VLADI

MIR COLI
N
Legendel
e ţări
ilui Vam
O MI
TOLOGI
E AOMULUI
 LI
STA PE
RSONAJELO
R PRINCIPALE A
LE
LEGENDELOR
Oamen
i
irăzv
r
ăti
ţi

V
Ua
nma, soţ
i
a l ui
, fii
ca l
ui Orm
ag şia Arat
ei, reg
i
na f
etel
or
-
păsări
Lua, fiicalor
Tarbit
,fiulLuei
Milga, so
ţi
al ui

Narţ
ii de sea
mă

Ormag, st
ăp ânul Nart
azubei
Zubala, zei
ţa nopţ i
i,a făţărnici
ei şi a vră
j
il
or
Mastara, fiical or
, zei
ţa morţii
Gurz,ze ul războuil
ui
Pi
l, zeul cel strâmb al şoti
il
or
Ramal , zeul cânt
ului şijocului
Bol
ob, zeu l bogăţi
ei

Narţ
ii de r
ând

Dumvur , zeul măr i

i
Luf,feciorull ui
, ze ul pescaril
or
Taruna,zeiţadreptăţi
i
Cadumal , fiul Mast areişiall ui Sai
an, zeu
l som
nul
ui
Saha,căp et
enia duhuri l
orbune
Bus,că petenia duhuri lor elr
e
Suvava, duhul f ri
gu ri
lor
Al
tefii
nţef
ant
ast
ice

Arata,reginafetel
or-
păsări
Saian, leul de a ur al ceru
lui
Pan ca, uriaşul
Vihta,pasăreadef um adragostei

Gor
c,
,coco
Hudu şu
vân
t l cer
ul esc
 CUPRINS

LI
ST A P
ERSONAJELO R PR
INCI
PALE AL
E LEG
ENDELOR
CUVÂNT NÎAINTE
Şoarec
eelu (
pr
li Ormag ol
og î
n cer)
Şoarec
eeluli Ormag

Omul
1)„A cu i
n
ri
spapu ma ar
săuc
Ormag r u Va
m“
2) Calea lacri
milor
„Aspapur Ormagruc u Vam “
Caleal acri
mi l
or
Povest
east rălucit
orul
ui Sai
an şi
-
a prea
f
rumoasei
Mast
ar
a
Lua-cea-l
egată-l
a-ochi
1) Ural ui Ormag
2) Î
ntr
ecereacu Ramal
Ura uli Ormag
Într
eceeracu Ramal
Inima lui Ta rbit
1) Sfârşit
ul slăvitei ce
tăţ
i
2)Cumpăn al umii
Sfârşi
tul slăvitei cet
ăţi
Cumpă na ulmi i
Cum s- a născut Ormag
Povesteauri aşu l
ui Panca
Zâmbet ul lui Vam
Zâmbet ul lui Vam
PO STFAŢĂ
 CUVÂN
T ÎNAINTE
Popoar el
e se nasc, t
răiesc şimor ,l ăsând l ocul alt
ora. Dacă
î
ntre moa rtea unui a şinaşt erea al t
uia se sc ur g mi leni
i,
poporu l nou-născut nu mai şt i
e ad esea nimi c despre ce l ce -l
a prece dat su b soare.Î n j urul lui seri dică doa r movi l
e de
pământ năpădi t
e d e bălării şinu- i poate r t
ece ri n
p mi nte că
mov i
lele acoperă cetăţi
le dărâmat e ale î naintaşi
l
or,t em plel
e
prăbuşite,morm int
ele cărora ni cinu l e bănui eşt
e exi stenţ
a.
Herod ot - n
a au zit nici
od at
ă des pre Sumer ieni şi
, pân ă la
sf
ârşitul s ecol
ului a l X IX-l
ea , civil
izaţ
ia cr ea
tnă părea o
l
egen dă.
Cu numaişas e luni în urmă ni ciun t ratatde i st
orie nu
pomen ea des pre pop or
ul Vami ţi
lor. Dar nî var a aces t
ui an
c
raz
omm al
âne
el
se al
c ar
hMăr
eologi
iilor au
Negre, ud
rescop
me leeri
ut
nuiund
peva, p
opor eennmal
cu os ut
cul.
Înainte de a -
i dezg oli aşezări
l
e,î nainte d e a-i afla morm i
ntele,
întâmplareaa f ăcut săi se fl a
e scrierea. Descoperi
reaa f ăcut
senzaţie şi C ongresul d e Ar heologi
e ţ inut l a Roma a
con si
dera-to de „ impor t
an ţ
ă cap it
ală pen tru cu noa şt
erea
legendari
lor H yperb orei
, pe ca re sc rii
tori
i anti
ciî i pomen esc
atât de d es“ (prof
. Gi ovanni Duca ti)
.
Profesorul V asil
e Theod orescu, d e l a Uni versi
tatea di n
Bucu reşt
i,a fostce l ca
re a dat în peşt
era Mariei( Ist
ria) pest
e
o b ucat
ă de p iatră de di
mensiuneauneicu ti
i de ch ibri
turi. Pe
piat
raî ngrij
it şlef
uit
ă seafla grav ată oinscrpi
ţie cu ca ra
cere
t
1
apropiat
e de cel e ale scri
eri
ilinear
e A din. C
Sr
eeta
şti
e că ,
dacăsc rier
ea l inear
ă B a f os
t descf
i
rată de Ven t
ris şi
1Scri
ereacr eatnă a trecu
t prin mai mult
e et
ape,cunoscut
e drep
t
scri
erei ct
pografică, hi
erogl
ifică,li
neară A şiB, di
ntr
e ca
re n umai
ceadin urmă f useseescidfrat
ă până l
ar emar
cabi
la con
t
ribuţi
e
ad
usă e
d p
rof
. V. Theod
or
escu
.
Chadwickî n 1952, scrier
ealineară A nu puteafi ci ti
tă. E de
acee
a exp li
cab i
l ă rsu
netul pe care l-a avut î n cer cu
ri
le
şt
ii
nţi
fice ves tea că prof . V. Theod or
escu a i zbuti
t să
desci
f
rezemi st
erioasa scri
er
e linea
ră A. Dar, odată aceast
ă
pi
edică ri
dicată, savant
ul român s-a aflat nî faţa uneial te
di
ficult
ăţi
, cepăreade ner ezol
vat:li
mba în care fusese scri
s

