CHESTIONARUL STILULUI ATRIBUŢIONAL PENTRU COPII

( CASQ - CHILDREN ATTRIBUTIONAL STYLE QUESTIONNAIRE,

SELIGMAN ŞI COLAB., 1984)

Introducere
O atribuire este o inferenţă asupra cauzelor unui eveniment, comportament, indivizii facând
atribuiri din nevoia de a prezice şi controla realitatea. Atribuirea este opusă expectanţei. Expectanţa este
o cogniţie despre faptul că un lucru va rezulta dintr-un altul (dacă mă pregătesc pentru extemporal
mă aştept să iau notă mare), atribuirea este o cogniţie cum că un lucru trebuie să fi rezultat dintr-un
alt lucru (pentru că am luat notă mare la extemporal asta se datorează faptului că am învăţat).
Diferenţa este de timp: înainte de a învăţa mă aştept ca pregătirea să cauzeze o notă mare, iar când iau
această notă mare o atribui pregătirii. Expectanţa nu implică o relaţie cauză-efect.
Avem mai multe teorii atribuţionale: teoria psihologiei naive a lui Heider, teoria
corespondenţei a lui Jones şi Davis, teoria lui Kelley, teoria lui Weiner şi teoria stilului atribuţional a lui
Abramson, Seligman şi Teasdale.
Teoria psihologiei naive a lui Fritz Heider este considerată originea teoriilor atribuirii. Fritz
Heider este responsabil şi de teoria balanţei. El afirmă că un comportament poate fi atribuit fie unor
forţe interne fie unor forţe externe. Din prima categorie sunt considerate ca făcând parte: abilităţile şi
motivele (intenţii - planul cognitiv de a te comporta într-un anume fel şi exercitarea - cantitatea de
efort pe care cineva îl depune pentru a realiza o sarcină). Factorii externi sunt dificultatea sarcinii şi
norocul. Tendinţa de a atribui un comportament caracteristicilor interne stabile este numită eroarea
fundamentală de atribuire.
Teoria corespondenţei lui Jones şi Davis doreşte să specifice factorii interni, dispoziţionali.
Astfel, ei consideră că în realizarea atribuirii, noi căutăm corespondenţa dintre comportamentul observat
şi intenţia inferată a comportamentului. Când realizăm atribuiri cauzale căutăm alte comportamente ale
individului, observând un comportament realizăm o inferenţă despre intenţia comportamentului şi apoi
comparăm intenţia cu alte comportamente ale individului observate in trecut.

