Suport de Curs - Repere Ȋn Dezvoltarea Motorie A Copilului de La 0 - 36 Luni

renatalӑ
ers IV Repere ȋn dezvoltarea motorie

area III a copilului de la 0 - 36 luni
t II
I
şi creşterea copilului dezvoltare tipicӑ vs dezvoltare atipicӑ
neralități
la 0
pilului
izabilități motorii
Proiect susţinut de Asociaţia KinetoBebe şi UNICEF ĩn
România.
Suport de curs realizat de Iulian Nicolae - kinetoterapeut

& Anca Bălăşoiu - moaşă
Curs de pregătire a asistenţilor medicali generalişti, asistenți medicali de pediatrie,
asistenți medicali comunitari, asistenţi medicali obstetrică-ginecologie şi moaşe
Particularitățile de dezvoltare Îngrijirea preconcepționalӑ,

psihomotorie, intelectuală și prenatală dar şi identificarea
afectivă a copilului precoce a posibilelor afecțiuni
la mamă poate duce la
naşterea unui copil sănătos
După parcurgerea cursului

dobândiți cunoștințe
despre
Suplimentarea rolului
medicului de familie ȋn
Creşterea şi dezvoltarea asigurarea asistenței
copilului medicale primare a copilului
Varianta PDF a cursului o găsiți aici

Introducere
Studiul dezvoltării psihomotorii, intelectuale și afective la copil este un proces complex și solicită
cunoașterea unor noțiuni de bază din domeniul obstetricii, pediatriei, neurologiei și psihologiei
specifice copilului. Cunoașterea particularităților de dezvoltare la diferite etape de vârstă ne
permite să înțelegem modul de constituire a funcțiilor, proceselor motorii și psihice de la
naştere, precum și evoluția lor.
Scopul aprecierii dezvoltării este de a afla ȋn ce relație se află un copil față

de media acceptată de dezvoltare a vȃrstei, la un moment dat.
Procesul de apreciere a tulburărilor de dezvoltare la copil trebuie să

fie bazat pe un istoric detaliat şi observație vigilentă.
• Majoritatea problemelor de dezvoltare şi comportament sunt minime, necesitȃnd
ca măsuri educative simple sugestii şi câştigarea ȋncrederii familiei.
• În alte situații ȋnsă, urmărirea ȋn timp a diferitelor tulburări care par uşoare inițial,
este crucială.
• Dacă dezvoltarea copilului este marcată anormală, diagnosticul final al

disfunctionalităților este extrem de important.
Deşi pare simplă, aprecierea dezvoltării
copilului cere multa experiență. Înaintea etichetării
unui deficit de dezvoltare, trebuie să se ia ȋn calcul
şi alți factori cum ar fi:
Abordarea diagnostică şi terapeutică a copilului cu probleme de dezvoltare şi
comportament ȋn multe situații presupune colaborarea specialiştilor ȋn
disfuncționalități ale dezvoltării copilului care să acopere aspecte extrem de
complexe ale acestei patologii. Cooptarea acestora ȋn diagnostic şi tratament
depinde de experiența cadrelor medicale care se ocupă de copil.
În niciun caz un copil cu probleme nu va fi ținut sub observație

o perioadă lungă de timp, ȋn speranța că tulburările se vor
rezolva de la sine.
Capitolul I
1. Îngrijirea prenatalӑ
În viața intrauterină fătul

poate fi foarte vulnerabil
sub influența mai multor
factori, în special celor din
partea mamei:
Naşterile premature, anomaliile congenitale, malformațiile
fetale sau traumele fizice, emoționale şi consecințele lor pot fi
prevenite prin:
Depistarea afecțiunilor materne cum ar fi hipertensiunea, boli

cardiace, diabet pregestational, hipotiroidism, hipertiroidism,
anemie, siclemie
Consilierea femeii privind fumatul, consumul de alcool şi droguri,

administrarea de medicamente fӑrӑ prescripție medicalӑ
• Consilierea mamei ȋnainte de
naştere ar trebui să includă şi
opțiunile de naştere precum şi
posibilele complicații ale naşterii ȋn
funcție de prezentația fetală,
afecțiunile materne, istoricul
obstetrical, etc.
• Respectarea recomandӑrilor privind

igiena sarcinii pot duce la naşterea
unui copil sănătos.
2. Naşterea
Este tranziţia de la viaţa intrauterină la

cea extrauterină.
Impune modificări considerabile şi rapide în ceea ce

priveşte funcţionarea aparatului cardio-vascular,
respirator, renal, de termoreglare şi a aparatului
digestiv, pentru asigurarea supravieţuirii.
Se produce, ȋn general ȋntre 38 – 42

săptămȃni sau 280 de zile de la prima zi a
ultimei menstruații, sau este estimată ecografic
ȋn primul trimestru de sarcină.
Naştere prematură
Naşterea prematură (spontană sau iatrogenă) apare din cauza complicațiilor.

Riscul naşterilor premature
20% 20-30% 50% 100%
din pacientele
ȋn sarcina risc de care nasc ȋn sarcina
gemelară recurenţă prematur nu au triplă
factori de risc
Procesul de naştere poartă anumite
riscuri astfel ȋncȃt nu există nicio
garanție că o supraveghere medicală
atentă şi competentă va duce la
naşterea unui copil sănătos.
Fără supraveghere medicală

adecvată şi măsuri obstetricale sau
intervenție chirurgicală, unde este
cazul, mama şi copilul pot ajunge
ȋntr-o situație de risc, care poate
duce la deteriorare severă a
sănătații lor.
3. Creşterea şi dezvoltarea copilului - generalități
talie
Creşterea este un proces cantitativ exprimat prin mărirea

dimensiunilor corpului ca ȋntreg sau pe segmente.
Dezvoltarea reprezintă procesul prin care copilul obține cunostințe şi

deprinderi diverse şi manifestă un comportament variat.
Procesele de dezvoltare sunt
caracteristice copilăriei,
perioadă care este ȋncadrată
de Organizația Mondială a
Sănătații ȋntre 0 şi 18 ani şi
are mai multe etape:
Progresul individual al copilului
poate fi diferit şi depinde de
stimularea copilului, de
posibilitatea de a ȋnvața, de
mediul ȋnconjurător. Deşi, modelul de dezvoltare este, ȋn
general, acelaşi pentru toți copiii, ritmul
dezvoltării variază de la un copil la altul şi
depinde de maturitatea sistemului nervos,
muscular şi al scheletului, de factorii ereditari
şi de mediu.
4. Copilul cu dizabilități neuro-motorii
Prin copil cu dizabilități se ȋnțelege copilul care, fie de la

naştere, fie ȋn urma unei boli, prezintă o infirmitate sau o
incapacitate funcțională persistentă, care il poate marca
uneori pentru tot restul vieții.
• acționează ȋnainte de naştere. Din acestă categorie fac parte unele sindroame
genetice (ex: trisomia 21), iradierile şi infecțiile suferite de mamă (rubeola,
Cauzele infecția cu citomegalovirus, etc.), toxoplasmoza congenitală, sarcinile cu caracter
prenatale toxic, intoxicații materne din cursul sarcinii, tulburări legate de placentă.
• acționează ȋn timpul naşterii sau imediat după ea, avȃnd repercursiuni asupra nou
născutului: encefalopatia hipoischemică a nou născutului, prematuritatea,
Cauzele postmaturitatea, hemoragia cerebro-meningeală.
perinatale
• acționează după naştere, ȋn special la vȃrstă mică: septicemia nou născutului,

meningite, encefalite ȋn prima copilărie, traumatisme cranio-cerebrale la copilul
Cauzele mic.
postnatale
• Depistarea precoce a modificărilor motorii la copiii de
vȃrstă fragedă este crucială pentru a propune ȋngrijiri
timpurii adaptate şi pentru a susține familia.
• Aprecierea dezvoltării motorii şi neuropsihice a copilului

necesită cadre medicale bine pregătite ȋn acest sens,
care să combine cunoștințele lor cu cele ale altor
specialişti: medici neurologi, medici ortopezi, oftalmologi,
asistenți medicali, fiziokinetoterapeuți, logopezi,
audiologi, psihologi, asistenți sociali.
Capitolul II
1. Dezvoltarea mișcării
După cum se știe, Dezvoltarea intrauterină Mișcările copilului se

