REŢINE!

 Proces de învăţământ = ansamblu de acţiuni specifice, care generează şi susţin producţia

intenţionată şi progresivă a unor lanţuri de schimbări stabile şi de durată (în planul structurilor
comportamentale sau la nivelul structurilor de cunoaştere, acţiune sau trăire afectivă), ca dimensiune
a dezvoltării individuale a celor care se află pe băncile şcolii;
 Evidenţierea relaţiilor de strânsă cooperare dintre profesor şi elevi oferă posibilitatea
identificării acţiunilor fundamentale ce definesc procesul de învăţământ şi a relaţiei dialectice dintre
acestea:
 Predarea – caracterizând munca profesorului; predarea nu are sens decât în măsura în care determină
un efort corespunzător de învăţare din partea elevilor;
 Invăţarea - care ţine de psihologia elevului; predarea singură, oricât de bună ar fi, nu conduce în mod
automat la efectele aşteptate. Rezultatele ei sunt condiţionate de activitatea de învăţare depusă de
elevi, de calitatea învăţării şi intervenţia diferiţilor factori implicaţi în desfăşurarea ei;
 Evaluarea. Aceasta completează ciclul de intervenţie al profesorului asupra elevului, ghidând
acţiunea acestora, ajutând la luarea deciziilor legate de buna desfăşurare a procesului de predare-
învăţare, la introducerea unor îmbunătăţiri şi ajustări cerute de mersul predării şi învăţării.
 Toate se află în strânsă legătură de reciprocitate.

Normativitatea didactică = sistem de reguli, norme şi principii care orientează activitatea

educaţională;
Principiile = ţin de competenţa cadrelor didactice; se referă la nivelul operaţional = ansamblul
normelor generale care stau la baza proiectării, organizării şi desfăşurării activităţilor de predare
– învăţare, în vederea realizării optime a obiectivelor educaţionale;
Funcţiile principiilor didactice: funcţia de orientare strategică a activităţii cadrului didactic,
funcţia normativ-prescriptivă şi funcţia de reglare a activităţii instrucţionale.
Definitorii în orientarea acţiunilor educative sunt următoarele principii, care se află în strânsă
interdependenţă:
 Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor;
  Principiul accesibilităţii/ luării în considerare a particularităţilor de vârstă şi
individuale ale elevilor;
 Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor;
 Principiul legării teoriei cu practica;
 Principiul conexiunii inverse;
 Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor;
 Principiul corelaţiei dintre senzorial şi rational, dintre concret şi abstract (principiul
intuiţiei).

REŢINE!

Comunicarea, din perspectiva instrucţională, a fost definită de Level & Galle ca "o comuniune a
elementelor cognitive, afective cu scopul de a transmite informaţia, a inspira o credinţă, a
induce o emoţie sau a da la iveală un comportament printr-un proces alternant de interacţiune
între scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv, simbolic şi comportament".
Caracteristicile comunicării instrucţionale - interpersonale sunt: simbolistica, bipolaritatea,
adaptabilitatea, intenţionalitatea, afectivitatea etc.
Modalităţile de comunicare instrucţională sunt: comunicarea verbală, comunicarea paraverbală şi
comunicarea nonverbală.
Tot ceea ce înseamnă comunicare instrucţională - interpersonală în clasă se prezintă ca fiind o
componentă esenţială a reuşitei didactice, aflată în atenţia şi la dispoziţia cadrului didactic.

REŢINE!
Competența de ,,a învăța să înveți” a fost identificată în mai multe contexte ca una dintre
competențele de bază pentru succes în societatea bazată pe cunoaștere;
Competența de a învăța să înveți = un ansamblu integrat de cunoștințe, capacități, atitudini
dezvoltate într-un context particular într-o manieră reflexivă și strategică care include resurse de
ordin cognitiv, metacognitiv, non-cognitiv în vederea implicării active și interactive în situații de
învățare și în rezolvarea eficientă a sarcinilor de lucru (v. Lorena Sava Peculea, 2014);
A învăța să înveți crește responsabilitatea elevului de a accepta rolul de conducător al propriului
proces de învățare. Organizarea unui mediu pedagogic de susținere, care să le permită elevilor să
învețe din greșeli, să-și dezvolte treptat capacitățile de autodirijare, de management al învățării,
de reflectare asupra propriei învățări, este o condiție esențială.

A ÎNVÃŢA SÃ ÎNVEŢI:
a) Dimensiunea afectivã:
 Motivaţia pentru învãţare, strategii de învãţare şi orientare cãtre schimbare
 Conceptul de sine şcolar şi stima de sine
 Mediul de învãţare
b) Dimensiunea cognitivã:
 Folosirea regulilor
 Folosirea instrumentelor mentale
c) Meta-cogniţie:
 Rezolvarea de probleme
 Sarcini de monitorizare
 Acurateţe metacognitivã
 Încredere metacognitivă

REŢINE!

