanță.

5. În cazul contractului de vânzare:

a) ține de natura contractului ca prețul să fie exprimat sub forma unei sume de bani;
b) ține de esența contractului ca prețul să fie exprimat sub forma unei sume de bani;
c) prețul poate fi stabilit de către părțile contractante și sub forma unei
prestări de serviciu.

6. Dacă A și B își exprimă consimțământul în legătură cu viitoarea transmitere a

proprietății în schimbul unui preț exprimat într-o sumă de bani:
a) suntem în prezența unui contract de vânzare;
b) nu suntem în prezența unui contract de vânzare, ci a unei promisiuni de vânzare-
cumpărare;
c) este vorba despre un contract de vânzare afectat de modalități.

7. Vânzarea este:
a) un contract care generează obligații reciproce și interdependente între părți;
b) un contract care generează obligații numai în sarcina uneia dintre părți, întrucât
transmiterea proprietății are loc chiar din momentul încheierii contractului;
c) un contract real, întrucât transmite drepturi reale.

8. Întrucât obligațiile părților contractante sunt interdependente și reciproce, fiecare

avându-și cauza juridică în cealaltă:
a) în cazul în care una dintre părțile contractante nu își execută obligația ce îi incumbă, dar
va pretinde ca cealaltă parte să își execute obligația corelativă, atunci aceasta din urmă se va
putea apăra prin invocarea excepției de neexecutare a contractului;
b) contractul de vânzare va putea fi desființat printr-o acțiune în rezoluțiune promovată de
către partea care nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea sau se declară gata să își execute
obligația, în cazul în care cealaltă parte, în mod culpabil, nu își execută sau execută în mod
necorespunzător obligațiile asumate;
c) se justifică și problematica suportării riscului contractului de către debitorul obligației
imposibil de executat.

9. Vânzarea:
a) este întotdeauna un contract în care ambele părți urmăresc să își procure un avantaj în
schimbul obligațiilor pe care și le asumă și, prin urmare, obligațiile părților contractante vor
fi apreciate după criteriul culpa levis in concreto;
b) poate fi, în mod excepțional, un contract în care una dintre părți urmărește să îi procure
celeilalte părți un avantaj, fără a urmări să obțină un contraechivalent;
c) poate deveni cu titlu gratuit, dacă vânzătorul alege să nu îl urmărească pe cumpărător
pentru plata prețului.

10. Vânzarea este:

a) un contract comutativ, pentru că existența și întinderea prestațiilor datorate de părți
sunt certe și pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului;
b) un contract aleatoriu, pentru ca existența sau întinderea prestațiilor părților sau numai
a uneia dintre ele nu se cunoaște la momentul contractării;
c) deși în mod esențial este comutativ, poate fi și aleatoriu.

11. Vânzarea este, conform Codului civil:

a ) un contract consensual, dar care, prin excepție, poate fi și solemn;
b) un contract solemn, dar care, prin excepție, poate fi și consensual;
c) un contract consensual.

12. În ipoteza în care prin contractul de vânzare se transmite un drept de proprietate:

a) transmiterea proprietății operează din momentul în care părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului;
b) transmiterea proprietății operează din momentul în care părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, indiferent dacă
acesta a achitat sau nu prețul;
c) transmiterea proprietății operează din momentul în care părțile au convenit asupra
bunului și asupra prețului, numai dacă bunul a fost predat cumpărătorului, iar acesta a
achitat prețul.

13. Transferul dreptului de proprietate este amânat atunci când:

a) se inserează o condiție rezolutorie în contract;
b) se inserează o condiție suspensivă în contract; - art. 1400
c) se inserează un termen suspensiv în contract

14. În cazul cumpărării unui bun dintr-un magazin cu regim de autoservire:

a) contractul se încheie din momentul individualizării bunului;
b) contractul se încheie în momentul achitării prețului la casa de marcat;
c) cumpărătorul devine proprietarul bunurilor în momentul individualizării lor,
conform regulilor generale.