mișcările omului parcurg este un proces de dezvoltă, de asemenea,
o lungă și complicată maturizare determinat după un model fix încă
cale în dezvoltare, este genetic, la fiecare făt din pântece.
un proces continuu care forma și organele
începe odată cu crearea dezvoltându-se în
vieții, în momentul aceeași ordine și
concepției, și îl însoțește aproape în același timp.
întreaga viață.
• După naștere mișcările copilului sunt fără un
scop și fără un efect precis, el se mișcă la început Cu toate că dezvoltarea
într-o manieră necoordonată, apucă mai întâi cu urmează un model fix, fiecare copil
tot corpul, apoi cu mâna, apoi cu câte un deget, are propriul ritm de dezvoltare,
gângurește înainte de a vorbi.
unele etape sunt atinse rapid, altele
mai lent, în plus fiecare copil are
• Chiar și copiii care prezintă ulterior o lucruri pe care le agreează sau nu, în
dizabilitate, posibil datorită complicațiilor din funcție de caracterul lui, și un mod
timpul nașterii, au în ei un model complet și corect
de mișcare. individual de învățare și de
dezvoltare a abilităților.
Comunicarea și motivația au de
asemenea un rol important în
dezvoltarea mișcării noastre la
începutul vieții. Un exemplu din
care se poate înțelege
Dezvoltarea vizează importanța motivației și a
independența. interesului social este dat de
copiii nevăzători a căror
dezvoltare motorie este mult
mai lentă în lipsa experienței
vizuale care le hrănește
Copiii se nasc cu strategii curiozitatea naturală.
esențiale de supraviețuire.
În primul rând, acestea
includ reflexele primitive.
De exemplu: reflexul de
căutare, supt și înghițire,
prin care copilul se poate
hrăni.
Atingerea tuturor etapelor de
dezvoltare din primul an de
viața este o condiție esențială
pentru o bună dezvoltare a
Evoluția mișcării nu se încheie în abilităților motorii, senzoriale,
momentul în care copilul face cognitive și emoționale
primii pași independenți, ea ulterioare.
continuă întreaga viață.
1.1. Funcțiile senzoriale
Dezvoltarea motorie este condiționată totodată de cunoașterea pe care copilul o face asupra
mediului înconjurător cu ajutorul organelor sale de simț.
Toate organele senzoriale, indiferent de gradul lor de maturizare la naștere, au ca scop

recunoașterea mamei.
Nou-născutul aduce cu el așa numitele percepții primare: recunoaște vocea și mirosul corporal al
mamei pe baza experiențelor intrauterine.
Gustul și mirosul joacă un rol foarte important în orientare în faza inițială a dezvoltării.
MIROSUL - simțul olfactiv este foarte bine dezvoltat la naștere, copilul având această experiență încă din ultimul
trimestru de sarcină, ajutând nou-născutul să își recunoască mama, și să găsească sânul pentru a se hrăni. Copiii născuți
prematur pot avea parte de această experiență începând cu săptămâna 28.
GUSTUL - simțul gustativ se dezvoltă din săptămâna 35 de sarcină, experiențele gustative declanșează salivația,
înghițirea și mișcări ale limbi.
AUZUL - ȋncepând cu săptămâna a 16-a de sarcină, fătul este capabil să perceapă zgomotul din jurul lui. Prin
recunoașterea vocii mamei se întărește legătura dintre copil și mamă.
VAZUL - fetusul de 24 de săptămâni reacționează prin mișcare și creșterea frecvenței pulsului la stimuli luminoși
îndreptați spre peretele abdominal al mamei. Spre deosebire de celelalte simțuri, în timpul perioadei intrauterine,
ochii abia răspund la stimulare. Deși la naștere ochii sunt imaturi, ei joacă un rol central în stabilirea legăturii copil.
Imediat după naștere, copilul este capabil să descopere fața mamei.
Tactil - simțul tactil îl ajută pe copil în a explora atât mediul înconjurător cât și pe el. Pentru dezvoltarea simțului
tactil după naștere este esențială experiența de contact corporal.
De reținut!
• Dezvoltarea psiho-motorie a copilului este dependentă de maturarea
sistemului nervos, de factorul genetic individual şi de influenţa mediului social.
• Dezvoltarea neuro-psiho-motorie a copilului normal nu se realizează într-o

secvenţă liniară de etape separate, ci mai multe activităţi importante se
dezvoltă concomitent suprapunându-se.
• Cu toate acestea, se poate stabili o anumită secvenţă de dezvoltare, care nu

este aşa de schematică cum este descrisă în cărţi.
Sursa foto: Babys in Bewegung. Elsevier GmbH, Urban & Fischer Verlag, 2020
controlul reflex apare înaintea controlului cortical
1.2. Principii de bază în secvențialitatea

mișcările globale înaintea mișcărilor segmentare
controlul proximal înaintea controlului distal
dezvoltării motorii controlul cranian înaintea controlului caudal
controlul medial înaintea controlului lateral
motricitatea grosieră înaintea motricității fine
onusul mușchilor flexori se dezvoltă înaintea tonusului

mușchilor extensori
controlul antigravitațional extensor se dezvoltă înainte

controlul antigravitațional flexor
1.3. Motricitatea grosieră și fină
Motricitatea • implică folosirea grupelor musculare mari cum ar

fi cele care coordonează mișcarea membrelor,
grosieră susținerea capului și a trunchiului, etc.
• implică o capacitate crescută de coordonare și

precizie a mișcărilor și se dezvoltă mai lent.
Motricitatea Mișcările fine sunt realizate cu ajutorul
mușchilor mici de la nivelul mâinilor. Prin
fină urmare, astfel de mișcări precum desenarea,
coaserea, tastarea sau redarea unui
instrumentul muzical sunt mișcări fine.
1.4. Importanța reflexelor în dezvoltarea motorie
Rolul reflexelor în supraviețuire
Reflexele infantile au un rol important în dezvoltarea umană. Ființa umană se naște cu puține
capacități voluntare și mobilitate limitată. Nou-născuții sunt practic neajutorați și prin urmare, foarte
dependenți de îngrijitori și de reflexele lor pentru protecție și supraviețuire. Reflexele infantile cele
mai utilizate pentru protecție, nutriție și supraviețuire sunt reflexele primitive și apar în timpul
gestației sau la naștere și sunt suprimate până la vârsta de 6 luni.
Reflexul de supt este unul dintre cele mai cunoscute reflexe primitive; se caracterizează prin
declanșarea acțiunii de supt ritmic la stimularea prin atingerea buzelor. Nou-născutul se naște fără
capacitatea voluntară de a ingera alimente, astfel încât reflexul de supt permite copilului să ingereze
prin mijloace involuntare, luând substanțele nutritive esențiale pentru supraviețuire.
Reflexul labirintic este un reflex primitiv de protecție crucial pentru supraviețuire, el ajutând
nou-născutul atunci când este așezat pe burtă să își poată întoarce capul spre stânga sau
dreapta pentru a nu se sufoca.
De asemenea, reflexul de înrădăcinare și căutare sunt importante

pentru menținerea unei alimentații suficiente pentru copil. Reflexul
de căutare este provocat atunci când zona obrazului din
apropierea buzelor este stimulată. Acest reflex permite nou-
născutului să caute hrană atunci când este stimulat de sânul mamei.
Sursa foto: Pediatric physical therapy / [edited by] Jan S. Tecklin. — Fifth edition
Rolul reflexelor în dezvoltarea mișcării
Reflexele posturale sunt considerate a fi baza

pentru viitoarele mișcări voluntare.
Reflexe infantile care sunt utilizate pentru dezvoltarea mișcării

voluntare sunt cunoscute sub numele de reflexe posturale.
Această mișcare este, desigur, una reflexă; sugarul nu face
niciun efort conștient pentru a produce această mișcare -
mișcarea are loc involuntar și subcortical.
Reflexul de pășire este unul dintre cele mai evidente

exemple a unui reflex postural facilitând ulterior mișcarea
voluntară.
Dacă un bebeluș de o lună este ținut în poziție verticală

atingând cu picioarele o suprafață de susținere, presiunea
asupra picioarelor stimulează o acțiune de mers.
Reflexele ca instrumente de diagnosticare
Reflexele sunt cruciale Astfel, abateri severe de