Missoum (apud Pânişoară, 2017) considera vitale pentru o bună dezvoltare a elevilor, elemente
precum:
 Ameliorarea capacităţilor de atenţie şi concentrare;
 Optimizarea capacităţilor de memorare;
 Optimizarea gestionării emoţiilor şi a stresului;
 Ameliorarea comunicării cu ceilalţi;
 Întărirea motivaţiei şi stimularea ambiţiei;
 Dezvoltarea încrederii în sine şi a respectului de sine;
 Dezvoltarea modului de a învăţa.
O şcoală eficientă dezvoltă fiecare dintre aceste elemente, într-un mod echilibrat şi adaptat
societăţii moderne!

REŢINE!

Învăţarea umană este:

- proces formativ;
- acumulare de experienţă, ca urmare a interacţiunii subiect-situaţie-mediu;
- o schimbare comportamentală durabilă/ schimbare de comportamnt verbal, acţional sau
atitudinal;
- achiziţie nouă;
- rezultatul vizibil al unui proces relativ sistematic de tratare a informaţiilor;

Învăţarea academică reprezintă:

- o activitate sistematică de asimilare a valorilor curriculare (cunoştinţe, abilităţi, valori
etc.) în contexte/ medii proiectate şi construite pe bază de principii de calitate, de
relevanţă, de eficacitate ştiinţifică şi didactică, în coordonarea şi/sau sub asistenţa unui
consilier competent al învăţării (Siebert, 2001, apud Neacşu, 2015).
Trebuie luată în considerare dubla sa determinare: individuală şi socială, elaborată şi înnăscută,
calitativă şi cantitativă, teoretică şi practică, intenţională şi latentă, reproductivă şi inovativă,
motivată extrinsec şi intrinsec etc.

Strategia se înscrie în demersul de optimizare a instruirii, fiind un mod funcţional de gestionare a

resurselor instrucţionale în vederea atingerii criteriilor de eficienţă şi eficacitate ale procesului de
instruire.

Strategia presupune un mod de abordare a unei situaţii de instruire specifice şi are o structură
multinivelară:

o metode de instruire;
o mijloace de instruire;
o forme de organizare a instruirii;
o interactiuni şi relaţii instrucţionale;
o decizia instrucţională.
Factorii în funcţie de care trebuie alese strategiile didactice:
 Obiectivele situaţiei instrucţionale
 Structura şi natura unităţilor de conţinut
 Tipul de învăţare
 Stilul de predare
 Caracteristici psihosociale ale partenerilor implicaţi în actul de instruire
 Ergonomia spaţiului şcolar
 Timpul de instruire.
 Metodologia didactică = ansamblul metodelor şi procedeelor didactice utilizate în
procesul de învăţământ.
 Metoda didactică = cale eficientă de organizare şi desfăşurare a predării – învăţării şi se
corelează cu celelelate componente ale instruirii.
 I. Cerghit (1997) identifica funcţii specifice metodelor: funcţia cognitivă, funcţia
formativ-educativă, funcţia instrumentală, funcţia normativă.
 Printre metodele moderne de învăţământ cele mai cunoscute sunt: metoda pălăriilor
gânditoare, cubul, explozia stelară, diagrama Venn, brainstorming-ul, turul galeriei,
metoda divizării, jurnalul cu dublă intrare, KWL, SINELG etc.

METODE DE COMUNICARE ORALA EXPOZITIVE

METODE DE COMUNICARE ORALA EXPOZTIVE

NB! Metode traditionaliste de instruire, folosite din ce in ce mai restrictiv.

Exemple: expunerea, prelegerea, descriere, instructajul

AVANTAJE
- Corespund necesitatii invatarii
conceptelor
- Economice si rapide
- Transmit volum mare de informatii
- Pot instrui o colectivitate
- Ofera sinteze a cunostintelor
- Incita la cautari personale
- Au rol concluziv si anticipativ
LIMITE
- Induc superficialitate si formalism in
invatare
- Ineficiente (pun accent/ bazate pe
memorare, reproducere)
- Nu favorizeaza contactul direct cu
realitatea
- Transmit cunostintele intr-o forma gata
elaborate
- Centrate pe activitatea profesorului
- Indemana elevii spre passivism
- Situeaza elevul intr-o dependenta totala
 de profesor
- Micsoreaza interactiunile in sanul clasei,
feedback-ul

Posibilitati de optimizare:
- Introducerea unor variante : expunerea cu oponent, prelegerea – discutie, dramatizarea,
microsimpozionul
- Utilizarea unor procedee care sa solicite efectiv anumite operatii ale gandirii (analize, clasificari,
opozitii), sa-i determine pe elevi sa examineze o idee, o ipoteza, sa puna in miscare resursele
afectiv – emotionale
- Renuntarea la aspectele descriptive in favoarea elementelor explicative, a relatiilor dintre fapte,
interactiuni, etc.
- Utilizarea unor dinamizatori ai expunerii (folosirea surselor vizuale)
- Mentinerea contactului vizual cu auditoriul
- Modularea ritmului vorbirii (rar, alert, rar), marcaje in expunere prin ton si intonatie
- Schitarea la tabla a planului expunerii
- Formularea unor concluzii partiale si finale
- Luarea notitelor in cursul expunerii de catre elevi

