DEZVOLTAREA

PERSONALITĂŢII
ELEVILOR PRIN
COACHING ŞCOLAR
1. Conceptul de coaching,beneficii;
2. Coaching-ul şcolar: domenii de intervenţie, instrumente, modalităţi de lucru;
3. Concluzii.

În esenta, procesul de coaching profesionist faciliteaza schimbarea, evolutia,

dezvoltarea, pasul clientului pe o treapta superioara, astfel incat acesta sa ajunga sa traiasca
viata pe care si-o doreste. Conform definitiei Asociatiei Romane pentru Coaching, este
"acompanierea dialogului clientului (con)centrat pe obtinerea unui rezultat."
Coachingul reprezinta o profesie noua, aparuta in ultimele decenii, o profesie in plina
dezvoltare la ora actuala in intreaga lume.

Ce inseamna de fapt coaching si cum functioneaza coachingul?

Profesie, conversatie structurata, proces, parteneriat, alianta, toate aceste elemente pot
defini coachingul. Va propunem in cele ce urmeaza sa mergem mai departe de etichete si sa
intelegem mai degraba modul in care functioneaza un proces de coaching.
Din perspectiva relatiei si a interactiunii coach-client, coachingul poate fi definit ca un
parteneriat, o alianta intre cei doi, in care coachul nu este altceva decat un facilitator al
schimbarii clientului, sprijinindu-l pe acesta catre atingerea obiectivului sau.

Din perspectiva relatiei si a interactiunii coach-client, coachingul poate fi definit ca un

parteneriat, o alianta intre cei doi, in care coachul nu este altceva decat un facilitator al
schimbarii clientului, sprijinindu-l pe acesta catre atingerea obiectivului sau.

Aceasta idee o regasim de altfel si in definitia data coachingului de catre Asociatia Romana

pentru Coaching (asociatia coachilor profesionisti din Romania cu acreditare
internationala)- "acompanierea dialogului clientului (con)centrat pe obtinerea unui
rezultat." Coachul realizeaza acest lucru de pe o pozitie egala cu a clientului, insotindu-l pe
acesta in procesul de identificare a propriilor solutii si cai de a-si atinge telurile.

Pentru a intelege ce este si cum functioneaza coachingul, primul pas este acela de a
identifica principiul de baza ce sta in spatele antrenamentului sportivilor.

Din perspectiva sportiva, antrenamentul - echivalentul in limba romana a

termenului "coaching"- reprezinta, conform DEX, un "proces complex si sistematic de
pregatire a unui sportiv pentru a avea o buna comportare in competitiile sportive, in scopul
obtinerii unor performante" sau o "serie de exercitii metodice in vederea dezvoltarii
calitatilor unui sportiv". Ce face de fapt sportivul? Iese din zona de confort si prin exercitii
constante si sustinute evolueaza, isi imbunatateste performantele, atingandu-si potentialul
maxim in competitii.

Aceeasi idee de baza o regasim de fapt si in life coaching sau business coaching - aceea
de proces sistematic, care scoate clientul din zona de confort si are drept scop cresterea,
dezvoltarea, atingerea performantei in viata personala sau in cadrul
organizatiilor. Coachingul este un proces complex, profund, transformational, care
sprijina oamenii sa isi atinga potentialul.

International Coach Federation (ICF), una dintre cele mai importante asociatii
internationale ce ofera certificari in coaching, fondata de catre Thomas Leonard, coach
profesionist cu contributii marcante la dezvoltarea domeniului, defineste coachingul
drept "un parteneriat cu clientul, intr-un proces creativ, care provoaca gandirea si care il
inspira pe acesta sa isi maximizeze potentialul personal si profesional [...]".

1. . Coaching-ul şi beneficiile lui în şcoală.