Deși vârsta la care la normal pot indica o
pentru supraviețuirea și imaturitate neurologică sau
dezvoltarea mișcării reflexele apar și dispar o disfuncție. Dacă reflexul
voluntare a sugarului. variază în funcție de
Aceste forme timpurii, în cauză lipsește, este slab
fiecare copil, cunoașterea reprezentat, asimetric sau
involuntare de mișcare sunt, perioadei de timp normale persistă după o perioadă
de asemenea, importante poate ajuta în normală în care acesta ar
în determinarea nivelului diagnosticarea trebui să se integreze,
de maturare neurologică a problemelor. examinatorul va trebui să
sugarului. facă testări suplimentare.
Reflexele trebuie testate cu În mod normal, pentru orice
reflex infantil care trebuie
atenție și numai de către provocat, trebuie să existe o
personal medical instruit. Unii
stare de liniște. Dacă
părinți devin agitați când nu
pot provoca un anumit bebelușul este neliniștit,
reflex, presupunând că plânge, este somnoros sau
distras, este posibil să nu
bebelușul lor are sistemul răspundă la stimulul aplicat;
neurologic afectat când, de această lipsă de răspuns cu
fapt, aplicarea incorectă a
unui stimul sau starea siguranță nu ar trebui luată
în considerare ca fiind o
temporară a bebelușului pot problemă a sistemului
determina lipsa reflexului. nervos.
RTCA – reflex tonic cervical asimetric
RTCS – reflex tonic cervical simetric
2. Particularități în dezvoltarea motorie a copilului născut prematur
Chiar dacă nou-născutul

prematur nu este afectat
neurologic, dezvoltarea motorie
a acestuia poate diferi de cea
a unui nou-născut la termen.
În comparație cu sugarii la termen, sugarii prematuri
demonstrează variații ale tonusului muscular atât
pasiv, cât și activ, având inițial o mobilitate
articulară crescută și un tonus muscular mai scăzut pe
musculatura trunchiului și mai crescut la extremități.
Sugarii prematuri tind să prezinte
hiperextensie a gâtului și aducția
omoplaților mai accentuată și mai
puține mișcări antigravitaționale
în decubit dorsal.
La copiii născuți prematur se calculează vȃrsta corectată pentru a observa dezvoltarea
psihomotorie a copilului.
Acesta este vȃrsta la care ne raportăm pentru a observa dezvoltarea psihomotorie a copilului.
Formula de calcul a vȃrstei corectate
Numărul de
Vȃrsta
actuală a săptămȃni
care au Vȃrsta
copilului ȋn corectată
lipsit pȃnă
săptămȃni la termen
Reflexele primitive precum reflexul tonic cervical asimetric și reflexul
Moro persistă mai mult la sugarii prematuri, chiar și atunci când sunt
evaluați la vârsta corectată.
Motricitatea grosieră și fină este întârziată frecvent în cazul

sugarilor prematuri, în special în activitățile care necesită flexie
activă, cum ar fi aducerea mâinilor la linia mediană și a picioarelor
spre mâini
Copiii prematuri prezintă mai multă asimetrie în mișcarea activă

comparativ cu sugarii născuți la termen, dar asimetria nu este de
obicei observată în tonusul pasiv sau în activitatea reflexă.
În cazul majorității sugarilor prematuri, aceste variații de mișcare și

postură se rezolvă în cele din urmă de la sine; cu toate acestea, în
primele luni de viață pot influența performanța sugarului.
Urmărirea și evaluarea periodică a copilului născut prematur sunt

esențiale în primii doi ani de viață. Evaluarea va ține cont de
vârsta corectată și nu de cea cronologică.
3. Dezvoltarea motorie de la 0 la 3 luni
3.1. Dezvoltarea motorie ideală
Perioada de nou-născut este caracterizată prin intervale lungi de somn, nou-născutul trezindu-se
doar pentru a se alimenta. Poate adormi uneori chiar și în timpul suptului.
Mişcările membrelor sunt de mică amplitudine, involuntare, necoordonate, fără scop, se

orientează spre stimuli cu întregul corp.
În această perioadă încă va menține poziția asemănătoare celei din burta mamei, o
poziție ghemuită dată de activitatea musculară crescută a mușchilor flexori.
Nu prezintă încă un control al capului, poziționat pe spate, își va ține capul rotit spre partea stângă
sau dreaptă. Poziționat pe burtă, va încerca să-și întoarcă capul dintr-o parte în cealaltă. La o lună,
50-75% dintre copii prezintă contact vizual, reușind să fixeze cu privirea.
Nou născutul reacţionează prin plâns la senzaţiile neplăcute.
Sursa foto: Leitfaden Physiotherapie in der Pädiatrie Elsevier GmbH, Urban & Fischer Verlag, 2018.
La 6 săptămȃni bebelușul
devine mai relaxat, poate
face mișcări mai ample, dar
sunt încă asimetrice. Poziționat
pe spate își va extinde brațul
spre partea în care este
orientată privirea (modelul
spadasinului).
La această vârstă Dacă este poziționat

apare interesul, se pe burtă, bebelușul
orientează spre va reuși să-și ridice
stimuli - orientare capul pentru
optică, și primul perioade scurte de
zâmbet - zâmbetul timp și se va sprijini
social. pe antebrațe.
Sursa foto: Leitfaden Physiotherapie in der Pädiatrie Elsevier GmbH, Urban & Fischer Verlag, 2018
Începe să emită
sunete nearticulate -
gângurește.
În această perioadă
apare și prima formă
de mișcare
Își poate menține coordonată, își prinde
capul ridicat pentru mâinile și le duce la
perioade mai lungi de gură (coordonare
La 8 săptămȃni timp atunci când stă mână-mână).
pe burtă. Întoarce
capul după sunete.
La 3 luni copilul menține o poziție simetrică și stabilă care îi
va conferi siguranță, își poate întoarce capul stânga-
dreapta fără a mai implica mișcarea întregului corp.
Dacă i se oferă o jucărie, va veni cu mâinile din lateral spre

median și o va prinde, dar nu conștient.
Poziționat pe burtă își va menține capul ridicat făcând

sprijin simetric pe ambele coate, își poate întoarce capul
spre stânga și spre dreapta pentru a urmări ce se întâmplă
în jurul lui.
3.2. Repere ce necesită atenție specială
Dacă observați oricare dintre următoarele semne, îndrumați părintele să discute cu medicul
pediatru, medicul de familie sau cadre medicale abilitate in evaluarea neuromotorie:
Ține membrele
Dificultate în a superioare încordate Menține capul înclinat
Nu prezintă contact
menține capul ridicat cu pumnii închiși și doar spre partea
vizual, nu urmărește
de pe suprafața de cu privirea, stângă sau spre
mișcări limitate la partea dreaptă,
sprijin,
nivelul brațului,
În decubit dorsal nu
ridică membrele de
Ține membrele pe suprafața de
inferioare încordate, Se împinge frecvent sprijin (membrele
custă capul înapoi în
prezintă mișcări de timp ce pe spate, inferioare și cele
amplitudine mică, superioare complet
extinse pe suprafața
de sprijin),
Exemple de dezvoltare tipică și atipică la 2 luni
Dezvoltare
atipică
Dezvoltare
tipică
Sursa foto: "Pathways.org | Tools to maximize child development" https://pathways.org

Dezvoltare
tipică
Dezvoltare
atipică

Dezvoltare
tipică
Dezvoltare
atipică

Nu este recomandat ca bebelușul să doarmă pe burtă,
pentru a se evita sindromul morţii subite (prin sufocare).
Se alternează zilnic direcția în care se poziționează

bebelușul la somn. Acest lucru poate ajuta la prevenirea
deformării cutiei craniene (plagiocefalie).
Poziționarea pe burtică în timpul stării de veghe trebuie

3.3. Sfaturi și recomandări începută din primele zile. Aceasta se va face doar sub
supraveghere.
Bebelușul se stimulează auditiv și vizual conform

posibilităților lui.
A se evita expunerea la zgomote şi lumini puternice.

