Analiza apelor naturale

PRELEVAREA PROBELOR DE APĂ

1. GENERALITĂŢI

Recoltarea probelor de apă este o etapă deosebit de importantă în desfăşurarea

procesului de analiză fizico-chimică, bacteriologică sau biologică a apei, deoarece probele de
apă trebuie să fie reprezentative, nu trebuie să introducă erori în compoziţia şi calităţile apei
datorită unei tehnici defectuoase sau a unor condiţii incorecte de pregătire a materialului,
cunoscut fiind faptul că erorile datorate unei recoltări necorespunzătoare nu mai pot fi ulterior
corectate.

Condiţii generale:
 Personal calificat;
 Să cunoască locul de unde face recoltarea;
 Să stabilească în mod judicios punctele de recoltare;

Se recomandă ca prelevarea să fie executată de aceeaşi persoană care face şi

analiza. La recoltarea probelor de apă se vor avea în vedere următoarele condiţii:
 Proba de apă să fie reprezentativă (compoziţia apei recoltate este identică cu cea
a apei din care s-a făcut recoltarea sau are aceeaşi compoziţie la locul şi momentul
când s-a făcut recoltarea);
 Volumul probei de apă se stabileşte de la caz la caz;
 Recipientul trebuie să fie confecţionat din materiale inerte. Flacoanele de sticlă
influenţează conţinutul de Na şi Si. Pentru determinarea acestor elemente,
recoltarea se va face în flacoane de polietilenă sau alt material plastic.
 În timpul recoltării şi până la analiză probele vor fi conservate şi transportate
corespunzător.

Înainte ca un program de prelevare să fie realizat, un factor important îl reprezintă:

- poziţionarea secţiunilor de prelevare;
- frecvenţa recoltărilor;
- procedurile de prelevare.

O atenţie trebuie să se acorde şi nivelului de detalii şi precizie:

 încărcări de poluanţi
 concentraţii maxime, minime
 medii aritmetice
 valori extreme
 prelevare lunară, zilnică sau lunară

1
 Analiza apelor naturale
De mare importanţă este realizarea unei liste cu parametrii consideraţi a fi de interes,
astfel încât să fie desemnate tehnicile de prelevare, tipurile de sticle folosite, precum şi
metodele de conservare şi manevrare.

O atenţie deosebită trebuie, de asemenea acordată minimizării oricăror schimbări în

ceea ce priveşte concentraţia unor importanţi parametrii, schimbări ce pot surveni în timpul
procesului de prelevare propriu-zis, dar şi în perioada dintre prelevare şi cea de analiză a
probei.

2. IDENTIFICAREA LOCAŢIILOR DE PRELEVARE

Identificarea locatiilor de prelevare

Identificarea locaţiilor pentru prelevare permite ca prelevarea comparativă să aibă loc
tot timpul. Punctele de prelevare pot fi identificate utilizând repere fixe, coordonate GPS sau
staţii şi număr de identificare al staţiei sau echipamentului. Acolo unde este posibil, punctul de
prelevare ar trebui să fie marcat în mod clar pentru a evita orice confuzie.

a) Prelevarea pe râuri
Procesul de prelevare pentru apele de suprafaţă poate fi unul periculos, motiv pentru
care prelevatorii trebuie instruiţi pentru asigurarea unor condiţii de siguranţă corespunzătoare.
Pentru anumite perioade ale anului, condiţiile generale de mediu într-o anumită regiune pot fi
destul de ostile. Prelevarea ar trebui mereu realizată de către 2 persoane care să lucreze
împreună şi care să aibă o instruire asemănătoare.
Atunci când probele necesită să fie luate prin intrarea în cursul de apă, trebuie să se
ţină cont de posibila prezenţă a nămolului fin, a nisipurilor mişcătoare, a gropilor adânci sau a
curenţilor rapizi. Un băţ ajutător sau un instrument similar de examinare joacă un rol important
în asigurarea siguranţei înaintării prin apă. În acest fel, prin cercetarea terenului, pot fi
estimaţi curenţii şi localizate gropile, eventualele ziduri, nămolul fin şi nisipurile mişcătoare. În
cazul în care există dubii ar trebui întins un cablu de siguranţă care ar trebui fixat de un obiect
fix de pe ţărm sau mal pentru sprijin.
Dacă circumstanţele impun ca procesul de prelevare să se desfăşoare în situri izolate
şi în vecinătatea unor ape adânci, de către o singură persoană, se recomandă să se poarte o
vestă de salvare, precum şi să se întrebuinţeze un sistem corespunzător de comunicare cu
un punct central de control.
Ar trebui să se ia în considerare că în multe râuri sau cursuri de apă există pericole
bacteriologice, virotice sau zoologice.

b) Prelevarea apelor industriale

În funcţie de obiectivele care trebuie atinse, reţeaua de prelevare poate fi reprezentată
de o singură probă sau de un complex de probe. De exemplu: probele luate dintr-o secţiune
care aparţine unui complex industrial pot include prelevări din:
 priza de apă
 puncte unde apa ar putea fi contaminată
 gura de evacuare

2
 Analiza apelor naturale
 zona de amestec din cursul de apă receptor.

Locul de recoltare poate fi diferit după modul de utilizare a apei şi scopul urmărit. Locul
se alege după o analiză amănunţită a condiţiilor care pot influenţa compoziţia probei de apă
recoltată. Recoltarea se poate face din:
- rezervoare;
- conducte;
- instalaţii interioare;
- de la puţurile de forare;
- reţeaua de distribuţie pentru apa consumată de populaţie;
- sorbul uzinei de apă pentru sursele de aprovizionare;
- intrarea şi ieşirea din staţia de epurare (pentru eficienţa acesteia);

3. TEHNICA RECOLTĂRII PROBELOR DE APĂ

Datele analitice pot fi necesare pentru indicarea calităţii apei prin determinarea unor
parametrii cum ar fi concentraţia: mineralelor dizolvate, gazelor dizolvate, materiei organice
dizolvate şi a materiei în suspensie la un timp şi o locaţie specifică sau pe o perioadă de timp
la o locaţie specifică.
Cel mai bine ar fi ca măsurarea anumitor parametrii cum ar fi temperatura, gazele
dizolvate şi pH-ul să fie făcute dacă este posibil in situ, cu scopul măriri acurateţei
rezultatelor. Câţiva parametrii trebuie să fie consevaţi de variaţii, prin mijloace şi îin condiţii
corespunzătoare, înainte ca probele să fie transportate la laborator pentru analiză.

Momentul şi frecvenţa recoltărilor vor fi stabilite în funcţie de variabilele luate în

considerare:
- calitatea apei;
- regimul de distribuţie;
- debitul sursei; ideal ar trebui luate din ape turbulente, bine amestecate şi unde este
posibil, pentru cursurile de apă liniştite, turbulenţa ar trebui indusă.

În momentul recoltării, flaconul se va clăti de 2-3 ori cu apa ce urmează să fie

recoltată, apoi se umple cu apa de analizat până la refuz, iar dopul se va fixa în aşa fel încât
să nu rămână bule de aer în interiorul vasului.
Modul cum se face recoltarea este în funcţie de sursa de apă, astfel:

Norme de recoltare a probelor de apă

Felul probei Locul recoltării Alte condiţii de recoltare

Recoltarea se face din firul
apei, unde este cea mai
mare adâncime, în amonte
de orice influenţă a vreunui
Apa de râu
efluent şi aval, unde se
realizează amestecul
complet al apei
receptorului cu efluentul
Recoltarea se face fixând flaconul la un
suport special care-i conferă greutatea
necesară pentru a pătrunde cu uşurinţă
sub nivelul apei
Probele se recoltează la adâncimi diferite,
la 20-30 cm sub suprafaţa apei.

