Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 6 - Stresul Psihosocial
Curs 6 - Stresul Psihosocial
Definitie: Hans Selye insista asupra faptului ca stresul reprezinta o reactie a organismului (in
mare masura nespecifica) si nu trebuie confundata cu agentul cauzal, pe care il vom denumi
agent stresor (AS).
-fiziologic;
-psihologic;
-cultural
1. Raspunsul fiziologic:
2. Raspunsul psihologic:
Se masora prin anxietatea (psihica) ce insoteste reactiile la agentii stresori. Si aici descriem 3
faze:
1. prima faza a SGA corespunde unui nivel de anxietate usoara; pers e capabila sa
perceapa, sa vada mai mult decat de obicei, creste atentia, memoria , creste capacitatea
de invatare, iar persoana traieste o senzatie subiectiva de neliniste. Aceasta anxietate
1
subiectul o poate diminua prin mancat sau fumat mai mult, prin reactii de ras, plans,
prin plimbari, roaderea unghiilor, etc.
In aceasta faza, anxietatea e controlata, de obicei de catre subiect. Daca intensitatea ei
creste, mecanismele de compensare sunt mai putin eficiente si apare iritabilitatea,
mania, furia sau retragerea sociala, negarea, mutismul verbal.
2. In faza a doua anxietatea e moderata, persoana recurgand la mecanisme de aparare a
egoului cum sunt: sublimarea, compensarea, rationalizarea - pentru a se adapta eficient
la stresor (ca ex de sublimare, Erasmus din Rottherdam a scris celebrul sau pamflet
“Elogiul nebuniei”-1509- in timp ce suferea un cumplit atac de guta).
3. Faza de anxietate severa : daca primele doua mecanisme nu sunt eficiente, anxietatea
creste la un nivel sever, pacientul nu mai este atent, nu se mai concentreaza la
ansamblu, ci se fixeaza asupra unui detaliu care i se pare mai amenintator; trairile sale
sunt grav perturbate putand apare iluzii, halucinatii care determina comporamente
anormale a caror perpetuare duce la boli psihice cronice.
3.Raspunsul cultural:
Pentru a trai eficient indivizii isi formeaza un stil de viata, un sistem de relatii
cu cei din jur propice mediului lor socio-cultural. De aceea si raspunsurile lor la stres
variaza in functie de acest mediu. La randul lor, agentii stresori, variaza de la o cultura
la alta, atat longitudinal istoric, cat si intr-o secventa transversala a societatii in
evolutie. Tinand cont de cele de mai sus putem afirma ca un individ dintr-o anumita
cultura experimenteaza ca stresanta o situatie care pentru altul, din alta cultura, este
indiferenta.
Raspunsul la un stresor depinde de individ: experimentele anterioare,
autoaprecierea propriilor capacitati, motivatia care influenteaza procesul activ de
adaptare, factorul cultural avand o semnificatie majora in toate aceste coordonate.
2
Aceasta sustine ca, evenimentele de viata, pozitive sau negative, determina un anumit
grad de stres. Holmes si Rahe au realizat o scala de apreciere a acestor evenimente de
viata, fiecare primind un anumit punctaj:
Decesul unuia dintre soti…..100 pct
Divortul…….75 pct
Inchisoare…..65 pct
Vatamare fizica sau verbala….50 pct
Reimpacarea sotilor…..50 pct
Schimbarea profesiei…..45 pct
Realizari personale iesite din comun……30 pct
Schimbarea in conditii de viata…..25 pct
Concediu….15 pct
Craciun, anul nou…..15 pct.
Se apreciaza 0-150 pct fara probleme semnificative
201-300 pct criza medie de viata
STRESUL PSIHIC
Putem defini stresul psihic ca o reactie la totalitatea conflictelor personale sau sociale ale
individului, care nu-si gasesc solutia.
De asemenea, unul si acelasi eveniment stresor psihic nu poate induce de fiecare data
un SP la acealasi individ, atat din cauza dispozitiei de moment, cat si semnificatiei diferite ce
i se confera in momentele respective. Se verifica butada lui Selye: “Nu conteaza ce ti se
intampla, ci cum reactionezi la ce ti se intampla” (1968).
