Masuri de protectie sanitara a surselor de apa

Apa reprezinta unul din factorii principali de mediu, care influenteaza profund biosfera si viata
social - economica a planetei.
Apa reprezinta componentul majoritar al materiei vii; mediul în care se desfasoara principalele
reactii ale metabolismului; determina, în mare masura, fenomenele meteorologice, vremea si
clima; contribuie la circuitul materiei în natura; constituie un factor tehnologic indispensabil
activitatilor economice si sociale etc.
Stabilirea necesarului de apa într-o întreprindere de industrie alimentara va lua în calcul:
- apa pentru procesul tehnologic, spalare si dezinfectie;
- apa pentru nevoile proprii ale personalului;
- apa pentru întretinerea cailor de acces, a eventualelor zone verzi si apa de rezerva necesara
combaterii incendiilor.
Debitul de apa necesar productiei este diferit, în functie de specificul procesului tehnologic, de
utilajele folosite si de caracteristicile materiei prime utilizate. Calculul necesarului de apa pentru
nevoile tehnologice este corelat cu calculul productiei pe faze si cu volumul productiei.
Necesarul de apa pentru nevoile personalului (apa de baut, cea necesara mentinerii igienei
angajatilor în timpul productiei), cât si cel necesar rezervelor pentru combaterea incendiilor se
stabileste în conformitate cu prevederile normativelor în vigoare.
Necesarul de apa pe metru patrat si zi pentru întretinerea cailor de acces este de 2-3 litri, iar
pentru spatiile verzi de 1,5-2 litri.

Protectia sanitara a apei

Pentru pastrarea calitatilor apei si pentru prevenirea riscului impurificarilor, sursele de apa
trebuie protejate cu amenajari denumite zone de protectie sanitara, care, în general, sunt formate
din trei perimetre ce se stabilesc în conformitate cu normativele în vigoare.
Cele trei perimetre ale zonei de protectie sanitara a captarilor sunt:
- perimetrul de regim sever în care nu este permis sa se construiasca locuinte si/sau constructii
anexe si în care nu au acces persoanele fara interes de serviciu. Zona se prevede cu îndiguiri si cu
paza permanenta;
- perimetrul de restrictie, situat în jurul zonei de regim sever, în care se pastreaza o salubritate
perfecta si se interzice utilizarea terenului în scopuri care ar putea reduce debitele (despaduriri
etc.) sau ar altera calitatea apei (depozite de gunoi etc.). Acest perimetru se marcheaza pe teren
prin borne cu inscriptii;
- perimetrul de observatie cuprinde zona în care organele sanitare fac observatii sistematice
asupra starii sanitare a oamenilor.
Zonele de protectie sanitara au rolul de a stabili perimetrele în care se impun conditii speciale în
vederea prevenirii contaminarii si impurificarii apei de catre diversi factori cum ar fi: balti,
depozite de gunoaie, retele de canalizare, grupuri sanitare (closete) sau orice instalatii sau
depozite insalubre. Pentru apele din cursurile naturale si izvoare se vor lua masuri pentru a nu le
polua cu ape reziduale industriale si menajere. Oprirea deversarii în bazinele de apa a apelor
uzate neepurate, provenite de la întreprinderile de industrie alimentara, este stipulata în
normativele legale de functionare a acestora, deci este obligatorie.
Pentru protectia sanitara a apei, personalul care deserveste instalatiile de aprovizionare cu apa
potabila trebuie sa aiba controlul medical la zi în carnetul de sanatate si sa poarte, în timpul
lucrului, echipamentul sanitar de protectie. Angajatii depistati cu diferite afectiuni (deci cu
contraindicatii medicale) la controlul medical periodic obligatoriu vor fi scosi pentru a preveni
contaminarea apei.
Întreprinderile de industrie alimentara care au surse proprii de aprovizionare cu apa (puturi) sunt
obligate sa ia masurile necesare pentru respectarea conditiilor de protectie sanitara prevazute
pentru fiecare perimetru al zonei conform normativelor legale în vigoare.
Pentru prevenirea contaminarii si impurificarii apei potabile, întreaga retea de distributie trebuie
sa fie mentinuta în bune conditii de functionare, evitând pierderile pe retea, eliminând
posibilitatea de impurificare prin deteriorarea acesteia ca si contactul cu punctele critice de
insalubrizare (haznale, conducte de canalizare, closete, gropi de gunoaie etc.).
Fântânile arteziene din curtile întreprinderilor vor fi protejate în timpul iernii contra înghetului.