3
 Analiza apelor naturale
Felul probei Locul recoltării Alte condiţii de recoltare
Apă din Se aleg mai multe locuri de
lacuri, recoltare evitând zone de Probele se recoltează de la adâncimi
acumulări, intensă dezvoltare a diferite
etc algelor
Se amenajează un punct
Recoltarea se face cu precauţie pentru
Apă de izvor de recoltare (eventual
evitarea pierderii gazelor dizolvate
bazin de acumulare)
Se recoltează după minimum 24 ore de
Se amenajează un robinet
Puţuri forate pompare, urmărind să se obţină pe cât
pe coloana de refulare
posibil caracteristici constante
Apă tratată Puncte fixe de control la
(instalaţii intrarea şi ieşirea din Se recomandă automatizarea recoltărilor
pentru apa predecantor, decantoare, continue sau la intervale stabilite
potabilă) filtre, staţii de dezinfectare.
Pentru probele unice se face o singură
recoltare, fie din efluentul general sau din
efluenţii pe secţii pentru apele reziduale
industriale, fie din efluenţii parţiali ai unui
sector sau ai unei instituţii pentru apele
fecaloide menajere.
Se vor recolta probe unice,
Pentru probele medii se recoltează apa la
medii şi medii
intervale de 30-60 minute în cantităţi fixe,
proporţionale.
proporţional cu debitul efluentului şi se
Ape reziduale Din efluentul evacuat la
amestecă toate într-o sticlă comună.
industriale canal sau intrat în staţia de
Pentru probele medii proporţionale, se
epurare;
recoltează probele de apă la intervale de
Din efluentul tratat în staţii
30-60 minute în cantităţi variate,
de epurare în diferite trepte
proporţional cu debitul efluentului şi se
amestecă toate într-o sticlă comună.
Recoltările se programează în funcţie de
cronograma operaţiilor tehnologice, de
debitul de ape evacuat şi de compoziţia
acestora
Ape reziduale Din reţeaua de canalizare Se programează în funcţie de variaţia
menajere şi De la racordul la reţeaua orară şi zilnică a consumului de apă, şi
orăşeneşti de canalizare deci de gradul de solicitare a instalaţiilor de
Din reţeaua canalizare;
de distribuţie Apa se recoltează după ce s-a curăţat
robinetul cu un tampon curat, atât pe
dinafară cât şi pe dinăuntru şi apoi s-a
lăsat să curgă aproximativ 5 minute apa
stagnată pe conductă;
Se recoltează probe unice, medii şi medii
proporţionale;

4
 Analiza apelor naturale
Felul probei Locul recoltării Alte condiţii de recoltare
O probă se va recolta la primul jet de apă,
Ape cu
pentru a avea prima apă care circulă prin
distribuţie
robinet şi a doua probă se va lua după
intermitentă
două ore de curgere continuă;
Din fântâni cu extragerea Probele de apă se recoltează după o
apei prin pompare pompare de minimum 10 minute
Fântâni Din fâtâni cu găleată Recoltarea se face introducându-se
găleata la 10-30 cm sub oglinda apei şi
apoi se toarnă apă în flaconul de recoltare;

Cantitatea de apă recoltată depinde de analizele care trebuie efectuate, acestea

variind între 500ml până la 20 litri.
Pentru probele de apă din râuri, punctele de recoltare se stabilesc în funcţie de
afluenţii acestora şi de punctele de evacuare a apelor reziduale în râuri (amonte şi aval).

Prelevarea din râuri

1. Alegerea sitului de prelevare

În ceea ce priveşte alegeea locului de unde să se realizeze prelevarea sunt importante
două aspecte:
 alegerea secţiunii de prelevare (locaţia secţiunii de recoltare din cadrul bazinului
respectiv, a râului sau a cursului de apă)
 identificarea locului exact al secţiunii de prelevare.
Scopul prelevării defineşte adesea cu precizie secţiunile de prelevare, dar uneori
scopul conduce doar către o idee generală privind situl de recoltare, ca şi în cazul
caracterizării calităţii într-un bazin hidrografic.

2. Importanţa amestecului
În situaţia în care efectele produse de un afluent sau un efluent asupra calităţii într-un
anume punct al cursului de apă principal prezintă importanţă, atunci este necesară stabilirea
a cel puţin 2 secţiuni, una chiar în amonte de confluenţă, iar cealaltă suficient de mult în aval
pentru a se asigura că amestecul este complet.
Caracteristicile fizice ale canalelor cursurilor de apă controlează în mare măsură
distanţele cerute pentru amestecul complet al efluenţilor cu debitul cursului de apă.

Efluenţii se amestecă în 3 dimensiuni ale cursului de apă, şi anume:

- pe verticală (din amonte spre aval)
- pe lateral (de pe o parte pe cealaltă)
- pe longitudine (nivelând concentraţia vârfurilor efluenţilor în albie datorită curgerii
înspre aval)

În procesul de selectare a secţiunilor şi punctelor de prelevare, trebuie să se ia în

considerare distanţele de-a lungul cărora efluenţii se amestecă în aceste 3 dimensiuni.
Acestea pot fi influenţate de viteza apei. În studierea proceselor de amestecare pot fi utile
tehnicile de urmărire utilizând trasori coloraţi. De asemenea sunt importante şi măsurătorile
privind conductivitatea.

5
 Analiza apelor naturale
In majoritatea cursurilor de apă, efluenţii descărcaţi se amestecă pe verticală în mod
complet pe o distanţă de 1 Km. În mod normal, într-un curs de apă este necesar să existe un
punct de recoltare la maxim o adâncime, deşi stratificarea poate fi indusă în cursurile de apă
cu curgere lentă, prin efecte termale şi alte efecte ale densităţii. În aceste cazuri poate fi
necesară prelevarea la diferite adâncimi, ceea ce impune teste preliminare pentru a evalua
gradul de stratificare. Pentru a obţine probe reprezentative în lăţime un curs de apă ar trebui
monitorizat în 2 sau mai multe puncte de-a lungul lăţimii, în secţiuni situate în aval de
descărcările uni efluent sau afluent.

3. Prelevare pentru determinarea suspensiilor solide

Solidele pot fi distribuite aleatoriu în cadrul adâncimii unui râu. Dacă este posibil, ar
trebui realizat amestecul adecvat prin întreţinerea corpurilor turbulente.

4. Timpul şi frecvenţa prelevărilor

În sistemul de râuri, variaţia regulată a ciclului în calitatea apei poate să apară cu o
periodicitate de o zi, o săptămână sau un an. Când apar aceste variaţii, perioada prelevărilor
ar trebui aleasă cu grijă, pentru evaluarea naturii acestor variaţii.

4. TIPURI DE PROBE DE APĂ

Definiţii:
- probă instantanee (momentană, unică, punctuale): cotă parte prelevată aleator (în
ceea ce priveşte timpul şi locul) dint-o masă de apă;
- probă medie: amestec realizat continuu sau discontinuu în proporţii adecvate, a
două sau mai multe probe sau cote părţi de probe, din care se poate obţine valoarea
medie a caracteristicilor studiate;
- dispozitiv de prelevare: aparat utilizat pentrua preleva probe de apă, în mod
intermitent sau continuu, în scopul examinării unor caracteristici definite;
- prelevare: acţiune care constă în luarea unei părţi de apă considerată ca
reprezentativă, în scopul examinării unor caracteristici definite.

Pentru a evalua calitatea apei este necesară obţinerea de date analitice la un moment
dat sau într-un interval de timp, pornind de la indicatori precum: conţinutul în substanţe
anorganice, în minerale sau produse chimice dizolvate, în gaze dizolvate, în substanţe
organice dizolvate, în materii în suspensie în apă şi sediment dintr-un anumit loc.
Pentru anumiţi indicatori, de exemplu concentraţia în gaze dizolvate, dacă este posibil
se efectuează măsurători pe loc pentru a obţine rezultate exacte. În anumite cazuri este
convenabil să se recurgă la conservarea probei.
Se recomandă utilizarea unor probe distincte pentru analize chimice, microbiologice şi
biologice.
Tehnicile de prelevare a probelor din apele staţionere şi din apele curgătoare trebuie
diferenţiate. Atât probele instantanee cât şi cele medii pot fi utilizate pentru cele două tipuri de
ape. Prelevare periodică şi prelevarea continuă se aplică apelor curgătoare , în timp ce
prelevarea în serie se aplică, mai degrabă apelor staţionare.

Probe instantanee:

6
 Analiza apelor naturale
Probele punctuale sunt prelevări distincte, de obicei colectate manual, dar care pot fi
colectate şi în mod automat de la suprafată, adâncimi diferite sau de fund.
Fiecare probă este în mod normal reprezentativă doar pentru calitatea apei la timpul şi
locul la care proba a fost luată. Prelevările automate sunt echivalentul a o serie de probe
luate într-un timp preselectat sau pentru un interval de bază.
Probele punctuale sunt recomandate în cazurile
- în care debitul apei care trebuie prelevat nu este uniform;
- dacă valorile parametrilor de interes nu sunt constanţi (indicatori instabii); ex:
concentraţia în gaze dizolvate, concentraţia în clor rezidual şi concentraţia în sulfuri
solubile.
- dacă folosirea unor prelevări complexe vor da diferenţe ambigue între probele
individuale datorită reacţiilor între ele.

Probele punctuale sunt de asemenea utile în investigarea surselor posibile de poluare,

sau în supravegherea pentru extinderea acestora sau în cazul colectării de probe automate
distincte, în perioada din zi în care poluarea este prezentă.

