Protocol Hepatita Autoimuna

SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE
URGENŢĂ CLUJ-NAPOCA PROTOCOL Cod: P-…-…

X de management al afecțiunii Editia …. Revizia …
□ de management al unei stări / afecțiuni critice în
perioada spitalizării
pag. 1 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea şi aprobarea ediţiei sau, după caz, a

reviziei în cadrul ediţiei protocolului
Elemente privind
responsabilii/ Numele şi prenumele Funcţia Data Semnătura
Nr. operaţiunea
crt.
1 2 3 4 5
1.1. Elaborat
1.2. Verificat Șef structură
1.3. Avizat Conf. Dr. Golea Adela Director Medical
1.4. Aprobat Şuşca Petru Manager
2. Situaţia ediţiilor şi a reviziilor în cadrul ediţiilor protocolului

Acest document conţine informaţii care sunt proprietatea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj Napoca
Se interzice multiplicarea, modificarea sau difuzarea protocolului fără acordul managerului.
Întocmit
,
pag. 2 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
- protocolul este supus permanent monitorizării şi după caz, actualizării, prin revizii sau prin
elaborarea de noi ediţii. Pentru aceasta se utilizează un formular care include un set minimal de
specificaţii, precum: numărul şi data ediţiei, numărul şi data reviziei, numărul paginii unde s-a
efectuat modificarea, descrierea modificării şi avizul conducătorului compartimentului în cadrul
căruia s-a elaborat protocolul.
Data de la
Ediţia sau, după care se aplică
Nr. Componenta Modalitatea Semnătură
caz, revizia în prevederile
crt. revizuită reviziei șef structură
cadrul ediţiei ediţiei sau
reviziei ediţiei
1 2 3 4 5 6
2.1. Ediția I - Revizia 0
2.2. Revizia 1
3. Lista cuprinzând persoanele la care se difuzează ediţia sau, după caz, revizia din cadrul
ediţiei protocolului
Întocmit
,
pag. 3 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
După aprobarea protocolului, aceasta se distribuie structurilor implicate sau tuturor

structurilor, în funcţie de tipul protocolului.
Datele de identificare ale structurii care primeşte noua ediţie sau revizie a protocolului
sunt centralizate într-un formular de distribuire/difuzare a protocolului ce include: denumirea
compartimentului care primeşte protocolul, numele, prenumele şi semnătura persoanei, data
primirii, data retragerii versiunii protocolului înlocuit, data intrării în vigoare a noului protocol.
Odată cu distribuirea/difuzarea unei ediţii sau revizii a protocolului este obligatoriu a fi retras
protocolul ce a fost înlocuit.
La nivelul Serviciului de Management al Calității Serviciilor Medicale există o evidenţă a
tuturor protocoalelor aprobate.
Data
retragerii
Nr./ Data primirii
Compartiment Nume şi prenume Semnătura versiunii Semnătura
Crt. protocolului
protocolului
înlocuit
1 2 3 4 5 6 7
3.1 3.1 Director Medical
3.2 3.2 Secția....
3.3 3.3 ....
3.4 3.4
3.5 3.5

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ
I.1. Diagnosticul
I.2. Codul bolii, conform Listei codurilor de boală utilizate pentru codificarea mobidității
spitalicești
I.3. Scopul redactării protocolului, indicatorii de performanță clinică
I.4. Domeniul de aplicare – Unde se aplică protocolul
I.4.1 Nivel de asistenţă medicală primară
I.4.2 Nivel de asistenţă medicală specializată de ambulatoriu (specialitățile)
I.4.3 Nivel de asistenţă medicală spitalicească (inclusiv specificarea secțiilor)
I.5. Informaţia epidemiologică - Etiologie, epidemiologie
I.6. Documente de referinţă (reglementări) aplicabile activităţii
a. standard internațional/național - ghiduri și protocoale naționale
b. reglementări specifice privind registrele naționale la nivelul sistemului de sănătate
II. DESCRIEREA PROTOCOLULUI, A METODELOR, A TEHNICILOR ŞI A