text
ul de pe pi
necunoscută. arta di n pe ştera Mar iei era o l i
mbă
Nu e l ocul săurmări m ai cietapel
e parcu rse, t
ezaurel
e de
cunoşti
nţe şii ngeniozi
tate puse l a contri
buţ i
e de sava nţii
români,î n vederea rezo l
văriienigmeilingvi
sticerep rezen
tată
de limba Vami ţil
or. Cit
itorul vafi mul ţ
umi t săafle căl imba
necunoscutăaf ost
,î n ce l
e din urmă,ci t
ită.O mân ă de mul t
pref
ăcută-n pul bere, apr oape cu 500 de an i nîaint
e de
vremea război
uluit roi
an,gr avase următ
oarele cuvint
e pe
piatra găsit
ă de pr of
. Theod orescuA:
spa
„purOr mag ruc u
Vam” , car
e serad tuc p rin: „Puter nicul Ormage d uşman ul lui
Vam“ .
Ni meni pe ulme n u au zi
se vreoda tă de O rmag i şnimeni nu
maişt i
a n i
mic despre V am…
Cer cet
ări
le au sco s apoi t reptat l a iveal
ă, pe lângă unel te,
ceramicăşist atuet
e,un şi r d e preţ i
oaset ăbl
iţe de pi atră, foi
de ar amă,mes e de sacr i
ficii et c., pe car e se afl au gr av
aet
legendele necu noscut
ului p opor, ce- şi i ce
z „ sem i
nţia l ui
Vam“ ,şidin careînfăţ
işăm,ci tit
orilor,în conti
nuare,ciclul
care ni s- a părut e clmai rep rez ent
ati
v. Pentru lămuri ri de
ordin general şipen t
ru unel e com entari
i, pri
vind Vami ţi
i şi
legendele ol
r, am adăuga t,l a sfârşi t
ul volumului, o post f
aţă.
Şoar
ecel
e uli Ormag
(
prol
og în ce
r
)
 Şoa
recel
e u
li Ormag
O, se minţie a omul ui cu i
nima arsă, ascult
ă glasul vr
emi
i de
demul t
… Femei ,lăsa ţi
-văprunci
i sădoa rmă!Cu scu t
uri de p
iel
e,
veni
ţilângăfoc,luptători
!
Talgerel
eglasuluirecheamăfăpt
uraluiVam.Ascul tă,semi
nţi
ea
omului cui nima ar să, ascu
l
tă-
nceputul răfui
eli
i…

Odată,de mul t
, oam enii vân ară di n bel şug.Şi , sorbind
fumul î nmi resm at a ljertf
elnicelor, osp ătară zeii,l acomi de
mărunt aie aburi nde,băură zei i, setoşi de sân ge fier bi
nte…
2
Iar nîî ncăp erea ceamar e a Nar tazubse
ei şeazară ap oipe
î
nal tel
ej i
lţuride pâcl ă, în vr eme ce ,î nfăşurat în mant i
a-i de
ger, Ormag,st ăpânul narţil
or em n uri t
ori,î i cerceta pe rând,
şioch i
i vineţi i seî ntuneca u şi -
o brazd ă i seadânceaî ntre
sprâncene.
— O, Ormag, spuse at unci vi cleana Zubal a, puternica
nartă a nopţ i
i,a f ăţ
ărnici
eişia vră ji
lor, de ceoare ne pri veşit
cu och iî ntuneca ţi şide ce iţseadânceşt e brazda aceea între
sprâncene?
I
ar, aplecând î nspăimântătorul sem n rege sc, marea secu re
3
de os a put er
, i
ipe care o ţ inea cu dreapt a,Ormag vor bi
,
ridicând din umeri şistârn i
nd o vi j
elie între pereţii ceţ
oşiai
Na—
rtazu
Ambei
:ncat
mâ ,Zubala,şinu maimi-
efoame;am băut ,şi
nu mai mi -e sete.Doar silă mi-
e de otat
e,Zubal a, şisi
l
ă mi-e
de voi ,înaint
e de t oat
e!
… I ată de ce vă pri vesc cu ochi
î
ntunec ai
ţ şii ată de ce mi se ad ânceşte î
ntre sprânce
ne
brazdadesprecareînt
rebi!
2 N
art
azu
ba (
săl
aşu
l zei
lor nart
) de a (u) şz
l ze iuba
s
(ăl
aş)
.

3 L
a popoar
ele p
ri
mi
ti
ve,
sce
pt
rul
, sem
nul put
eri
ir
egeşt
i, era
o
secu
re d
e u
lpt
ă, boga
tîmpod
obi
tă.
 Atunci,auzi
ndu- ivorbele,săriră ca l
a un semn de pe
j
ilţ
uriledepâcl
ăzei işizeiţ
eleşi,sil
indu-seî nt
ru descreţ
irea
frunţi
il ui Orm ag, cântară cu t oţ
ii
,i ar bolţi
le de cea ţ
ă ale
Nartazubeivuiră, î
nso ţ
indu-le alrma glasu ri
l
or:
„Ormag , eş
ti numel e sp ai
mei, cân tau narţ ii
, şi -nai
ntea
privi
rii ate
l pămân tul r t
emură ca o căp rioară, cu mplit

Ormag
O, ,
leusec
urecoa
cu de
maos a
zbâr
lu
it
t
ăer
pi
, i! pi
cu eptul de-
aramă şigh ear
el
e
de criţă! O, e rge crunt a l bol
ţil
or ceţoase,u,t cu i
bări
t nî
sl
avă…“
— Tăceţi
,stri
găînsăOrmag.Deveacurivăşt iucânteculpe
de rost, narţi şinarte,că cide vea curin-aţi mai fostî n st
are
sănăsco ciţ
i un al t
ul!
Şi set ulburară puterni
cii narţ
i, şinartele nemuritoare se
schi
mbară l a faţă, dar Zubala, zei
ţa nopţi
i,a f ăţărni
cieişia
vrăjilor,spusedi nnou:
— Pri veşte,căl ăreţalnoril
ornegri !
Şi -şiscu tură mant aua-nt unecată, băt ută cu st el
e,şidi n
pod elele de ce aă ţ ale Nart azu beiţ âşni un şar pe gal ben.O
fată ga l
ben ă se esp d ri
nse p a
oi din flacă ră şij ucăl a pici
oarele
lui Ormag.Ba er a cât dege tul, ba cr eşt
ea, at i
ngâ nd bol t
a cu
frunt ea,i ar o jcu lîi era at ât de desă vârşit,î ncâ t Ramal , zeul
cân tului şiocu jlui, sef ăcugal ben l a f aţă ca şof ranul,
simţ indu- şii nima săget ată de gh i
mpel e pizmei.
— Dest ul!răcniî nsă Ormag.Pe f atat a galbenă,Zubal a,
mi- ai mai arăt at-o de nou ăzeci de o ri până azi . Şti
u căai să
născoceş tiî ndat ă o ve veriţ
ă cu capde bi vol , călări
nd un
armăsar cucoad ă de p eşte,darde o tat
e ast ea m -am săt urat
,
ca de ch ipurile voa stre,o, arţ ni ! M- am săt urat, Z ubala,
înţelegi?
—Î nţeleg,zi se spăşită zeiţa şi,ghemui ndu-se toat ă,se
ascunse î n f undul mar i i n îcăperi a Nar t
az ubei, o tcmai

pri
ntre zei
i măr
unţ
i,î
n vreme ce Ormag căsc
ă,zgu
dui
nd
l
umi l
e de su s şi de ojs.
Atunciieşil
a vedere Gurz,puterniculnartalrăzboiul
ui,
care îşizornăi lanţuri
le de aramă, t recut
eîn j urul piep
tul
ui,
când sc oase o săge ată di n tolbă şi, încor
dân du-
şiar cul,
sl
obozisă gea
ta drep t către pământ .I ar vâ
jâit
ul să geţ
iilui
Gurz răsună aidom a muget ul
ui unui bu hai
.