În situaţia în care accesul la râu este uşor, probele sunt prelevate direct în recipientul
colector (sticlă) care este ulterior trimis la laborator. Această tehnică nu poate fi utilizată dacă
recipientele conţin soluţii de fixare. De cele mai multe ori, este suficientă recoltarea prin
imersia sub suprafaţa apei a unui recipient deschis la gură. Prelevarea se poate realiza prin
scufunadre manuală, cu ajutorul unei cozi sau prin coborârea pe o sfoară a recipientului.

Probe periodice
a) Probe prelevate într-un intervale de timp fix (dependente de timp)
Pentru aceste probe se foloseşte un mecanism de cronometrare pentru a începe şi
finaliza prelevarea la intervale specifice de timp. Un procedeu obişnuit constă în pomparea
probei într-o perioadă fixă într-unul sau mai multe recipiente, fiecare având un volum
determinat. Indicatorul investigat poate condiţiona durata intervalului de timp. Parametrii care
suferă modificări cu o rată ridicată sau se degradează cu rapiditate vor avea nevoie de o
prelevare la intervale scurte de timp.

b) Probe prelevate cu volum constant (dependente de volum)

Aceste probe sunt prelevate atunci când variaţiile criteriilor de caliate ale apei şi ale
debitului efluentului sunt independente. Prelevarea nu ţine seama de timp pentru colectarea
volumului de probă stabilit.

c) Probe recoltate la intervale de timp fix (dependente de debit)

Aceste probe sunt deseori utilizate în situaţii în care sunt caracterizaţi efluenţii
domestici sau industriali. Există două tipuri:
- dependente de debit, la intervale constante de timp fiind prelevate probe de diferite
volume ţinând cont de debit;
- dependente de volum, unde pentru fiecare unitate de volum a debitului lichid este
prelevat un volum constant de probă, făcând abstracţie de timp.

Probe continue
a) Probe prelevate continuu sub debit constant

7
 Analiza apelor naturale
Aceste probe conţin toţi constituientii prezenţi în timpul unei perioade de prelevare
date, dar în numeroase cazuri nu furnizează indicaţii despre variaţiile concentraţiei indicatorilor
specifici pentru respectivul interval de timp.

b) Probe prelevate continuu sub debit variabil

Pentru calitatea globală a apei sunt reprezentative probe proporţionale cu debitul. În
cazul în care debitul şi compoziţia variază simultan, o probă proporţională cu debitul permite
detectarea variaţiilor care nu sunt observabile prin intermediul probelor instantanee, cu
condiţia ca probele să rămână discrete şi prelevările să fie în număr suficient pentru a permite
diferenţierea modificărilor compoziţiei. În consecinţă, această metodă de prelevare este mai
precisă în apă curgătoare, când debitul şi concentraţia poluanţilor de analizat variază simultan
în mod semnificativ.

Probe prelevate în serie

- probe de profil de adâncime (verticale)– acestea constau dintr-o serie de probe
recoltate de la adâncimi diferite, dintr-un corp de apă la o locaţie specifică;
- probe de profil orizontal – sunt serii de probe prelevate la o adâncime dată a unei
mase de apă din locuri diferite.

Probe medii
Probele medii pot fi prelevate manual sau automat; oricare ar fi tipul de prelevare ales,
acestea depind de debit, volum, loc, timp.
Probele prelevate continuu pot fi amestecate pentru a obţine probe medii. Probele
medii furnizează date despre compoziţia medie, de aceea, înainte de amestecarea probelor
se verifică dacă aceste date sunt reprezentative pentru ceea ce dorim să obţinem sau dacă
indicatorul studiat nu variază în mod semnificativ pe durata prelevării.
Prelevarea probelor medii este indicată atunci când valoarea limită fixă se corelează
cu calitatea medie a apei.

Probe compuse
Probele compuse pot fi obţinute manual sau automat, fără legătură cu tipul de probă
(timp, volum sau debit).
Probele prelevate în mod continuu pot fi însumate pentru a obţine probe compuse.
Probele compuse oferă date medii de compoziţie. În consecinţă, înaintea combinării probelor
trebuie verificat dacă astfel de date sunt dorite sau dacă parametrul de interes nu variază în
mod semnificativ de-a lungul perioadei de prelevare.

5. TIPURI DE ECHIPAMENTE DE PRELEVARE

Recipientul de prelevare folosit pentru prelevarea si păstrarea probelor trebuie selectat

folosind următoarele criterii, în special când concentraţiile parametrilor sunt foarte mici
(urme).
 Reducerea contaminării probelor de apă cu materialul din care este confecţionat
recipientul sau capacul acestuia, de exemplu evitarea extracţiei constituienţilor
anorganici din sticlă, a compuşilor organici şi metalici din plastic şi din dopurile de
plastic sau vinilin plasticat.

8
 Analiza apelor naturale
 Posibilitatea de curăţare şi tratare a pereţilor recipientului, pentru reducerea suprefeţei
de contaminare prin urme de constituienţi cum ar fi metalele grele.
 Inerţia chimică şi biologică a materialului din care este confecţionat recipientul, pentru
prevenirea reducerii reacţiilor dintre constituientii probei si recipient.
 Reducerea erorilor prin absorbţia parametrilor în pereţii recipientului. Urmele de metal
sunt afectate în mod deosebit de acest efect, în timp ce alţi parametri, cum ar fi
detergenţi, pesticide şi fosfaţi nu pot fi afectaţi.
 Rezistenţă la temperaturi extreme, rezistenţă mecanică,
 Uşurinţa la închiderea etanşă şi la redeschidere
 Dimensiune, formă.
 Disponibilitate
 Preţ

Reguli empirice care pot fi utilizate:

 sticla recipientului prelevator să nu fie folosită;
 să se prevină îngheţarea probei;
 polietilena cu densitate ridicată este recomandată pentru indicatorii siliciu, sodiu,
alcalinitate totală, cloruri, conductivitate, pH, duritate;
 Pentru parametrii cu sensibilitate ridicată la lumină (cum ar fi clorul rezidual) trebuie
folosite recipiente din sticlă opacă;
 Recipienţii din sticlă sunt recomandaţi pentru majoritatea parametrilor organici, metale;
 Se recomandă utilizarea oţelului inoxidabil pentru probele care au temperaturi scăzute
şi/sau presiuni ridicate sau pentru detectarea urmelor de substanţe organice.
 Pentru compuşii şi speciile biologice se recomandă flacoane de sticlă, iar pentru
radionuclizi recipiente din material plastic.
 Echipamentele de prelevare cu garnitură din neopren şi valve cu ungere nu sunt
corespunzătoare prelevărilor destinate analizelor organice şi microbiologice

Dacă în teren este necesară filtrarea, se va transporta un echipament corespunzător ce va

include:
- filtre încapsulate sau filtre disc cu pori de mărime dată (0,45µm);
- siringi de volume cunoscute (ex. 50ml sau 100 ml) sau
- filtre cu asamblare manuală.
În cazul în care probele sunt transportate la laborator, capacul trebuie să fie astfel
realizat încât să prevină pierderea prin scurgere sau contaminarea probei.

Tipuri specifice de recipienţi

 Pentru alge – recipienţii trebuie să fie opaci, pentru a reduce sensibilitatea la lumină
 Pentru CBO5 – recipienţii de prelevare trebuie să fie cu capac, astfel încât să fie redusă
ocluzia aerului.
 Parametrii organici – recipienţii de prelevare trebuie să fie din sticlă, cu dop din sticlă sau
PTFE
 Parametrii microbiologici – recipienţii de prelevare trebuie să reziste la temperaturile înalte
din timpul sterilizării. De asemenea, pe perioada sterilizării, înmagazinării, materialele nu
trebuie să producă un chimism care să inhibe sau să favorizeze creşterea microbiologică.
Recipienţii trebuie să fie din sticlă de bună calitate sau din material plastic şi libere de

9
 Analiza apelor naturale
substanţe toxice. De obicei un volum de peste 300 ml este de ajuns pentru scopul propus.
Sticla trebuie să aibă capac cu filet sau dop de sticlă.

Echipamente pentru prelevări punctuale (instantanee)

Echipamentul cel mai simplu pentru a preleva probe la suprafaţă constă dintr-un
păhărel sau un flacon cu gâtul larg scufundat în masa apei şi scos după umplere.
In practică, se scufundă în masa apei un flacon închis. La o anumită adâncime
determinată, se scoate dopul, flaconul se umple după care este ridicat la suprafaţă. Trebuie
luată în consideraţie acţiunea aerului sau a altor gaze, deoarece ea poate altera indicatorii
studiaţi (de exemplu concentraţia oxigenului dizolvat). Există flacoane speciale de prelevare
care permit evitarea acestor probleme (de exemplu flacoane cu evacuare).
Un cilindru gradat de sticlă, de material plastic sau de oţel inoxidabil, deschis lla
ambele extremităţi, poate fi scufundat în masa de apă stratificată, pentru a obţine profilul
vertical al masei de apă. După prelevare, cilindrul este închis la cele două extremităţi şi apoi
readus la suprafaţă (flaconul de prelevare este acţionat de la distanţă).

