Etapele Junimii

I. Etapa „ieșeană” – 1863 – 1874

- încep „prelecțiunile populare” (conferințe cu public, pe teme cultural-artistice), care aveau
rolul de a forma gustul unui public receptiv la noile forme culturale
- se impune un nou tip de orator
- întâlnirile Cenaclului „Junimea” se desfășurau în casa lui Vasile Pogor, din Iași
- se înființează revista „Convorbiri literare”, în 1867
- este achiziționată o tipografie, cu ajutorul căreia se vor tipări manuale școlare și cărți de
știință și literatură
- este abordate probleme legate de limba română și de ortografie, Maiorescu publicând acum
articolul său critic „Despre scrierea limbei române” (1866)
- Titu Maiorescu descoperă talentul lui Mihai Eminescu și îl invită pe acesta să facă parte din
„Junimea”. La rândul său, Eminescu îl va coopta pe Ion Creangă, care prima dată va citi, în
cadrul cenaclului, povestea „Soacra cu trei nurori”

II. Etapa cu dublă desfășurare, la Iași și la București – 1874 – 1885

- Titu Maiorescu se mută la București, deoarece primește portofoliul de Ministru al
Instrucțiunii Publice, de asemenea, o mare parte a membrilor „Junimii” intră în politică, de
partea Partidului Conservator
- redacția revistei „Convorbiri literare” rămâne la Iași, sub conducerea lui Iacob Negruzzi, dar
ședințele de cenaclu se vor desfășura în ambele părți, și la Iași, și la București
- continuă seria „prelecțiunilor publice”
- activitatea principală a „Junimii” va consta, totuși, în această perioadă, în lectura operelor
originale
- este perioada în care „Junimea” atinge apogeul faimei sale în epocă și în care sunt publicate
operele cele mai importante ale membrilor săi, inclusiv ale „Marilor clasici” ai literaturii
române: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale și Ioan Slavici
- societatea îi va ajuta cu burse de studiu în străinătate pe tinerii talentați, dar lipsiți de
mijloacele financiare necesare (printre aceștia s-a numărat și Eminescu, care a fost
beneficiarul a două astfel de burse: la Berlin și la Viena)
- în această perioadă, vor adera la principiile „Junimii” și vor deveni membri importanți ai
acesteia alți doi „Mari clasici”: Ioan Slavici (cooptat tot de Eminescu) și I. L. Caragiale

III. Etapa „bucureșteană” – după 1885

- societatea se mută la București odată cu plecarea din Iași a celor mai mulți dintre junimiști
- redacția revistei „Convorbiri literare” se va muta, de asemenea, la București
- este etapa în care „Junimea” cunoaște declinul, activitatea societății restrângându-se treptat
la domeniul universitar
- „prelecțiunile populare” se mai țin doar sporadic
- în 1889 se vor stinge din viață trei membri importanți ai societății „Junimea”: Mihai
Eminescu, Veronicla Micle și Ion Creangă

Trăsăturile spiritului junimist, sintetizate de criticul literar Tudor Vianu:

1. înclinația spre filozofie
2. spiritul oratoric
3. spiritul clasicist
4. ironia
5. spiritul critic