4. Dezvoltarea motorie de la 4 la 6 luni
De la 4 luni, pe măsură ce bebelușul

crește devine mai alert și mai atent
la ce se petrece în jurul lui. Este
interesat din ce în ce mai mult de
lumea înconjurătoare, dar și de După 4 luni va putea prinde jucării, dacă
propriul corp, descoperindu-și atât acestea îi sunt oferite prin lateral. Atunci
picioarele, cât și organele genitale. când stă pe burtă se poate sprijini doar pe
un cot, iar cu cealaltă mână poate prinde
obiecte.
Poziționat în decubit
ventral, bebelușul va Tot din dorința de a
dori să privească mai ajunge la obiecte, va
În jurul vârstei de 5 luni departe și se va ridica încerca să se
se poate observa că mai sus pe palme, dar rostogolească de pe
prezintă coordonare încă nu va putea spate pe burtă, iar
mână-genuchi. menține poziția. mișcarea va deveni mai
Această poziție este precisă pe măsură ce
cunoscută ca modelul ea este exersată.
înotătorului.
Tot în această
La 6 luni poate prinde cu Atunci când stă pe burtă se perioadă își va
ușurință o jucărie peste linia poate sprijini pe palme și se trage ambele
mediană și o poate transfera întoarce în jurul axului. Dacă picioare sub burtă
dintr-o mână în cealaltă, își un obiect este mai departe, poziționându-se în
prinde câte un picior și îl duce va încerca să ajungă la el prin patrupedie unde se
spre gură. târâre. va balansa în față
și în spate.
Poziția de așezat
Este de preferat ca Până la a menține o

Poziția de așezat este bebelușul să ajungă
una din cele mai singur în această poziție,
poziție stabilă în care
așteptate etape, de ridicându-se de pe spate să își poată folosi
părinți, ea fiind prin lateral (șezut oblic) membrele superioare
în șezând și nu prin pentru a se juca,
asociată și cu începerea bebelușul trece prin mai
diversificării. poziționarea lui între
perne. multe etape.
În prima etapă trunchiul va fi În a doua etapă își va putea
orientat anterior, spatele fiind ridica membrele superioare, În etapa a 3-a bebelușul își A 4-a etapă este atinsă de
cifozat sub forma literei C, dar tot nu le poate folosi va micșora baza de sprijin copil în jurul vârstei de 8
membrele inferioare vor fi pentru a prinde jucării stând cu picioarele extinse luni. Poate ajunge singur în
depărtate, iar sprijinul se va
face pe palme. În această deoarece își va trage umerii în sau cu un picior extins și unul așezat sau se poate lăsa
etapă nu poate menține spate pentru a menține flectat. Acum își poate pe spate fără să cadă,
poziția de așezat fără a se coloana extinsă, sprijinul întoarce capul, își poate lăsa poate folosi mâinile cu
sprijini pe palme deoarece nu făcându-se la nivelul feselor și greutatea de pe o fesă pe ușurință pentru a manevra
are încă un tonus bun al al membrelor inferioare. Va cealaltă fără a mai fi în jucării fără a se mai
musculaturii extensoare menține poziția de așezat pericol de a cădea. dezechilibra.
antigravitaționale. pentru scurt timp.
Reperele de dezvoltare enumerate în acest

curs vă oferă o imagine generală despre
achizițiile motorii pe care copilul le deprinde
la diferite vârste.
Deși fiecare copil se dezvoltă în felul și ritmul

lui, neatingerea anumitor repere poate
semnala probleme medicale sau de
dezvoltare care necesită atenție specială.
Dacă observați oricare dintre următoarele semne, îndrumați părintele să discute cu
medicul pediatru, medicul de familie sau cadre medicale abilitate in evaluarea neuromotorie:
nu fixează și nu nu își întoarce capul nu râde și nu scoate dificultate în a-și ține

urmărește cu privirea. după sunete. sunete. capul ridicat.
prezintă amplitudine
nu întinde mâna după nu inițiază redusă a mișcărilor la menține o poziție
rostogolirea de pe nivelul membrelor asimetrică a capului și
jucării.
spate pe burtă. superioare și trunchiului.
inferioare.
se împinge frecvent cu frecvent iritabil fără un

capul înapoi în timp ce motiv aparent.
stă pe spate.
Dezvoltare
atipică
Dezvoltare
tipică

Dezvoltare
atipică
Dezvoltare
tipică

Dezvoltare
atipică
Dezvoltare
tipică

Dezvoltare
atipică
Dezvoltare
tipică

Dezvoltare
tipică
Dezvoltare
atipică

Dezvoltare
tipică
Dezvoltare
atipică

Dezvoltare
tipică
Dezvoltare
atipică

Poziționarea pe burtă a copilului pe perioade mai lungi de timp și stimularea cu o jucărie să
își întoarcă capul stânga-dreapta.
Oferirea jucăriilor din lateral pentru îmbunătățirea funcției de prindere.
Stimularea copilul cu ajutorul unei jucării plasate în lateral pentru deprinderea

mișcării de rostogolire de pe spate pe burtă.
4.3. Sfaturi și recomandări
Stimularea cu ajutorul jucăriilor a funcției de prindere de la nivelul picioarelor.
Copilul folosește până la un an picioarele la fel ca și mâinile pentru a prinde
obiecte.
Crearea posibilității de explorare și evitarea poziționării în diferite dispozitive.
Evitarea poziționării în așezat (mai devreme de 6 luni) sau în ortostatism înainte ca acesta
să se poată ridica singur (la aproximativ 9 luni).
5.Dezvoltarea motorie de la 7 la 9 luni
Reușește să se rostogolească
Începând cu a 7-a lună coordonat și să mențină
bebelușul devine mai poziția de decubit lateral,
independent având putând chiar să-și elibereze o
posibilitatea mai mare de mână și să o ridice în aer.
mișcare. Ulterior poate să prindă și o
jucărie cu mâna liberă.
Bebelușul reușește să se ridice Apare pensa bidigitală

și să mențină poziția de (police- index): inițial cu
așezat cu sprijin pe un braț degetul 2 îndoit, ulterior, spre
(baza de sprijin mai largă 8 luni reușește să prindă cu
înseamnă stabilitate mai mare). vârfurile celor două degete
Din această poziție prinde și jucării sau bucăți mai mici de
se joacă cu o jucărie cu mâna mâncare.
liberă.
De la 8 luni Din dorința de a
menține din ce în ajunge mai
ce mai bine aproape de La finalul lunii a
poziția de obiecte și de a 8-a, bebelușul
așezat, Baza de sprijin explora, din se poate
perfecționându- se micșorează, poziția de deplasa bine în
și reacțiile de bebelușul începe așezat cu sprijin patrupedie,
echilibrare și să-și folosească pe antebraț, menținând un
redresare care îi ambele mâini bebelușul aliniament
permit pentru a se juca. ajunge în corect al
eliberarea patrupedie și coloanei
brațelor pentru începe un mers vertebrale.
a se juca cu imatur în patru
ambele mâini. labe.
Sursa foto: Leitfaden Physiotherapie in der Pädiatrie Elsevier GmbH, Urban & Fischer Verlag, 2018.
De la 9 luni
este pregătit
să se ridice
la verticală. Bebelușul descoperă
că se poate trage în
brațe, reușind să se
verticalizeze. Poate
menține această
poziție doar câteva
secunde apoi cade în
așezat.
Reperele de Deși fiecare copil se

dezvoltare enumerate dezvoltă în felul și
în acest curs vă oferă ritmul lui, neatingerea
o imagine generală anumitor repere poate
despre achizițiile semnala probleme
motorii pe care copilul medicale sau de
le deprinde la diferite dezvoltare care
vârste. necesită atenție
specială.
folosește predominant doar un membru superior
nu poate menține poziția de așezat
folosește doar o parte a corpului pentru a se mișca

Dacă observați oricare dintre
nu transferă jucăriile dintr-o mână în cealaltă
următoarele semne, îndrumați
părintele să discute cu medicul
nu se deplasează pentru a explora mediul atunci când este așezat pe podea
pediatru, medicul de familie sau
cadre medicale abilitate in se sperie la auzirea sunetelor cotidiene
evaluarea neuromotorie:
nu este interesat să interacționeze cu ceilalți
nu menține contactul vizual în timpul interacțiunii
nu răspunde la sunete sau voci