15. Contractul de vânzare:

a) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă manifestarea de voință a părților este
însoțită de remiterea materială a bunului;
b) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă încheierea sa se face în mod
determinant și în considerarea persoanei contractante;
c) poate fi un contract intuitu personae, numai dacă încheierea sa se face în mod
determinant și în considerarea persoanei contractante, aspect care trebuie să rezulte
neîndoielnic din cuprinsul contractului.

16. În ceea ce privește interpretarea, în materia vânzării se aplică următoarele reguli

speciale:
a) clauzele contractuale vor trebui să fie interpretate în mod coordonat, dându-se fiecăreia
sensul ce rezultă din întregul contract;
b) dispozițiile neclare se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul;
c) orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretează prin aplicarea principiului in dubio
contra stipulantem.

17. Contractul de vânzare nu poate avea ca obiect:

a) numai un drept de servitute;
b) un drept de uz;
c) o moștenire dobândită de vânzător.

18. Transmiterea proprietății:

a) este de esența contractului de vânzare;
b) este de natura contractului de vânzare;
c) operează întotdeauna odată cu încheierea contractului de vânzare.

19. Contractul de vânzare este:

a) un act juridic consensual;
b) un act juridic declarativ;
c) poate fi și un act juridic de administrare.

20. Câteodată, vânzarea este:

a) un act juridic solemn;
b) un act juridic real;
c) un act juridic aleatoriu.

21. Transmiterea proprietății operează în momentul încheierii valabile a contractului de

vânzare:
a) întotdeauna;
b) doar în privința bunurilor individual determinate, indiferent de clauzele contractului;
c) indiferent de voința părților.

22. Clauzele neclare din contractul de vânzare se interpretează:

a) în favoarea cumpărătorului;
b) conform voinței reale a părților;
c) în favoarea vânzătorului.
 TEST IFR 04.12.2020
Contractul De Mandat
1.La contractul de mandat:
a) acesta încetează în caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre părți
b) mandatarul care renunță la mandat este obligat să îl despăgubească pe mandant
pentru prejudiciile suferite prin efectul renunțării, chiar dacă continuarea executării
mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însuși o pagubă însemnată
c) mandatarul care renunță la mandat este obligat să îl despăgubească pe mandant
pentru prejudiciile suferite prin efectul renunțării

2.Dacă oferta de mandat este imprecisă:

a) aceasta va fi interpretată ca mandat general
b) aceasta va fi interpretată ca mandat special
c) aceasta va fi interpretată ca mandat valabil și pentru actele de dispoziție, și cele de
conservare și cele de administrare

3.La contractul de mandat:

a) împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeași afacere nu revocă mandatul
inițial
b) mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit
c) mandantul care revocă mandatul rămâne ținut să își execute obligațiile față de
mandatar

4.Dacă mandatarul nu-și execută sau își execută necorespunzător obligația de îndeplinire a
mandatului:
a) mandantul are la îndemână o acțiune personală, ex contractu, imprescriptibilă
b) mandantul are la îndemână o acțiune personală, ex contractu, prescriptibilă în
termenul general de prescripție
c) mandantul are la îndemână o acțiune personală, ex contractu, iar mandatarul va
răspunde chiar dacă se datorează unui caz de forță majoră sau unui caz fortuit sau
culpei mandantului

5.Contractul de mandat:
a) dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu oneros
b) este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant
c) dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit

6.Mandatarul:
a) datorează dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său începând din ziua
întrebuințării
b) datorează dobânzi pentru sumele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în
întârziere
c) nu datorează dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său sau pentru sumele
cu care a rămas dator
7.Contractul de mandat:
a) mandatul trebuie executat personal, cu excepția cazului în care mandantul l-a
autorizat expres să-și substituie o altă persoană
b) este solemn pentru că părțile constată acordul lor de voință într-un înscris numit
procură
c) are un caracter „intuitu personae”