Conditii de calitate ale apei potabile

Apa potabila este apa buna de baut care îndeplineste anumite conditii de calitate si nu afecteaza
starea de sanatate a consumatorilor.
Calitatile pe care trebuie sa le îndeplineasca apa, pentru a putea fi folosita, depind de destinatia ei
(apa potabila, apa industriala).
Conditiile de potabilitate ale apei în tara noastra sunt stabilite prin STAS -ul 1342/1991. Acestea
se refera la caracteristicile organoleptice (senzoriale), fizice, chimice (generali si toxici),
radioactive, bacteriologice si biologice.

Controlul calitatii apei

Conform prevederilor normelor internationale elaborate de OMS, potabilitatea apei depinde de
factorii fizici si chimici, de absenta substantelor toxice si de eliminarea organismelor patogene.
În tara noastra supravegherea apei potabile se face pe baza a doua tipuri de programe, unul
continuu si altul periodic, care se efectueaza conform Normelor metodologice pentru
supravegherea sanitara a calitatii apei de baut, aprobate prin Ordinul Ministerului Sanatatii
numarul 1193/1996.
Controlul continuu de rutina este efectuat de producatorii de apa, în sistem public sau privat în
laboratoarele uzinale ale acestora, obligatoriu autorizate de Inspectoratele de Politie Sanitara si
Medicina Preventiva, ca reprezentant local al Autoritatii Nationale de Sanatate Publica. Acest
control se executa la nivelul sursei, a sectoarelor de tratare si de stocare si la nivelul sistemelor
(instalatiilor) de aprovizionare cu apa si are drept scop livrarea de apa potabila consumatorilor.
Controlul periodic este efectuat, de autoritatea locala de sanatate publica si consta în inspectia
sanitara si determinari de laborator pentru întregul sistem de aprovizionare cu apa, (sursa,
sectorul, statia de tratare, de aductie, de stocare si de distribuire).
Inspectoratele de Politie Sanitara si Medicina Preventiva judetene elaboreaza, pe baza Normelor
metodologice, programe de supraveghere periodica a calitatii apei pentru fiecare sistem de
aprovizionare cu apa potabila si aproba programele de supraveghere continua a calitatii apei
elaborate de producator.
Supravegherea sanitara a calitatii apei consta în inspectia sanitara si controlul de laborator, care
se fac pe parcursul sistemelor, inclusiv al apei la consumator.
Inspectia sanitara este o evaluare la fata locului, a conditiilor de protectie sanitara, a conditiilor
de igiena din statiile de tratare, rezervoarele de stocare a apei si retelele de distributie, care se
încheie cu un raport privind constatarile facute.
Controlul de laborator se refera la recoltarea, conservarea, identificarea, transportul, pastrarea si
analizarea probelor. Analiza probelor de apa, în functie de destinatie, se poate face în
laboratoarele autorizate din reteaua M.S.; M.A.P.P.M.; M.A.A., dupa caz.
Recoltarea, conservarea, identificarea, transportul si pastrarea probelor de apa se fac conform
prevederilor STAS -ului 2852/1993.
La stabilirea frecventei de recoltare a probelor se va avea în vedere urmatoarele:
- ponderea probelor necorespunzatoare în ultimele 12 luni;
- calitatea apei brute;
- numarul surselor de apa;
- eficienta procedeelor de tratare si capacitatea statiei de tratare a apei;
- riscurile de contaminare la nivelul sursei si a retelei de distributie;
- marimea si complexitatea retelei de distributie;
- numarul de epidemii hidrice din ultimele 12 luni si riscurile raspândirii unor epidemii.
Investigatii suplimentare, în afara programului de supraveghere, se fac în cazul constatarii unor
deficiente cu ocazia inspectiei sanitare, atragerii de noi surse de apa, înregistrarii unor defectiuni
întâmplatoare, detectarii unor contaminari accidentale si reclamatiilor formulate de consumatori.
Recoltarea probelor de apa se face în: recipiente de polietilena când se urmareste dozarea
siliciului, sodiului, clorurilor, alcalinitatii totale, conductantei specifice, pH-lui si duritatii;
recipiente de sticla în cazul determinarii substantelor fotosensibile, sau în recipienti din otel
inoxidabil în cazul probelor ce necesita presiuni crescute ,sau în cazul determinarii substantelor