Teoria lui Kelly — Kelly consideră că putem controla mediul cu care interacţionăm, dar
pentru a fi în control, prima dată trebuie să obţinem informaţii şi să determinăm ce anume a cauzat
-schimbările particulare. Kelley spune că atunci când realizăm o atribuire o alegem pe cea care se
potriveşte cel mai bine datelor observaţiei. Acest lucru se realizează prin formularea mai multor
ipoteze şi apoi prin observaţii şi procese logice se elimină altemativele până la găsirea celei mai
bune explicaţii. Atribuirile sunt ghidate de anumite principii şi anume: principiul covarianţei ,
principiul discontinuităţii şi principiul augmentării. Principiul covarianţei susţine următoarea idee:
cauzele sunt relaţionate cu rezultate particulare de-a lungul timpului. Aici un rol important îl au
schemele cauzale care sunt un set de convingeri sau idei pe care individul le are despre cum
anumite cauze conduc la rezultate specifice. Schemele cauzale reflectă ideile noastre de bază despre
realitate, oferă un cadru in care anumite operaţii pot fi realizate, oferă structură informaţiei ambigui,
conţine asumpţii despre cum lumea este organizată şi ne permitem să adăugăm elementele lipsă ale unei
situaţii. Principiul neglijării susţine că o cauză dată va fi neglijată dacă altele mai plauzibile sunt
prezente. Principiul augmentării raportează că un comportament se va manifesta in ciuda condiţiilor
externe inhibitorii, prezenţa condiţiiior inhibitorii vor atribui comportamentul caracteristicilor
interne, dispoziţionale.
Modelul lui Weiner vine să explice succesul şi eşecul. Orice cauză a succesului sau
insuccesului poate apare pe oricare din următoarele dimensiuni spune Weiner:
1. locusul cauzalităţii: se referă la originea cauzelor cărora individul atribuie succesul sau
eşecul: interne vs externe.
1. stabilitatea: unele atribuiri cauzale se schimbă, altele nu: stabilitate vs instabilitate.
3. controlabilitate: evenimentele sunt sau nu sub controlul nostru: . controlabile vs
incontrolabile.
Abilitatea este astfel o cauză internă, stabilă şi incontrolabilă; efortul este o cauză internă,
instabilă, controlabilă; dificultatea sarcinii o cauză externă, stabilă, controlabilă, iar norocul o cauză
externă, instabilă, incontrolabilă. Weiner afirmă că atribuirile produc atât reacţii emoţionale privind
performanţele viitoare cât şi expectanţa succesului şi eşecului. Când cauza apare pe axa internalitate -
externalitate este afectată stima de sine, de exemplu atribuirea succesului propriului efort creşte stima
de sine. Când cauza apare pe axa stabilitatea - instabilitate sunt afectate expectanţele privind schimbarea
lucrurilor. Astfel atribuirea eşecului incapacităţii nu încurajează expectanţa că lucrurile se vor
îmbunătăţi.
Teoria stilului atribuţional (Abramson, Seligman şi Teasdale, 1978) susţine că un stil
explicativ greşit este responsabil pentru predispoziţia indivizilor la neajutorare atunc când se confruntă
cu evenimente negative. Conform teoriei iniţiale a neajutorării (Maier şi Seligman, 1976), experienţele
cu evenimente incontrolabile pot conduce la expectanţa că nici un răspuns existent în repertoriul
prezent nu va putea controla rezultatele în viitor. Această expectanţă a lipsei controlului produce
deficite motivaţionale (deficit în iniţierea sau menţinerea răspunsului), cognitive (incapacitatea de a
percepe posibilităţile de control) şi emoţionale (tristeţe, stimă de sine scăzută). Aceste deficite sunt
cunoscute sub numele de deficite ale neajutorării. Seligman este eel care întăreşte relaţionarea
acestor deficite cu depresia. Abramson, Seligman şi Teasdale (1978) au propus reformularea teoriei
neajutorării astfel - explicaţiile pe care oamenii le dau pentru evenimente pozitive şi evenimente
negative influenţează expectanţele acestora cu privire la viitor.

La fel ca şi Weiner, ei stabilesc trei dimensiuni ale atribuirilor pe care oamenii le pot face
asupra cauzelor diferitelor evenimente pozitive sau negative cu care ei se confruntă: timp - cauzele
pot fi stabile sau instabile; situaţia - cauzele pot fi globale, deci pot afecta mai multe arii din viaţa
individului sau pot fi specifice, adică apar doar în situaţia dată; controlul - cauza poate fi internă sau
externă.
Indivizii care în mod obişnuit explică evenimentele negative prin cauze globale, stabile şi
interne vor manifesta neajutorare cu o probabilitate mai mare decât cei care nu practică acest stil
atribuţional şi prin urmare sunt mai predispuşi la depresie.
Seligman şi colab. (1984) au testat 96 de elevi din şcoala primară şi gimnazială în două
perioade la 6 luni diferenţă cu Inventarul Depresiei pentru Copii (Children's Depressional
Inventory) şi Chestionarul Stilului Atribuţional pentru Copii (CASQ). Rezultatele relevă o corelaţie a
stilului atribuţional dezadaptativ (global, stabil, intern pentru evenimente negative şi specific, instabil,
extern pentru evenimente pozitive) cu depresia la copii. De asemenea, existenţa unui astfel de stil
atribuţional prezice dezvoltarea depresiei în 6 luni. Aceleaşi rezultate au fost replicate şi de către alţi
cercetători (Kaslow, Rehm şi Siegel, 1984, Smucker, 1982, apud Nolen-Hqeksema, Girgus şi Seligman,
1986). Tot în studiul lor, Seligman şi colab. (1984) au obţinut corelaţii semnificative intre stilul
atribuţional pentru evenimente negative al mamei şi stilul atribuţional pentru evenimente negative al
copilului şi respectiv sentimentele de depresie ale acestuia. Nu s-au obţinut corelaţii semnificative între
rezultatele obţinute de tată şi cele ale copilului.
" Nolen-Hoeksema. Gireus si Seligman (1986) au evidenţiat această corelatie a stilului
atribuţional disfuncţional cu depresia într-un studiu longitudinal (1 an). Rezultatele au relevat rolul
stilului atribuţional dezadaptativ în prezicerea dezvoltării depresiei in viitor. De asemenea, copiii ce
manifestă un astfel de stil au o motivaţie scăzută de realizare, deci o motivaţie şcolară şcăzută.