Coaching-ul este o metodă nouă şi specială de formare şi dezvoltare personală, care se
traduce prin meditaţie sau antrenament.
Coaching-ul urmăreşte ridicarea nivelului calitativ al performanţelor şi al capacităţii de
învăţare ale celorlalţi.
Coaching-ul este atât o practică întemeiată pe psihologie, cât şi un proces psihologic ce duce
la schimbare comportamentală.
Beneficii:
-           îmbunătăţirea spiritului de echipă;
-           îmbunăţăţirea relaţiilor dintre oamenii şcolii;
-           creşterea  implicării şi satisfacţiei  în muncă;
-           creşterea calităţii  educaţiei;
-           diminuarea conflictelor;
-           îmbunătăţirea comunicării la nivelul şcolii atât pe orizontală, cât şi pe verticală;
-           utilizarea mai eficientă a puterii personale de către managerii clasei/şcolii;
-           crearea unei culturi a încrederii şi răspunderii personale.
Max Landsberg – COACHING- Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007    
2. Coaching-ul şcolar: domenii de intervenţie, instrumente, modalităţi de lucru;
Şcolaritatea este o perioadă de învăţare a autoevaluării, de identificare a resurselor
personale, de efectuare a alegerilor şi de asumare a consecinţelor.
Coaching-ul şcolar este aşadar o formă specifică de coaching care are ca drept scop
sprijinirea elevului pentru descoperirea şi dezvoltarea resurselor proprii,conştientizarea
potenţialului pe care îl are, dezvoltarea responsabilităţii şi a încrederii în sine pentru a
produce schimbările dorite.
Profesorul -  coch poate interveni în diverse situaţii:
-          Lipsa motivaţiei;
-          Dificultăţi în gestionarea timpului;
-          Stimă de sine scăzută;
-          Dificultăţi în adaptarea la ritmurile şcolare;
-          Probleme în orientare şcolară şi profesională;
-          Ajutor în pregătirea unui examen;
-          Menţinerea în top a unui elev cu performanţe deosebite;
-          Automotivarea unui elev capabil de performanţă;
-          Gestionarea succesului.
(sursa:Georgeta Pânişoară, Dorina Sălăvăstru, Laurenţiu Mitrofan- Copilăria şi
adolescenţa- provocări actuale în psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura
Polirom,Iaşi,2016 )
Şcoala românescă se confruntă cu absenteism, lipsă de implicare,abandon
şcolar,repetenţie,promovabilitate redusă.  Elevii care nu pot obţine performanţe de nivel înalt
işi pierd interesul şi dezvoltă comportamente dezadaptative sau se autoexclud din mediul
şcolar.           Elevul trăieşte intr-o societate caracterizată de multiple probleme, de schimbare
si dezvoltare accelerată, iar adaptarea si integrarea cu succes în aceasta societate reprezinta
provocari din ce in ce mai mari. Posibilele soluţii propuse includ concentrarea scolii pe starea
de bine a elevului, pe dezvoltarea afectelor pozitive si a strategiilor de coping, utilizarea
umorului in educatie, sprijinirea elevului atât in descoperirea si dezvoltarea resurselor proprii,
cât si in consolidarea responsabilităţii şi a încrederii în sine. 
Modele de coaching
1. Investigaţia apreciativă- este modelul de coaching care vizează calităţile, resursele,
competenţele şi oportunităţile individului, în loc de problemele acestuia. Este scoasă în
evidenţă capacitatea persoanei de a reflecta asupra problemelor sale şi de a şi le soluţiona.
2. Coachingul reflexiv este un model care porneşte de la reflectarea asupra problemelor
proprii ale individului, fără să se simtă obligat să dea un răspuns.
3. Coachingul observaţional – este modelul care implică de obicei 3 faze:
-          Observarea şi colectarea datelor ( profesorul îl observă pe elev în timpul activităţilor,
apoi îi oferă un feedback direct şi constructiv);
-          Analiza (se analizează datele colectate şi se stabilesc aspectele care reclamă
coaching);
-          Formularea de strategii şi planuri de acţiune, menite să ducă la realizarea obiectivelor
şi a rezultatelor definite în faza a doua.
4. Coachingul pentru practica de afaceri, aplicabil companiilor sau profesioniştilor care
doresc să deschidă un cabinet de practică.
5. Coachingul colegial, când unul dintre interlocutori are un nivel superior de expertiză şi-i
oferă celuilalt feedback, asistenţă, alternative, sugestii sau când  cei doi interlocutori au un
nivel compatibil de pregătire şi experienţă şi care se observă reciproc şi-şi oferă feedback şi
sprijin în situaţii de învăţare comune.
6. Coachingul sistemic  este  oferit managerilor şi urmăreşte recunoaşterea de către aceştia a
locului pe care-l ocupă în sistem şi a modului în care schimbările individuale pe care le
realizează influenţează sistemul în ansamblu.
7. Coachingul de echipă sau de grup implică lucrul cu mai mulţi indivizi într-o serie de
sesiuni tip atelier (workshop), de-a lungul câtorva săptămâni sau luni.
Schimbarea organizaţională.
Schimbarea se află în însăşi natura existenţei.Schimbarea se produce prin naştere moarte,
slujbe noi, relaţii  noi şi locuri noi sau pierderi care lasă în urmă un gol. A trăi cu schimbarea,
reprezintă o abilitate cheie de supravieţuire.
Trei factori determină esenţa schimbării( Nicoleta Valentina Florea – TRAINING,
COACHING, MENTORING:metode şi modele- Editura  C.H.Beck, Bucureşti ,2014)