METODE DE COMUNICARE ORALA CONVERSATIVE

NB! Interogative sau dialogate, aceste metode sunt una dintre cele mai active si eficiente modalitati de
instruire cu functie euristica si formativa, de clarificare, de sintetizare si aprofundare a cunostintelor, de
consolidare si sistematizare a cunostintelor, de verificare sau de control a performantelor invatarii.
Exemple: conversatia euristica, discutia colectiva, problematizarea, dezbaterea

AVANTAJE
- Ofera schimb reciproc de informatii si
idei, critici, propuneri in jurul unei teme
- Influenteaza convingerile, atitudinile si
conduita participantilor
- Forma socializata de invatare
- Intensifica intercomunicarea reala in
cadrul grupului
- Formeaza deprinderi de cooperare
- Individul participa activ la viata clasei
- Valorizeaza spontaneitatea elevilor
LIMITE
- Ritmul asimilarii este redus
- Poate avea efect inhibitor asupra unor
elevi
- Subiectiviatea participantilor
- Tendinta unor participanti de a-si impune
propria parare

Posibilitati de optimizare:
- Introducerea unor variante: conversatia euristica, consultatia in grup, dezbaterea de tipul “mesei
rotunde”, brainstorming-ul, colocviul, etc.
- Prezenta unui material demonstrativ sugestiv (planse, grafice, harti, planuri, fotografii, imagini
proiectate)
- Crearea unui climat socio-afectiv la nivelul grupului de elevi cu efect stimulator
- Marimea grupului (15-20, max. 30 elevi), conditiile de aranjament fizic (fata in fata, scaune
asezate in semicerc)
 - Elaborarea unui plan de desfasurare a conversatiei (introducerea in dezabatere, dezbaterea
propriu-zisa, sintetizarea rezultatelor)
- Tipul de intrebari folosit (intrebari de tipul de ce, cum, daca…, atunci…), in locul celor de tipul
care, cine, ce, unde, cand?
- Apelul la invatarea prin rezolvarea de probleme, prin crearea de situatii – problema ce urmeaza a
fi solutionate prin gandire comuna si cautare (v. problematizarea = o provocare, o explorarea a
necunoscutului: de ce hiberneaza ursul iarna? de ce exista alternanta zi/ noapte?, etc.)

METODE DE COMUNICARE INTERIOARA

NB! Bazate pe limbajul intern, aceste metode au mare valoare euristica, intrand usor in asociere cu alte
metode si procedee de invatamant (presupune comunicarea elevului cu sine insusi).
Exemple: reflectia personala

AVANTAJE LIMITE
- Concentreaza intelectul si produce o - Consumatoare de timp
luminare asupra unor cunostinte, idei, - Asigurarea unui climat adecvat si a linistii
sentimente, actiuni, supuse analizei si necesare concentrarii activitatii mintale si
examinarii afirmarii creativitatii personale
- Elevul intreprinde tatonari, incearca
anticipatii, formuleaza supozitii/ ipoteze,
cai de rezolvare, redescopera reguli, legi,
principii noi
- Diversitatea reflectiei: filosofica,
stiintifica, matematica, social – politica,
literara, etica, pedagogica, in muzica si
arta
- Antidot al invatarii superficiale

Posibilitati de optimizare:
- Introducerea in cuprinsul lectiilor a unor teme de reflectie, cadrul didactic trebuind sa ofere
sistematic astfel de ocazii
- Sustinuta de metode si procedee active de invatare (expunerea problematizata a materiei, discutia
critica, cooperarea, schimbul de opinii, activitati creative)
- Evitarea abuzului excesiv de informatii, verbalism, memorizare, supraabundenta lecturii.

METODE DE COMUNICARE SCRISA

NB! Indeplinesc functii de culturalizare, de informare si documentare, de invatare propriu-zisa si

autoinstruire; cale esentiala de acces la valorile culturii, tehnica fundamentala de munca intelectuala,
activitate foarte personala si formativa, dezvoltand inteligenta asimilatoare si judecata critica.
Exemple: lectura sau munca/ lucrul cu manualul/ cartea

AVANTAJE
- Prin diversitatea tipurilor de lectura (ca
ritm al parcurgerii, mod de desfasurare)
sunt antrenate diverse abilitati cognitive,
dupa cum urmeaza:
LIMITE
- ca lectura sa devina un exercitiu activ si
de eficienta, este nevoie sa se sprijine pe
anumite deprinderi formate anterior si de
timpuriu la elevi: deprinderea de a
 * lectura critica – analiza interpretativa intelege corect cele citite, de a-si pune ei
* lectura paralela – scoate in evidenta insisi probleme, deprinderea de a nota,
ceea ce este comun, specific unor texte, deprinderi de disciplina si igiena muncii
pe baza unor criterii; intelectuale, deprinderi ergonomice
*lectura explicativa – explicarea (organizarea locului de munca: spatiu
expresiilor necunoscute, extragerea si special destinat, lumina, pozitie corecta).
formularea ideilor principale
* lectura problematizata – condusa de
intrebari
* studiul de text/ analiza unor texte
literar-stiintifice, filosofice, istorice scrise
etc.
Posibilitati de optimizare:
- Trebuie sa devina un exercitiu continuu de informare
- Se incepe cu o prima lectura de formare a unei imagini asupra cuprinsului unui text
- Lectura, indiferent de ce tip, trebuie sa aiba un caracter analitic sau sintetic
- Lectura trebuie sa fie selectiva – de retinere a unor informatii specializate
- Antrenarea elevilor in a-si redacta si tipari singuri manualele, fragmente din ele, pentru studiul
altor elevi
- Lectura sa fie dirijata – prin indicatiile sale, profesorul orientand procesul de gandire al elevilor
- Trebuie sa devina lectura libera sau autodirijata