Pri— V
veşr
teauşi
e! să t
mâneaf
acus
l iăar
râ
ăzi
, ma
ă
t reat
săge Or
a mag,mu
ce spusa
gee,zeu
tl
r
s. ăt
ăb ân d
văzduhul .
— Zadarnic,rost
iînsă Ormag,f ără a seclintidepej i
lţ
ul
lui de pâcl ă. ăge
S at a ta a uci s di ntr-
o dat ă nou ă sut e
nou ăzeci şinou ă de oa men i
, aşa -i
?… Şt i
u ce ei vrsă -mi arăţi
.
Eşti at ât de măr gniit
, o, uG rz, n îcâtnu t e osten eş
ti s ă
schimbi măcar d o
ată număr ul ce l
or pe car
e-i răpui cu-o
singură să geat
ă…
Şi Gurz şi î muşc ă buzel e şi ,î mbuf nat, seaşez ă tăcu t pe
ji
lţullui,în vr emeceo undă r ecefăcu să se- nfioarezeiişi
zeiţel
e d in mareaî ncăpere aNart azubei.
— Mări t
e Ormag,susură at unciPi l,nartulcelst râmb al
şotii
lor
, ai vă zut vreodată o pi si
căj ucâ ndu-se cu un şo arece
?
— Fireşte, Pil, răspunse cu di spreţ st ăpânul narţi
lor
nemuri tori.
— Şit e-
aigândi tvreodată,o,l eu cu pieptulde-aramă,ce
straşni
c pet rece pisica?
— Nu, Pi l,l a asta nu m- am gândi t, spuse Ormag şi ,
însufleţindu- se, adăugă : Crezi oare că petrece
,î ntr
-adevăr?
— Alungă- ţidini nimă oriceîndoială,răspunset ri
umfător
zeul ce l strâmb. Pet rece cu m nu se oat p e maibi ne,măr ite
Ormag!
Dar st ăp ânul nar ţi
lor nemuri tori of tă şi ros ti cu
amăr ăciune:
— Cef olos,prietenePi l
?N- am sămăapuceu,Ormag,să

pet
recj
ucân
du-
mă cuun şoar
ec
e…
 — Dacă vrei,te pot preface-
ntr
-o pisi
că neagră! stri
gă
Zubal
a,năd ăj dui
nd că r Omago va i erta pentru nepr i
ceper
ea
de car
e d ăd
usemaiî nainte dovadă.
Dar Pi
l vo rbi cu di
spreţ:
—Închide-
ţipoarta buzelor,Zubala!Îlvezitu peOrmag,
secu
rea de os a put erii şică l
ăreţul nori
lor n egri
,f ăcând pe

pi
si
—ca? ce-
De aimaipomeni tatuncidepi si
că,ticăl
osul
ePil?se
mân i
e Zu bala.
Nartul şo ti
il
or nu se î nvredn i
ci să- i răspu ndă, ci
,
apropi
indu-sede O rmag, spuse:
— Avem şinoi , narţ
iinemuri tori
,şoareci inoşt
ri!Te-ai
j
ucatoarevreodatăcuunom di ntreoameni ipământului
?
— Să mă joc? râseOrmag.Nu,Pi l
,cesă zi c… I-
am uci s
când şicân d pe oam eni,le-am t rimis ciumă sause cet
ă,dar
de u jca
t,iată, nu m- am jucat cueini ciodată!
— Tepi zmuiesc,Ormag,î ncheieatuncimul ţumitPi l
,căci
am pus d e mul t oc hi i pe-un şoarece,numaibun să- ţi al
unge
urâtul. E un pui de ompar că anume ăcu
f t să u aj
ngă ujcăria
lui Ormag,şinet otul ar e săl upte cu tine până- n clipa lui de
peurmă!
— Eştisigur?î ntrebăaţ âţ
atOrmag–şinări l
e-ifremătară
ca şi cum ar fiso rbi
tf umul unei j ertfe de preţ. Am să- mi
apăs pec et
ea pe i nima l ui şişoar ec
eel aces ta va fi o pi ldă
pentru toţi şoarecii noşt ri de pe p ământ, vădi nd putereal egi
i
de ar amă a nar ţilor nemuri tori
. D ar ci ne-i? Şi c um î l
cheamă?
— E Vam,del a Marea cea Mare,st ăpâne,maispusePi l
,
pri
nzâ nd a-şif recapal mele micuţe.Priveşte-
l!
Se ridică de ast ă dat ă Ormag de pe j i
lţ
ul l ui de pâclă şi ,
uit
ându- se cu l
uare- ami nte pe pământ , zări – d in înălţ
imile
Nartazubei– o ăp ftură omen ească, ce un i se ăru p maiî naltă

dec
âtun fir de ar
ibă.
— Cef
ace-acol
oşoarecelemeu?maiî
ntrebăOrmag.
— Nuvezi
,răspunsePil.Aşt
eapt
ă!
 Omul cu ni i
ma arsă
1)„Aspa
pur Ormag uc
ru V am“
2) Calea l
acr
i
milor

Poşi
vest
aea
- st
r
ă
preaf
rul
uci
t
o
moaru
luMa
seiiSsa
t
ai
arn
a
 „Aspapu
r Ormag uc
r u Vam
“
Valuri
lecântă,sunânddi nt al
gerelelordespumă,şii erburil
ede
mare o f
şn esc… Auzi? G l
asu lli-i unduitor şit ri
st
.
Aici
,lamal ulmării,trăi
aflăcăulVam.St elel
edemar emaişt i
u
câ
t de ru fmoasă-i era pieleaarămi e şi scoici
le-
nţel
epte oftează
… Ar
pl
ânge scoi ci
le, a d
r nu vorsă pl ângă:acr li
mile scoi ci
lor sunt
mărgărit
are,iar zeu l mării
, Dumvu r, se u bcur
ă cân d scoici
le pl
âng.
Să nu t e b
ucu ri
, Dumvu r! Eşti vi
novat şit u, eşti vi
novat…

Atâtea valuris- au născut, călători

nd de- atunci, atâtea
rânduride fl ori s- au scu t
urat şi -
at âteast âncis- au nărui tîn
colb, î ncât i n
men i nu le maişt ie se ama.Dar că a fost un
flăcăucu pi el
eaar ămie şi pletele n egre u jcân du-i pe umer i,
seşt ie,şisemai şt ie că-i zi
cea flăcă ul Vam.
I
ar Vam scot ea peş ti din Mar ea cea Mar e, i î vindea
bogăt aşil
or din Zinu,sl ăvi
ta cetateî mprej mui tă cu ziduri
groase, şise- odi
hneaapoipe mal ul mări i. Căcise fl a
a acolo o
stâncăî nnegrită de a pe – işpe st âncaacee a se nt îi
ndeaVam.
Atunciascul taclipocitulapeişihuietulval uril
orşi ,di ncele-
ascu lta, dintr-
atât desl uşeamai b ine gl asurile mări i, de-
ajunses e săpri ceapă graiul din apă şisăpăt rundă vor ba din
undă.