Conducte de prelevare:
Conductele de prelevare sunt utilizate în general în timpul prelevărilor automate pentru
a aduce probele în mod continuu la analizoare sau înregistratoare. În perioada de tranzit se
poate considera proba ca fiind păstrată într-un recipient cu aceeaşi compoziţie ca şi
conducta. Recomandarea privind alegerea materialului pentru recipient trebuie aplicată şi
conductelor de prelevare.

Echipament pentru prelevări automate

Sunt disponibile 2 tipuri principale de prelevatoare automate:
- dependente de timp
- dependente de volum.

Cele dependente de timp recoltează probe distincte, compuse sau continue dar nu ia
în considerare variaţiile de debit, în timp ce prelevatoarele dependente de volum recoltează
aceste tipuri de probe dar iau în considerare variaţiile de debit. Alegerea va depinde de
scopul pentru care această prelevare va fi utilizată.
În prezent există prelevatoare automate sofisticate, instantanee, care distribuie probele
în recipiente din materiale diferite şi cu soluţii de conservare diferite. Caracteristicile necesare
pentru prelevatoarele automate includ:
- dispozitive brute cu un număr redus de componente în special electrice;
- un număr redus de componente scufundate în apă;
- rezistenţă la apă şi coroziune;
- formă simplă, uşor de întreţinut şi utilizat;
- recipientul de prelevare să fie uşor de detaşat, curăţat şi reataşat.

Echipament pentru prelevări microbiologice

Toate aparatele folosite trebuie să poată fi sterilizate şi trebuie să nu introducă noi
microorganisme. În timpul sterilizării sau păstrării probelor , materialele nu trebuie nici să
10
 Analiza apelor naturale
producă, nici să elibereze substanţe chimi ce toxice sau de natură să inhibe activitatea
microorganismelor sau să stimuleze creşterea lor. Recipientele trebuie să rămână sigilate
până la deschiderea lor în laborator şi să fie protejate.
Se recomandă utilizarea flacoanelor de prelevare de sticlă sau de material plastic de
calitate bună, care să nu conţină nici o substanţă toxică, etanşe la orice contaminări
exterioare. Pentru aplicaţiile de rutină este suficient ca volumul probei să fie de cca 300 ml.
Flacoanele trebuie să aibă dopuri şlefuite de sticlă sau o căptuşeală fixată ca o glugă de
cauciuc siliconic, capabil să reziste la sterilizări repetate la 160°C.

Echipamente de prelevare pentru analize fizico-chimice

Pentru analizele specificate şi pentru repetări trebuie prelevat un volum suficient de probă.
Probele cu volum prea mic riscă să nu fie reprezentative şi de asemenea apare posibilitatea
basorbţiei din cauza valorii relativ scăzute a raportului volum/suprafaţă. O prelevare eficientă
trebuie să aibă în mod normal următoarele caracteristici:
a) timpul de contact cu proba să fie cât mai scurt posibil;
b) utilizarea materialelor care nu induc contaminare;
c) o construcţie simplă care să permită o spălare uşoară: suprafeţe drepte, fără
elemente (de ex. Coturi) care să perturbe curgerea, de asemenea cât mai puţin
posibil de robinete sau vase. Este recomandabilă verificarea sistemului de
prelevare pentru a se evita introducerea unor erori.
d) Structura să fie adecvată tipului de probă de analizat (chimică, biologică sau
microbiologică).

Echipamente de prelevare pentru analize de gaze dizolvate (şi materiale volatile)

Prelevarea probelor destinate determinării gazelor dizolvate se face cu ajutorul
dispozitivelor în care pătrunderea probei se efectuează prin deplasarea apei şi nu a aerului.
Dacă prelevarea probelor pentru determinarea gazului dizolvat se face prin pompare, trebuie
să se pompeze apa la o anumită presiune, nesemnificativ inferioară presiunii atmosferice.
Trebuie ca proba să se pompeze direct în flaconul de păstrare sau de analiză şi să fie lăsată
să se scurgă o cantitate de apă cel puţin egală cu de trei ori volumul flaconului înainte de a
începe analiza sau de a închide flaconul.
Dacă se admit rezultate aproximative, probele destinate determinării oxigenului pot fi
prelevate cu ajutorul unui flacon sau păhărel. Eroarea introdusă în determinare în urma
contactului între probă şi aer variază cu gradul de saturaţie cu gaz al apei.
Când probele sunt prelevate într-un flacon, prin intermediul unui robinet sau prin
pompare, se recomandă utilizarea unui tub flexibil, inert care să pătrundă până la fundul
flaconului pentru ca deplasarea lichidului în flacon să se efectueze de jos în sus şi pentru ca
aerarea să fie minimă.
Prelevarea probelor destinate determinării oxigenului dizolvat plecând de la o masă de
apă îngheţată la suprafaţă trebuie efectuată cu multă precauţie pentru a se evita
contaminarea cu aer.

Pregătirea materialului pentru recoltare:

Recoltarea apei pentru analiza fizico-chimică se face în flacoane de sticlă sau
polietilenă prevăzute cu dop rodat sau închise ermetic. Vasele de recoltare trebuie spălate

11
 Analiza apelor naturale
foarte bine pentru a îndepărta orice urmă de substanţe organice sau alte impurităţi care ar
putea denatura compoziţia probei.
Spălarea se face cu amestec sulfocromic şi detergenţi, apoi se clătesc foarte bine cu
apă de la robinet, cu apă distilată şi bidistilată şi în final se usucă.

Volumul echipamentului de prelevare trebuie să fie suficient pentru analizele cerute şi

pentru orice repetare a analizei. Folosirea volumelor de probe foarte mici pot cauza
nereprezentativitatea probelor prelevate. În plus, probele mai mici sunt afectate de absorbţia
datorată ratei volumului/suprafeţei mici.
Criteriile generale pe care trebuie să le îndeplinească probele efective sunt:
- reducerea timpului de contact dintre probă şi recipientul de prelevare;
- folosirea de materiale care să nu permită apariţia contaminărilor;
- recipientul să aibă o formă simplă, uşor de curăţat;
- recipientul să fie potrivit scopului pentru cerinţele prelevării propuse.

Păstrarea echipamentului la sediul de bază

În cele mai multe cazuri, prelevările au loc departe de laboratoarele de analiză.
Acestea necesită ca adesea echipamentul de prelevare, sticlele de prelevare şi dispozitivele
de monitoring in situ să fie păstrate pentru o perioadă îndelungată într-o magazie.

Sticla de depozitate a probelor trebuie să aibă o dimensiune adecvată în scopul

stocării întregului echipament necesar acţiunii de prelevare şi adesea va include stocarea
probelor complete care vor fi transmise mai departe, prin curier, celorlalte laboratoare.

Ar trebui să existe un acces rapid şi în condiţii de siguranţă al prelevatorului , cu loc de

parcare corespunzător aproape de depozit. Ar trebui să fie disponil iluminatul extern, de
prefinţă cu senzori de mişcare.

Construcţia ar trebui să fie securizată, să reziste la schimbările de vreme şi să fie

cnstruită dintr-un material care nu face posibilă contaminarea. Toate garniturile ar trebui să fie
fie confecţionate dint-un material anticoroziv, care poate fi spălat cu uşurinţă.

De asemenea, ar trebui să existe şi instalaţie de iluminat intern.

Suprafeţele de lucru, Impreună cu apa curentă rece ar trebui să se afle într-o parte
separată a clădirii. Această zonă ar trebui să dispună de suficient spaţiu pentru calibrarea
oricărui contor care se utilizează şi pentru a permite curăţarea echipamentului, inclusiv a
jaloanelir, evitand contaminarea sticlelor sau recipienţilor cu substanţe chimice de curăţire.

Controlul temperaturii ar trebui să se realizeze conform temperaturii d calibrare

recomandată (de obicei, calibrarea se realizează, de obicei cu abatere de ±10◦C). Oricum va
trebui să existe căldură suficientă pentru a preveni condesarea pe echipamente.

Ceea ce nu se utilizează In prelevarea directă nu ar trebui să se păstreze In clădire.