PROCEDURILOR
Întocmit
,
pag. 4 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
II.1 Factorii de risc – clase de risc/scoruri de risc aplicabile
Hepatita autoimună (HAI) este o afecțiune inflamatorie hepatică, caracterizată prin

hipergamaglobulinemie, autoanticorpi circulanți specifici și hepatită de interfață la examenul
histologic.
HAI este o afecțiune idiopatică, cu patogeneză complexă, multifactorială, care include 3
mecanisme: 1. expunerea la unul/mai mulți agenți inițiatori (triggering factors: virusuri,
medicamente), 2. predispoziția imunogenetică (HLA clasa I – B8 – sau clasa II – DR3, DR4,
DR7), 3. existanța unor anomalii imunologice ale limfocitelor T reglatorii CD4+ și CD25+.
II.2 Detalii legate de screening-ul în afecțiunile respective (dacă este cazul): când se face,
în ce condiții, cum se realizează
–
II.3 Anamneza
HAI poate fi întâlnită la ambele sexe și la orice vârstă, dar apare în special la sexul
feminin (raport F:B = 3:1), având o distribuție bimodală a vârstei de apariție (pubertate și
decadele 4-6 de viață).
Manifestări clinice variază:
- Pacienți asimptomatici (35-40%) – diagnosticați incidental cu ocazia unor investigații de
rutină (transaminaze crescute)
- Pacienți simptomatici, 2/3 din pacienți au debut insidios:
o Manifestări cronice nespecifice corespunzătoare unei hepatite cronice:
 Astenie fizică, fatigabilitate
 Anorexie
 Greață
 Stare generală alterată, subfebilități
 Dureri în hipocondrul drept (hepatalgii)
 Icter blând, fluctuant
 Poliartralgii ale articulațiilor mici, mialgii
 Rash cutanat maculo-papular
 Amenoree
o Icterul și pruritul pot fi prezente, dar nu domină tabloul clinic; dacă predomină se
ridică suspiciunea unui sindrom de overlap cu CBP sau CSP.
- Debut acut (25% din cazuri) asemănător cu alte forme de hepatită acută. Pot evolua rapid
către insuficiență hepatică acută, prin urmare diagnosticul și tratamentul imunosupresor
rapide sunt esențiale. Formele fulminante (icter, coagulopatie, encefalopatie hepatică)
sunt rare.
II.4 Tabloul clinic – examenul obiectiv:
- Hepatomegalia este semnul cel mai frecvent (80% din cazuri)

Întocmit
,
pag. 5 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
- Splenomegalia (la 50% din pacienți)

- Icter sclero-tegumentar, eritem palmar, angioame stelate
- În stadii avansate: semen și simptome de hipertensiune portală (ascită, varice esofagiene
+/- hemoragie digestivă, gastro-patie portal-hipertensivă, encefalopatie hepatică,
hipersplenism cu citopenie)
- Semne datorate asocierii cu afecțiuni autoimune extrahepatice: erupții cutanate, vergeturi
abdominale, tiroidita autoimună, artrita reumatoidă, DZ tip 1, sindromul Sjogren, vitiligo,
crioglobulinemia esențială, anemia hemolitică Coombs pozitivă, purpura
trombocitopenică idiopatică, glomerulonefrita, anemia pernicioasă, sclerodermia, lichen
plan, boala celiacă, rectocolita uclero-hemoragică, pancreatita autoimună.
II.5 Investigaţiile paraclinice:
Biochimic și imunologic:
- Creșterea transaminazelor de 3-10x valoarea maximă a normalului cu ALT>AST
- Creșterea fosfatazei alcaline și a bilirubinei (rar mai mult de 2-4 ori normalul)
- GGT
- Coagulograma
- VSH
- HLG
- Hipergamaglobulinemie policlonală, cu predominanța IgG (de 1.5-3 ori normalul)
Markeri serologici:
- Convenționali: anticorpii antinucleari (ANA), anticorpii antimușchi neted (ASMA),
anticorpii antimicrosomiali hepatorenali de tip 1 (anti-LKM-1) – nu sunt patognomonici
sau patogenici, nu se corelează cu severitatea bolii și nu trebuie monitorizat titrul lor în
cursul terapiei.
- Non-convenționali: anticorpii anti-SLA/LP – la 30% din pacienți, au valoare diagnostică
înaltă și prognostică, pANCA, anticorpii anti-citosol hepatic (LC1), anticorpii
antiasyaloglicoprotein receptor (ASGPR), anti-F-actina, anti-Ro52, anti-sp100, anti-
gp210.
Markeri virali (AgHBs, IgM/IgG antiHBc, IgM/G anti-HAV, anti-HCV) – pentru