ceŞi
î-
nnt
chi
nizând
se ou-
chse
i
i şi ă
flcău
sell V
ă amt
să oî
rn
ot
pr
-
iod
t zip
e eare,
so st
âncă
caî l
ud
ni,
atnuma
ă iuşi
desl
un glas d e val, cusu netde caval :
— De- aiştice-am văzut !De- aişt
ice-am văzut!
— Ce- aivăzut ,tu,căl ătorule? î
ntrebă o undă net
edă,cu
vocedecet eră.
— Am văzut Cet atea Vânăt ă, spuse valul. Am văzut
clopot
ul st răluci
nd şi -am mai vă zu t
…
DarVam n- apucă să au dă ce maivăz use vaull
, că stân
ca
pe car
e se fla,
a st
âncaî
nnegr
i
tă de a
pe se sm
ucio dat
ă di
n
l
oc ca un bi vol pişca
t de t
ăuni şi , greoa
ie,o porniî n l
arg.
Pl
utea stânca necl
inti
tă de veacuri
, zorind încot
ro o mâna
puter
eanarţil
or, şimareamugea ,f ăcându-iloc n
î si
lă.
Când se dezmetici
, Vam se gân disă sar ă î
n apăşi să
î
noate până la mal , dar un izbuti să se despri
ndă de pe
st
âncă. O putere ci
udatăîllegase a p
rcă,î llega
se cu odgo
ane

nev
năzu
di te,
a şi
voi luiflăcă ul n-
Ormag ave
şiacădeseunafl
dea ştit
cecă
l
uitstân
p
rica
ntr-
osevrr
au
n
ăji
sea
Zubalei
. Dar st âncapl utea, plut
eaî nt
runa…
Curând,Vam nu maivăz u mal ul, şi apamăr ii pri
nse a
scântei
a. Se înt unecase e- da binelea. Zubal
aî şiaşt ernuse e p
cer mant aua băt ută cu st ele şi
-şiscoa se capul dintre pernele
noril
or, căciluna, seşt i
e, e ch i
pul făţarni
cei Zubala.
AtuncizăriVam î n depărtareceva ca niştenegurivinete
săl
tând laf aţ
a apei , şist âncape ca re sefla a se ndîrept
ă că tre
negu ril
e vi nete.Doa r că , dacă seaprop ie,î n l oc să l e vadă
mai desl uşit, neg uri
le pieriră. Nişt
e zi durivi nete păru ră că
i
es e d astă dat ă di n mare,dar - n
apucăVam săl e privească
bine,că Zubal a-şiascunse f aţaî n nori.St ânca pe car e
flăcău l pl uti
sesezgu dui şise p ori,iar V am sări acum f ără
greu t
ate de p e eaşi , si
mţind pământ ul su b pi cioare,înţ el
ese
că j u
anses e p e u n ostrov
.
— Cef eldeost rov?îşispuse.Î n marea noastrănu- idoar
4
niciun ost rov…
Şi nemăr gini
tă i -
a f ostui mireacâ nd a desl uşit
,î n l umina
sl
abă a st elel
or, că pe ost rovul acela se î nalţă o cet ate cu
zi
durivi nete.
— Cet atea Vânăt ă!îşiami ntideodat ă vorbele rostit
e de
călătorul va l
, cugl as de ca val
.
Iar ce tateaseri dicat ăcu tă, vân
ăt ă camant i
a de ger a l
ui
Ormag…
4 P
rof
. V. Theod
or
escu
prop
une d
ien
ti
fica
reaacest
ui ost
rovcu
I
nsu
l
a Şer
pi
lor
, pri
nci
pal
ainsu
l
ă di
n Mar
eaNea
găr.
 —Î ncotro te poartă nenorocul,străine? se înăl
ţă at
unci,
tremurător, un gl as subţire.
— Să- miaflu î n cetate adăpostpest e noapte,rostimirat
flăcău l
, căcini meni nu se fl a
a l ângăel , şinu pri cepeaci
ne-
i
vorbeşte.
— Tar e mi-e milă de ti
nereţil
et ale,străine… Cat ă-
ţide

d
larum
cetşi
at, da
ea ast
că
a!mă cr
Fugieşi
zi
,lf
aer
e-
să şt
e-
mătepr
să
adăteuruiţ
i,fie
gi
ei f şicâ
ugi pest
te
maumă
i er
vreme,st răine!
— Cineeşt i?înt
rebăVam.Şidece…?
— Pentrucăi ni
ma- miplângepentruti
neşi …
Dar as glul nu i zbuti să maispună ni mic. Un bătrân cu
trupul acop eri
t de zdrenţe vi
nete sevi iatuncicadi n pământ,
rep ez
indu- se alVam cu m se ep rede şarpele al pui
ul li
psi
t de-
apărare.
— Cinst enarţ il
orceţ i
-au purtatpaşi i
,grăibăt rânul ,care
nu er a altul dec âtOrmag.
— Cinst eşisl avă,rost icam cu îndoialăflăcăulVam,i zbi
t
de nep otrivi
rea di nt re cu vi
ntel
e bl ânde şioch ii băt rânului,
semăn ând cu dou ă v ân ătă.i
O su flar eî ngheţ ată seî mprăşti
a î n jurul nec unoscu tului
,
căci Ormag e u nmel e sp aimei, şist ăpânul narţ il
ornemuri tori
îşipoat e sch imba î nf ăţişarea, dar fireani ci
odată.
— Cipof teşte,pof teşt e,străine,îlîmbiebăt rânul.N- aimai
fost pe a l noi , de b ună seam ă, şinu şt i
i cât de b ucuroşi de
oa speţi suntem ai ci,î n Cet at
ea â Vnătă… Ai unde r tage?
— Nu,n- am…
— Ba t e-nşeli,ai !Tragichi ar la mine,râse băt rânulşi ,
niciuna, ni cidou ă, î lî mpinse e p poart
a ceamar e,că scată în
zid.
Şi-l caml uă cu f rig p e V am, au zind cu m poar taîndat ă se
închise nîurma l ui , dar e s mb
î ărbătă cu m put u, zi cându-şi

că t
otî
ncepu
tul e cum e, da
r de urmăr
i să t
e f
ereas
că
duhuri
le bune.
Şi
-l purtă bătrânul cân
d pe-
o ul iţă şicân d pe alt
a, tot
f
ăgăduind că uite-acu
m, ui
te-
acum aj ung şil a casalui,iar,
dacă nîtoa
rser
ă un cot, se om
p eni flăcăul Vam si
ngurî n uli
ţa
pust
ie.
— Hei,băt
râne!