Ce măsoară testul?
Chestionarul Stilului Atribuţional pentru Copii (CASQ) măsoară tendinţa copiilor de a explica
evenimentele pozitive şi evenimentele negative în mod obişnuit. Astfel se poate pune în evidenţă
prezenţa unui stil atribuţional dezadaptativ şi anume evenimentele negative sunt explicate prin cauze
interne, globale şi stabile iar evenimentele pozitive prin cauze externe, specifice şi instabile. Dacă un
copil sau un adolescent explică evenimentele negative prin cauze stabile mai degrabă decât prin cauze
instabile în timp, acesta se va aştepta ca evenimentele negative să apară şi în viitor, iar deficitul
neajutorării se va croniciza. Neajutorarea se poate generaliza de-a lungul domeniilor, dacă un copil sau
un adolescent va explica un eveniment negativ prin cauze globale ce afectează mai multe arii ale vieţii
acestuia decât să-l explice prin cauze specifice evenimentului. Stima de sine scăzută va rezulta din
explicarea evenimentelor negative prin cauze interne.

Descrierea itemilor
CASQ conţine 48 de itemi, fiecare dintre aceştia prezentând un eveniment ipotetic şi două
explicaţii ale apariţiei acestuia. Copiii sunt instruiţi să se imagineze confruntându-se cu evenimentul
respectiv şi să aleagă acea explicaţie pe care o consideră cea mai potrivită cauză a evenimentului. Cele
două cauze vizează doar o dimensiune a atribuirii. De exemplu: Iei nota 10 la un test. A. Sunt deştept;
B. Sunt bun la materia la care a fost testul. Jumătate din evenimente sunt pozitive, jumătate negative. Din
cei 48 de itemi, 16 măsoară internalitatea, 16 stabilitatea şi 16 globalitatea. Se calculează un scor
compozit pentru stilul atribuţional ce explică evenimentele pozitive prin adunarea scorurilor celor
trei subscale de la evenimentele pozitive. Prin adunarea scorurilor subscalelor ce vizează
evenimentele negative se obţine un scor compozit al stilului atribuţional pentru evenimente
negative. Un scor general al stilului atribuţional se obţine scăzând din compozitul negativ
compozitul pozitiv. Cu cât acesta este mai scăzut, cu atât copiii explică evenimentele negative în
termeni interni, stabili şi globali, iar evenimentele pozitive în termeni externi, instabili şi specifici.

Administrate şi cotare
 Administrarea
Administrarea chestionarului se poate face atât colectiv cât şi individual.
 Cotarea
Se cotează cu 1 fiecare răspuns intern, stabil şi global şi cu 0 fiecare răspuns extern, instabil şi
specific.
Mai jos este prezentată repartiţia itemilor pe subscale şi alegerea răspunsului ce se cotează cu 1

Evenimente pozitive

Scala Internalitate Scala Stabilitate Scala Globalitate

Item Internalitate Item Stabilitate Item Globalitate
2 B 5 B 1 A
4 A 9 B 3 B
8 B 23 A 17 A
16 A 39 A 25 B
19 B 40 A 30 A
22 A 41 B 32 B
44 A 42 B 34 A
45 B 43 A 37 B
Evenimente negative
Scala Internalitate Scala Stabilitate Scala Globalitate
Item Intemalitate Item Stabilitate Item Globali
6 A 13 A 12 tateA
7 B 18 A 15 B
10 B 24 B 20 B
11 A 28 B 21 B
14 B 31 B 27
26 A 33 A 46
29 B 35 A 47 A
38 A 36 B 48 A

Scorul compozit al stilului atribuţional pentru evenimente pozitive (CP) este dat de suma
scorurilor obţinute la Scalele de Intemalitate, Stabilitate, Globalitate pentru evenimente pozitive.
 Scorul compozit al stilului atribuţional pentru evenimente negative (CN) este dat de suma
scorurilor obţinute la Scalele de Intemalitate, Stabilitate, Globalitate pentru evenimente negative.
Scorul general al stilului atribuţional = CP-CN.

