Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sigmatismul poate fi înlăturat dacă terapia este realizată de un logoped, începe cît mai de
timpuriu posibil și nu este abandonată decît atunci cînd tulburarea de vorbire a fost corectată.
Sigmatismul este tulburarea de limbaj în care sunt pronunțate deficitar sunetele siflante („S” și
„Z”), șuieratoarele („Ş” și „J”) și africatele („Ţ”/ „CE”/ „CI”/ „GE” și “GI”).
Foarte des întîlnit la copiii preșcolari este sigmatismul interdental care rezultă din pronunțarea
sunetelor „S” și „Z” cu limba între dinți, sunetul fiind denaturant, sîsîit și sorbit.
De obicei, părinții acordă mai puțină importanță acestor dificultăți de vorbire, considerînd că ele
vor trece de la sine, realizarea acestor probleme vine în momentul în care copilul este
ridicularizat de semeni, iar această experiență poate provoca anumite tulburări
comportamentale la copil cum ar fi timiditatea, mutismul selectiv, izolarea, etc. Pe lîngă aceasta,
tulburările de pronunție care nu sunt corectate timpuriu (4-5 ani), provocă bariere psihologice cu
care persoana se confruntă pe parcursul întregii vieți.
Am întîlnit și cazuri în care părinții au insistat asupra unei pronunții corecte la copil, neoferind
însă un model necesar pentru corecție, aceste tentative agravînd situația, deoarece numai un
logoped poate elabora un plan de intervenție individualizat pentru fiecare copil în parte, ținînd
cont de particularitățile psihologice și etioligia tulburărilor de limbaj.
– funcționarea greșită a limbii, mușchii retractori slăbiți, care nu permit realizarea mișcărilor
sincrone necesare articulării sunetelor din această categorie afectată de sigmatism;
– modalitate de pronunțare incorectă menținută din perioada în care dentiția copilului era
înlocuită, limba neavînd în ce se opri aluneca printre dinți, iar acest model de pronunție fiind
menținut și după ce copilului i-au apărut toți dinții;
Dinţii sunt uşor întredeschişi, aproximativ 1 mm, ca pentru emiterea sunetului „I”.
Limba este lată, acoperind cu marginile sale laterale arcadele dinților superiori, vîrful limbii se
sprijină la baza incisivilor inferiori, pe alveole. Pe mijlocul limbii trebuie să se realizeze jgheabul
longitudinal.
Coardele vocale sunt depărtate, neparticipînd la emiterea sunetului „S”, fluxul de aer este
mare.
Automatizarea sunetelor siflante în vorbire este un proces de lungă durată, eșalonat pe anumite
etape.
Persoanele cu pronunție defectuoasă ar fi bine să fie îndepărtate din anturajul copilului sau cel
puțin să le fie neutralizată influența asupra pronunției.
Sunetul „S” se combină mai greu cu vocala „A”, deoarece aceasta din urmă are o poziție diferită
a limbii și a buzelor, și un unghi mai mare a maxilarelor, și se primește mai ușor cu sunetele „E”
și „I”, deoarece se aseamănă poziția de pronunție.
Formele Sigmatismului