3
cerebrala timp indelungat si cu intensitate crescuta (zgomotul de ex.) sau daca au o anumita
semnificatie pentru subiect (un zgomot din afara cabanei iti poate sugera prezenta unei fiare
salbatice, un scartait de usa intr-un castel “bantuit de fantome”- au semnificatia tot de stimul
psihogen).
EUSTRES SI DISTRES
Ex de eustres:
Intrucat este un SP pozitiv, eustresul are adesea in componenta sa si elemente de stres fizic
(rasul, dansul, actul sexual), dar tonalitatea sa psihica este datorita includerii in stresul psihic.
4
7. Suprasolicitarea peste limita capacitatii intelectuale (gandire, atentie, memorie,
rezistenta la diverse perturbatii, etc.);
8. Subsolicitarea: monotonia activitatii, lipsa de activitate, lipsa de informatie, deprivarea
senzoriala.
In distres se constata o eliberare mare de catecolamine si cortizol care induc modificari
fiziologice si fiziopatologice si au un efect de incordare, de tensionare si dezadaptare.
Distresul, fata de eustres este o reactie de lunga durata. El scade rezistenta fata de
infectii, cancer si poate favoriza bolile cardiovasculare.
-SP care solicita atentie, vigilenta sau care genereaza anxietate creste secretia de
catecolamine;
-SP constatat in situatiile ce pun in pericol viata cresste raportul noradrenalina/cortizol, si s-a
constatat la aceste persoane o rata mai mare a sinuciderilor si accidentelor de masina;
2. Modificari nervoase
3.Modificari imunitare
Efectul stresului asupra raspunsului imun umoral este conditionat atat de natura si
intensitatea stimulului, cat si de caracterele biologice controlate de zestrea genetica a
organismului si de conditiile sociale si de mediu in care traieste. Studii de lab au reliefat
existenta unei reactii directe intre intensitatea si durata actiunii unui factor stresant si supresia
5
functiilor imune mediate celular. Animalele in situatie de stres sunt mult mai sensibile la
infectiile virale.
6
-tensiune musculara, respiratorie frenocardie
lipotimie -bulimie, -ulcer gastric sau
inapetenta, spasme, duodenal, colon
diaree, constipatie iritabil, rectocolita
-retentie urinara, ulcero-hemoragica
enurezis, cistalgii, -poliartrita reumatoida,
cu urini clare unele reumatisme
-curbatura, abarticulare
cervicalgii si
lombalgii, astenie
musculara
Exista un “profil general” de bolnav psihosomatic, lucru dovedit prin prezenta anumitor
tipuri psiho-comportamentale (A, C si D) mai strans relationate cu stresul psihic:
E caracterizat prin:
Acest tip A e predispus mai ales pentru boli coronariene (creste secretia de A si NA), dar si
pentru alte boli psihosomatice: obezitate (creste anabilismul si riscul de obezitate), diabet,
ulcer, psoriazis, tumori.
- Efecte negative in plan somatic: HTA (84% risc mai mare decat cei fara tip A) (Scott,
2007), risc de 2 ori mai mare de a dezvolta o boala coronariana.
- Efecte negative in plan psihoindividual: suprasolicitarea unor compartimente psihice (de
la cel afectiv, la cel motivational-volitiv), frustrare, anxietate, depresie; initierea si
desfasurarea unor comportamente patogenetice (consum excesiv de alcool, fumat,
sedentarism, lipsa unui somn suficient, lipsa unui mic dejun consistent etc).
- efecte negative in plan psihosocial: stress relationat cu locul de munca (pe fondul
implicarii exagerate in munci epuizante), izolare sociala (persoanele cu tip A petrec mai
mult timp la locul de munca si se concentreaza mai putin asupra relatiilor interpersonale,
sporindu-si riscurile pentru sanatate derivate din pierderea/lipsa suportului social.