Fidelitatea testului
Chestionarul înregistrează o bună fidelitate, atât global cât şi pe subscale. Coeficienţii α
Cronbach sunt prezentaţi în tabelul de mai jos. Un eşantion de 158 de copii şi adolescenti, elevi in clasele
a IV-a şi a X-a au completat chestionarul.

Tabel cu Coeficienţii α Cronbach

Intemalitate Stabilitate Globalitate Compozit Compozit Stil
pozitiv negativ atributional
Poz neg poz neg poz neg
α .85 .90 .86 .91 .90 .94 .95 .97 .98
N 155 158 156 156 153 154 153 154 152

Validitatea testului

Un număr de 60 de elevi clasa a IV-a au completat de asemenea şi Scala multidimensională de

percepţie a controlului pentru copii (SMPCC). Această scală măsoară percepţia controlului în diferite
domenii: cognitiv, social, fizic şi general. Se obţin corelaţii semnificative între următoarele subscale ale
celor două instrumente:
 Internalitate, evenimente pozitive (CASQ) corelează semnificativ, dar invers cu Control intern
pentru domeniul cognitiv (SMPCC): r = -.26, p=.O49 ;
 Globalitate, evenimente pozitive (CASQ) corelează semnificativ cu Control intern pentru
domeniul general (SMPCC): r =.31, p=.O23 ;
 Internalitate, evenimente negative (CASQ) corelează semnificativ cu Control intern
pentru domeniul cognitiv (SMPCC): r = .40, p=.002 ;
 Globalitate, evenimente negative (CASQ) corelează semnificativ, dar invers cu Control intern
pentru domeniul cognitiv (SMPCC): r = -.30, p=.O24;
Din cei 158 de subiecţi, 98 au completat şi Scala de acceptare necondiţionată de sine (USQ). Se
obţin corelaţii semnificative pozitive cu subscala Stabilitate, evenimente pozitive (r=.21, p=.O37) şi
corelaţii inverse cu Internalitate, evenimente negative (r=-.23, p=.O2O).
Putem concluziona astfel că testul are o bună validitate convergentă.
Etalonarea testului
Propunem următorul etalon:
Intern. Stab. Global Compozit Stil.atr.
Ev.poz. Ev.poz. Ev.poz. poz.
F. putemic 0-2 0-2 0-2 0-8 -1.3
Puternic 2-3 2-3 2-4 8-11 -1.3-3
Mediu 3-5 3-5 4-5 11-14 3-7
Scăzut 5-6 5-6 5-6 14-17 7-11
F. scăzut 6-7 6-8 6-7 17-19 11-12
Cu cât înregistrează un scor mai mic, cu atât stilul atribuţional disfuncţional este mai puternic.

Intern. Stab. Glob. Compozit

Ev.neg. Ev.neg Ev.neg Neg.
F.scăzut 0-1 0-1 0 0-5
Scăzut 1-3 1-3 0-2 5-8
Mediu 3-4 3-4 2-3 8-10
Puternic 4-6 4-5 3-5 10-13
F-puternic 6-8 5-7 5-7 13-17
Cu cât înregistrează un scor mai mic, cu atât stilul atribuţional este mai functional.
 ANEXA 5
Chestionarul stilului atribuţional pentru Copii ( CASQ – Children Attributional Stzle
Questionnaire)