Dar
printre mai
n …l
or
i es
Int
ne-
r
aar
sefiă b
tpu
rânt
ul
u tînz
ăpr
i ur
ămâ ma
nt l
ăs
, şiVaă
amtpde
ri v
cepul
u t
u r
că-
lî mbi asecu osp eţi
a numai şinumai ca să- l şti
e î n cetat
e,
unde,de b ună se amă,î l puteapaşt e o pri mej
die.Dar ar ce?
Glasu lî năl
ţat în af ara zidurilorvinet
e nu mai apucase să-l
vestească…
Şi dacăl al umi na l uni
i– c ă pe Z ubala n-o răb
da i ni
ma ca
în ci uda porunci il ui Ormag să nu vad ă ce se nîtâmplă în
Cetatea Vân ătă, şi ba î şi scot
ea capu l din nori, base
asc undeadi n nou ,t emân du- se d e mân i
a st ăpân ului narţi
lor
nemuri tori – şidacăl a lumi na l unii maice rcetă flăcău lo
bucat ădevremeul i
ţa,nădăj dui nd căbăt rânultotsevai vi
,
îşil uă Vam gân dul de a l elşi -
o porn iî nainte,mi nunându-se
că-n di tai cetatea nu î ntâlneşt e piciorde om; că nu zări se
unul de cân d păt runse se nîce t
ate,şini men i nu se r aăt
ase
cât băt useul iţel
e,î n t ovărăşia băt rânului cu zd renţe vinete…
Iar ul na din ceî n ce se vedea mairar , şini cio lumină nu
străluceani căieri
.Î ntuneca te şimut e,ca sel
e vi nete pândea u
de o part e şide al ta a ul i
ţei;î ntunecate şirel e,t url
ele vi
net
e
păz eauce t
atea. Şi doarmuge tul măr ii
, glasu ll ui Dumvu r,
răsu na printr
e zi duril
e p ărăsi te.
— Darpărăsi te să fie oare? se- ntrebă pentru a ci ne şti
e
câ t
a oa ră flăcă ul. N-auzise n u glas şi nu se nt î
âlnise p a
oicu
bătrânul? Că n- or fi vieţuind numaidoioameniî n atâta
cetate,prin car e u mbl a,umbl a mereu , de se -
ndoi a dacămai
are ca păt.

Şi
, dor
i
tor să
f
acăo î
nce
rcar
e,seap
rop
i
e Vam de pri
ma
cas
ă vân ătă şi bătu cu pu mnul în poar t
ă.I se păr u că
des
luşeşt
e ce va ca un f oşnet
, sau ca l i
păi
tul u nor tăl
pi
des
culţ
e,dar şa u r ămasenc î
hisă.Bătu din nou , şidin nou,
cinimen i nu-i răsp
unse, şini meni nu-i răsp
unse i n
cicân d
băt
uîn alteporţ
i.Atunci
,scuturându-
şiplet
elenegre,porni
maidepa rte.

Şt
căuiânmer
du-se
şi,dmer
rumusle mu
cul tă
mâivre
niemeî
l p
nte
i
nseu
,li
ţe-
ngu
ca ors
bt
e
ii. şi cot
Doarit
e,
se
făcuse tâ
at de n îtuneric,căput eacă deaî nt
r-o g roapă, f
ără să
şti
e,sauda cu f runtea de- un zi d, fără să-l vad ă.De l a o
vreme se potol
ise şimar ea,i ar atâtal i
nişt
e pl
ut ea peste
Cetatea Vânătă că -şiauzeabăt ăil
e inimii, şi
-n băt ăi
le i
nimii
lui păreacăs- a strâns oatt ă vi aţ
a pământ ului…
Când, iată, ul
iţa co t
if ără ve set şi Vam ză riînt r
-un târzi
u în
faţalui, cal a o aruncă tură de b ăţ,o u lmi
nă. Î mbărbătat, zori
paşi
i.
Lu mina ven eade a l un cl opotde a ur, at
ârnatî n mi jl
ocu l
uneipi eţe,şisu b clop otşed eao f atăf rumoasă.
— Zileferici
te,fatăfrumoasă…
Fata î şiri dică priviril
e,şiVam nu şt iu dacă noa ptea er a
mai nt îunec aăt dec ât och ii ei, s au och i
i eimai egr nii ca
noaptea.
— Bat eclopotul,spuse,î ncetşirar,fata.
— Bine.
Hotărâtsănu se m aimi re d e n imic,flăcă ul î
ntinse r baţul
şi
, apucâ nd f unia, trase cu put ere.
— Det reioriaiî ngăduinţasă- ncerci
,vorbif at
a.
Rostea cu vi
ntele încet ,i st
ovită, de parcă şil e-
ar fi sp us
si
ngu ră de mi i de ori , de parcă l e-ar fi ui t
at n îţel
esul, de
parcăer a si l
ită săl e sp ună.
Flăcăul Vam mai t rase oat d
ă de u fnie,dar clopotul r
ămase
totnemi şca t, şif ata seposom orî. Plângeaacu m încetişor
, ca

şi cum s-
ar fi t
emut săn-
o au
dă ci
neva, ar
i l
acr
i
mil
e-i
l
unecau pe ob raj
i şi-i pi
cur au t ăcut p e ge nunchi. At
unci
apucă Vam f unia cu amând ou
ă mâi nile şi-o smuci scurt
.
Clopot
ul se r u
ni şiun dangăt prel
ung se ăr spândi pe ul
iţ
ele
î
ntunecate, se izbi de pereţ
ii vineţi ai caselor şi se înt
oarse î
n
pi
aţă, roti
ndu-sepest e capetel
e o lr caun l i
liac.
— Bate,maibat e!st
rigăneaştept
atdet arefat
a,i arflăcăul