diagnosticul diferențial cu hepatite virale acute și cronice.
Ceruloplasmina, cupruria, sideremia, feritina, CTLF, coeficientul de saturație a
transferinei – necesare pentru excluderea bolii Wilson și a hemocromatozei.
Sunt necesare explorări pentru depistarea unor boli autoimune asociate (tiroidita
Hashimoto, sindromul Sjogren).
Ecografia abdominală: evaluarea ficatului, splinei, sistemului vascular venos portal.
Întocmit
,
pag. 6 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
Puncția biopsie hepaticp este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului, a gradului de

activitate necro-inflamatorie și a fibrozei. Nu este necesară în stadiul de ciroză.
Elastografia (Fibroscan) – pentru evaluarea gradului fibrozei hepatice, utilă în
monitorizarea eficienței tratamentului.
II.6 Diagnostic pozitiv (inclusiv clasificarea diferitelor forme: etiologice, de severitate,

patogenetice, etc)
Se realizează cu ajutorul sistemului simplificat de scorificare al HAI:
Trăsături/parametru Prag (cut-off) Scor

ANA/ASMA+ ≥ 1:40 +1
ANA/ASMA+ ≥ 1:80 +2
Sau LKM+ ≥ 1:40 +2
Sau SLA/LP+ În orice titru +2
Nivelul IgG sau al gamaglobulinelor > valoarea maximă a normalului +1
> 1.5 ori valoarea maximă a normalului +2
Histologia hepatică (obligatorie Compatibilă HAI +1
existența hepatitei de interfață) Tipică pentru HAI +2
Atipică pentru HAI 0
Absența hepatitelor virale Nu 0
Da +2
≥ HAI definită, <7 HAI probabilă
Forme clinice:
Tipul 1 de HAI – caracterizat prin prezența ANA și ASMA. Este forma clasică, întâlnită
în 70-80% din cazuri, frecventă la sexul feminin, în asociere cu alte afecțiuni autoimune, cu
răspuns favorabil la corticoterapie.
Tipul 2 de HAI – caracterizat prin prezența anticorpilor anti-LKM1 si anti LC1. Este
frecventă la copii, iar la adult în aproxiamtiv 20% din cazuri, este asociată cu alte afecțiuni
autoimune și anticorpi organ-specifici, cu răspuns variabil la corticoterapie și evoluție spre
ciroză.
Tipul 3 de HAI – caracterizat prin prezența anticorpilor anti-SLA/LP. Are prognostic
nefavorabil.
Sindroamele de overlap:
1. HAI cu ciroză biliară primitivă (CBP):
a. AMA+: trăsături histologice de HAI, absența histologiei specifice de CBP;
b. ANA și/sau SMA+: cu trăsături histologice de CBP.
2. HAI cu colangită sclerozantă primitivă (CSP): serologie HAI și anomalii colangiografice
de CSP.
II.7 Diagnosticul diferenţial se face cu:

Întocmit
,
pag. 7 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
1. Hepatite cronice virale (B/B+D, C)