METODE DE EXPLORARE NEMIJLOCITA (DIRECTA) A REALITATII

NB! Sunt metode de cercetare, de descoperire a realitatii prin contactul direct cu substitutele realitatii, ca
principala sursa de obtinere a unor noi cunostinte. Presupun un demers de la intuitie la abstractie, de la
empiric la teorie, de la concretul senzorial la concretul logic al stiintei, dezvoltand capacitatile si
aptitudinile intelectuale si de creatie ale elevului.
Exemple: observarea sistematica si independenta, experimentul, cercetarea documentelor si vestigiilor
istorice

AVANTAJE
- situeaza in centrul instruirii efortul
propriu, individual sau colectiv, de
observare, de investigare, de formulare
de ipoteze si de experimentare, verificare
si formulare a concluziilor
- stabileste relatii solide intre datele
cunoscute si cele necunoscute
- elevii sunt invatati sa observe, sa
experimenteze, sa intreprinda un studiu de
caz, o ancheta, sa compare, sa analizeze,
sa sintetizeze, sa explice, sa-si insuseasca
anumite indemanari specifice
cercetatorului
- favorizeaza o perceptie polimodala,
obtinuta prin canale multisenzoriale, iar
datele sunt supuse reflectiei personale
LIMITE
- necesitatea de a gasi o modalitate optima
de stimulare a elevului pentru un efort de
activitate independent (minim dirijare de
la profesor, maxim de ocazii de explorare
si de incercari oferite elevilor sau, in
cazul experimentelor de laborator, in baza
unor prescriptii detaliate date de
professor)
- varsta de la care este indicata folosirea
acestor metode este 13 – 15 ani, pentru a
se putea obtine bune rezultate
- conditiile in care se pot aplica cu
eficienta aceste metode (vezi laboratoare,
aparatura necesara, etc.)
- recomandabile numai atunci si numai
acolo unde materialul de invatamant cere
 asemenea modalitati de invatare
- necesita o educatie a spiritului de
observatie al elevilor, un echipament
verbal-conceptual suficient de bine
dezvoltat care sa-i permita elevului sa
formuleze sensul, rezultatele si
concluziile demersurilor sale
- metode mai dificil de aplicat cerand
mult timp, fiind mai putin economice

Posibilitati de optimizare:
- Precizarea obiectivelor si a sarcinilor concrete de urmarit, stabilindu-se criterii sau indicatori de
observare
- Asigurarea unui plan/ program propriu de activitate
- Consemnarea sistematica a datelor culese in caiete de observatii, jurnale, fise speciale
- Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor obtinute
- Prezentarea acestora in forme corespunzatoare (grafice, tabele, schite) supuse atentiei si
dezbaterii colective a intregii clase
- Noile achizitii trebuie supuse verificarii (controlului)

METODE DE EXPLORARE MIJLOCITA (INDIRECTA) A REALITATII

NB! Exista obiecte si fenomene din lumea macro si microuniversului, lucruri si fenomene care apartin
unor timpuri istorice, spatii geografice indepartate, despre care elevii nu pot lua cunostinta in mod direct.
Scoala recurge astfel, la substitute ale realitatii (inlocuitoarele, analoagele realitatii/ modele, imaginile,
diferite materiele si mijloace demonstrative) in masura sa reprezinte obiectele si fenomenele despre care
elevii urmeaza sa ia cunostinta.
Exemple: demonstratia (obiectelor reale, a imaginilor, grafica), modelarea

AVANTAJE
- Usureaza efortul de explorare a realitatii
- Asigura un suport perceptiv (concret-
senzorial) suficient de sugestiv pentru a
face accesibila predarea si invatarea unor
cunostinte, al confirmarii unor teze, teorii
- Faciliteaza executia corecta a unor actiuni
si al formarii deprinderilor sau
comportamentelor corespunzatoare
- Presupune o fundamentare pe cale
deductiva –prin rationament logic- spre
adevar
- Varietatea demonstratiei obiectelor si
fenomenelor (pe viu, cu ajutorul
reprezentarilor grafice, planse, harti,
scheme, tablouri, cu ajutorul desenului la
tabla, prin intermediul modelelor, cu
ajutorul mijloacelor tehnice audio-video,
LIMITE
- Abuzul de imagini (imagism) =
impediment in calea abstractizarii, un
element care pune in pericol dezvoltarea
gandirii conceptuale a elevilor
- Riscul unor simplificari nejustificate,
daunatoare obtinerii receptarii si
intelegerii corecte a obiectelor si
fenomenelor luate in studiu (modelul
poate oferi explicatii incomplete, o
cunoastere aproximativa, nu releva decat
unele laturi ale fenomenelor)
- Caracterul relativ, limitat al
reprezentarilor obtinute pe aceasta baza
 etc