Acest lucru se referă In special la petrol şi ulei, deşi aceştia se utilizează pentru vehicule
implicate In prelevare: maşini sau bărci. Substanţele chimice folosite în curăţarea
echipamentului sau clădirii ar trebui depozitate In zona de evacuare a acestora.

12
 Analiza apelor naturale
Ar trebui să se realizeze grătare In scopul depozitării echipamentului In lăzi pentru
fiecare tip de sticlă, evitând In acest fel contaminarea. Sticlele care conţin conservanţi ar
trebui păstrate cât mai departe de cele care nu conţinastfel de substanţe. Noile sticle sosite ar
trebui plasate cât mai repede în lăzi.

Soluţiile de conservare, calibrare şi control al calităţii, ar trebui să se stocheze în lăzi

fixate cu un cep sau dop, evitându-se în acest fel vărsarea conţinutului pe podea. Se impune
existenţa unui frigider pentru stocarea pe termen mai îndelungat a unor soluţii. Acesta ar
trebui să fie separat de frigiderul în care se depozitează probele.

Ar trebui să existe un frigider cu o capacitate suficientă de stcare a probelor luate de

către curieri, frigider care să fie marcat corespunzător. Acesta va trebui să atingă temperatura
de 4-6◦C, indiferent de temperatura aerului. Temperatura poate fi monitorizată cu ajutorul
unui termometru de interior pentru frigider sau cu un termometru plasat într-o groapă de
evacuare. În cazul în care se aşteaptă probe curate ş probe puternic contaminate, este
nevoie de existenţa a două frigidere. În astfel de cazuri, probele curate şi cele contaminate ar
trebui păstrate în frigider, în lăzi separate.

În mod asemănător, în cazul în care orice probă reprezentată de biotă, sedimente,

peşti sau de alte animale, necesită îngheţare, atunci trebuie să se facă rost de un congelator
adecvat.

Depozitul ar trebui să fie curat şi îngrijit pentru a preveni contaminarea echipamentului

de prelevare şi a sticlelor, precum şi pentru a reduce cât mai mult riscurile pentru sănătate şi
siguranţă. Echipamentele privind absorbţia pierderilor prin scurgere ar trebui să fie disponibile
împreună cu instrucţiuni clare de folosire.

Echipamentul trebuie să se cureţe imediat după întoarcerea de depozit şi nu trebuie

lăsat contaminat. Nici un material de curăţat nu trebuie lăsat în depozit şi ar trebui să fie
disponibile procedee potrivite de evacuare a apelor uzate şi a robelor nedorite. Depozitul
trebuie să fie inspectat cu regularitate în scopul asigurării faptului că aspectele prezentate mai
sus sunt îndeplinite.

6. PRELEVAREA PROBELOR

Verificări de calitate premergătorare prelevării

Prelevatorul şi vehiculul său trebuie să fie autonomi în timpul campaniei de prelevare.
În majoritatea cazurilor, distanţa până la primul sit de prelevare este semnificativă astfel că
stabilirea unei verificări înainte de începerea campaniei este utilă pentru a fi siguri că totul
este corespunzător cerinţelor. Trebuie verificat dacă tot echipamentul de prelevare, inclusiv
recipientele sunt încărcate în vehicul. Recipientele potrivite sunt furnizate de către laborator
şi dacă nu sunt pe stoc trebuie procurate în avans. Acestea trebuie utilizate doar pentru
analizele specificate şi de asemenea trebuie utilizat doar echipament aprobat.

În cadrul verificării calităţii înainte de plecare trebuie verificate următoarele:

13
 Analiza apelor naturale
Recipiente de prelevare Prezenţa unor zgârieturi adânci , semne de rugină şi
mânere nesigure
Pâlnii Existenţa unor deteriorări profunde şi semne de uzură,
precum şi verificarea curăţeniei dispozitivului
Frânghie, lanţ, mâner Verificarea unor semne de deteriorare, legături nesigure
Coşuri şi recipiente pentru probe A se verifica dacă există un număr suficient pentru utilizare
zilnică. Verificarea unor deteriorări ale recipientului.
Asigurarea stocării în siguranţă. În cazuri de necesitate
echipamentul trebuie dezinfectat.
Filtre şi echipamente de filtrare A se asigura o cantitate suficientă pentru zilele de
prelevare. Pentru filtrele reutilizabile este necesară
verificarea uzurii sau deteriorării şi înlocuirea acestora
dacă este cazul.
Conservanţi Verificarea validităţii acestora şi înlocuirea acestora dacă
este necesar. A se verifica dacă există în număr suficient
pentru utilizare zilnică. Verificarea pipetei şi înlocuirea
acesteia dacă este necesar. Asiguraţi separarea acestora
faţă de recipientele de prelevare goale.
Recipiente A se verifica toate recipientele şi dopurile acestora şi a se
îndepărta cele cu defecţiuni. Este necesară astuparea
recipientelor pentru a reduce contaminarea şi de
asemenea este necesară verificarea sterilităţii recipientelor
pentru indicatori microbiologici.
Instrumente de teren Verificarea actualităţii calibrării aparaturii. Instrucţiunile
producătorului privind procedura de prelevare şi păstrare
trebuie îndeplinite.
Seturi de testare Este necesară verificarea disponibilităţii seturilor pentru
utilizarea zilnică. Instrucţiunile producătorului trebuie
îndeplinite şi de asemnea trebuie verificată data de
expiarare. Aceste teste se păstrează separat de
recipientele de prelevare.
Etichete şi documente de Este necesară asigurarea unui număr suficient pentru
prelevare utilizarea zilnică. Dacă acestea sunt pretipărite, este
necesară verificarea acestora înainte de campanie.

Nu folosiţi echipament deteriorat. Orice echipament cu dată de expirare trebuie utilizat

înaintea acestei date. Echipamentul de prelevare trebuie păstrat astefel încât să fie menţinut
cât mai curat posibil. În cazul oricăror deteriorări sau pierderi ale echipamentului, acestea
trebuie aduse imediat la cunoştinţa responsabilului, pentru a se putea face înlocuirile
necesare.

Evitarea contaminării
Evitarea contaminării în timpul prelevării este esenţială. Trebuie avut în vedere
următoareleposibile surse de contaminare iar unde este necesar trebuie aplicat un control al
acestora.

Surse de contaminare
Sursele de contaminare sunt variate şi multiple, incluzând următoarele:

14
 Analiza apelor naturale
- reziduurile de la prelevările anterioare care rămân în recipientele de prelevare,
precum şi pe pâlnii, palete, spatule şi alte echipamente;
- contaminarea la locul prelevării în timpul efectuării acesteia;
- apele reziduale pe frânghii, lanţuri şi alte echipamente de acest tip;
- contaminarea pâlniilor de la probele conservate;
- contaminarea cu praf sau apă a dopurilor recipientelor;
- contaminarea recipientului prin intermediul siringilor şi filtrelor;
- contaminarea prin mâini, degete, mănuşi şi prin manipulare în general.

Controlul contaminării
Trebuie aplicate una sau mai multe din măsurile următoare:
- spălarea în întregime a echipamentului;
- evitarea disturbării locului de prelevare
- curăţarea după prelevare şi înaintea înmagazinării a frânghiilor, lanţurilor şi a altor
asemenea echipamente;
- spălarea pâlniilor după fiecare utilizare;
- spălarea capacelor astfel încât să se evite contaminarea;
- spălarea filtrelor după utilizare.

Trebuie evitată atingerea probei cu degetele, mâna sau mănuşile. Acest lucru este important
mai ales în cadrul probelor microbiologice, unde orice contact cu recipientul este interzis.
În toate cazurile, dacă se observă o contaminare, cunoscută sau susceptibilă că ar fi
avut loc prin oricare din mijloacele mai sus enunţate, proba trebuie eliminată şi
procedura de prelevare repatată.

1. Clătirea echipamentului
Daca nu se prelevează direct în recipientele de laborator, echipamentul de prelevare trebuie
clătit cu probă. În acest caz se prelevează suficientă probă din corpul de apă pentru a asigura
o clătire puternică a echipamentului de prelevare. În cazul utilizării unei frânghi, conţinutul
cănii trebuie vărsat peste ultimul metru din lungimea acesteia (inclusiv lanţul dacă există),
pentru aspăla urmele probelor anterioare. Prin scuturarea frânghiei, trebuie eliminat cât mai
mult din lichidul în exces iar această parte a frânghiei trebuie păstrată necontaminată, de
exemplu prin contactul cu cu solul. În mod similar este necesară spălarea capătului băţului de
prelevare dacă a fost utilizat.

