Stress

Conceptualizari si evaluare

Conceptul de stress are, atat in limbaj uzual cat si ca termen medical/psihologic o arie

semantica larga. Dictionarul explicativ al limbii romane il defineste ca “nume dat oricarui factor

de mediu care provoaca organismului uman o reactie anormala”, de aici si usurinta cu care este

vazut ca si conditie necesara pentru o patologie variata. Un studiu APA din 2011 pe un lot de

1226 cetateni americani arata ca 9 din 10 persoane cred ca stresul contribuie la dezvoltarea unor

tulburari serioase precum probleme cardiovasculare, depresie sau obezitate.

In psihologie stressul a fost conceptualizat fie ca stimul, reactie, relatia dintre ele sau ca

tranzactie intre organism si mediu.

Hanss Selye defineste stresul ca reactie generala nespecifica a organismului la actiunea

externa a unor factori – fizici, chimici, biologici, psihici – agenti stresori. Aceasta reactie face

parte dintr-un sindrom de adaptare generala, o mobilizare a organismului in trei faze:

1. Faza de alarma, unde organismul se mobilizeaza pentru a intampina situatia

problematica

2. Faza de rezistenta, unde organismul face eforturi pentru a face fata situatiei

3. Faza de epuizare, unde organismul are resursele epuizate si nu mai reuseste sa faca

fata situatiei
 Epuizarile repetate si prelungite are resurselor din cea de-a treia faza duc la modificari

fiziologice ce stau la baza bolilor.

Printre cele mai importante critici aduse conceptualizarii lui Selye se numara ignorarea

factorilor psihologici (cognitii, emotii) si ai celor specifici agentilor stresori. Situatiile critice au

caracteristici particulare, reclama abilitati diferite si au consecinte variate asupra organismului.

Perceptia agentilor stresori variaza de la o persoana la alta, avand inclusiv consecinta ne-

experimentarii stresului.

Cazul particular unde agentul stresor este de natura psihologica complica si detaliaza mai

mult conceptul de stress. Astfel se face distinctia intre stress primar si secundar si intre distress

si eustress, unde cel de-al doilea retine atat intensitatea starilor afective cat si reactiile

psihosomatice aferente primului, cu deosebirea ca polaritatea afectiva este pozitiva, unde

distressul este perceput negativ.

Stres negativ Eustres

Calitatea agentilor stresori Neplacuti, amenintatori, Placuti, solicitare moderata

solicitanti intr-un climat afectiv pozitiv

Tipuri de reactii Furie, rusine, tristete, lipsa de Bucurie, extaz, ras

speranta, nesiguranta
Tipuri de situatii Suprasolicitare, frustrare, Castiguri morale, financiare,

pierderi majore surse de umor, situatii

provocatoare cu siguranta

controlului
Sistem imun Inhibitie Imunostimulare
Aparat cardiovascular Cresteri ale tensiunii arteriale Vasodilatatie

(vasoconstrictie)
Sistem endocrin Cresterea secretiei de Cresterea secretiei

cotecolamine si cortizol endorfinelor

Teoria tranzactionala a stresului formulata de Lazarus defineste conceptul ca fiind relatia

dintre persoana si mediu, evaluata din prisma costului resurselor si capacitatii de a face fata,

precum si a gradului de pericol pentru organism. Porneste de la trei asumptii:

1. Stresul ca tranzactie intre organism si mediu, cu influente reciproce

2. Stresul ca proces dinamic

3. Sensibilitatea la context

Dintre procesele ce mediaza stresul, Lazarus insista pe evaluarile cognitive: una primara,

fata de dificultatea sau gravitatea situatiei si alta secundara fata de capacitatatea de a face fata

situatiei in functie de resursele disponibile.

Instrumentele psihometrice concepute pentru evaluarea stresului au fost dezvoltate in

stransa legatura cu conceptualizarile.

 1. Stresul ca reactie a organismului: Depression Anxiety Stress Scales (DASS)

2. Stresul ca stimul: Social Readjustment Rating Scale (SRRS)

3. Stresul ca tranzactie nespecifica intre organism si mediu: Perceived Stress Scale

(PSS)

4. Evaluari subiective a evenimentelor: Life Experiences Survey (LES)

Bibliografie

Lovibond, S.H. & Lovibond, P.F. (1995).  Manual for the Depression Anxiety Stress

Scales. (2nd. Ed.)  Sydney: Psychology Foundation

Cohen, S., Kamarck, T., & Mermelstein, R. (1983). A global measure of perceived

stress. Journal of health and social behavior, 385-396.

HOLMES, T., & RAHE, R. (1967). THE SOCIAL READJUSTMENT RATING

SCALE. Journal of Psychosomatic Research.

Iamandescu, I. B. (1997). Psihologie medicala. Editia a II-a, Editura Medicala, Bucuresti.

Weiner, I. B., Nezu, A. M., Nezu, C. M., & Geller, P. A. (2003). Handbook of Psychology

Volume 9: Health Psychology. Hoboken.

Sarason, I. G., Johnson, J. H., & Siegel, J. M. (1978). Assessing the impact of life changes:

development of the Life Experiences Survey. Journal of consulting and clinical

psychology, 46(5), 932.