Posibilitati de optimizare:
- Pentru folosirea eficienta a demonstratiei este necesara o atmosfera de curiozitate, de interes,
reactualizarea unor cunostinte, constientizarea scopului urmarit, precizarea unor puncte de reper
care vor orienta perceptia, ajutand in acest sens
- In actul perceptiei e recomandabil sa fie angajati cat mai multi analizatori, sa se prezinte
lucrurile nu static, ci dinamic, in diferite stadii de dezvoltare sau de transformare in actiunea lor
- Mentinerea un ritm corespunzator al demonstratiei, pentru ca elevii sa aiba posibilitatea insusirii
corecte a structurilor propuse
- Dozarea cu atentie a materialui intuitiv
- Materialele iconografice sa fie de inalta calitate
- Activizarea intregii clase in timpul demonstratiei

METODE BAZATE PE ACTIUNE REALA (AUTENTICA)

NB! Sunt cunoscute si ca metode operationale sau practice. Invatamantul nu poate ramane numai la
teoretizari, stiinta devine strans legata de practica, el trebuie sa determine aplicarea in mai multe moduri
a cunostintelor teoretice in activitati practice, caci -in fond-inveti ca sa actionezi!
Exemple: exercitiul, studiul de caz, proiectul sau tema de cercetare-actiune, lucrarile practice,
activitati creative

AVANTAJE LIMITE
- Faciliteaza transferul de cunostinte din - Profesorul trebuie sa cunoasca
planul teoretic in cel practic, confera posibilitatile si limitele exercitiilor
disponibilitate si operationalitate - Eficacitatea lor este conditionata de
cunostintelor, permit valorificarea atitudinea constienta si de interesul pe
creatoare a cunostintelor dobandite in care elevii le manifesta fata de activitatea
rezolvarea diferitelor probleme teoretice pe care o exerseaza
si practice cu care se confrunta elevul
- Asigura mare mobilitate asociatiei si
combinatiei de cunostinte, economicitate
si eficienta actelor elevilor
- Imbina activitatea intelectuala cu cea
fizica
- Se dobandesc, astfel, deprinderi,
indemanari, automatisme, dar si unele
calitati morale, trasaturi de vointa si
caracter
- Previn uitarea si se evita aparitia
confuziilor
- Fiecare elev este determinat sa desfasoare
o intensa activitate

Posibilitati de optimizare:
- Aplicarea diferentiata a exercitiilor in functie de deosebirile individuale si mai ales de
particularitatile capacitatilor de invatare ale elevilor
 - Exersarea in situatii cat mai diferite cu putinta ofera posibilitati mai bune de transfer a
cunostintelor si capacitatilor de invatare
- Introducerea unor noi actiuni trebuie sa fie precedata de demonstratia corecta, cu precizie si
claritate a modelului, urmata de exercitii corespunzatoare
- In functie de complexitatea si gradul de dificultate al exercitiului de executat, se va recurge la
invatare globala sau pe fragmente
- Prevenirea monotoniei, plictiselii, oboselii, prin varierea exercitiilor
- Cresterea treptata a gradului de independenta a elevilor in executarea exercitiilor (de la exercitii
dirijate la cele independente)
- Reglarea si autoreglarea actiunii (verificarea)
- Alternanta exercitiilor mintale cu cele manuale/ motorii
- Respectarea principiului cresterii progresive a gradului de dificultate

METODE BAZATE PE ACTIUNE FICTIVA

NB! Bazate pe simulare, pe invatarea din experiente simulate, unde a simula = a te preface, a imita, a
reproduce in mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, fenomene, absente de fapt, dar creand impresia ca exista
sau ca se petrec cu adevarat. Reconstituirile sunt modelate didactic conform unor obiective stabilite si
realizate in mod creator prin interpetarea unor roluri (functii simulate).
Exemple: jocuri didactice si educative, jocuri de simulare, invatarea prin dramatizare, invatarea pe
simulatoare, exersarea si asumarea unor roluri reale, nesimulate.

AVANTAJE LIMITE
- Implicarea cat mai directa a elevilor in - Profesorul trebuie sa dea dovada
circumstante simulate variate de multa abilitate in dirijarea
- Predarea capata forta de sugestie , asociindu-se activitatii, avand rol de
cu interes imediat si puternic al elevilor coordonator
- Important factor de exersare, de antrenament, de
insusire a unor modele comportamentale
- Ofera o varietate de ocazii pentru activitatile de
invatare, in functie de continutul si obiectivele
urmarite
- Interpretarea de roluri obliga participantii sa intre
intr-o retea de relatii interpersonale, ii obliga la o
continua adaptare reciproca a comportamentelor
- Reprezinta tehnici atractive de explorare a
realitatii
- Elevii au ocazia sa experimenteze strategii
alternative, sa adopte decizii optime, sa evalueze
situatii si rezultate, sa exerseze si consolideze
structuri de exprimare orala
- Cultiva activismul, spiritul critic, aptitudinea de
a face fata unor situatii conflictuale, initiativa si
spiritul de raspundere
- Sunt activitati care nu pot fi invatate altfel,
pentru ca in conditii naturale comporta anumite
riscuri si primejdii (conducere auto/ locomotive,
manevrare a unei nave, pilotare a avioanelor)
Posibilitati de optimizare:
- oferirea de posibilitati fiecarui participant ca sa beneficieze cat mai mult de cunoasterea
completa a situatiei date, de experienta propriului rol pe care-l joaca
- schimbarea/ inversarea (rotatia) rolurilor.