Dacă instrucţiunile laboratorului cer ca recipientele de prelevare să fie clătite, trebuie

îndepărtate dopurile înainte de această operaţie iar acestea trebuie stocate astfel încât
interiorul recipienţilor să nu fie contaminat. Apoi trebuie umplut fiecare recipient după care
lichidul de clătire trebuie aruncat. Capacul se va pune numai în cazul în care se poate
produce contaminarea prin intermediul aerului. Apa de clătire trebuie îndepărtată în aval de
situl de prelevare, astfei încât acesta să nu se contamineze. Îndepărtarea acestei ape de
clătire sau excesul unei probe nu trebuie să constiuie o sursă de poluare.

2. Prelevarea indirectă prin utilizarea bidonului .

În timpul întregii proceduri, prelevatorul trebuie să folosească mănuşi de unică folosinţă, atât
pentru protecţia sa cât şi pentru a preveni contaminarea probei. Manuşile nu trebuie să
conţină pudră, cum ar fi talcul, deoarece acesta poate duce la contaminări semnificative
15
 Analiza apelor naturale
(contaminare cu Zn). Nu este recomandată recoltarea unei cantităţi mari de lichid de la
suprafaţă şi trebuie evitat orice material plutitor. Bidonul de prelevare nu trebuie să atingă
fundul apei, iar recuperarea acestuia trebuie să se realizeze fără contaminare. După
prelevarea probei, aceasta se toarnă cu atenţie în recipientul dorit, fie direct, fie utilizând o
pâlnie. Dacă se utilizează conservanţi, atunci trebuie verificat ca scurgerile din recipient să nu
afecteze cursul de apă. Apoi recipienşii trebuie astupaţi.

3. Prelevarea directă.
Acest tip de prelevare are cel mai scăzut grad de contaminare, asigurând în acelasi timp şi o
reprezentativitate maximă aprobei. Trebuie avut grijă să nu se utilizeze recipienţi cu
conservanţi. Acest tip de prelevare trebuie utilizat doar atunci când nu prezintă riscuri iar
utilizarea mănuşilor de unică folosinţă este obligatorie. După ce a intrat în apă prelevatorul,
trebuie să se orienteze cu faţa spre amonte. În continuare se îndepărtează capacul
recipientului şi se reţine într-o mână. Cu cealaltă mână se introduce gâtul recipientului sub
apă astfel încât acesta să fie subimers, după care se ridică puţin astfel încât să se orienteze
spre suprafată şi spre curentul apei. Recipientul se lasă să se umple cât este necesar, de
preferabil, în totalitate, pentru a elimina aerul deoarece acesta poate duce la degradarea
probei. Ţn unele cazuri însă acest lucru nu este este preferabil, ca de exemplu la analiza
substanţelor petroliere, deoarece pentru determinarea acestora este necesară introducerea
suplimentară în probă a unor solvenţi. Ţn aceste cazuri se recomandă o umplere a
recipientului doar până la gât. În apel stătătoare recipientul se îndepărtează printr-o mişcare
spre înainte. Când recipientul este plin, se scoate din apă şi se închide.

4. Prelevarea microbiologică.
Sticla ar trebui protejată până la momentul prelevării iar capacul ar trebui protejat cu o bucata
de folie metalică. Folia şi capacul recipientului trebuie îndepărtate şi ţinute într-o mână chiar
înaintea prelevării. Este necesară mare atenţie pentru a evita contaminarea capacului şi a
recipientului prin intermediul mânii. Astfel, este vital ca nici o parte a recipientului să nu fie
atinsă, mănuşile de unică folosinţă sunt obligatorii. Recipientul este umplut fără clătire iar
dopul este pus imediat. Probele trebuie luate prin ţinerea recipientului de la bază şi
scufundarea acestuia cu gâtul înainte până la adâncimea de 0,3m. Recipientul trebuie apoi
ridicat uşor cu gura spre direcţia de curgere.

5. Prelevarea directă a stratelor de la suprafaţa apei sau a peliculelor de apă

Prelevatorul trebuie să se orienteze cu faţa spre amonte, iar recipientul trebuie plasat
orizontal faţă de suprafaţa apei şi scufundat încet, astfel încât gura acestuia să fie pe
jumătate în apă. Astfel recipientul va conţine o proporţie de apă de suprafaţă. În apele
stătătoare, ca şi în cele curgătoare recipientul trebuie scos din apă înainte de deplasarea
stratului superior de apă recoltat.

6. Prelevarea prin mărirea volumului probei

În condiţiile unui debit scăzut sau în locuri unde sursa de apă se află în zone cu acces dificil,
se pot preleva volume mai mici în recipientul de prelevare, având grijă ca acestea să nu fie
contaminate. Aceste probe mai mici trebuie ulterior introduse într-un recipient mai mare,
având grijă ca transferul să se facă uniform.

6. CONSERVAREA PROBELOR

16
 Analiza apelor naturale

Un alt aspect important al procesului de recoltare este grija pentru conservarea

probelor pentru analiză, deoarece analiza apei are o valoare limitată dacă probele au suferit
modificări fizico-chimice sau biologice în timpul, transportului sau păstrării.
În general este indicat să treacă un timp foarte scurt – de maxim 4 ore – între recoltare
şi analiza probelor de apă.
Schimbările de temperatură şi presiune pot avea ca rezultat pierderea unor substanţe
în stare gazoasă (O2, CO2, H2S, Cl2, CH4), fapt pentru care este recomandat ca determinările
de gaze să se facă la locul de recoltare sau să se fixeze, tratându-se cu diverşi reactivi,
astfel:
 pentru fixarea oxigenului dizolvat se adaugă 2 ml clorură manganoasă 50% şi 2 ml
amestec de KI 15% şi NaOH 35 % pentru 200 ml apă;
 pentru hidrogenul sulfurat se adaugă 2 ml acetat de cadmiu, sau de zinc 5%,
pentru 200 ml apă;
 pentru conservarea formelor de azot şi a substanţelor organice în genere
(activitatea microbiană poate schimba balanţa amoniac-nitriţi-nitaţi, sau poate
descreşte conţinutul în compuşi organici care se degradează rapid), se recoltează
apa separat în flacoane, în care s-au introdus 2 ml H 2SO4 1:3 pentru un litru de apă
(înainte de a fi analizată proba de apă se neutralizează);
 pentru conservarea fenolilor se adaugă 0,5g NaOH, pentru 1 litru de apă;
 pentru ionii metalelor grele, se recomandă acidifierea probelor la pH în jur de 3,5
care are ca scop împiedecarea precipitării şi a reţinerii acestor ioni pe pereţii
vasului în care se face recoltarea.

Activitatea microbiană poate schimba balanţa amoniac-nitriţi-nitaţi, sau poate

descreşte conţinutul în compuşi organici care se degradează rapid; de aceea pentru
conservarea formelor de azot şi a substanţelor organice în genere, se recoltează apa separat
în flacoane, în care s-au introdus 2 ml H2SO4 1:3, pentru fiecare 1 litru de apă (înainte de a fi
analizată proba de apă se neutralizează); pentru conservarea fenolilor se adaugă 0,5g NaOH,
pentru 1 litru de apă;
Pentru ionii metalelor grele, se recomandă acidifierea probelor la pH în jur de 3,5, care
are ca scop împiedecarea precipitării şi a reţinerii acestor ioni de pe pereţii vasului în care se
face recoltarea.
Probele conservate trebuie ţinute la temperatura de 6-10C şi luate în lucru după cum
urmează:
 pentru apele curate, analizele se fac până la cel mult 72 ore din momentul recoltării;
 pentru apele cu poluare medie, până la 48 ore din momentul recoltării;
 pentru apele poluate, până la 12 ore din momentul recoltării probei;

Utilizarea conservanţilor în procesul de prelevare

Unele recipiente pot fi pregătite în laborator prin adăugarea unor cantităţi mici de
conservanţi (soluţii de fixare). O altă modalitate în acest scop poate fi fixarea probelor cu mici
cantităţi de conservanţi stocaţi şi transportaţi pe teren în recipiente speciale. În ambele
situaţii, prelevatorul trebuie să cunoască conservanţii pe care îi utilizează, precum şi riscul
acestora, recipinetele trebuind să fie marcate cu semne corespunzătoare de prevenire, iar
prelevatorul să poarte îmbrăcăminte de protecţie adecvată.

17
 Analiza apelor naturale
Apele, în principal cele de suprafaţă şi apele uzate, sunt susceptibile a suferi
schimbări mai mult sau mai puţin importante datorită reacţiilor fizice, chimice şi biologice care
se pot produce in timpul scurs de la prelevare până la analiză. Dacă în timpul transportului
sau păstrării probelor în laborator nu sunt luate măsuri de siguranţă potrivite, natura şi
măsura acestor reacţii pot duce la diferenţe între concentraţiile determinate şi cele de la
începutul prelevării.

