Vasilieva Tatiana, gr.

32

Comunicare cu tema: „Mihail Gorbaciov – personalitate istorică a sec. al XX-lea.”

Mihail Sergheevici Gorbaciov este considerată o personalitate istorică importantă a
sec.al XX-lea, dar fiind și o personalitate controversată în Rusia. Mulți nostalgici ai
supremației Uniunii Sovietice îl învinovățesc pentru disoluția imperiului rus și pentru
decăderea economică a gigantului sovietic. Analizând datele biografice lui Gorbaciov,
am dedus că este ultimul Secretar General al Uniunii Sovietice, născut într-o familie de
fermieri din localitatea rusă Stavropol Kraii. A absolvit Universitatea din Moscova,
obținând o diplomă în drept. În timpul studiilor a intrat în Partidul Comunist, în rândul
căruia a fost foarte activ.
După absolvirea Facultăţii de Drept, s-a întors la Stavropol unde și-a început
ascensiunea în cadrul PCUS. Dar înainte de a fi numit Secretar General al PCUS,
Gorbaciov s-a întâlnit deja cu lideri de partid din Europa de Est, fiind cunoscut ca om
politic. Cu ocazia funeraliilor lui Cernenko, liderii de partid ai statelor membre ale
Pactului de la Varşovia s-au întâlnit cu Gorbaciov. După preluarea puterii în URSS,
Gorbaciov a vizitat cel puţin o dată fiecare ţară a Europei de Est, cu excepţia Albaniei.
În urma recompensării cu Ordinul Steagul Roşu pentru Muncă, lui Gorbaciov i s-a
deschis calea către admiterea la cursurile Universităţii de Stat din Moscova, la
Facultatea de Drept. În această perioadă s-a înscris în Partidul Comunist. Ca membru
al PCUS, şi-a lărgit perspectivele, a participat la întâlniri cu studenţi din Europa de Est
şi din alte părţi ale URSS.
În 1985 Mihail Gorbaciov a preluat puterea, moment în care a introdus un spirit
proaspăt în prăfuitul Kremlin. Tânăr, plin de energie, căsătorit cu o femeie atractivă,
stilată și educată, a reprezentat o nouă generație de leaderi sovietici, liber de experiența
directă a terorii lui Stalin care îi înrăise și îi transformase în coruptibili pe liderii mai în
vârstă. Primul pas al lui Gorbaciov ca șef al partidului a fost menit să îmbunătățească
productivitatea economică. A început o campanie energică împotriva ineficienței și a
risipei, arătându-și fățiș intenția de „a-i scutura” pe toți muncitorii leneși și ineficienți
din fiecare zonă a vieții sovietice, inclusiv din partid. De asemenea a dezvăluit și
prieteniile neobișnuite create la vârful partidului. La scurt timp după preluarea puterii,
Gorbaciov și-a asumat rolul de om din popor, ieșind tot mai des în stradă, împărțindu-
și opiniile și discutând cu oamenii.
Mihail Sergheevici Gorbaciov a fost numit prim-secretar al filialei comuniștilor din
Stavropol Krai. Câţiva ani mai târziu a devenit membru al Biroului Politic Central. La
trei ani după moartea liderului sovietic Leonid Brejnev, urmat de Iuri Andropov și
Constantin Cernenko, Gorbaciov a fost numit Secretar General al Partidului Comunist.
Gorbaciov a fost ales şi primul Preşedinte executiv al URSS, obținând 59% din
voturile deputaţilor. A fost unicul candidat.
 Este important de evidențiat faptul că Gorbaciov a avut un rol important în
promovarea păcii la nivel mondial. În cei şapte ani în care s-a aflat la conducerea
URSS, a fost preocupat de reluarea şi îmbunătăţirea relaţiilor cu SUA. S-a întâlnit de
nouă ori cu preşedinţii SUA: de cinci ori cu Ronald Reagan şi de patru ori cu George
Bush.
Astfel, Gorbaciov a fost omul care a schimbat destinul Uniunii Sovietice, poate
chiar al întregii Europe de Est. Deschiderea spre Occident, reorientarea politicii de
apărare, dar și măsurile economice și sociale inițiate de el au dus la căderea blocului
comunist. Pentru aceste eforturi, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace. Acest
premiu a fost o recunoaştere a iniţiativelor prin care a promovat pacea internaţională,
inclusiv cele care au condus la schimbările politice din Europa de Est. Gorbaciov a
fost aclamat pentru contribuţia la încheierea Războiului Rece.
Mai târziu, Gorbaciov s-a bucurat de popularitate în Occident, unde a efectuat
numeroase vizite pentru a se face cunoscute realizările sale. Însă, rezultatul modest
obţinut la alegerile prezidenţiale din Rusia din 1996, la care a câştigat doar 0,51% din
voturi, a fost o nouă confirmare a lipsei de popularitate pe plan intern. Gorbaciov a
susţinut realizarea unei tranziţii politice paşnice în Europa de Est.
Fiind conducatorul partidului si conducatorul de facto al tarii, Mihail Gorbaciov a
incercat sa reformeze partidul, dar si economia care se afla in plina recesiune.
Metodele lui s-au numit glasnost (“transparenta”), perestroica (“reconstructie”)
si uskorenie (“accelerarea” dezvoltarii economice). Aceste principii politice au fost
lansate oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din februarie
1986.
În prezent, Gorbaciov este foarte apreciat in Occident, pentru actiunile care au dus la
incheierea “razboiului rece”. El este privit cu mare simpatie in Germania pentru ca a
permis reunificarea RFG cu RDG. Totusi, in Rusia, reputatia sa se afla la cote scazute,
(demonstrata in alegerile prezidentiale la care a fost candidat), datorita parerilor
majoritatii populatiei, conform careia este principalul vinovat pentru spargerea
URSS-ului, criza economica care a urmat si pierderea statutului de superputere.
Astfel, analizând activitatea politică lui Mihail Gorbaciov, concluzionez că este o
personalitate istorică importantă a sec. al XX-lea, în ciuda faptului că fiind și o
personalitate controversată în Rusia, dar totuși, Gorbaciov a avut un rol important în
promovarea păcii la nivel Mondial, fiind preocupat de reluarea şi îmbunătăţirea
relaţiilor cu SUA. De aceea, este considerat de G. Dolas un om cu literă mare care „ a
schimbat viaţa a milioane de oameni. Din această cauză el nu a fost un mare
democrat, nici măcar un mare comunist, dar a fost un om mare.”