1.Iei nota 10 la un test

A. Sunt deştept
B. Sunt bun la materia la care a fost testul.
2.joci un joc cu nişte prieteni şi câştigi.
A. Prietenii nu ştiu să joace bine jocul.
B. Eu ştiu să joc bine acel joc.
3.Ai petrecut noaptea la un prieten sau o prietenă acasă şi a fost extraordinar
A. Prietenul sau prietena mea a fost prietenos (prietenoasă) în acea noapte.
B. Toţi din familia prietenului sau prietenei au fost prietenoşi în acea noapte.
4.Ai fost în vacanţă cu un grup şi v-aţi distrat bine împreună
A. Ai fost în pasă bună.
B. Ceilalţi au fost în pasă bună.
5.Toţi prietenii tăi au fost răciţi, cu excepţia ta
A. Am o sănătate bună în ultima vreme.
B. Sunt o persoană sănătoasă de obicei.
6.Căţelul tău a fost călcat de o maşină
A. Nu am avut grijă de el.
B. Şoferii nu sunt suficient de atenţi.
7.Anumiţi copii pe care îi cunoşti îţi spun că nu te plac
A. Uneori ceilalţi sunt răi cu mine.
B. Uneori sunt rău cu ceilalţi.
8.Primeşti note bune
A. Sarcinile şcolare sunt uşoare.
B. Îmi fac bine datoria la şcoală.
9.Te întâlneşti cu un prieten şi acesta îţi spune că arăţi bine
A. În ziua respectivă prietenul meu e în dispoziţia de a complimenta alte persoane cum arată.
B. De obicei prietenul meu complimentează celelalte persoane cum arată.
10.Un prieten bun îţi spune că te urăşte
A. Prietenul meu e într-o pasă proastă în ziua aceea.
B.Nu am fost prea drăguţ cu prietenul meu în acea zi.
11.Spui o glumă şi nimeni nu râde
A. Nu spun bine glumele.
B. Gluma este bine cunoscută şi nu mai stârneşte râsul.
12.Învăţătoarea sau unul dintre profesori predă o lecţie şi nu o înţelegi
A. Nu am fost atent la nimic în acea zi.
B. Nu am fost atent când învăţătoarea sau profesorul a vorbit.
13.Nu ai ştiut la test
A. Învăţătoarea sau profesorul ne-a dat un test greu.
B. În ultimele trei săptămâni învăţătoarea sau profesorul ne dă teste grele
14.Te-ai îngrăşat destul de mult
A. Mâncarea pe care o mănânc îngraşă (cu multe calorii).
B. Îmi place mâncarea care îngraşă (cu multe calorii).
15. Cineva fură bani de la tine
A. Nu e o persoană cinstită
B. Oamenii nu sunt cinstiţi
16. Părinţii te laudă pentru ceva ce ai făcut
A. Sunt bun in a face anumite lucruri
B. Părinţilor le plac anumite lucruri pe care le fac
17. Joci un joc şi câştigi bani
A. Sunt o persoană norocoasă
B. Am noroc când joc diferite jocuri
1 8. Era cat pe ce să te îneci în timp ce înotai în râu
A. Nu sunt o persoana prea grijulie
B. Uneori nu sunt o persoana grijulie
19. Eşti invitat (ă) la mai multe petreceri
A. Multă lume se poartă prietenos cu mine
B. în ultima vreme am fost prietenos (prietenoasă) cu multă lume
20. Un adult ţipă la tine
A. Persoana respectivă ţipă la prima persoana care îi iese în cale
B. Persoana respectivă ţipă la mai multe persoane pe care le întâlneşte în acea zi
21. Lucrezi la o lucrare sau la un proiect împreană cu mai mulţi colegi şi lucrarea sau proiectul nu iese bine
A. Nu lucrez bine împreună cu persoanele din acel grup
B. Niciodată nu lucrez bine în grup
22. Îţi faci un nou prieten
A. Sunt o persoană drăguţă
B. Cei pe care-i întâlnesc sunt drăguţi.
23. Mă înţeleg bine cu familia mea
A. E uşor pentru mine să mă înţeleg cu familia mea
B. Din când în când e uşor pentru mine să mă înţeleg cu familia mea
24. Încerci să vinzi ceva, dar nimeni nu cumpără
A. În ultimul timp mulţi copii vând lucruri iar oamenii nu vor să cumpere nimic de la ei
B. Oamenilor nu le place să cumpere lucruri de la copii
