4.

Etape
În activitatea societății ,,Junimea” și a revistei ,,Convorbiri literare” se conturează distinct trei
etape.
Etapa ieşeană (1863-1874) are un pronunţat caracter polemic şi se manifestă în trei direcţii:
limbă, literatură şi cultură. În această perioadă se elaborează principiile sociale şi estetice ale
junimismului, impunându-se totodată necesitatea educării publicului prin aşa-numitele
prelecţiuni populare. Organizate pe teme variate, în diverse cicluri sistematice şi ţinute într-o
formă academică, ele au avut drept scop educarea publicului larg, care să înţeleagă cultura ca
factor de progres şi moralitate. Această etapă marchează căutările febrile de modele apte să
asigure progresul la care aspira Titu Maiorescu. Interesul marcant pentru literatură se manifestă
din 1865, când se avansează ideea alcătuirii unei antologii de poezie românească pentru şcolari.
Aceasta i-a determinat pe junimişti să citească în şedinţele societăţii autorii mai vechi, pe ale
căror texte şi-au exersat spiritul critic şi gustul literar.

Astfel, au loc următoarele evenimente:

- încep „prelecțiunile populare" (conferințe cu public, pe teme cultural-artistice), care aveau rolul
de a forma gustul unui public receptiv la noile forme culturale
- se impune un nou tip de orator
- intâlnirile Cenaclului „Junimea" se desfãșurau în casa lui Vasile Pogor, din lași
- se înființează revista „Convorbiri literare” (1867)
- este achiziționată o tipografie, cu ajutorul căreia se vor tipări manuale școlare și cărți de știință
și literatură
- sunt abordate probleme legate de limba română si de ortografie, Maiorescu publicând articolul
său critic „Despre scrierea limbei române" (1866)
- Titu Maiorescu descoperă talentul lui Mihai Eminescu și îl invită pe acesta să facă parte din
„Junimea". La rândul său, Eminescu îl va coopta pe Ion Creangă, care prima dată va citi, în
cadrul Cenaclului, povestea „Soacra cu trei nurori"

Cea de-a doua etapă (1874-1885) are loc cu desfăşurarea şedinţelor Junimii la Bucureşti, dar a
activităţii revistei la Iaşi. Aceasta reprezintă o etapă de consolidare, afirmâdu-se reprezentanţii
direcţiei noi în poezia şi proza română: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici,
I.L.Caragiale. Este o perioadă în care se diminuează teoretizarea criticismului în favoarea
judecăţilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esenţiale prin care Titu Maiorescu se impune
ca autentic întemeietor al criticii noastre literare moderne, fără însă a neglija preocupările din
domeniul civilizaţiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare şi pentru că în 1860 se
făcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu susţine utilitatea îmbogăţirii
vocabularului limbii române prin neologisme de origine romanică, într-un studiu din 1881,
intitulat chiar Neologismele.

Astfel, au loc următoarele evenimente:

- redacția revistei ,,Convorbiri literare râmâne la lasi”, sub conducerea lui lacob Negruzzi, dar
sedințele de Cenaclu se vor desfășura atât la Iași, cât și la București
- continuă seria „prelecțiunilor publice"
- în această perioadă aderă Ioan Slavici (cooptat tot de M. Eminescu) și I. L. Caragiale
- activitatea principală a „Junimii" se focalizează asupra lecturii operelor originale
- „Junimea" atinge apogeul faimei sale
- sunt publicate operele cele mai importante ale membrilor săi, inclusiv ale „Marilor Clasici" a
literaturii române: Mihai Eminescu, Ion Creanga, I. L. Caragiale și Ioan Slavici
- societatea îi va ajuta cu burse de studiu în străinătate pe tinerii talentați, dar lipsiți de mijloacele
financiare necesare

Știați că...?
Chiar Mihai Eminescu a fost beneficiarul unei astfel de burse (atât pentru studiile sale din Berlin,
cât și pentru cele din Viena)

Etapa a treia (după 1885) este reprezentată de mutarea la Bucureşti a revistei ,,Convorbiri
literare” şi a întreagii societăți ,,Junimea”. Această etapă are un caracter preponderent
universitar, prin cercetările istorice şi filosofice. Apariţia revistei se prelungeşte până în 1944,
dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani.

Astfel, principalele evenimente care au loc sunt:

- societatea se mută la București odată cu plecarea din lași a celor mai mulți dintre junimiști
- redacția revistei „Convorbiri literare" se va muta, de asemenea, la București
- „Junimea" cunoaște declinul, activitatea societății restrângându-se treptat la domeniul
universitar
- se sting din viață trei membri ai societății: Mihai Eminescu, Veronica Micle și Ion Creanga
7. Revista ,,Convorbiri literare”
Născută la 1 martie 1867, ca un mic jurnal literar în care s-ar tipări scrierile cetite şi aprobate de
Societate, după cum argumentează primul ei director Iacob Negruzzi (în Amintiri din
„Junimea”), revista ,,Convorbiri literare” a reprezentat temelia literaturii autohtone, prin operele
celebre publicate în aceasta cât și prin impactul avut asupra societății.

Scopul revistei:
-răspândirea spiritului de critică literară autentică.
-încurajarea literaturii naționale.
-combaterea imitațiilor operelor străine.

Colaboratori:
-Mihai Eminescu- publică majoritatea poeziilor sale (,,Luceafărul”, ,,Floare albastră”)
-Ion Creangă- subpublică primele trei părti ale ,,Amintirilor” și povești, basme (,,Povestea lui
Harap-Alb”, „Soacra cu trei nurori”)
-Ion Luca Caragiale- subpublică majoritatea comediilor sale (,,O scrisoare pierdută”, ,,D-ale
carnavalului”)
-Ioan Slavici- publică nuvele și povești.
-Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu,
I.Al.Brătescu-Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii.

Asemănări cu pașoptiștii:
-dorința de a realiza o cultură și o civilizație autentic românească, dar cu deschidere înspre
continent
-păstrarea elementului autohton

Deosebiri față de pașoptisti:

-atitudinea abordată (pașoptiști: exaltare, frenezie - junimiști: spirit critic, analitic, măsură,
luciditate)
-vârstă (pașoptiști: aproape adolescenți - junimiști: tinerețe maturizată)
-configurare estetică (pașoptiști: romantism - junimisti: adaugă romantismului elemente
clasiciste dar și realism în stadiul incipient)