8.Mandatul:
a) este contract unilateral și atunci când este cu titlu gratuit și atunci când este cu titlu
oneros
b) este cu reprezentare sau fără reprezentare, după cum mandatarul încheie actele
juridice cu terții în numele mandantului sau în nume propriu, dar pe seama
mandantului
c) încheiat cu un mandatarul profesionist, se prezumă că este cu titlu oneros

9.Mandatarul:
a) trebuie să executate personal, fără posibilitatea ca mandantul să-l autorizeze expres
să-ți substituie o altă persoană
b) îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit, dacă din
împrejurări nu rezultă altfel
c) trebuie să aibă întotdeauna capacitate deplină de exercițiu

10.Contractul de mandat:
a) se încheie expres, nu se poate încheia tacit
b) se poate încheia verbal
c) se încheie în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată
 TEST IFR 3.1_10_01_2021
DREPT CIVIL - CONTRACTE – Contractul de mandat

1.Comodantul nu poate cere comodatarului restituirea bunului dat în comodat:.

o decât în cazul în care comodatarul decedează, deoarece contractul se încheie în
considerarea persoanei comodatarului;
• înainte de termenul stipulat pentru restituire, dacă starea de nevoie pe care se
întemeiază cererea de restituire era cunoscută de comodant la data încheierii
contractului;
o decât la împlinirea termenului stipulat în contract pentru restituirea bunului, cu
excepţia cazului în care în contractul respectiv s-a prevăzut întrebuinţarea pentru care
s-a împrumutat bunul, caz în care restituirea se va face la momentul satisfacerii
întrebuinţării respective;

2.Actul juridic constatat, potrivit voinţei părţilor, printr-un înscris autentic, prin care A
remite lui B un împrumut cu dobândă pe termen de 3 ani, este un contract:
o sinalagmatic, cu titlu gratuit, consensual, comutativ;
o sinalagmatic, cu titlu oneros, solemn, comutativ;
• cu titlu oneros, unilateral, real, comutativ;

3.În materia împrumutului de consumaţie:

• în cazul în care împrumutul este cu titlu oneros, termenul de restituire se prezumă a
fi stipulat în favoarea ambelor părţi;
o prin încheierea valabilă a contractului, împrumutatul nu devine proprietarul bunului;
o plata anticipată a dobânzii nu se poate efectua decât pe cel mult 12 luni;

4.În materia împrumutului de consumaţie:

• în lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutul care nu are ca obiect o sumă de bani se
prezumă a fi cu titlu gratuit;
o dacă împrumutul este cu titlu gratuit, termenul de restituire este prezumat a fi în
favoarea ambelor părţi;
o până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani, este prezumat
a fi cu titlu gratuit;

5.Comodatul este un contract:

• unilateral;
o solemn;
o cu titlu gratuit sau oneros;

6.Împrumutul de folosință poate avea ca obiect:

• un bun imobil;
o doar un bun imobil;
o doar un bun mobil;
7.În caz de pluralitate de comodatari:
• comodantul poate urmări pe oricare dintre comodatari pentru întreaga datorie;
o răspunderea este conjunctă;
o urmărirea unui comodatar împiedică urmărirea concomitentă a celorlalți comodatari;

8.La împrumutul de consumație:

o dacă nu a fost stabilită de părți, termenul de restituire este de 18 luni de la data
încheierii contractului;
• dacă nu a fost stabilită de părți, data restituirii va fi stabilită de instanță;
o termenul de restituire trebuie obligatoriu determinat de către părți în contract;

9.Împrumutul de consumație presupune ca:

o doar împrumutatului i se cere capacitatea deplină de exercițiu;
• ambele părți trebuie să aibă capacitatea deplină de exercițiu;
o doar împrumutătorului i se cere capacitatea deplină de exercițiu;

10.Împrumutul de consumație cu titlu gratuit:

o este o liberalitate;
o nu este posibil;
• este un act dezinteresat;