trase
clopotd
ulue
id f
u
enie
aur
,mai
care epa
d
u rt
mp e,
ead
l eş
t
cet
aept
teaând h
cu glasu
ohotl ă
rgu
ul ch şi
emtri
ă lal
or
lui.
Vuia văzduhulşitrist
eţea se şt
erse de pe obraj
iif
etei
.O
nădejde ui t
ată se apri nse-n bez na och i
lor ei, atuncicân d
clopot
ul începu să cob oare.Căci , sunând di n ce nî ce m ai
tare,clopotul de aur sel ăsă pe l es
pezile de piatr
ă ale pieţii
,
până seopri , st
răl
ucit
or şi mar e.Iar p rvi
indu-l
, Vam vă zu,î n
peretel
e d e aur al cl
opotului, un lacăt.
— Vâră deget ulîn broască!spusef at a şi
,înf aţa nădejdii
care t remura î n privi
ril
e ei , Vam nu preget ă să-iî mpl i
nească
voia.
Îşivâ rîdeget ul arătător n î broascade aur şi -l su cicape- o
cheie.Dege tu-if u zdrobit de muşcăt ura aurul ui, o şu viţ
ă de
sân ge cu rse i d
n broa scă,dar i n
ciun su net nu t recu printre
buzele flăcăul ui,şio uşă î ngust ă se deschi se neauzitî n
pereel
te cl opot ului.Iar p e uşaaceea i
eşi din cl opotul de aur
bătrânulpe care Vam î lîntâl nise,î n zdrenţ e,lângă zidul
Cetăţii Vi nete,băt rânul car e er a Ormag.Acu m purt a î nsă
5
man tia de ge r pes t
e st raiele slam
de şiţ inea cu dreap ta
înspăimânt ătorul semn reges c,mar ea secu re d e os p auteri
i.
— Ormag,şopt iuluitflăcăul ,dându- secuunpasî ndărăt .
— Eu eram l imba clopotuluide aur ,spuse Ormag.Află,
aşadar, o,Vam , că de mul t mă sf ădes c cuDumvur , nar t
ul
mări i
, pen tru acest ostrov, pe ca re a m î nălţat o cet ate vânătă
5 S
lam, ţ
esă
t
ură auri
e,cuasp
ect
de b
l
ană, purt
ată de n
arţ
ii de
sea
mă. Sl
amul er
aindest
ruct
i
bil
.
caman ti
a-mi de ger. Dumvur socoat
e căi se cu vi
ne o str
ovul,
odat
ă ce- i născut di
n mare,dar eu zic că stăpânul narţ i
lor
nemuritoriîşipoate ula cu voie,sau fără, t
otce- i place. Tu ce
cr
eiz, Vam? î nt
rebă fără ves
te Ormag,apl ecând către fl ăcău
marea secure de os.
— Totce-inăscutdi n mare st
ă sub mâna luiDumvur ,

r
păspu
or unnset
ceş efăr
n
iă
maşov
i ăţ
să-al
i
iăsp
Vn
u am
…. atIă ce cred şi at iă ce- mi
Dar e zul zeil
or ncep
î u sărâdă şimant i
a de ger î
ij ucăpe
umeri .
—Î nţel
ept air ăspuns,flăcăule,răsună at unciun gl as
răgu şi
t,i ar
,î ntorcându-şicapul, Vam î l zăripe D umvu r
.
Nartul mări i sei viseîn piaţă, verde ca l i
cărul mării. Apa
şiroia din barba şipl et
el
el ui
, cu rgâ
ndu-i peste veşmântul de
i
er buri, bătut cu mărgă rti
are şil unecând peste solzi
i verzide
pe p i
cioare,ce- nch i
pui au un so i de n îcăl
ţărici udate.
— Nu t epripi,Dumvur ,grăiînsăOrmag.Pri veşt
ebroasca
din per eel
te clopot ul ui şi-abi
a î n urmă vor beşte,că i
nându-
ţi
soarta!
Dumvur s e apr opie. Dar numaice zăr i urma de sâng e
l
ăsată de deg et ul zdrob it all ui Vam, c ă răcn i cu aprigă
mânie:
— Cel icoarebl estemat ăcurge- acolo?
— O dârădesângeomenesc,spuseOrmag.
— O,dacăl -aşşt ipet i
călosulcare-af ăcutunacaast a…
Dumvu r spumega ed ci udă şisăr ea e d colo-
colo,ca eşpt
ele
urmăr i
t de har pun.
—I ată-l,zi
seOrmag,arăt ândcusecur ealuicătreVam.
Atunci, descumpăni t
, Dumvur se opri l ocului şi cli
pi
năucit de câ teva ori l a rând.
— Aisă mi -o plăt eşti, murit
or net rebnic!scrâşniapoi ,
răsuci
ndu- sepe că lcâie şipi eri
nd, î n vr eme ceapa mări i se

umflă,mugişisel
egăn
ă a
men
i
nţăt
o.
r
 I
ar, neînţelegând ni mic şisfi i
ndu-sedi n pri
cină cădoizei
at
âtde n îsemnaţ i i se r a
ătaser
ă,flăcă ul Vam se p a
rop
i
e d
e
f
ata cuoch i negr.i
— Nupri cep,îişoptiel.Dece…?
— Taci,şoptifata,curmându-ivorba.Ascul
tă!
—Î ncepând de ast ăzi, Dumvur îţie duşman,rosticu

vese
al li
meeu
Ord
mag.Î
acă n
uţ
nel
emu
gere
ra
i
t di
or nt
vr
en
a oi
j
erth
fiot
ăracaou
măcar st
nrov
su
ilgu
nsărfiestrop di
n
sân gele l
ui, pen t
ru a f acesă-mi răsu ne gl asulî n ce t
ate,
acop eri
nd glasul mării, glasullui Dumvu r. Muritorul acela ai
f
os t t u, Vam, ş i s e cuvi ne acu m să t e răspl ătesc, ârse
stăpânul narţi
lor n emuritori
.
— Eu? Dac-aşfi şt i
ut,n- aşfi urnitclopot
ul,stri
gă Vam.
Numai ea ede vi nă! Se n îtoa
rse ap oicătre aftaf rumoa să. Ea
m- a-ndemnat…
DarOrmag r pi
nsea r âde ş i mait are.
— Nu t e supăra pe Una,spuse elpri nt
re hohot e,căci
răspl
ata pe car e ţi-
am al es-o e ch iar ea . Vă ve ţ
ii ubi
, Vam,
veţil
ocuiai ci
,în Cetatea Vânăt ă,şi-miveţ iaducej ertf
e,pe
care el voi primi cuî ngă duinţ ă.
Spuseşise ăcu f nevăzu t,i ar n î go l
ul clopotului de aur se
ivi
,turnat î n aur cu rat, ch i
pul l ui Ormag,casp re amărt uri
si
că, pen tru o cl ipă, zeu lf usese î
ntr-adevă r ol imbă de cl opot
.
6
Şi seî nălţă pe ost Cl
rovopot
ul l ui Orma, gt em pl
ul de aur ,î n
vreme ce st ăpânulnarţ i
lornemuri t
orii ntra pe poarta cea
mare aNart azubeişise şeza a pe i jlţ
ul lui de p âcl ă, zi
când:
— O,Pi l
,demul tn-am mairâsaşacum am râsazi !
— Ţi-am al esunşoarecepot ri
vit?întrebănart ulcelstrâmb
al şotii
lor , cli
pind di n och işo ri
i u l
i n î
gu şt
i, n î ca re j uca
u
li
cări
rivi cl
ene.
— Câtsepoat edepot rivit
,Pi l!Deocamdat ă mi-a câştigat
6 A
ces
ttem
plu a că
păt
atnumel
e d
e C
„lop
otul l
ui OrmagӔ
n
ami
nti
reaî
ntâmpl
ări
i povest
it
e mai su
s.
un ostrov
, s-
a certat cuDumvu r şis-a căsători
t cuUna…
— CuUna,fii cat
a?semi răPil
.
Dar Ormag se nî cruntă şibăt u di
n picior
, aşacăt unet
el
e
zgudui
ră bolţ
il
e cerului albast
ru, pe ca
re scamă de nor un se
zărea.
— Nu-ifii
camea,pr ostul
e,efiicaregi
neif
etel
or-
păsări
!