Stimularea ridicării independent de pe

spate în așezat a copilului. A se evita:
Stimularea târârii prin plasarea unei jucării folosirea antemergătorulu,

la o distanță mai mare față de copil pentru premergătorului și jumperului.
a-l stimula pe acesta să se deplaseze.
poziționarea copilului în ortostatism

Stimularea deplasării în patrupedie înainte ca acesta să fie pregătit.
6.Dezvoltarea motorie de la 10 la 12 luni
La vârsta de 10 luni, majoritatea copiilor se deplasează în

patrupedie coordonat.
Se cațără pe obiecte
Reușesc să se ridice în ortostatism agățându-se de mobilă prin poziția

cavalerului
Se deplasează în lateral pe lângă mobilă în ambele direcții.
Reușesc să se întoarcă spre stânga sau dreapta ținându-se doar cu o

singură mână.
Face câțiva pași
independent de Face prehensiune Apucă o cană și
la o suprafața de fină cu 3 degete. bea singur
sprijin la alta.
Menține poziția
ortostatică Arată cu degetul
independent spre obiectele pe
pentru câteva care și le dorește
secunde.
Dacă i se cere,
Imită sunete Articulează câteva arată părți
onomatopeice cuvinte cu sens- importante ale
mama, tata, papa corpului- cap, ochi,
gură, nas
Emite două-trei Face pa sau La cerere, dă

cuvinte bisilabice aplaudă jucaria altei
persoane
Reperele de dezvoltare Deși fiecare copil se dezvoltă

enumerate în acest curs vă în felul și ritmul lui, neatingerea
oferă o imagine generală anumitor repere poate semnala
despre achizițiile motorii pe probleme medicale sau de
care copilul le deprinde la dezvoltare care necesită
diferite vârste. atenție specială.
Dacă observați oricare dintre următoarele semne, îndrumați părintele să discute cu medicul pediatru,
medicul de familie sau cadre medicale abilitate in evaluarea neuromotorie:
dificultate de a nu reacționează
nu inițiază ridicarea în control slab al capului
menține poziția de atunci când este
ortostatism în poziție verticală
așezat strigat
nu arată părți
importante ale copilul respinge nu prezintă interes
corpului, nu face pa, alimentele solide, pentru jucării sau
nu aplaudă și nu preferând doar manevrează cu
spune mama, tata, laptele. dificultate jucăriile.
papa.
- arătarea părţilor corpului folosind o păpuşă
- stimularea copilul să se deplaseze în lateral pe lângă

mobilă poziționând o jucărie în lateral stânga-dreapta
- exerciții prin care copilul să dea un obiect la cerere
- oferirea posibilității să experimenteze! Îndepărtarea

obiectelor fragile şi periculoase din raza sa de acţiune,
astfel încât să-şi poată urma liber interesele şi nevoile
de explorare.
7. Dezvoltarea motorie de la 1 la 2 ani
Odată cu posibilitatea de
a face primii pași, copilul Chiar dacă poate face La început, mersul se va
devine mai independent. pași singur, uneori va desfășura pe distanțe
Este dornic să intre în prefera să se deplaseze în scurte, între două obiecte
contact cu tot ceea ce vede, patrupedie, aceasta fiind o sau două persoane, iar
caută experiențe noi. Toate sprijinul va fi făcut mai mult
formă mai rapidă și sigură
acestea îl ajută să-și pe antepicior și va merge
de locomoție pentru el. cu bază largă de sprijin.
dezvolte procesele de
gândire.
Copilul are nevoie de cel puțin o lună de exersare
de la inițierea mersului până va putea să se
oprească din mers fără să cadă.
În jurul vârstei de un an și jumătate copilul se va

putea deplasa pe distanțe lungi, poate schimba
direcția de mers, se apleacă și ridică o jucărie de
jos.
Se poate ridica de jos prin poziția cavalerului fără a

mai fi nevoit să se mai tragă în brațe.
Poate da cu piciorul într-o minge în timp ce se

deplasează sau o poate arunca cu mâinile, așază
mai multe cuburi unul peste altul.
Se poate da jos cu ușurință din pat sau de pe un scaun mic, urcă
scările în patrupedie.
Formează propoziţii simple.
Se uită la poze şi întoarce filele unei cărţi.
Echilibrul și coordonarea se îmbunătățesc.
Sare cu ambele picioare.
Recunoaște părțile corpului.
Desenează.
La sfârșitul acestei perioade poate urca și coborî scările ținându-se

cu o singură mână.
Deși fiecare copil se

dezvoltă în felul și
ritmul lui, neatingerea
anumitor repere
poate semnala
probleme medicale
Reperele de sau de dezvoltare
dezvoltare care necesită atenție
enumerate în acest specială.
curs vă oferă o
imagine generală
despre achizițiile
motorii pe care
copilul le deprinde la
diferite vârste.
se ridică cu dificultate în ortostatism nu reușește să facă pași independent echilibru deficitar, cade frecvent
(fără sprijin)
nu prezintă interes pentru jucării se deplasează doar pe vârfurile

degetelor nu menține contact vizual
nu răspunde atunci când este strigat manevrează cu dificultate jucării

pe nume
Oferirea de obiecte de diferite dimensiuni pentru îmbunătățirea motricității fine.
Nu se recomandă ca deplasarea copilului să se facă cu susținere (ținut de mâini) până când acesta nu se deplasează independent.
Există risc mare de accidentare, copilul având tendința să cadă pe spate, așteptând mereu să fie susținut de cineva. De asemenea,
pot apărea tulburări de coordonare și echilibru pentru că îi este dificil copilului să își găsească propriile mecanisme de îndreptare și
stabilizare.
Prin deplasarea susținută se poate prelungi achiziționarea mersului independent, copilul solicitând permanent ajutorul cuiva în
deplasare.
Copilul învață cel mai bine să meargă cu picioarele goale, încălțămintea având rolul de a proteja de frig și de accidentări. Până la
achiziționarea mersului independent se recomandă doar încălțăminte cu talpă flexibilă.
Securizarea spațiului în care copilul își petrece timpul.

8.Dezvoltarea motorie de la 2 la 3 ani
Începând cu vârsta de 2 ani creșterea fizică și dezvoltarea

motorie vor încetini, dar se vor produce schimbări
extraordinare din punct de vedere intelectual, social și
emoțional, va deveni mai independent și vocabularul se va
dezvolta.
Copilul va fi în continuă mișcare - aleargă, lovește cu

piciorul, urcă și sare. Durata de atenție, care nu a fost
niciodată deosebit de lungă, poate părea chiar mai scurtă.
Principalele achiziții la această vârstă sunt:
Se cațără bine,
Lovește cu piciorul o minge,
Aleargă coordonat,
Se deplasează pe tricicletă,
Sare cu ambele picioare,
Întoarce paginile unei cărți,
Construiește un turn din cuburi,
Poate deschide un borcan,
Construiește un puzzle din 3-4 piese.
Sursa foto: Caring for baby and YoungChild Birth to Age 5 Bantam 2019 American Academy Of Pediatrics
La vârsta de 3 ani, Folosește mișcări
copilul nu mai trebuie să regulate ale călcâiului,
se concentreze asupra făcând pași de aceeași
mecanicii de a sta în lungime, lățime și viteză.
picioare, de a alerga, a
sări sau a merge. Este posibil ca copilul să
Mișcările sale sunt agile, fie nevoit să facă un
merge înainte, și înapoi, efort conștient în timp ce
urcă și coboară scările. stă pe vârfuri sau pe un
picior.
Principalele achiziții la această vârstă sunt:
Poate menține sprijin unipodal mai mult de 3 secunde,

Urcă și coboară scările fără ajutor,
Se deplasează în față și în spate cu ușurință,
Poate urca și coborî de pe un scaun,
Desenează un cerc și persoane,
Poate tăia cu foarfeca,
Poate copia câteva litere,
Mănâncă singur cu lingurița.
Sursa foto: Caring for baby and YoungChild Birth to Age 5 Bantam 2019 American Academy Of Pediatrics
Reperele de dezvoltare
enumerate în acest curs vă
oferă o imagine generală
despre achizițiile motorii pe
care copilul le deprinde la
diferite vârste.
Deși fiecare copil se dezvoltă
în felul și ritmul lui, neatingerea
anumitor repere poate
semnala probleme medicale
sau de dezvoltare care
necesită atenție specială.
Nu poate sări,
Cade frecvent,
Nu poate ține un creion în mână,
Nu poate construi un turn din mai multe piese,
Nu are contact vizual cu persoanele din jur,
Nu prezinta interes pentru jocuri și activități,
Nu se joacă cu alți copii,
Prezintă mișcări repetitive (fluturarea mâinilor, legănare, etc),
Lipsa de răspuns la zâmbetul unui părinte sau la alte expresii faciale.