METODE DE RATIONALIZARE A INVATARII SI PREDARII

NB! Valorifica elemente din toate celelalte grupe de metode, plecand de la ipoteza ca invatarea e proces
de autoreglare, iar activitatea de predare-invatare un proces de reglare continua.
Exemple: metoda activitatii cu fisele, metode algoritmice de instruire, instruirea programata,
instruirea asistata de calculator.

AVANTAJE
- asigura individualizarea instruirii
(lucrul independent), fiecare elev
progresand in ritmul sau propriu
- centrate pe performanta, pe eficienta
maxima
- structurarea informatiei de predat se face
dupa principiul pasilor mici ai progresului
gradat
- favorizeaza participarea activa, elevul
fiind solicitat de fiecare data sa dea un
raspuns
- este controlata pas cu pas eficacitatea
efortului de invatare (corectitudinea
realizarii sarcinii de lucru)
- presupun economie de timp, efort
intelectual sau motric
LIMITE
- pericolul unui dirijism pedagogic ridicat
- nu totul poate fi algrotimizat
- algoritmizarea risca sa duca la
standardizare, opunandu-se euristicii,
creativitatii
- segmenteaza si automatizeaza prea mult
material
- rapeste elevului posibilitatea de a-si forma
o viziune globala asupra materiei, de a
reorganiza continuturile pe cont propriu
- ridica costurile instruirii, prin necesitatea
prezentei computerelor
- leaga elevul de tastatura si monitorul
computerului, izolandu-l de colegi,
profesori, cu efecte de instrainare,
dezumanizare a procesului de invatamant

Posibilitati de optimizare:
- deprinderea elevilor cu construirea de catre ei insisi a anumiti algoritmi
- integrarea unor secvente euristice, a unor elemente de problematizare, pentru a dezvolta elevilor
gandirea divergenta creativa
- combinarea acestor metode cu cele bazate pe invatarea prin descoperire
- redefinirea rolului profesorului si pregatirea corespunzatoare a acestuia.

***************

1. Raportaţi-vă la informaţiile prezentate anterior despre diferite categorii de metode. Daţi

exemple de metode care se pot plia/ răspunde următoarelor modalităţi de învăţare:
 prin transmiterea de cunoştinţe _______________________________________;
  prin rezolvare de probleme __________________________________________;
 prin solicitarea de răspunsuri elevilor __________________________________;
 prin exemple, exemplificări, demonstraţii _______________________________;
 prin aplicaţii practice _______________________________________________;
 prin proiecte/ cercetare ______________________________________________;

2. Documentaţi-vă referitor la metodele moderne de învăţământ, din lucrările recomandate sau din
materialele suport puse la dispoziţie pe grupul de e-mail al grupei voastre. Alegeţi una dintre
metodele descrise acolo (vezi metoda pălăriilor gânditoare, cubul, explozia stelară,
diagrama Venn, brainstorming-ul, turul galeriei, metoda divizării, jurnalul cu dublă
intrare, KWL, SINELG etc.) şi elaboraţi portretul teoretic şi practic al respectivei metode (NB!
Prin portret teoretic înţelegem: specific/ caracteristici, condiţii/ cerinţe de utilizare, avantaje/
dezavantaje ale metodei alese, iar prin portret practic înţelegem: exemplificarea utilizării
respectivei metode într-o secvenţă de instruire concretă, la disciplina Psihologie/ clasa a X-a,
de exemplu, ce ipostaze practice se pot crea etc.):

TEORIA CONDITIONARII OPERANTE A LUI SKINNER :

Punctele de pornire ale teoriei lui B.F. Skinner sunt reprezentate de condiţionarea clasică
(reflexă) a lui I.P.Pavlov (condiţionarea fiind procesul de formare a unui reflex nou sau a unei
legături temporare prin asocierea repetată a unui stimul necondiţionat cu un stimul indiferent) şi
de învăţarea prin selecţionare şi asociere sub acţiunea legii efectului a lui Ed.L.Thorndike
(fenomenul învăţării are la bază comportamentul de încercare şi eroare, reuşita urmată de
recompensă ducând la întărirea comportamentului care a produs-o; altfel spus, legea efectului
postulează că, dintr-o varietate de răspunsuri posibile, organismul selectează doar pe acelea
care au consecinţe positive

 Conceptele de „condiţionare operantă” şi „întărire”