25. Joci un joe şi câştigi
A. Uneori încerc să joc cat de bine pot
B. Uneori încerc să fac lucrurile cat de bine pot
26. Ai luat o notă mică la şcoală
A. Sunt prost
B. Învăţătoarea sau profesorii nu sunt corecţi
27. Te ciocneşti de o uşă şi îţi toceşti nasul
A. Nu mă uit pe unde umblu
B. În ultima vreme nu am prea multă grijă
28. Ai scăpat mingea şi echipa ta a pierdut
A. Nu mi-am dat silinţa în jocul acela
B. De obicei nu îmi dau silinţa când joe un joe cu minge
29. Ţi-ai sucit glezna la ora de sport
A. In ultimele săptămâni exerciţiile sportive pe care le-am făcut au fot periculoase
B. În ultimele săptămâni am fost cam stângaci la orele de sport
30. Părinţii te duc la ştrand şi te distrezi de minune
A. Totul a fost perfect la ştrand în acea zi
B. Vremea a fost frumoasă în acea zi
31. Iei un tren care întârzie şi ai scăpat filmul tău preferat
A. În ultimele zile trenurile au avut probleme in a ajunge la timp
B. Trenurile totdeauna întârzie
32. Mama ta îţi pregăteşte mâncarea preferată
A. Sunt câteva lucruri pe care mama le face să mă mulţumească
B. Mamei mele îi place să mă vadă mulţumit
33. Echipa ta a pierdut un meci
A. Membrii echipei nu joacă bine împreună
B. In acea zi membrii echipei nu au jucat bine împreună
34. Ai terminat tema repede
A. In ultimul timp fac toate lucrurile rapid
B În ultimul timp rezolv sarcinile şcolare rapid
35. Învărătoarea sau un profesor îţi pune o întrebare şi răspunsul tău este greşit
A. Mă emoţionez când trebuie să răspund
B.In ziua aceea m-am emoţionat când a trebuit să răspund
36. Te-ai urcat greşit într-un autobuz şi te-ai rătăcit
A. In acea zi nu am fost prea atent
B. De obicei nu prea sunt atent
37. Te duci într-un pare de distracţii şi e excelent
A. De obicei mă simt bine in parcuri de distracţie
B. De obicei mă simt bine
38. Un copil mai mare îţi trage o palmă
A. M-am legat de fratele său mai mic
B. Fratele lui i-a spus că m-am legat de el
39. Primeşti tot ce doreşti de ziua ta
A. Cei din jur totdeauna ghicesc ce să-mi cumpere de ziua mea
B. De data aceasta, cei din jur au ghicit ce-mi doresc de ziua mea
40. Ai fost în vacanţă la ţară şi a fost bine
A. La ţară e minunat
B. Perioada în care am fost acolo a fost minunată.
41. Vecinii te invită la masă
A. Uneori oamenii sunt drăguţi
B. Oamenii sunt drăguţi
42. Învăţătoarea sau un profesor este înlocuit de altcineva şi această persoană te place
A. M-am comportat bine la clasă în acea zi.
B. De obicei mă comport bine la clasă.
43.Ti-ai făcut un prieten fericit
A Sunt o persoană cu care îţi place să-ţi petreci timpul.
B. Uneori sunt o persoană cu care îţi place să-ţi petreci timpul.
44.Primesti un coş de îngheţată pe gratis
A. Am fost prietenos cu vânzătorul de îngheţată în acea zi.
B. Vânzătorul de îngheţată a fost prietenos în ziua aceea.
45. La ziua prietenului tău, magicianul te-a rugat să-1 ajuţi
A. M-a ales din noroc.
B. Eram interesat de ceea ce se întâmplă.
46. Încerci să convingi un coleg să meargă cu tine la film, dar nu vrea
A. În ziua aceea nu avea chip sa facă nimic.
B. În ziua aceea nu avea chef să meargă la film.
47. Părinţii tăi au divorţat
A. E dificil pentru oameni să se înţeleagă când sunt căsătoriţi.
B. Părinţilor mei le era greu să se înţeleagă când erau împreună.
48. Ai încercat să intri într-un club sau cerc şi nu ai reuşit
A. Nu te înţelegi cu ceilalţi.
B. Nu te înţelegi cu persoanele de la club sau cercul respectiv.