2. Alte boli autoimune hepatice: CBP, CSP, colangita asociată cu IgG4
3. Colangiopatia din infecția HIV
4. Boala alcoolică hepatică
5. Steatoza/steatohepatita non-alcoolică
6. Hepatite toxic-medicamentoase (minociclină, nitrofurantoin)
7. Hepatita granulomatoasă
8. Hemocromatoza
9. Boala Wilson
10. Deficitul de alfa 1 antitripsină
11. Lupusul eritematos sistemic
12. Boala celiacă.
II.8 Complicaţii, măsuri de urgență (trimitere către protocoalele pentru urgență,

managementul afecțiunii critice)
ALGORITMI urgență intraspitalicească – tip “acute care pathway»
Complicațiile HAI sunt cele întâlnite în evoluția hepatitelor acute sau cronice progresive.
În formele acute există riscul insuficienței hepatice acute și complicațiilor infecțioase
(risc agravat și de tratamentul imunosupresor specific).
În formele cronice, complicațiile hipertensiunii portale (hemoragia digestivă, ascita,
encefalopatia hepatică) și carcinomul hepatocelular (HCC) reprezintă evenimente majore. Riscul
de HCC este redus și asociat cu prezenta cirozei (0.5-1%/an). De aceea se recomandă ca pacienții
cu ciroză hepatică autoimună să fie supravegheați la 6 luni prin teste funcționale hepatice și
ecografie abdominală pentru riscul progresiei bolii și apariției HCC.
II.9 Criteriile de spitalizare, criterii de transfer în terapie intensivă sau în alt spital de rang
superior
Tratamentul
Scopul tratamentului: inducerea remisiunii coomplete, menținerea remisiunii pe termen

lung fără corticosteroizi și cu doze minime de tratament imunosupresor și prevenirea progresiei
HAI spre ciroză hepatică și complicațiile acesteia.
Indicațiile de tratament:
 toți pacienții cu HAI activă au indicație de tratament
 transaminaze >3 ori normalul
 GGT >2 ori normalul
 Hepatită de interfață cu activitate moderată
 Pacienți simptomatici
Întocmit
,
pag. 8 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
 Fibroză avansată/ciroză autoimună cu activitate inflamatorie

 Copii cu HAI
Tratamentul este opțional în cazul pacienților cu forme ușoare de HAI
(asimptomatici/simptome nespecifice, transaminaze <3 ori normalul, hepatită de interfață cu
activitate scazută.
Tratamentul nu este justificat în cazul pacienților vârstnici asimptomatici, cu activitate
histologică ușoară, mai ales dacă există contraindicații relative sau reacții adverse la
corticosteroizi.
Tratamentul nu este indicat la pacienții cu ciroză autoimună inactivă sau decompensată
(risc de reacții adverse și contraindicații/intoleranță la corticosteroizi sau azatioprină.
Pacienții cu HAI acută severă/fulminantă necesită tratament prompt cu corticosteroizi
intravenos în doză mare (>1 mg/kg). În absența răspunsului terapeutuic se impune evaluarea
pentru transplant hepatic în regim de urgență.
Inițierea remisiunii:
- Prednison/prednisolon 0.5-1 mg/kg/zi (60 mg/zi) în asociere cu azatioprină 50 mg/zi,
adăugată începând din săptămâna a 3a, în doze crescătoare progresiv până la 1-2
mg/kg/zi.
- Azatioprina nu se inițiază la nivele ale bilirubinei mai mari de 6 mg/dl.
- Doza de corticosteroid se scade progresiv la 10 mg/zi pe parcursul a 10 săptămâni de
tratament.
- Ulterior, corticosteroidul poate fi redus la 7.5 mg/zi daca transaminazele sunt normale, la
5 mg/zi după 3 luni și oprit după 3 luni în funcție de răspuns și de prezența factorilor de
risc.
Menținerea remisiunii:
- Monoterapie cu azatioprină de regulă 1-2 mg/kg/zi
- În caz de intoleranță la azatioprină se menține remisiunea cu doze mici de cortizon (5-10
mg/zi) în monoterapie sau micofenolat mofetil 2 g/zi.
Durata tratamentului: nu este clar definită. Tratamentul trebuie continuat minim 3 ani și
minim 24 de luni de la răspunsul biochimic (normalizarea transaminazelor si IgG). Pacienții la
care s-a decis oprirea tratamentului trebuie monitorizați clinic și biochimic pentru riscul de
recădere. Recăderile pot să apară cel mai frecvent în primele 12 luni de la oprirea tratamentului.
Tratamentul lor constă în reinițierea corticoterapiei în regim de inducție, urmată de tratamentul
de menținere pe termen lung.
Reacții adverse la tratament:

- Reacții adverse la corticosteroizi – la 80% din pacienți după 2 ani de tratament
- Reacții adverse la azatioprină – la 10% din pacienți: citopenie (prin supresie
medulară), pancreatită, hepatită colestatică, greață, vărsături, rash cutanat, infecții
Întocmit
,
pag. 9 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
oportuniste, afecțiuni maligne extrahepatice, boală venoocluzivă, sindrom de

malabsorbție.
Definirea răspunsului terapeutic: remisiune, răspuns incomplet sau răspuns nul.

Remisiunea completă este clinică, biochimică (normalizarea transaminazelor și a IgG) și
histologică (normalizarea histologiei hepatice) și are loc in 60-90% din cazuri.
În cazul răspunsului incomplet, se pot crește dozele de corticosteroizi (5-10 mg/zi) și
azatioprină (>2 mg/kg/zi), cu reevaluare la 12-18 luni. În unele cazuri nu poate fi obținută
remisiunea completă și se recomandă individualizarea tratamentului imunosupresor.
Pacienții cu răspuns nul sunt candidați pentru tratamentul imunosupresor alternativ
(utilizat in profilaxia rejetului de grefă): micofenolat mofetil 1 gx2/zi, tacrolimus 1-4 mg/zi,
ciclosporină 2-6 mg/kg/zi, acestea având însă numeroase reacții adverse.
Transplantul hepatic rămâne singura opțiune terapeutică în ciroza autoimună
decompensată cu insuficiență hepatică cronică.
Circumstanțe speciale:
1. HAI și sarcina – în general, datorită imunosupresiei fiziologice din sarcină, HAI are o
evoluție favorabilă, necesitând doze terapeutice mai mici. Predinsonul si azatioprina
nu sunt contraindicate in sarcină. Micofenolatul mofetil este contraindicat (efect
teroatogen). Sarcina este contraindicată doar în ciroză hepatică cu hipertensiune
portală. Exacerbarea HAI postpartum impune creșterea dozelor terapeutice.
2. HAI la copii – frecvent tipul 2 de HAI.Ciroza hepatică este prezentă la aproximativ
50% din copiii diagnosticati cu HAI, evoluția clinică este agresivă. Sindromul de
overlap HAI si CSP este frecvent la copii, de aceea necesită colangiografie-RMN. Se
recomandă doze mai mari de prednis(ol)on (2 mg/kg/zi, maxim 60 mg/zi), cu
evaluarea periodică a densității osoase și a creșterii.
3. HAI la vârstnici – aceștia sunt frecvent asimptomatici la diagnostic și răspund mai
bine la tratament. Se impune o monitorizare frecventă din cauza riscului reacțiilor
adverse la tratament.
4. Sindroamele de overlap – pacienții tind a avea forme mai severe de boală, cu evoluție
progresivă către fibroză și ciroză hepatică. Se recomandă asocierea tratamentului
imunosupresor cu acid ursodeoxicolic 15-25 mg/kg/zi.
Supravegherea pacienților cu HAI:

- Spitalizarea este indicată în exacerbările severe ale HAI, insuficiența heaptică
fulminantă și complicațiile cirozei hepatice.
- Pacienții cu ciroză hepatică vor fi supravegheați pentru riscul de HCC, progresia
insuficienței hepatice și hipertensiunea portală.
- Pacienții cu forme asimptomatice/ușoare netratați și cei în remisiune spontană
necesită supraveghere clinică și biochimică la 3-6 luni, cu repetarea biopsiei
hepatice la 2-5 ani.
Întocmit
,
pag. 10 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
Măsuri asociate:
- Monitorizarea curbei ponderale, tensiunii arteriale, glicemiei
- Exercițiu fizic regulat, evitarea creșterii în greutate
- Bilanț anual pentru depistarea DZ, cataractei, osteoporozei (DEXA), pentru
pacienții care primesc corticosteroizi pe termen lung
- Suplimentarea cu vitamina D și calciu la pacienții care primesc corticoterapie mai
mult de 3 luni
- Administrarea de bisfosfonați la pacienții cu osteoporoză
- Profilaxia infecțiilor
- Vaccinarea anti-hepatită A și B, anterior inițierii terapiei și vaccinare anti-gripală
anuală
- Monitorizarea HLG, testelor hepatice, amilazei și lipazei la pacienții care primesc
azatioprina mai mult de 1-3 luni
- Protecție UV si examen dermatologic anual pentru riscul neoplaziilor cutanate la
pacienții care primesc tratament imunosupresor (azatioprină).
II.10 Igieno-dietetic
II.11 Etiologic,
II.12 Patogenetic
II.13 Simptomatic
II.14 Tratamentul chirurgical - dacă este cazul
Etapa preoperatorie – trimitere către procedurile de îngrijire preoperatorie
Intervenţia chirurgicală – trimiterea la tehnica operatorie
Etapa postoperatorie - trimitere către procedurile de îngrijire postoperatorie
II.15 Evoluție, monitorizare pe durata internării
II.16 Criterii de externare
II.17 Monitorizarea după externare
III. RESURSELE UMANE ȘI MATERIALE NECESARE FIECĂREI INSTITUȚII

PENTRU IMPLEMENTAREA PROTOCOLULUI, INCLUSIV COLABORĂRILE
INTRAINSTITUȚIONALE ȘI INTERINSTITUȚIONALE
Descrise pe nivele de activitate (exemplu: medicina primară, ambulatoriu, spitalizare de zi,
spitalizare continuă)
Exemplu:
Spitalizare continuă:
III.1. Resurse umane, competențe necesare
III.2. Resurse materiale, echipamente medicale
IV. CONDIȚII DE ABATERE DE LA PROTOCOL

IV.1 Reglementări juridice
IV.2 Nivel de competență, grade academice universitare
Întocmit
,
pag. 11 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
IV.3 Studii clinice derulate în spital aprobate de către Comisiile de Etică, care permit
abaterea de la protocol
Responsabilitate legală: În caz de necesitate, clinicienii vor apela la judecata clinică,
cunoştiinţele şi experienţa pe care le au pentru a decide abaterea de la protocolul dezvoltat.
Abaterile de la prevederile protocolului dezvoltat se vor documenta și se vor argumenta, ţinând
cont de circumstanţele individuale ale fiecărui bolnav, de opţiunile exprimate de către pacient și
de experienţa clinică a practicianului.
V. DIAGRAMA – ALGORITM – care să fie ușor de înțeles și urmat de către fiecare membru a
echipei medicale. Pe această diagramă se pot stabili indicatorii de monitorizare.
VI. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI LA