Academia Americană de Pediatrie
recomandă ca timpul petrecut în fața
dispozitivelor electronice (telefon,
televizor, tabletă, etc) să nu fie mai mare
de o oră pe zi pentru copiii cu vârsta mai
mare de 3 ani, iar în cazul copiilor sub 2
ani, sunt contraindicate datorită efectelor 8.3.Sfaturi și recomandări
negative asupra dezvoltării în ceea ce
privește limbajul, concentrarea, atenția,
gândirea și memoria de scurtă durată.
Implicarea copilului în activități

casnice sigure și asistate pentru
îmbunătățirea motricității grosiere și
fine.
Capitolul
Capitolul III III 1. Mersul – tulburări de mers
• Înainte de a merge independent, copilul ar

Faza trebui să atingă toate etapele de dezvoltare
motorie anterioare, fiecare etapă având un
premergătoare rol important în dobândirea controlului
postural. Există totuși posibilitatea ca unii să
mersului sară peste anumite etape, fiecare
dezvoltându-se într-un ritm propriu.
• Copiii ajung să se deplaseze independent în

jurul vârstei de aproximativ un an. Mersul se
definește ca o serie de echilibrări și
dezechilibrări. La început se vor deplasa cu
Mersul brațele ridicate pentru menținerea
echilibrului și cu baza largă de sprijin pentru
a-și putea menține stabilitatea. Deplasarea
va fi rapidă datorită proiectării mult
anterioare a centrului lor de greutate.
Pe măsură ce abilitatea de a merge se îmbunătățește, va coborî treptat brațele până când
acestea vor fi extinse pe lângă corp. La câteva săptămâni după această fază, va începe să
realizeze mișcări de oscilație reciprocă a brațelor în timpul mersului. Se poate observa și o
micșorare a bazei de sprijin, copilul mergând cu picioarele mai apropiate.
În jurul vârstei de doi ani, copilul va avea abilitatea de a urca și coborî scările cu ajutor.
Pe măsură ce copilul crește, parametrii mersului se schimbă (viteza de deplasare, lungimea

pasului, cadența, etc.).
Comparativ cu primul an, la vârsta de 3 ani copilul poate sta mai mult în sprijin pe un singur
picior, acest lucru datorându-se îmbunătățirii tonusului muscular și al stabilității.
Cu toate că la vârsta de 3 ani se consideră că parametrii mersului sunt asemănători cu ai unui

adult, mersul ajunge la maturizarea completă în jurul vârstei de 7 ani.
Repere ce necesită atenție specială
În primii ani pot exista unele perturbări ale mersului la

copii. În timp ce multe dintre aceste tulburări sunt destul
de frecvente și se corectează singure, altele necesită
control de specialitate.
Există o variație considerabilă a tiparelor normale de
mers și a vârstelor la care apar schimbările, iar acestea
par a fi legate și de moștenirea genetică.
Evaluarea tulburărilor de mers necesită cunoașterea

tiparelor și a etapelor de dezvoltare.
Exemple de tulburări ale mersului ce pot fi observate la copii
2. 1. Mersul • Este determinat de durere. Copilul

tinde să nu-și mai lase greutatea pe
antalgic partea afectată și mersul este
(șchiopătat) șchiopătat.
1.
• Mersul Trendelenburg se poate

observa la copii atunci când
trunchiul se balansează pe un
2. Mersul membru inferior. Acest tip de
Trendelenburg mers este cauzat de slăbiciunea
de la nivelul abductorilor coapsei
care sunt responsabili cu
3. păstrarea echilibrului pelvisului.
• Mersul pe vârfuri este extrem de comun între

vârstele de 10-18 luni, când copilul învață
să facă primii pași. Totuși dacă acest
comportament persistă după vârsta de 18
3. Mersul pe vârfuri luni, necesită un consult la un medic specialist.
• Mersul pe vârfuri se referă la mersul pe
degete fără a susține greutatea pe călcâi
sau altă parte a plantei.
Factori care pot influența dezvoltarea motorie a copilului
Înfăşarea copiilor, deși veche de milenii, nu este o practică recomandată.

Înfăşarea sugarului poate duce la displazie de şold. Atunci când sunt în uter,
în poziţie fetală, picioarele copilului sunt flectate şi încrucişate.
Îndreptarea bruscă a picioarelor, ca atunci când ar sta în ortostatism,

poate slăbi articulaţia şoldului şi poate duce la lezarea cartilajului
subţire de la acest nivel.
Dacă nu există altă soluție (hăinuțe pentru bebeluși), pentru ca înfăşarea

să permită dezvoltarea sănătoasă a şoldurilor picioarele trebuie să
permită mișcarea liberă de la nivelul șoldurilor. Această poziţionare
permite dezvoltarea naturală a articulaţiilor şoldurilor.
Picioarele copilului nu trebuie strânse şi aşezate drept unul lângă altul.

Înfăşarea copiilor cu coapsele şi genunchii îndreptați creşte riscul de
displazie şi dislocare a şoldului.
Poziționarea pe burtă a bebelușului este recomandată încă din
primele zile de viață, aceasta având numeroase beneficii-
Previne Îmbunătățește
apariția tonusul Dezvoltă
deformării muscular de la Îmbunătățește
cutiei craniene nivelul gâtului, controlul abilitățile
(plagiocefalie spatelui și capului vizuale
pozițională) brațelor
Atenție!
Se recomandă ca în primele luni de viață bebelușul să fie poziționat pe burtă doar în perioada de veghe și sub supraveghere.
Purtarea
bebelușului. Se Spatele
recomandă copilului să fie Genunchii să
utilizarea menținut într-o Picioarele să Nu trebuie să
fie menținuți formeze litera atârne în
dispozitivelor mai sus decât
care poziție M dispozitiv
îndeplinesc fiziologică fundul
următoarele (curbat)
criterii:
Atenție!
În primele luni nu se recomandă folosirea dispozitivelor pentru perioade lungi de timp.
Nu se recomandă poziționarea în așezat sau în
ortostatism a bebelușului înainte ca el să poată
atinge singur aceste etape.
Fiecare copil este unic dezvoltându-se în propriul

său ritm, atingând anumite etape de dezvoltare la
diferite luni.
Poziționarea prematură poate influența

dezvoltarea ulterioară a acestuia.
Premergătorul.
• Unii părinți cumpără premergătoare considerând că bebelușii vor învăța să meargă
mai repede însă aceste dispozitive pot întârzia mersul independent.
• Mersul nu presupune doar abilitatea de a mișca picioarele, ci presupune abilități

complexe printre care - ridicarea în ortostatism, păstrarea poziției de ortostatism, o
bună coordonare și echilibru. Când bebelușii sunt “forțați” să stea în premergător ei
nu învață nimic din toate acestea.
• Un alt aspect important este cel al siguranței. Bebelușii se pot deplasa incontrolabil
prin cameră cu viteză, expunându-se la căderi pe scări sau pe podea, sau coliziuni
violente cu alte obiecte. De asemenea, sunt predispuși să tragă diferite obiecte cum ar
fi aparate electrice, băuturi fierbinți sau substanțe chimice.
Expunerea bebelușilor la TV
Primii trei ani din viața unui copil sunt cruciali pentru dezvoltarea
cognitivă. Pediatrii și psihologii recomandă precauție în utilizarea
televizorului, pentru că în exces, poate avea efecte negative asupra
celor mici.
Pentru sugari și copiii mici, expunerea la televizor poate fi
suprastimulantă și obositoare, mai ales în cazul bebelușilor, dacă nu
sunt suficient de mari pentru a întoarce capul de la ecran, pentru o
pauză.
Expunerea la dispozitivele electronice, printre care și televizorul, le
poate afecta somnul. Lumina albastră emisă de dispozitivele
electronice inhibă secreția de melatonină și întârzie intrarea în
starea de somn.
Studiile sugerează că expunerea îndelungată la TV înainte de 18
luni poate duce la întârzieri de dezvoltare în ceea ce privește
limbajul, concentrarea atenției, gândirea, memoria de scurtă durată.
Capitolul IV
1. Rolul asistentului medical generalist, moaşei şi al asistentului medical comunitar ȋn
depistarea, ȋngrijirea şi monitorizarea copiilor cu deficiențe de dezvoltare motorie.
Profesia de moaşă
Moașa – presupune dreptul
de exercitare a
prima următoarelor
activităţi, în
conformitate cu
atingere. prevederile legale în
vigoare:
a) asigurarea unei bune informări şi consilierea în materie de planificare familială;
b) diagnosticarea sarcinii, apoi supravegherea sarcinii normale, efectuarea