- Efecte negative in planul relatiei cu institutia medicala: prezentare intarziata la medic,
comunicare mediocra cu acesta, complianta minima, in ceea ce priveste atat tratamentul
medicamentos in sine, cat mai ales, restrictiile privind stilul de viata.
7
Tipul psihocomportamental C: descris de Teneshock in 1985 ca un tip “represiv”
Tipic, acesta are un comportament calm, rational, lipsit de emotii, dar in realitate poate avea
emotii puternice (frustrare, neputinta, disperare) pe care le refuleaza (uneori cu greutate).
Caracteristici:
Rezulta un tipar comportamental: persoanele nu reusesc sa-si exprime furia (fie datorita unui
mediu social supresor, fie datorita propriei autocenzuri), par sa nu admita caracterul primar al
propriilor nevoi si traiesc permanent pentru altii. Din acestea rezulta consecinte negative
pentru sanatate pentru ca: exprimarea emotiilor (pozitive sau negative) este esentiala pentru
reglarea si sustinerea atitudinii fata de stimulii din mediu; incapacitatea de exprimare a
emotiei reflecta o dificultate de integrare a Eului si de aparare a propriei identitatti;
cenzurarea expresiei emotionale nu poate ramane fara consecinte, cel mai adesea conducand
la covertirea somatica a acesteia sub forma unei boli sau suferinte (psihosomatica).
S-a gasit o relatie intre tipul C si cancer, mai ales cancerul de san, pe seama activitatii reduse
a celulelor NK si modificarilor numarului limfocitelor Thelper, via hipersecretia de cotizol
(Fife et al., 1996). Alti autori gasesc o relatie intre acest tip psiho-comportamental si
disfunctiile imunitare, cu aparitia de infectii cronice si neoplazii ( scaderea secretiei de
catecolamine si hiperfuncia axului hipotalamo-corticotrop, ceea ce accentueaza inhibitia
celulelor NK (Kaprara et al., 2010). Exista si consecinte mediate psihologic, pentru ca
interiorizarea afectului este asociata frecvent cu asumarea de comportamente care favorizeaza
expunerea la carcinogenii din mediu (consum de tutun, alcool, etc). compromiterea
functionarii rezonabile a sistemului imun duce la riscul de boli autoimune (artrita reumatoida,
fibromialgie, lupus, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica) (Besteiro et al., 2998).
Tipul psihocomportamental D
Caracteristici:
8
- Inhibitie sociala: neimpartasirea sentimentelor de mai sus cu ceilalti, de frica respingerii
sau dezaprobarii
1.Locus de control
Termenul de “locus de control” a fost lansat de Rotter (1966) şi desemnează “modul în care
o persoană îşi explică succesul sau eşecul, prin cauze de tip intern sau extern,
controlabile sau necontrolabile”(ibid.)
Locusul de control intern (LCI) reprezintă convingerea că responsabilitatea pentru
eşec, respectiv meritul pentru succes stau în defectele, erorile, respectiv în aptitudinile şi
calităţile persoanei respective, şi au o prea mică legătură cu întîmplarea sau factori de
presiune din afară, în timp ce locusul de control extern (LCE) se referă la convingerea că
sursa evenimentelor (pozitive sau negative ) se găseşte în soartă, destin sau puterea altora.
Totuşi aceste concluzii au un anumit grad de relativitate, în măsura în care :
9
a) LC are totuşi o evoluţie individuală cu vîrsta (în general de la LCI spre LCE);
b) uneori LCI este asociat cu sentimente crescute de culpabilitate, iar LCE – cu o
anumită detaşare de consecinţele situaţiei stressante (“externalitate defensivă”) ;
c) există o variabilitate transculturală a LC, care vine din normele de presiune
culturală şi socială specifice unui anumit tip de societate (ex. LCI (exprimabil în
autonomie timpurie, independenţă, responsabilitate) şi strategiile agresive de
coping sunt încurajate în societăţile moderne de tip occidental, iar LCE şi
strategiile pasive, de tip “Capul plecat sabia nu-l taie” sau “Ce ţi-e scris, în frunte
ţi-e pus”, în societăţile de tip tradiţional).
2.Autoeficacitatea
3.Robusteţea
10