NIVELUL INSTITUȚIEI (SPITALULUI)
A se elabora pe baza diagramei (structura de la care se pornește, etapele constituind procesul, la
sfârșit existând rezultatul).
V.1 Indicatori de structură – valori de referință: definiți conform protocolului
V.2 Indicatori de proces – valori de referință: definiți conform protocolului
V.3 Indicatori de rezultat – valori de referință: definiți conform protocolului
VII. BIBLIOGRAFIE Bibliografie (3-5 titluri, nu mai vechi de 5 ani, altele decât documentele
de referință)
1. European Association for the Study of the Liver. EASL Clinical Practice Guidelines:
Autoimmune hepatitis. J Hepatol. 2015 Oct;63(4):971-1004. doi:
10.1016/j.jhep.2015.06.030. Epub 2015 Sep 1. Erratum in: J Hepatol. 2015
Dec;63(6):1543-4. PMID: 26341719.
2. Anca Trifan, C. Gheorghe, D. Dumitrașcu, M. Diculescu, Liana Gheorghe, I. Sporea, M.
Tanțău, T. Ciurea. Gastroenterologie și hepatologie clinică. Ediția 1. București: Editura
medicală, 2018.
VII. BIBLIOGRAFIE Bibliografie (3-5 titluri, nu mai vechi de 5 ani)
VIII. ANEXE
Reprezentate de documente conexe, scheme, instrucțiuni de administrare, de nursing, tehnici, etc.
IX. CUPRINS
Numărul
componentei în
Denumirea componentei din cadrul protocolului Pagina
cadrul procedurii
formalizate
1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea şi aprobarea ediţiei
Întocmit
,
pag. 12 din 12
HEPATITE AUTOIMUNE
Exemplar Nr.1
sau, după caz, a reviziei în cadrul ediţiei procedurii formalizate

Situaţia ediţiilor şi a reviziilor în cadrul ediţiilor procedurii
2.
formalizate
Lista cuprinzând persoanele la care se difuzează ediţia sau, după caz,
3.
revizia din cadrul ediţiei procedurii formalizate
4. …
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
Întocmit
,

Protocol Hepatita Autoimuna

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protocol Hepatita Autoimuna

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE

URGENŢĂ CLUJ-NAPOCA PROTOCOL Cod: P-…-…

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea şi aprobarea ediţiei sau, după caz, a

1.2. Verificat Șef structură

1.3. Avizat Conf. Dr. Golea Adela Director Medical

1.4. Aprobat Şuşca Petru Manager

2. Situaţia ediţiilor şi a reviziilor în cadrul ediţiilor protocolului

2.1. Ediția I - Revizia 0

După aprobarea protocolului, aceasta se distribuie structurilor implicate sau tuturor

II. DESCRIEREA PROTOCOLULUI, A METODELOR, A TEHNICILOR ŞI A

II.1 Factorii de risc – clase de risc/scoruri de risc aplicabile

Hepatita autoimună (HAI) este o afecțiune inflamatorie hepatică, caracterizată prin

II.4 Tabloul clinic – examenul obiectiv:

- Hepatomegalia este semnul cel mai frecvent (80% din cazuri)

- Splenomegalia (la 50% din pacienți)

II.5 Investigaţiile paraclinice:

Markeri virali (AgHBs, IgM/IgG antiHBc, IgM/G anti-HAV, anti-HCV) – pentru

Puncția biopsie hepaticp este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului, a gradului de

II.6 Diagnostic pozitiv (inclusiv clasificarea diferitelor forme: etiologice, de severitate,

Trăsături/parametru Prag (cut-off) Scor

II.7 Diagnosticul diferenţial se face cu:

1. Hepatite cronice virale (B/B+D, C)

II.8 Complicaţii, măsuri de urgență (trimitere către protocoalele pentru urgență,

Scopul tratamentului: inducerea remisiunii coomplete, menținerea remisiunii pe termen

 Fibroză avansată/ciroză autoimună cu activitate inflamatorie

Reacții adverse la tratament:

oportuniste, afecțiuni maligne extrahepatice, boală venoocluzivă, sindrom de

Definirea răspunsului terapeutic: remisiune, răspuns incomplet sau răspuns nul.

Supravegherea pacienților cu HAI:

III. RESURSELE UMANE ȘI MATERIALE NECESARE FIECĂREI INSTITUȚII

IV. CONDIȚII DE ABATERE DE LA PROTOCOL

VI. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI LA

VII. BIBLIOGRAFIE Bibliografie (3-5 titluri, nu mai vechi de 5 ani)

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea şi aprobarea ediţiei

sau, după caz, a reviziei în cadrul ediţiei procedurii formalizate

S-ar putea să vă placă și