Orice organism se află permanent în interacţiune cu mediul său înconjurător în sensul că, pe de
o parte răspunde unor solicitări, stimuli din mediu, iar pe de alta, acţionează el însuşi
asupra mediului.
 Un comportament urmat de un stimul de întărire determină o probabilitate
crescută ca acel comportament să se producă în viitor, aşa cum lipsa întăririi duce
la stingerea comportamentului. Aşadar, în concepţia lui Skinner un întăritor nu este
altceva decât un stimul care sporeşte probabilitatea producerii unui răspuns.
Există:
întăritor pozitiv” (stimulul care, introdus într-o situaţie, sporeşte probabilitatea producerii unui
răspuns: hrană, apă etc.);
„întăritor negativ” (stimulul care, îndepărtat dintr-o situaţie, sporeşte probabilitatea apariţiei unui
răspuns operant: un zgomot puternic, o lumină foarte strălucitoare, căldură sau frig
excesiv etc.),
APLICATII ALE TEORIEI LUI SKINNER:

Instruirea programată :
 principiul „paşilor mici” (divizarea conţinuturilor în unităţi de mică întindere),
 principiul procesului gradat (creşterea progresivă a sarcinilor din punctul de vedere al
complexităţii),
 principiul participării active
 principiul întăririi imediate a răspunsului pentru fiecare secvenţă,
 principiul individualizării ritmului de instruire (fiecare elev parcurge programul în ritmul
propriu),
 principiul autoreglării activităţii (în funcţie de feedback-ul primit, elevul revine asupra
unor sarcini sau avansează în program).
 Modelarea comportamentală prin sistemul de recompense şi pedepse

 (motivaţia pentru învăţare, dar dacă este oferită prea des poate produce efectul contrar:
elevul va învăţa numai pentru obţinerea recompensei.

 Comportamentul punitiv prezintă o serie de dezavantaje: (antipatie faţă de persoana care

aplică pedeapsa sau faţă de situaţia în care a fost administrată pedeapsa-şcoală, de
exemplu).

FEEDBACK :

 Cu cât feedback-ul este mai complex, cu atât calitatea demersului didactic

sporeşte, permiţând elevului să aibă o imagine reală a performanţei sale, iar
profesorului să-şi regleze, ajusteze permanent strategiile la aşteptările şi nevoile
elevilor.

Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor intelectuale – J.

Piaget
Dezvoltarea cognitivă are loc prin procesul de construire şi dezvoltare a structurilor cognitive, a
acelor „hărţi mintale”, scheme sau reţele de concepte la care individul face apel pentru a
înţelege şi reacţiona faţă de experienţele pe care interacţiunea cu mediul i le procură.
Asimilarea este văzută ca un proces de integrare de noi informaţii în schemele existente sau pur
şi simplu ca un proces de aplicare a acestor scheme, patternuri pentru a oferi răspunsuri
anumitor situaţii, provocări ale mediului.
Acomodarea intervine în sensul modificării schemelor existente (devenite insuficiente) pentru a
se potrivi cu noile informaţii
Dezvoltarea intelectuală este văzută ca o succesiune stadială a evoluţiei gândirii. În teoria sa,
Piaget a identificat atât stadiile de dezvoltare a gândirii şi inteligenţei, precum şi procesele care
stau la baza acestei evoluţii:

 Stadiul gândirii (inteligenţei) senzorio-motorii (0- 2 ani);

 Stadiul gândirii preoperatorii (2- 7 ani);
 Stadiul operaţiilor concrete (7- 12 ani;
 Stadiul operaţiilor formale (11/12 – 14/15 ani).

Aplicaţii ale teoriei lui J. Piaget

 predare în conformitate cu principiul respectării particularităţilor de vârstă şi
psihoindividuale, din perspectiva stadialităţii,
 probleme legate de curriculum (necesitatea corelării obiectivelor şi conţinuturilor
cu stadiile şi structurile de gândire a elevilor). Astfel, rolul profesorului este acela
de a determina potenţialul fiecărui elev şi de a crea situaţii educaţionale care să
stimuleze dezvoltarea.
De asemenea, Piaget considera ca esenţială în procesul de instruire este activizarea elevului

Teoria genetic-cognitivă şi structurală – J.S.Bruner:

 Principii necesare în înţelegerea dezvoltării intelectuale:
 1. Dezvoltarea se caracterizează prin creşterea treptată, prin instruire şi
autoinstruire a independenţei răspunsului faţă de natura imediată a stimulului.
 2. Dezvoltarea depinde de interiorizarea evenimentelor într-un sistem de
depozitare corespunzător mediului, sistem care să permită achiziţii ulterioare.
 3. Dezvoltarea intelectuală implică o capacitate crescută a individului de a-şi
exprima sieşi şi altora, cu ajutorul cuvintelor şi al simbolurilor, ceea ce a făcut sau
va face.
 4. Dezvoltarea intelectuală se bazează pe o interacţiune sistematică şi
contingentă între

 un îndrumător şi cel care învaţă.

 5. Predarea este facilitată de limbaj care intervine ca instrument cu ajutorul

căruia individul ordonează realitatea înconjurătoare.