examinărilor necesare pentru supravegherea evoluţiei sarcinii normale;
c) prescrierea sau consilierea privind examinările necesare celei mai timpurii

diagnosticări posibile a sarcinilor cu riscuri;
Moașa – prima atingere

d) stabilirea unui program de pregătire a viitorilor părinţi şi consilierea lor în
materie de igienă şi alimentaţie, asigurarea pregătirii complete pentru
naştere;
e) îngrijirea şi asistarea mamei în timpul travaliului şi monitorizarea stării fetusului

in uter prin mijloace clinice şi tehnice adecvate;
f) asistarea naşterii normale inclusiv, la nevoie, efectuarea epiziotomiei şi în cazuri de

urgenţă practicarea naşterii în prezentaţie pelviană;
g) recunoaşterea, la mamă sau la copil, a semnelor de anunţare a unor anomalii care necesită
intervenţia unui medic şi, după caz, asistarea acestuia; luarea măsurilor de urgenţă care se
impun în absenţa medicului, în special extragerea manuală a placentei, urmată eventual de
examinarea manuală a uterului;
h) examinarea şi îngrijirea nou-născutului; luarea tuturor iniţiativelor care se impun în

caz de nevoie şi practicarea, după caz, a resuscitării imediate;
i) îngrijirea mamei, monitorizarea progreselor mamei în perioada postnatală şi

acordarea tuturor sfaturilor utile privind creşterea nou-născutului în cele mai bune
condiţii;
Moașa – prima atingere
j) acordarea îngrijirilor prescrise de medic;
k) elaborarea rapoartelor scrise necesare;
l) desfăşurarea de către moaşele licenţiate de activităţi de educaţie în instituţii de învăţământ

pentru pregătirea viitoarelor moaşe, activităţi de cercetare şi în cadrul programelor de
educaţie continuă.
Asistentul Activităţile exercitate cu
medical titlul profesional de
asistent medical
generalist – generalist ca urmare a
însuşirii competenţelor de
partenerul bază în cursul formării
profesionale de nivel
familiei în postliceal sau universitar
sănătate sunt:
a) stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea serviciilor de îngrijiri
generale de sănătate de natură preventivă, curativă şi de recuperare în baza competenţei
însuşite de a stabili în mod independent necesarul de îngrijiri de sănătate, de a planifica, de a
organiza şi de a efectua aceste servicii;
b) protejarea şi ameliorarea sănătăţii prin administrarea tratamentului conform prescripţiilor

medicului;
Asistentul medical generalist
c) elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate în baza

competenţei de a oferi persoanelor, familiilor şi grupurilor de persoane informaţii care să le
permită un stil de viaţă sănătos şi să se autoîngrijească;
d) acordarea primului ajutor în baza competenţei de a iniţia în mod independent măsuri

imediate pentru menţinerea în viaţă şi aplicarea în situaţii de criză sau de catastrofă a acestor
măsuri;
e) facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc, precum şi organizarea şi
furnizarea de servicii de îngrijiri de sănătate comunitară pe baza competenţelor de a colabora eficient cu alţi
factori din sectorul sanitar şi de a oferi în mod independent consiliere, indicaţii şi sprijin persoanelor care
necesită îngrijire şi persoanelor apropiate;
f) desfăşurarea activităţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sănătate de către asistenţii medicali
generalişti licenţiaţi;
g) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi practică a

Asistentul medical generalist asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de educaţie continuă în baza competenţei de a asigura o
comunicare profesională exhaustivă şi de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătăţii;
h) raportarea activităţilor specifice desfăşurate şi analiza independentă a calităţii îngrijirilor de sănătate

acordate pentru îmbunătăţirea practicii profesionale de asistentul medical generalist;
i) desfăşurarea de activităţi de formare şi pregătire teoretică şi practică în instituţii de învăţământ pentru

pregătirea viitorilor asistenţi medicali generalişti, precum şi de activităţi de pregătire a personalului sanitar
auxiliar.
Conform legislației în vigoare,
scopul asistenței medicale
Asistentul comunitare este de a asigura
furnizarea de servicii
integrate, medicale și sociale,
Comunitar – flexibile și adecvate nevoilor
nucleu al pacienților, în mediul în care

aceștia trăiesc prin utilizarea
eficientă a serviciilor acordate
comunității în cadrul pachetului de bază,
punerea accentului pe
prevenție și continuitate a
serviciilor medicale.
a) identificarea problemelor medico-sociale ale
comunității;
b) educația pentru sănătate și profilaxia bolilor,

prin promovarea unui stil de viață și mediu
sănătos;
c) mobilizarea populației pentru participarea la
programele de vaccinări, controale medicale
profilactice etc.;
|Asistentul comunitar are următoarele atribuții:
d) promovarea sănătății reproducerii și
planificarea familială;
e) îngrijirea și asistența medicală la domiciliu,

curativă și de recuperare, în vederea reinserției
sociale;
f) acordarea de îngrijiri paleative la domiciliu

Asistentul comunitar, asistentul medical şi moaşa vor asigura furnizarea de servicii medicale adaptate şi
adecvate nevoilor copiilor și a familiilor acestora, mediului ȋn care aceştia trăiesc și vor pune accentul pe
prevenție şi continuitate a serviciilor.
Cadrele medicale mai sus menționate au îndatorirea deontologică, morală și etică de a se pregăti continuu
pentru a putea observa și identifica eventualele tulburări de dezvoltare ale copilului (înălţime, greutate,
vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii, ţinuta, faciesul, mersul, starea psihică). Formarea profesională
continuă este unul dintre obiectivele principale ale asociațiilor și ale ordinelor profesionale care
patronează aceste profesii.
Este foarte importantă informarea familiei asupra necesității consultațiilor medicale de specialitate,
urmând ca asistenții comunitari, asistenții medicali și moașele să explice importanța acestora pentru
urmărirea stării de sănătate a copilului.
Un alt rol al asistentului comunitar, asistentului medical sau al moaşei care urmărește şi ȋngrijește copii este
identificarea precoce a copiilor cu probleme de dezvoltare şi ȋndrumarea lor către specialişti sau centre
specializate pentru stabilirea diagnosticului şi îmbunătățirea performanțelor copilului, dar și pentru
ameliorarea vieții familiei acestui copil.
O atenţie deosebită se va acorda familiilor condiţionate de factori socio-economici, culturali şi medico-

biologici precari.
2. Educația pӑrinților şi
familiei
• Majoritatea problemelor de dezvoltare şi
comportament ale copilului sunt minime necesitȃnd ca
măsuri educative simple sugestii. Cȃştigarea ȋncrederii
familiei, urmărirea ȋn timp a diferitelor tulburări care
par uşoare inițial, este crucială.
• Dizabilitatea este reprezentată de un deficit
neuromotor, fiind determinată de implicarea în
procesul patologic a performanțelor senzoriale,
motorii, neuropsihice și cognitive, având un impact
considerabil asupra copilului cu probleme și a
membrilor familiei sale.
• Pentru părinții care aşeaptă sa aibă un copil cu
dezvoltare neuro-motorie normală, apariția unor
probleme medicale/dizabilitate poate fi şocantă.
Comunicarea cu părinții si suportul emoțional sunt
foarte importante. Părinții pot avea reacții de
respingere a problemei, teamă, sentimente de
vinovație, furie, ruşine, depresie. Unii vor neglija
problema, iar alții vor deveni hiperprotectori, ceea ce
va constitui un factor de agravare a problemei.
• Pentru fiecare părinte sunt necesare sfaturi precise, specifice, clare, scrise, eventual
un plan detaliat care să fie bine ȋnțeles şi ȋn consecință respectat. Planul privind
investigarea, diagnosticarea şi recuperarea copilului trebuie să fie ȋntocmit cu
consultarea părinților și a copilului, în funcție de gradul său de maturitate.
• Consilierea şi ȋndrumarea familiei către asociațiile părinţilor ce au copii cu