organice în stare de urme.
Conservarea probelor de apa se face prin refrigerare, congelare sau adaugare de anumite
substante conservante (solutii acide sau bazice, substante cu efect acid si reactivi particulari)
conform normativelor legal admise în vigoare.
Identificarea probelor de apa se va face prin marcarea clar, vizibil si durabil a recipientilor care
contin probele. Pe adresa de însotire se va mentiona momentul recoltarii, data, ora de recoltare,
natura si cantitatea conservantilor adaugati etc.
Transportul probelor de apa se face în ambalaje care protejeaza recipientii, în timp operativ si
dupa caz în conditii de refrigerare sau congelare.
Pastrarea probelor de apa în laborator se face în conditii de refrigerare sau congelare si ferite de
lumina.
Analiza de laborator a apei se face din sursele de aprovizionare si din reteaua de distributie.
Analizele de laborator se executa diferit în functie de sursa, mai putine pentru sursele subterane
si mai multe pentru sursele de suprafata.
Pentru sursele de suprafata, analiza apei se efectueaza prin recoltarea acesteia de 2-4 ori/an, în
perioadele cele mai critice ale poluarii: la debitele minime de iarna (temperaturile cele mai
scazute) si de vara (temperaturile cele mai ridicate) si la debitele maxime de primavara si/sau de
toamna (dupa ploi sau topirea zapezii).
Pentru sursele subterane analizele se efectueaza prin recoltarea apei de 1-2 ori/an, în perioadele
de stabilitate si/sau dupa precipitatii puternice.
Numarul recoltarilor se poate stabili în functie de calitatea apei brute si eficienta instalatiilor de
tratare.
Laboratoarele uzinale de apa efectueaza analize zilnice ale apei brute, la sursa sau chiar de mai
multe ori pe zi, în functie de variatiile calitatii apei.
Examenele de laborator vor cuprinde urmatoarele determinari minime:
- pentru apele de suprafata: suspensiile, pH-ul, reactia titrata (alcalinitatea si aciditatea),
consumul chimic de oxigen, oxigenul dizolvat si cerinta biochimica de oxigen;
- pentru apele subterane: pH-ul, reactia titrata, reziduul fix, consumul chimic de oxigen.
În functie de situatia locala se pot face si alte analize cum ar fi: indicatorii de poluare (pesticide,
detergenti, metale neferoase, produse petroliere etc.) si indicatorii de mineralizare (cloruri,
nitrati, fier, mangan, duritate totala, temperatura, fluor, iod, etc.).
Rezultatele obtinute se interpreteaza în functie de standardul 1342/1991 pentru apa potabila si
standardul 4706/1988 pentru apele de suprafata.
În cazul apei din fântâni si izvoare publice sau individuale analizele de laborator se executa pe
probe recoltate periodic (trimestrial, semestrial sau anual) în functie de calitatea apei si conditiile
tehnice de exploatare a amenajarilor. În mod obisnuit, acestea se rezuma la consumul chimic de
oxigen, amoniac si nitriti. În situatii speciale, se pot efectua si alte analize pentru determinarea
poluantilor.
Analizele se executa obligatoriu, cel putin o data pe an pentru amenajarile locale publice si la
cerere pentru cele individuale.
În cazul retelei de distribuire a apei, controlul de laborator se face la intrarea în retea si în
punctele reprezentative.
La intrarea în reteaua de distributie, frecventa minima de recoltare este de o proba la 14 zile
pentru apa provenita din surse de profunzime si o proba la 7 zile pentru apa provenita din surse
de suprafata.
În reteaua de distributie, punctele de recoltare se stabilesc aleatoriu în fiecare luna si se constituie
din puncte fixe si alternative.

Îmbunatatirea caracteristicilor de calitate ale apelor naturale

Pentru a putea fi utilizate în procesele tehnologice din industria alimentara, apele naturale trebuie
sa fie supuse unor procedee de tratare care au ca scop îmbunatatirea proprietatilor fizice, chimice
si microbiologice.
Alegerea metodelor de tratare se face în functie de natura, starea fizico-chimica, cantitatea
substantelor continute în apa bruta si de limitele admise pentru aceste substante în apa tratata de
catre normele de calitate legal admise.