PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA

Giotto Di Bondone a fost una dintre cele mai reprezentative figuri

din istoria artei – o personalitate dominantă ce stă în fruntea
grandioasei tradiţii a picturii italiene.
Giotto a fost primul artist ce a devenit faimos în timpul vieţii, fapt
nemaiîntâlnit tocmai din antichitate. Contemporanii săi şi-au dat
seama de revoluţia pe care artistul a adus-o în pictură: ruperea de
stilul bizantin plat, desprins parcă din altă lume, şi adoptarea unei
tehnici care convingea prin volum şi greutate, precum şi printr-o
bogata varietate de emoţii umane.
Locul în care pictorul şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii a
fost Florenţa. Tablourile sale erau cerute şi în alte locuri, astfel că
Giotto a ajuns să lucreze în sud, până la Neapole, şi în nord, până la
Avignon, în Franţa. Multe din lucrările artistului s-au distrus în timp,
însă capodopera sa – pictura ce decorează Capela Arena din
Padova – s-a păstrat în condiţii excelente, iar această lucrare este
suficientă pentru a-i acorda artistului onoarea de a fi unul dintre cei
mai mari pictori care a trăit vreodată. Portretul lui Giotto dintr-un
Părintele picturii occidentale
Giotto a fost considerat un pictor excepţional chiar şi de către
tablou realizat de Paolo
contemporanii săi, ajungând, în scurt timp, să fie privit ca un precursor Uccello, Cei cinci maeştri ai
al artei europene. Deşi influenţa pictorului asupra artei a fost extrem artei florentine (aproximativ
de semnificativă, totuşi se cunosc puţine informaţii exacte despre 1540).
viaţa sa.
 PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA
Maestru lui Giotto, Cimabue, a fost unul
dintre cei doi mari pictori de renume din
Toscana.
Celălalt a fost Duccio, care au lucrat în
principal în Siena. În jurul 1280, Giotto l-a
urmat pe Cimabue la Roma, unde a urmat o
școală de pictori de fresce, dintre participanți
cel mai cunoscut a fost Pietro Cavallini.
Chemat de Sfântul Francisc de Assisi,
cunoscut sub numele laic de Giovanni
Bernardone, Cimabue merge la Assisi pentru a
picta mai multe fresce mari în basilica pe care
acesta o construise, și se pare că Giotto l-a
însoțit.
Ciclul de opt fresce din biserica „Sfântul
Francisc” intitulată „Viețile Sfinților” sunt
considerate a fi opera lui Giotto deși
documente Ordinului Franciscan care păstrau
informații referitoare la comisioane artistice din
această perioadă au fost distruse de trupele lui
Napoleon, care au transformat Biserica
Superioară a Basilicii în grajd pentru cai.
Unele dintre cele mai timpurii surse
biografice rămase, cum sunt cele ale lui
Ghiberti și Riccobaldo Ferrarese, menționează
fresca Sfântului Francisc din Biserica de Sus
ca prima sa lucrare autonomă.
 PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA
Potrivit lui Vasari, primele lucrări ale lui Giotto au fost
pentru dominicani, la Santa Maria Novella.
Acestea includ o frescă a Buneivestiri și
un Crucifix enorm, de aproximativ 5 metri, suspendat.
Acesta a fost datat în jurul anului 1290 și, prin urmare,
contemporan cu frescele de la Assisi.
Alte lucrări timpurii sunt Madonna și Copilului, tablou
care poate fi admirat acum în biserica Santo Stefano Al
Ponte, din Florența și tabloul Stigmata, care este expus
în Muzeul Luvru.

În perioada 1297-1300, Giotto a lucrat ca în Roma.

Astăzi, mai există puține opere de artă din această
perioadă. Basilica San Giovanni din Laterano
găzduiește o mică parte dintr-un ciclu de fresce, pictată
pentru Jubileul din 1300 la comanda papei Bonifaciu al
VIII-lea. În această perioadă el a pictat și Badia
Polyptych, care se află astăzi expusă în Galeria Uffizi
din Florența. Opera de artă este alcătuită din cinci
tablouri care înfățișează busturile Fecioarei Maria în
centru și de la stânga la dreapta Sfântul Nicolae din
Bari, Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Petru și
Sfântul Benedict.
 PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA

Badia Polyptych se află astăzi expusă în Galeria Uffizi din Florența.