 6. Dezvoltarea intelectuală se caracterizează prin creşterea capacităţii individului

de a opera simultan cu mai multe alternative, de a tinde către urmărirea mai
multor succesiuni de fapte în aceeaşi perioadă de timp şi de a aloca timp şi
atenţia corespunzătoare acestor solicitări multiple.

 Bruner a identificat trei modalităţi de procesare a informaţiei, de cunoaştere

umană:
 – - Modalitatea activă;
– Modalitatea iconică ;
– - Modalitatea simbolică

APLICATII ALE TEORIEI LUI BRUNER:

 Bruner considera că „orice copil poate fi învăţat orice, la orice vârstă, cu condiţia să
fie alese mijloacele şi metodele de educaţie corespunzătoare.”(Bruner, J., 1970).

 În ceea ce priveşte metoda de învăţare, Bruner propune învăţarea prin descoperire,

punerea elevului în situaţia de a mânui obiecte, de a rezolva contradicţii,
probleme.
“A instrui pe cineva nu este o chestiune de înmagazinare de rezultate (memorare de informaţii),
ci presupune a-l învăţa să participe la procesul care face posibilă crearea de cunoştinţe; nu
predăm o materie oarecare pentru a produce mici biblioteci vii în acea materie, ci pentru
a-l face pe elev să gândească el însuşi matematic, să privească fenomenele asemenea unui
istoric, să ia parte la procesul de creare a cunoştinţelor. Cunoaşterea este un proces, nu un
produs.” (Bruner, J., 1970).
Teoria învăţării cumulativ-ierarhice – R.M. Gagné:
În opinia lui Gagné, dezvoltarea se subordonează procesului învăţării. El consideră că
„dezvoltarea umană apare ca efect, ca schimbare de lungă durată pe care subiectul o datorează
atât învăţării, cât şi creşterii”

Gagné stabileşte opt tipuri de învăţare:

 1.Învăţarea de semnale (subiectul învaţă să dea un răspuns general şi difuz la un

semnal, răspunsul având caracter involuntar)
 2.Învăţarea stimul-răspuns (subiectul învaţă un răspuns precis la un stimul
discriminat);
 3.Înlănţuirea logică (subiectul învaţă şi obţine un lanţ de două sau mai multe relaţii
stimul-răspuns);
 4.Asociaţia verbală (subiectul învaţă lanţuri verbale, iar limbajul duce la creşterea
capacităţii de discriminare);

 5.Învăţarea prin discriminare (subiectul învaţă să dea răspuns de identificare la

tot atât de mulţi stimuli mai mult sau mai puţin similari);

 6.Însuşirea de noţiuni (subiectul îşi însuşeşte capacitatea de a da un răspuns

comun la o clasă de stimuli ce pot diferi fizic între ei);

 7.Însuşirea de reguli

 8.Rezolvarea de probleme (duce la însuşirea de idei noi, pe baza combinării şi

recombinării celor vechi)
 Teoria organizatorilor cognitivi şi anticipativi de progres -D.P.Ausubel :
 În concepţia autorului, învăţarea este acel proces fundamental de asimilare şi
integrare a noilor achiziţii în contextul cunoştinţelor însuşite anterior, al structurilor
cognitive deja existente. Ausubel este de părere că învăţarea are la bază
mecanisme de supraordonare, de reprezentare şi de combinare, mecanisme ce
intervin în timpul receptării noilor informaţii.
APLICATII:
Ausubel (intrând în conflict cu Bruner) e de părere că învăţarea prin descoperire este
consumatoare de timp şi ar fi potrivită mai ales la vârstele mici. Este mai eficient, mai
economic, afirmă autorul, ca profesorul să prezinte produsele cunoaşterii descoperite
deja, având în vedere că după prima şcolaritate elevii posedă suficient bagaj
informaţional pentru a face faţă noului material

 Prin teoria sa, Ausubel combate puternic învăţarea mecanică, spunând că învăţarea
poate căpăta semnificaţie, dacă se stabilesc relaţii între cunoştinţele anterioare şi
noile informaţii, dacă se realizează transferuri între cunoştinţe.

 Teoria inteligenţelor multiple H . GARDNER:

Inteligenţa nu trebuie concepută ca un construct unidimensional, ci ca o serie de şapte
inteligenţe independente. Această perspectivă permite individului să „manifeste
transformările şi modificările percepţiilor individuale” şi să „recreeze aspecte ale
propriilor experienţe” (Gardner, 1993, p.173).
Tipuri de Inteligenta:
 Inteligenţa verbală/lingvistică;
 Inteligenţa logică/matematică ;
 Inteligenţa vizuală/spaţială;
 Inteligenţa corporală/kinestezică;
 Inteligenţa muzicală/ritmică;
 Inteligenţa interpersonală;
 Inteligenţa intrapersonală
Aplicatii ale teoriei:
Conceptul de inteligenţe multiple a oferit baza dezvoltării curriculare în învăţământul universitar
Printre avantajele acestei abordări se numără:
 crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor studenţilor şi pentru
obţinerea performanţelor de către aceştia;
 mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în
procesul didactic;
un material suplimentar pentru îmbunătăţirea evaluării