niIar
mi,d
c am
ininti
n
ceedua-şi
cecă l
dor
eua
i să
Ormag
uit
e,nu-ilpl
zeu ăcea
ce
l stsă
r i se
âmb î
şimusp
unăă
şc
buzel
eşit ăcu.
Pe Arat a, regina fet
el
or-
păsări,o iubiseOrmag după cese
mân i
asepe Zubal a,dar e p fiica l
or, Una,o urâsedi n cli
pa
naşter
ii
, d eoareceî şi ori
dse un f eci
or. Ş i-
aflând că i se
născuse ofii că , mânios,oi zgoni
se e p Arat
a din inima lui
,i ar
pe Una o su rghiuni
se nîos trov
, cu straşnicăporuncăsănu
i
asădi n Cet at ea Vân ăt
ă,dacănu vrea să cad ă pe d at
ă sub
7
put er
eaî ntunecateiMast ar ,
a zeiţa morţ ii
. Căcinu- i hărăzi
se
nemuri rea.
Acol o,înostrov,ozăriseDumvur ,ozări serătăci
ndpri ntre
casele cuzi duri vinet
e,i ar V ihta, pasă reade f um a drago sei
t,
îl muşcas e de i nimă.Dr agostea pen tru Una,f ata cu oc hi
negr i
, nu- i maidăd ea ace
p ui lDumvu r şinumaidi n pri
cina
Uneirâvn i
se zeu l mării ost rovu l
. Ştia căf ata nu poa te p
ărăsi
8
Cetatea Vânăt ă, fără a cob orîî n peş ter
i
le Mast a,zubi
ş
ei
-
nţelegea căcel ce va stăpâni ost rovul o vast ăpâni pe U na, cu
voia,sauf ărăvoiaei.
— Aşa că Dumvurare acum două pri cinisă-lurască pe
Vam,râsePi l
.Pe lângă c-a pi erdutost rovul ,a pi
erdut-oî n
vecişipeUna…
— Săvedem cear esămaii asădi ntr
-ast a,hohotiînveseli
t
Ormag . Pil
, ch eam-o,până una, al t
a, pe V iht
a!

7 Mast
ara st
(ăpân
a u
mbr
elor ma
) de s(
a
l umbr ras
e)şi (ă
tpână)
.

8 Mast
azuba (
săl
aşu
l umbrel
or
).
 I
ar nartul cel strâmb se r g
ăbi să-iî mpl i
nea scăporuncaşi ,
cât ai cl
i
pi, pasă reade u fm a dragost eise- nfăţi
şăî nai
nteal ui
Ormag,î şiplecăi ngga
şul capşi -
ntrebă su pusă :
— Ainevoiedemi ne,căl
ăreţalnoril
ornegri?
— Da, Vihta, răspunse Ormag. Şi , arătând cu marea
sec
ure de oscăt re pământ : Vezi ostrovul di n mi j
locul Mări
i

cel
eÎ
— lM
a
vări
d,
,sV
ti
ăh
pta
â?
ne.
— Veziînostrovocet ate,şi-
ncetatedoimuritori
?
—Î ivăd,stăpâne.
— Ei bine, Vi hta, muşcă- l
e adânc din inimi, aşa ca
dragosea
t să -i mi st
ui
e-n flăcă rl
ie ei necru
ţătoare!
Iar Vihta î şipl ecă din nou cap ul,în se mn că a î nţ
eles
porunca şi,t ăcută, îşil uă zborul căt
re pământ ,însoţ
i
tă de
hohoteel de r âs ale celor doizei . Şi-n vr eme ce râsu llui
Ormag se -mpl etea cu râsu l u li P i
l, Zubal a î şi s t
rânse
man tau a băt ută cu st ele,Gor c, cocoş ul ce resc, sună di n
trâmbiţa de a rgint a zo rli
or, ves ti
nd î nce putul uneinoi zi le,şi
Saian, leu l de a ur, seivipe b oltă.
… I ar n î ost rov,î n piaţa Cet ăţii Vinete,Vam o pri ve
a cu
ciudă e p Una.
— O,n- am săt ei audenevast ă,fatăcu ochinegri ,spunea
flăcău l
. M- ai nî şel
at şim- ai ăcu f t sădob ân des
c pen t
ru
Ormag, prin î nşe l
ăciune,os trovul cu venitl ui Dumvur… De
ce - m
ai ruga t săt rag cl
opotul?
— De-aişt ide când răt ăcesc pri nt re casele pustiidin
cetate!pl ângea nU a.Ormaga f ăgăd uit să-mi schi mbe soarta,
doar dacă i zb utescsă -
i câ şi t
g ost rovul. Şi,t otuşi, mi-a f ost
mi l
ă de t i
ne şin- am voit să -ţi că şunez vr eun rău, că cişt iu
câtde cumpl i
t ă-i mân i
a l ui Dumvur… Maiţ ii minte glasu l
care e-ta îndemnat săf ugi,î nainte d e-a păt runde n î cet
ate?
— Altău eragl asul ?într
ebămi ratflăcăulVam şi ,în cl
ipa

acee
a,pasăr
ea de f
um a dr
agost
eii se st
rec
ură nevăzu
t
ă
printre buze,şiVihta muşcădâ a
nc d i
n i ni
ma l ui
.
O dul cedurere serăspân di î
n pi ept
ul lui Vam şi-o si
mţi
dintr-o dat
ă atât de aproa
pe pe U na, încât i se ăp
ru căini
ma
l
ui bat eî n pi
eptul f
etei
.
— O,Una!şopt i
,şovăi
ndpepi ci
oare,caşicum arfisorbit
o b ăutură vec
he.Una, f eci
oară cuoch i negri
…