dizabilităţi, cȃt şi către instituțiile sau asociațiile care oferă suport psihic, financiar şi
legal sunt factori importanți ȋn integrarea şi recuperarea pe cȃt posibil a copilului.
• Pentru reuşita unei schimbări de comportament, aceasta trebuie ȋnvațată, nu

impusă.
3. Plan de intervenție în comunitate a asistentului medical comunitar
• Pentru o intervenție eficientă și bazată pe nevoile comunității, recomandăm ca asistentul comunitar medical să
dezvolte activităţi care se pot implementa în comunitatea pe care o consiliază și să folosească resursele din zonă.
Cele mai importante activități sunt cele cu caracter de prevenție la nivel comunitar.
• Pentru a fi aproape de familiile care au copii și pentru a le oferi sprijinul necesar, recomandăm desfășurarea
următoarelor activităţi:
- Identificarea copiilor
- Identificarea copiilor și familiilor în situație
din comunitate și a de vulnerabilitate
familiilor care au copii socio-medicală (inclusiv
copiii cu grad de
handicap)
Evaluarea nevoii de asistență medicală a fiecărei familii;
Informarea membrilor familiei cu privire la drepturile de acces la măsuri de asistență

socială și servicii medicale, măsuri de sănătate a nou-născutului, educație pentru alăptare
și practici corecte de nutriție, precum și alte reglementări în vigoare de interes pentru
familie.
Folosirea informațiilor din acest curs pentru a depista cazurile de dezvoltare motorie
Asistentul medical comunitar se va atipică a copiilor și oferirea recomandărilor de a fi văzuți de medicii de familie.
deplasa în fiecare gospodărie și va
colecta date cu privire la situația copiilor
și familiilor din aceste gospodării. Consiliere pentru promovarea unui stil de viață sănătos.
Monitorizarea stării de sănătate a membriilor familiei și depistarea precoce a situațiilor

unde este necesară intervenția medicului sau internarea în unități medicale de resort.
Asistentul medical comunitar acordă servicii de prevenție copiilor și familiilor acestora, pentru a
facilita depășirea situațiilor de vulnerabilitate și urmărește accesul la servicii medicale sau oricare
alte servicii comunitare prevăzute de legislația națională.
Editura Prior, 2020
3. Prof. Dr. Eugen Pascal Ciofu, dr. Carmen Ciofu, Esențialul ȋn pediatrie, ediția a 2-a, Bucureşti, Editura Medicală
Almateea, 2002
4. Dana Teodora Anton, Pediatrie – noțiuni fundamentale, Editura Gr. T. Popa, U.M.F. Iaşi, 2012
5. N. Robanescu, Reeducarea Neuro-Motorie, Ediția a III-a, Editura Medicală, Bucuresti, 2011
6. Leitfaden Physiotherapie in der Pädiatrie Elsevier GmbH, Urban & Fischer Verlag, 2018.
7. Babys in Bewegung. Elsevier GmbH, Urban & Fischer Verlag, 2020.
8. Pediatric physical therapy / [edited by] Jan S. Tecklin. — Fifth edition
9. Caring for baby and YoungChild Birth to Age 5 Bantam 2019 American Academy Of Pediatrics
10. El descubrimiento de la motricidad ideal Václav Vojta 2011
11. Meeting the Physical Therapy Needs Of Children 2012 Susan K.Effgen Phd PT
12. Manual de Intervecion Temprana Segun Concepto RCM Marianela Sol Pernuzzi Editura Plateda Argentina 2020
13. https://pathways.org
www.la-pediatru.ro

Suport de Curs - Repere Ȋn Dezvoltarea Motorie A Copilului de La 0 - 36 Luni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs - Repere Ȋn Dezvoltarea Motorie A Copilului de La 0 - 36 Luni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

renatalӑ

ers IV Repere ȋn dezvoltarea motorie

Suport de curs realizat de Iulian Nicolae - kinetoterapeut

Particularitățile de dezvoltare Îngrijirea preconcepționalӑ,

După parcurgerea cursului

Varianta PDF a cursului o găsiți aici

Scopul aprecierii dezvoltării este de a afla ȋn ce relație se află un copil față

Procesul de apreciere a tulburărilor de dezvoltare la copil trebuie să

• Dacă dezvoltarea copilului este marcată anormală, diagnosticul final al

În niciun caz un copil cu probleme nu va fi ținut sub observație

În viața intrauterină fătul

Depistarea afecțiunilor materne cum ar fi hipertensiunea, boli

Consilierea femeii privind fumatul, consumul de alcool şi droguri,

• Respectarea recomandӑrilor privind

Este tranziţia de la viaţa intrauterină la

Impune modificări considerabile şi rapide în ceea ce

Se produce, ȋn general ȋntre 38 – 42

Naşterea prematură (spontană sau iatrogenă) apare din cauza complicațiilor.

20% 20-30% 50% 100%

Fără supraveghere medicală

Creşterea este un proces cantitativ exprimat prin mărirea

Dezvoltarea reprezintă procesul prin care copilul obține cunostințe şi

Prin copil cu dizabilități se ȋnțelege copilul care, fie de la

• acționează după naştere, ȋn special la vȃrstă mică: septicemia nou născutului,

• Aprecierea dezvoltării motorii şi neuropsihice a copilului

După cum se știe, Dezvoltarea intrauterină Mișcările copilului se

Toate organele senzoriale, indiferent de gradul lor de maturizare la naștere, au ca scop

• Dezvoltarea neuro-psiho-motorie a copilului normal nu se realizează într-o

• Cu toate acestea, se poate stabili o anumită secvenţă de dezvoltare, care nu

1.2. Principii de bază în secvențialitatea

controlul proximal înaintea controlului distal

dezvoltării motorii controlul cranian înaintea controlului caudal

controlul medial înaintea controlului lateral

motricitatea grosieră înaintea motricității fine

onusul mușchilor flexori se dezvoltă înaintea tonusului

controlul antigravitațional extensor se dezvoltă înainte

Motricitatea • implică folosirea grupelor musculare mari cum ar

• implică o capacitate crescută de coordonare și

De asemenea, reflexul de înrădăcinare și căutare sunt importante

Reflexele posturale sunt considerate a fi baza

Reflexe infantile care sunt utilizate pentru dezvoltarea mișcării

Reflexul de pășire este unul dintre cele mai evidente

Dacă un bebeluș de o lună este ținut în poziție verticală

Reflexele sunt cruciale Astfel, abateri severe de

Chiar dacă nou-născutul

Formula de calcul a vȃrstei corectate

Motricitatea grosieră și fină este întârziată frecvent în cazul

Copiii prematuri prezintă mai multă asimetrie în mișcarea activă

În cazul majorității sugarilor prematuri, aceste variații de mișcare și

Urmărirea și evaluarea periodică a copilului născut prematur sunt

Mişcările membrelor sunt de mică amplitudine, involuntare, necoordonate, fără scop, se

Nou născutul reacţionează prin plâns la senzaţiile neplăcute.

La această vârstă Dacă este poziționat

Dacă i se oferă o jucărie, va veni cu mâinile din lateral spre

Poziționat pe burtă își va menține capul ridicat făcând

Sursa foto: "Pathways.org | Tools to maximize child development" https://pathways.org

Sursa foto: "Pathways.org | Tools to maximize child development" https://pathways.org

Sursa foto: "Pathways.org | Tools to maximize child development" https://pathways.org

Se alternează zilnic direcția în care se poziționează

Poziționarea pe burtică în timpul stării de veghe trebuie

Bebelușul se stimulează auditiv și vizual conform

A se evita expunerea la zgomote şi lumini puternice.

De la 4 luni, pe măsură ce bebelușul