Opera de artă este alcătuită din cinci tablouri care înfățișează busturile
Fecioarei Maria în centru și de la stânga la dreapta Sfântul Nicolae din
Bari, Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Petru și Sfântul Benedict.
 PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA
Undeva între 1303 și 1310 Giotto a executat și semnat opera sa cea mai influentă, a pictat interiorul
Capelei Scrovegni din Padova, Italia.
Construirea și decorarea acesteia au fost comandate de către Enrico degli Scrovegni pentru a ispăși păcatele
tatălui său, construită alături de vechiul palat al familiei. Biserica dedicată Santei Maria della Carità este
cunoscută sub numele de Capela Arena, deoarece a fost construită pe vechiul sit al unei arene romane.
Peretele de vest este dominat de Judecata de Apoi iar pe fiecare parte a altarului sunt picturi complementare ale
îngerului Gabriel și a Fecioarei Maria, reprezentând Bunavestire.
 PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA
Ciclul este împărțit în 37 de scene, dispuse în
jurul pereților laterali, pe 3 niveluri, începând din
registrul superior cu povestea lui Ioachim și a Anei,
părinții Maicii Domnului și continuând cu povestea
Fecioarei Maria. Viața lui Iisus ocupă două registre.
Judecata de Apoi, umple întregul spațiu pictural al
contra-fațadei.
Între 1306-1311, Giotto a fost în Asissi unde a pictat
frescele din naosul Bisericii de Jos, inclusiv Viața lui
Hristos și Capela Mariei Magdalena, bazându-se pe
povestiri din Legenda de Aur, inclusiv portretul
episcopului Teobaldo Pontano care a comandat
Trădarea lui Iuda
lucrarea.
În 1311 a revenit în Florența, iar un document
din același arată prezența sa în Roma, unde a
executat un mozaic de fațada basilicii Sfântul Petru,
comandat de cardinalul Jacopo Stefaneschi și din
care acum mai există doar câteva fragmente. În
acestă perioadă, artistul pictează și Adormirea
Maicii Domnului expusă la muzeul de artă
Gemäldegalerie din Berlin și Crucifixul din Biserica
Ognissanti din Florența.

Plangerea de înmormântare
 PRERENAȘTEREA – GIOTTO ȘI ȘCOALA SA
În 1318, Giotto a început să picteze capele pentru
patru familii diferite florentine în biserica Santa
Croce, Bardi Chapel (viață Sfântului Francisc), Peruzzi
Chapel (Viața Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul
Ioan Evanghelistul) Giugni Chapel (Faptele
Apostolilor) și Tosinghi Spinelli Chapel (Viața Maicii
Domnului).
Dintre cele patru, astăzi mai există doar Bardi
Chapel și Peruzzi Chapel care demonstrează că, în ultimii
ani stitul artistului a devenit mai frumos, poate ca un
răspuns la stilul gotic internațional.
În 1328, după finalizarea Baroncelli Polyptych, a fost
chemat de regele Robert de Anjou la Napoli.
Acolo, a rămas cu un grup de elevi până în 1333. Dintre
lucrările executate în această perioadă, doar cîteva au
supraviețuit timpului, dintre care un fragment dintr-o frescă
care îl portretizează pe Iisus, intitulată Lamentation of
Christ, din biserica Santa Chiara. În 1332 regele Robert la
numit „primul pictor de curte, cu o pensie anuală”.
Doi ani mai târziu, Giotto a fost numit arhitect-șef la
Catedrala din Florența, din care campanila(clopotniţa),
fondată de el la 18 iulie 1334, îi poartă numele, dar nu a
fost finalizată conform planurilor sale.
În jurul anului 1337, artistul a călătorit la Milano cu
Azzone Visconti, deși nici o dovadă a lucrărilor sale
nu a fost descoperită în oraș.
Ultima sa lucrare cunoscută, cu ajutorul asistenților săi,
este decorarea a Podestà Capela din Bargello, Florența.
Clopotnița catedralei Santa Maria del
Fiore
Baroncelli Polyptych
c. 1334
Tempera pe lemn, 185 x 323 cm
Capela Baroncelli, Sfânta Cruce, Florence
În ultimii ani de viață Giotto a
devenit prieten cu Boccaccio și
Sacchetti, care l-au prezentat în
poveștile lor. În Divina Comedie,
Dante a recunoscut măreția
artistului dedicându-i Cântul al XI al
Purgatoriului.
Giotto a murit în luna ianuarie a
1337, la vârsta de 70 de ani. Potrivit
Vasari, Giotto a fost înmormântat în
Santa Maria del Fiore, Catedrala din
Florența, alături de Filippo
Brunelleschi, unul dintre creatorii
Renașterii italiene timpurii.

Fragement de frescă din Podestà Capela din Bargello,

Florența, ultima lucrare cunoscută a lui Giotto