Cauzele unor asemenea diferenţe sunt numeroase. Printre ele se numără:

 Bacteriile şi algele care pot consuma anumiţi constituienţi ai probei. De asemenea,
acestea pot modifica natura constituienţilor producând constituienţi noi. Activitatea biologică
afectează de exemplu conţinutul în oxigen dizolvat, dioxid de carbon, compuşi cu azot, fosfor
şi uneori silicaţi.
 Anumiţi compuşi pot fi oxidaţi de oxigenul dizolvat din probă, cum este de exemplu cazul
compuşilor organici, a sărurilor de fier (II) şi a sulfurilor
 Anumite substanţe pot precipita (carbonatul de calciu, compuşii metalici – hidroxidul de
aluminiu), sau se pot pierde în fază gazoasă (cianurile).
 pH-ul, conductivitatea şi conţinutul de dioxid de carbon pot fi influenţate prin absorbţia de
CO2 din aer.
 Metalele dizolvate în stare coloidală precum şi anumiţi compuşi organici pot fi adsorbiţi
sau absorbiţi în mod ireversibil la suprafaţa recipientelor probelor sau materialelor solide din
probă.

Extensia acestor recţii este funcţie de: natura chimică şi biologică a probei,
temperatură, expunerea la lumină, natura recipientului în care este păstrată, timpul scurs
dintre prelevare şi analiză precum şi condiţiile de transport.
Datorită variaţiilor funcţie de tipul probei, este imposibil de stabilit reguri invariabile de
păstrare şi manipulare a probelor. Stocarea probelor pentru perioade mai lungi este posibilă
doar pentru un număr limitat de parametrii şi cea mai bună recomandare ar fi ca analiza
parametrilor să se facă in situ, dacă este posibil, sau imediat după prelevarea probelor.
Totuşi, în fiecare caz metoda de conservare şi stocare trebuie să fie compatibilă cu tehnicile
analitice folosite. Cele mai utilizate metode de asigurare a integrităîii parametrilor sunt
descrise mai jos:

Umplerea recipientelor
În cazul probelor pentru determinarea parametrilor fizico-chimici, o simplă precauţie
este umplerea totală a recipientului cu probă şi acoperirea cu dop astfel încât dă fie
împiedecat contactul cu aerul. Aceasta va limita interacţiunea cu gazul şi agitaţia în timpul
transportului, minimizând modificările în conţinutul de CO 2 şi implicit variaţiile pH-ului.
Totodată este impiedecată precipitarea hidrocarburilor ca şi a carburilor insolubile şi oxidarea
sărurilor de fier. Astfel, se va reduce variaţia culorii şi turbidităţii. Recipientele de probe, a
căror conţinut va fi îngjeţat, nu trebuie complet umplute.

Pregătirea recipientelor
Pregătirea materialului pentru recoltare:
Recoltarea apei pentru analiza fizico-chimică se face în flacoane de sticlă sau
polietilenă prevăzute cu dop rodat sau închise ermetic. Vasele de recoltare trebuie spălate
foarte bine pentru a îndepărta orice urmă de substanţe organice sau alte impurităţi care ar
putea denatura compoziţia probei.

18
 Analiza apelor naturale
Spălarea se face cu amestec sulfocromic şi detergenţi, apoi se clătesc foarte bine cu
apă de la robinet, cu apă distilată şi bidistilată şi în final se usucă.

1) Probe de analize chimice.

Pentru analizele de componenţi chimici din apele de suprafaţă sau apele reziduale, se
practică de obicei curăţirea perfectă a noilor recipienţi, pentru a minimiza posibila
contaminare a probelor. Tipul recipientului utilizat şi materialul recipientului variază în funcţie
de parametrii ce urmează a fi analizaţi.
În general, recipienţii din sticlă neutilizaţi încă, trebuie clătiţi cu apă care conţine detergent
pentru a îndepărta praful şi materialul de împachetare, după care trebuie clătite cu cu apă
distilată sau deionizată. Pentru analiza urmelor de parametrii generali, recipienţii trebuie
umpluţi cu soluţie de acid azotic sau clorhidric şi lăsaţi aşa cel puţin o zi şi apoi clătiţi cu apă
distilată sau deionizată.
Pentru determinarea fosfaţilor, siliciului şi a agenţilor surfactanţi, nu trebuie utilizat
detergent pentru curăţarea recipientelor de recoltare. Pentru analiza de urme de material
organic este necesar o pretratare a recipienţilor, iar probele de referinţă trebuie pregătire
conform Standardelor Internaţionale pentru acest gen de analize.

2) Probe pentru determinarea pesticidelor si reziduurilor acestora .

În general, recipientele trebuie să fie de sticlă, deoarece plasticul, exceptând
politetrafluoretilena (PTFE) poate să introducă contaminare care poate fi semnificativă la
concentraţia de interes. Toate recipientele trebuie curăţate cu apă şi detergent, clătite cu apă
distilată, introduse în cuptor, uscate la 105C timp de 2 ore, răcite şi clătite cu solventul de
extracţie utilizat la analize. În final, recipientul trebuie uscat într-un curent de aer purificat sau
de azot. În plus pentru recipientele care au fost folosite trebuie executată o extracţie cu
acetonă timp de 12 ore, urmată de clătire cu hexan şi uscare după procedeul descris mai sus.

3) Probe pentru analize microbiologice.

Recipientele trebuie să reziste la o temperatura de 175C timp de o oră şi nu trebuie
să producă sau să elimine la această temperatură compuşi chimici, care ar putea inhiba sau
accelera creşterea microbiologică. Când se utilizează o temperatura de sterilizare mai joasă,
se pot folosi recipiente din policarbonat şi polipropilenă termorezistentă. De asemenea,
capacele sau dispozitivele de închidere trebuie să reziste la acelaşi tip de sterilizare ca şi
recipientele. Recipientele trebuie să fie curăţate de componente toxice, alcaline şi acide.

4) Răcirea sau îngheţarea probelor.

Odată ce proba a fost prelevată, aceasta trebuie păstrată la o temperatură mai scăzută
decât cea din momentul recopltării. În general, recipientele trebuie umplute aproape în
întregime, dar nu de tot. Totuşi, în anumite situaţii recipientele trebuie complet umplute.
Răcirea şi îngheţarea probelor este cu adevărat eficientă numai dacă de aplică imediat după
recoltarea probelor. Răcirea simplă (utilizând pachete de gheaţă în cutii de răcire sau în
refrigeratoare) între 2-5C şi stocarea probelor la întuneric, sunt de cele mai multe ori
suficiente pentru păstrarea probei în timpul transportului la laborator şi pentru o perioadă de
timp până la naliza lor. În general, îngheţarea permite o creştere a perioadei de stocare.
Totuşi acest procedeu de îngheţare trebuia făcut cu atenţie pentru ca proba să fie readusă în
condiţiile de echilibru iniţiale după dezgheţare. În acest caz se recomandă utilizarea
recipientelor de plastic (PVC). Recipientele de sticlă nu rezistă la îngheţare. Probele pentru
analize microbiologice şi determinarea CBO-ului nu trebuie îngheţate.

19
 Analiza apelor naturale

5) Filtrarea probelor.
Materia în suspensie, sedimetele, algele şi alte microorganisme pot fi îndepărtate fie
pe timpul prelevării probelor, fie după prelevare, prin filtrarea probei, de obicei printr-un filtru
membrană. Filtrarea nu poate fi aplicată dacă filtrul poate să reţină unul sau mai mulţi
componenţi ce urmează a fi analizaţi. Totodată, este esenţial ca filtrul folosit să nu fie o sursă
de contaminare, motiv pentru care trebuie bine curăţat înainte de folosire, în aşa fel încât să
nu afecteze metoda finală de analiză. Membranele trebuie utilizate cu precauţie deoarece
metalele grele şi unele materii organice pot fi adsorbite la suprafaţa acestora, iar compuţii
solubili din membrane pot ajunge în probă. Filtrarea este utilă pentru determinarea totală a
metalelor sau pentru metale în formă solubilă şi înainte de îngheţare pentru analiza
amoniului, azotiţilor şi azotaţilor.