-          omniprezenţa: schimbarea sporadică este înlocuită din ce în ce mai mult cu
schimbarea permanentă;
-          Complexitatea: dinamism, diversitate, ambiguitate, densitate;
-          Importanţa: schimbarea este o problemă critică.
Şcoala este pregătită de schimbare dacă îndeplineşte trei condiţii:(Nicoleta Valentina
Florea – TRAINING, COACHING, MENTORING:metode şi modele- Editura 
C.H.Beck, Bucureşti ,2014)
-     Managerii sunt  respectaţi şi eficienţi;
-          Personalul şcolii este motivat;
-          Oamenii şcolii colaborează între ei.
Proiectarea, evaluarea şi implementarea strategiilor ce privesc schimbarea, depind de
calitatea echipei de management, de abilitatea de proiectare a organizaţiilor şcolare,
astfel încât să faciliteze procesul schimbării într-o manieră responsabilă şi
progresivă.Oamenii şcolii vor accepta schimbarea atunci când vor şti că aceasta este
necesară.
În prezent multe şcoli se percep ca fiind organizaţii care învaţă şi se bazează pe
dezvoltarea competenţelor.
Domeniile de intervenţie ale profesorului – coch:
A.În plan şcolar:
- construirea unui proiect şcolar şi acţiunea in direcţia  obiectivelor propuse;
- identificarea celor mai eficiente metode de învăţare;
- gestionarea timpului;
- gestionarea stresului şi a fricii de eşec;
- acompanierea elevului în pregătirea unor examene;
- ajutor în probleme de motivaţie: descoperirea punctelor forte şi punctelor slabe;
- luarea deciziilor de orientare atunci când sunt dificultăţi în acest sens;
B.În plan personal:
-  identificarea resurselor proprii de care dispune elevul;
- conştientizarea modului de utilizare a acestor resurse;
- acompanierea elevului în mobilizarea resurselor sale;
- redarea încrederii în forţele proprii, creşterea stimei de sine;
- ameliorarea contextelor relaţionale dificile;
- căutarea şi punerea în aplicare a soluţiilor proprii;
- dezvoltarea autonomiei elevului.
INSTRUMENTELE COACH-ULUI ŞCOLAR:
Coaching-ul nu a dezvoltat un model  teoretic propriu şi, din acest motiv, a împrumutat
instrumentele de la diferite şcoli de psihologie şi psihoterapie.
Instrumentele fundamentale ale coach-ului şcolar: postura şi ascultarea.
Coach-ul practică ascultarea activă, abilitate de bază care dă posibilitatea să înţeleagă elevul
şi să-I descopere universul existenţial. Ascultarea activă implică interacţiune cu elevul,
profesorul reformulează sentimentul celui ascultat pentru a-I arăta că îi acceptă necondiţionat
lumea interioară, îi oferă feed-back.
Pentru ca ascultarea să fie eficientă, profesorii trebuie să aibă anumite atitudini/posturi:să
vrea să-I ajute pe elevii cu probleme şi să-şi facă timp pentru asta, să aibă încredere în
capacitatea elevilor de a-şi rezolva singuri problemele, să fie capabil să accepte cu adevărat
exprimarea sentimentelor de către elevi, să respecte intimitatea şi natura confidenţială a ceea
ce elevii le-ar putea împărtăşi despre ei şi despre viaţa lor.
Pe lângă aceste instrumente de bază, fiecare coach va aduna propriile instrumente: tehnici,
exerciţii care favorizează cunoaşterea de sine, instrumente grafice, exerciţii de creativitate
etc.
CUM LUCREAZĂ COACH-UL?
-          Ascultă atent, fără să judece;
-          Se asigură că a înţeles corect şi profund mesajul;
-          Întreabă şi explică până când elevul se înţelege mai profund;
-          Încurajează şi provoacă intelectual până elevul creează soluţii îndrăzneţe,
constructive, sănătoase şi realiste care i se potrivesc;
-          Încurajează şi oferă suport emoţional, ca elevul să pună soluţiile în practică;
-          Oferă feed-back constructiv pentru ca elevul să-şi evalueze corect rezultatele şi
să-şi adapteze soluţiile;
-          Oferă exemple din experienţa personală sau a altor oameni, doar cu titlu de
resurse, pentru a fi testate, verificate eventual.
3. CONCLUZII:
•      Coaching-ul şcolar este încă în faza de definire a domeniului şi de delimitare a
teritoriului. Mulţi nu ştiu de existenţa coaching-ului şcolar ca resursă pentru
rezolvarea unor probleme şcolare sau pentru activităţi de dezvoltare personală.
•      Principalul avantaj al coaching-ului  este îndrumarea personalizată, focalizarea pe
obiective, căutarea independentă a soluţiilor, descoperirea resurselor proprii,
susţinerea demersului atât timp cât este necesar până la atingerea ţintelor fixate.
•      Coach-ii profesionişti chestionaţi (Franţa 2010) cu privire la obiectul muncii lor, au
invocat că şcoala nu poate să facă lucrurile în detaliu şi că munca lor este
complementară şcolii; şcoala are un caracter de masă, deci impersonal şi prea puţin
adaptată fiecărui elev.
•      Apelul la consilierul şcolar este un lucru mult mai accesibil. Problema care se
pune este numărul mare de elevi aflaţi în norma  consilierului şcolar, ceea ce face
imposibilă acompanierea şi monitorizarea pe termen lung a unui elev, de aceea
este nevoie ca fiecare cadru didactic în sala de clasă să lucreze ca un profesor-
coach.
Bibliografie:
•      Georgeta Pânişoară, Dorina Sălăvăstru, Laurenţiu Mitrofan- Copilăria şi adolescenţa-
provocări actuale în psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Polirom,Iaşi,2016
•      Nicoleta Valentina Florea – TRAINING, COACHING, MENTORING:metode şi
modele- Editura  C.H.Beck, Bucureşti ,2014