6) Adăugarea conservanţilor.
Cei mai utilizaţi compuşi chimici sunt:
o Acizi
o Soluţii bazice
o Biocide
o Reactivi particulari pentru conservarea specifică a anumitor constituienţi. De exemplu
determinările de oxigen dizolvat, cianurile totale şi sulfaţii necesită fixarea probei în mometul
prelevării.
Atenţie: nu se mai acceptă utilizarea compuşilor cu mercur pentru conservarea
probelor.
De asemena, trebuie avut în vedere că anumiţi conservanţi (de ex acizi, cloroform)
trebuie utilizaţi cu precauţie deoarece prezintă anumite riscuri.
Conservanţii utilizati nu trebuie să interfereze cu determinarea niciunui parametru de măsurat.
Orice diluţie a probei cu conservant trebuie luată în considerare la calculul rezultatelor
analitice. Este preferabil ca adiţia conservanţilor să se facă sub forma unor soluţii concentrate
pentru a fi necesare volume cât mai mici.
În toate cazurile nu trebuie să existe diferenţe semnificative între rezultatele unei analize
imediate a probei şi rezultatele obţinute după conservarea probei.

7) Durata şi condiţiile de conservare. Este imposibil să se stabilească reguli absolute

pentru conservare. Durata de conservare, natura recipientului şi eficienţa procesului de
conservare depind nu numai de parametrii de analizat şi de concentraţia acestora dar şi de
natura probei. Recipientele în care sunt depozitate probele ar trebui marcate într-o manieră
clară şi durabilă pentru a permite identificarea fără ambiguitate a acestora în laborator. Este
important să se noteze numeroase detalii, care vor permite o interpretare corectă a
informaţiei obţinute (originea probei, tipul probei, data şi ora colectării probei, numele probei,
numărul de recipiente umplute, conservanţi adăugaţi, etc).
Probele conservate trebuie ţinute la temperatura de 6°-10° şi trebuie luate în lucru
astfel:
- pentru apele curate, analizele se fac până la cel mult 72 ore din momentul recoltării
- pentru apele cu poluare medie, până la 48 de ore din momentul recoltării;
- pentru apele poluate, până la 12 ore din momentul recoltării probei.

20
Analiza apelor naturale

21
 Analiza apelor naturale

Metode de conservare recomandate.

Parametru Tipul recipientului Volum tipic si tehnica de Tehnica de conservare Timp de Observaţii
umplere conservare
recomandat
Alcalinitate P sau G Răcire între 2-5C 24 ore
Ierbicide acide G sau PTFE 500 ml. Umplerea 2 săptămâni
recipientului pentru a elimina
aerul
Aluminiu 1000 ml. Nu se clăteşte
Total P 100 ml recipientul cu probă. Nu se 1 lună
Filtrat P 100 ml umple în totalitate. 1 lună
Azot amoniacal, azotiţi, P sau G 500 ml Filtrare prin membrană (0,45 1 lună Dacă filtrarea in situ este
azotaţi, cloruri, sulfaţi şi m la locul prelevării şi imposibilă.
orto-fosfaţi îngheţare).
Răcire între 2-5C
24 ore
Arsen, seleniu P sau G, spălare cu 500 ml Acidifiere la pH<1 cu HCl 1 lună Ar trebui utilizat HCl dacă
acid sau HNO3 tehnica analitică este
analiza hidrurii.
CBO P ori G (sticla este 100 ml Răcire între 2C şi 5C şi 24 ore
preferabilă pentru valori Umplere completă pentru a păstrare la întuneric
mici ale CBO) elimina aerul
Bromuri şi compuşi ai P sau G 100 ml Răcire între 2C şi 5C şi 24 ore
bromului păstrare la întuneric
CCO P ori G (sticla este 100 ml Acidifiere la pH<2 cu H2SO4 6 luni
preferabilă pentru valori
ale CCO<5 mg/l
Cloruri reziduale P sau G 500 ml Răcire între 2C şi 5C, 5 min Se recomandă analiza in
transport în condiţii de situ
întuneric. Analizele trebuie
efectuate cât mai curând.
Solvenţi cloruraţi Fiole G, capace PTFE 250 ml. Recipientul trebuie Acidifiere la pH<2 cu HCl 1
prevăzute cu umplut total pentru a săptămână
membrană elimina aerul.
Conductivitate P sau G 100 ml Răcire între 2C şi 5C. 1 oră Se recomandă analiza in
electrolitic Recipientul trebuie umplut situ
total pentru a elimina aerul
Cianuri, total P 500 ml Ajustare la pH>12 cu NaOH 1
săptămână
Fluoruri P (nu PTFE) 200 ml 1 lună

22
 Analiza apelor naturale
Duritate Vezi Ca şi Mg
Hidrocarbueri incluzând G spălat cu solvent 1000 ml Extracţia in situ dacă este
uleiul şi grăsimile (pentan) folosit pentru fezabil, răcire între 2-5◦C şi
extracţie stocare în condiţii de
întuneric
Metale: cadmiu, calciu, P ori BG spălare acidă 500 ml Acidifiere la pH<2 cu HNO3 6 luni
crom, cupru, fier,
plumb, magneziu,
mangan, nichel,
potasiu, argint, sodiu,
zinc
Mercur total BG spălare acidă 500 ml Acidifiere la pH<2 cu HNO3 6+ luni Trebuie să se asigure că
şi adăugare de K2Cr2O7 recipientul nu este
(0,05% concentraţie finală) contaminat
Pesticide (o-Cl, o-PO4, G spălat cu solvent cu 1000 la 3000 ml. Nu se Răcire între 2-5◦C 7 zile
cu conţinut de azot) capac PTFE cu clăteşte recipientul cu
garnitură probă. Recipientul nu
trebuie umplut total.
pH P sau G 100 ml Răcire între 2-5◦C 6 ore Este recomandată analiza
in situ
Index fenolic G 1000 ml Inhibiţia oxidării biochimice 3 săptămâni Tehnica de stocare
cu CuSO4 şi acidifiere cu depinde de metoda
H3PO4 la pH<4 folosită
Fosfor total Răcire 2-5◦C. Acidifiere la 24 ore
pH<2 cu H2SO4 6 luni
Sulfuri P 500 ml Se realizează in situ (la 1
prelevare) prin adăugare de săptămână
acetat de zinc în mediu
alcalin
Suspensii solide P sau G 500 ml Răcire 2-5◦C 24 ore
Turbiditate P sau G 100 ml 24 ore
Solide total dizolvate P sau G Răcire 2-5◦C 24 ore
PARAMETRII MICROBIOLOGICI
Coliformi totali, coliformi Recipient steril 300 ml Răcire 2-5◦C 8 ore Pentru apă clorurată sau
termotoleranţi, bromurată, reziduul
streptococi fecali, dezinfectat trebuie
salmonela, shigella, neutralizat prin colectarea
etc. într-un recipient şi tratarea
cu 0,25 ml soluţie 10%
Na2S2O3 pe probă.

23
 Analiza apelor naturale

Legendă: P plastic (ex. Polietilenă, PTFE, PVC, PET)

S sticlă
BG sticlă borosilicat

7. TRANSPORTUL PROBELOR DE APǍ

Recipientele care conţin probele trebuie sigilate şi protejate în aşa fel încât să nu se
deterioreze sau să se piardă din conţinutul lor în timpul transportului. În timpul transportului,
probele trebuie ţinute la rece pe cât posibil şi protejate de lumină, introducând probele într-un
recipient impermeabil dacă este posibil.
Flacoanele cu probele de apă vor fi transportate în ambalaj izoterm care să le ferească
de loviri.
Probele vor fi însoţite de o fişă de recoltare care trebuie să cuprindă:

- informaţii generale:
∙ numele şi prenumele persoanei care a făcut recoltarea;
∙ localitatea şi denumirea sursei de apă;
∙ folosinţa apei
∙ data, ora şi locul unde s-a făcut recoltarea;
∙ scopul analizei;

- pentru apa recoltată din fântâni;

∙ caracterul fântânii (publice, particulare, dacă deserveşte una sau mai multe
gospodării);
∙ adâncimea până la oglinda apei şi grosimea stratului de apă până la fundul
fântânii;
∙ felul construcţiei şi starea pereţilor fântânii;
∙ dispozitivul de scoatere al apei (cumpănă, roată, pompă, etc.);
∙ distanţa faţă de sursele de impurificare posibile (grajduri, latrine, depozite de
gunoi, etc) şi cum este amplasată fântâna faţă de sursele de impurificare
(amonte sau aval);
∙ dacă apa se tulbură după ploi;

- pentru apa de suprafaţă:

∙ distanţa de la mal până la locul unde s-a luat proba;
∙ adâncimea apei;
∙ natura geologică a terenului
∙ condiţiile meteorologice în momentul recoltării şi cu 5 zile înainte;
∙ dacă locul recoltării este în amonte sau în aval de punctul de deversare a
vreunui efluent;

- pentru apele reziduale

∙ se va specifica felul probei (unică, medie sau medie proporţională);
∙ la denumirea locului de recoltare se va indica întreprinderea, secţia, efluentul
(general, parţial), teritoriul tributar canalizării.

24