buAt
zeu
lnl
ecui
ipa
,bs
ăă
trea
u moda
elf
eu
dm
ina
ard
ira
pig
şo
ist
se
eisţ
â
tşc
renu
irn
ăep
auz
ri
ni
t
tă
repr
bi
unt
zer
e
l
e
Unei,î nfigându-şici ocul ascuţitî n i ni
ma f etei
. Och ii negriai
Uneil uciră şieage mu înăb uşit, simţi
nd deod at
ă căflăcău l
de dinaintea eiţ inea în mâi nil
e- i puterni
cet oa t
ă bucu ri
a şi
toat
ă durer ea e d care avea să aibă parte p e pămân t.
— Da,Vam,şopt işiea,fremăt ând aşa cum numaiari pa
fluturelui f
reamăt ă, când atinge aţ f
a roşie aflori i de mac.
Şi se pri viră amândoi , fiecar e î ncer
cân d să- şici t
ească
vii
torulîn ochiicel
uilalt,iarVi htamaibăt u odat ădin ari
pi
peste cap et
ele l or şi -
şi l uă apoi zbor ul căt re ce ţ
uril
e
Nartazubei, casădease ama î naint eal ui Ormagdes pre el
ful
cum î iîmpl inise oru
p nca.
Dar oapt
n ea,cân d Vam se odi hnea ţ i
nân d-o pe Una î n
braţe,ea auziun gl as cunoscut ,chemând- oî nceti
şor pe
nume:
— Una! … O,Una!
Şi Una sedesp rinsedi n braţel
e l ui Vam şi ,fără ca els- o
simtă, ieşi din casă .
— Tu eşti,mamă?şopt iUna –şi -ndat ă auziun f âl
fâitde
aripi şiArat a, regina fet el
or-păsă
r,ico borîl ângăea .
Înaltă, b al
ă şi nease mui t d e f rumoas ă, r Aat
a păr ea o
muri t
oare cat oate ce lel
alte,dar a rpii
le albe şil ungi, cresc
ute
din umer i
, şipen ele sc umpe,ce -iî mpod obeauf runtea,îi
trădauf ăptura nepă mân tească.
— Suntat âtde f erici
tă,bi ata mea copi l
ă,spuse Ar at
a.

Nori
i mâni
eis-
au ri
sipi
t, nădăj
dui
esc,
pe f
runt
eal
ui Ormag,
şivei cunoaşte şitu, î
n sfârşi
t, zi
le mai bune…
— De-aişt
icâtîli
ubescpeVam!şoptiUna.
Şi-
şidescă rcă prea
pli
nul inimi
i şi-i vor
bi despre bucu ri
a
dragosei
t, despre bucuri
a nădejdi
i, despre t
oate bucuri
il
e pe
care nu le şti
use i n
ci
când… Şi clipel
e rtecea
u, şiArata nu se
î
ndura să-şipăr ăsească ica,
fidar o geană de ulmină prinse a

a
Slb
ai
anî
i n şi
, za
re,
regive
nasitn
td
rebî
uni
ceput
să up
llzi
ecel
n.icei că
Căci l
ăt
fo
etri
ir
el
o -a leu
păsărl
u
ii del
nu a
i
-ur
e
îngăduit săzboa re decât noaptea, cân d ochii muritori
lor u n
le p otved ea. Un si ngu r pămân t
eande- ar fizări t-o pe A rat
a,
aripil
e i s-ar fi desp rins din umer i şiea s- ar fi prăbuşi t din
înalt
ul ce rul
ui, zd robindu-şit rupul . Singure aripil
e cele albe
dădea u fet
elor-păsă ri nemuri rea, altmi nt
eri cădeau şiel e su b
stăpânirea ntîuneca t eiMast ara.
— Et i
mpulsăpl ec,spusedeaceeaArat a.Tu sănu- ispui
lui Vam că nu ţ i
-e î ngăd uit săpăr ăseşt
i os trov
ul, o mai
povăţui reg ina. Muri torii su nt atât de ciudaţi
…
— Aşavoif ace,făgăduiUna,i arArat aosărutăpef runteşi
se î nălţ
ă î n văz duh, î n vr eme ce n Ua se f uri
şă di n nou î n
braţeleluiVam.
Şi mul t
e i nimi a muşcat i V
hta de cândi nimi bat pe
pămân t, da r ni ci
odat ă ci ocul eiascu ţi
t n -a săd it fl oarea
drago st
eimaiad ânc dec âtî n ini ma Unei, dec âtî n inima lui
Vam.Deundef usesevânăt ă,roşiecadragostealoreraacum
Cetatea, şizi lnic o nouă ca săl e adăposteai ubirea, căcitoate
locuinţel
e di n cet ate er au pust ii, şieise mut au zi l
nic între
alţ
i per ei ţ
. A vea u locu inţe pe zi le şipe l uni, air dragosea
t
împodob indu- le c um numaiea şt ie,
luni st ăteau î n bordei ul celui di nt
âi cuvânt de d ragose,
t
marţ iî n co l
iba înt âi
ului să rut,
mi ercuri în casa jurământ ul
ui,
joiînfoişorulî mbrăţ i
şării,

vi
neriî
ntur
lal
acri
mil
orbune,
 sâmbăt ăî n patul iubiri
if ără margini
şidumi nică-n casel
tul cel
ormai f rumoa se aduceri aminte.
Atâtea cânteceau răsunatat unciîn ostrov,câtenu s-au
auzitî n toate veacuril
e de mai t ârzi
u… Dar câ ntecel
e plutea
u
pe deasu pra Cetăţii Roşii
, se avân t
au pri n necuprinderea
văzduhuluişise i zbeau de pereţi
ide ceaţ ă aiNartazubei,

zgâ
—ri
i
Cne
dtou
trech
f
aceile
prou
l
si
t
ănOr
ma
aculg.
acel
a,în mări
lelui
?îispusel ui
Pi
l, od ată, t săpânul n arţil
or nemuri t
ori
, ajuns l a ca pătul
răbdării
. Am cr euzt că r ae să se ăzbu
rne pe şoarecee
l meuşi
că am să pot pe tr
ece oleacă,darDumvur se mul ţumeşt e s ă
st
ârnească f
urtuni pe mar e,î notând caun bez met i
c print re
corăbii
,f ăcân du-le să seci ocnească şisă secu f
unde… Nu
cumvaa dat î n mi nteacop i
il
or?
— Nu şt i
u,răspunsecu băgar edeseamăzeulcelst râmb.
Nu l -am maivăz ut de mul tî n Nar tazuba…
AtunciOrmag se f oinerăbdăt orî nj i
lţulluide pâcl ă şi
por uncicuci udă:
— Săf acibine,Pil,să-lcauţ ipeDumvurşisă- lsf
ătui
eşti
să-şi vină-n fire! Dacă unse r ăzbună pe V am, au să râd ă de
elpână şiză nati
cele fi ice l e
a Zubal ei
. Aşasă -i sp
ui !
9
— Cuvânt ult ău e îni nima mea, sp use Pi l
,f recâ
ndu- şi
palmel e micuţe şi , sări
nd î n pi ci
oa re,adăugăbucu ros: Fii pe
pace, leu cu gh eare de cr iţă!Băt aai ast a de j oc ar e să i a
sfârşit
, aşa cu m t e văd şicu m mă vez i
.
Şi, n umai cezi se, că se zvâr li d i
n î nălţ
imi
l e ceţoasei
Nart azuba, tocm ai î
n f undul Mări i cele M ari
, unde n îcepu să-
l ca ute pe D umvu r
. Mul tî l căută şi -
n f elurite ascunzişu
ri, dar
pân ă l a urmă î l afl ă cu ibărit nître dou ă st ânci
, su b zidul
Cet ăţi
i R oşii
. Zeu l mări i a scu l
ta de- acolo cân tecele ce
răsu nau din cet ate,şier a şimai ver de a lf aţă cade o bicei
.
9 Fo
rmul
ă con
sacr
at
ă, exp
ri
mân
d accep
t
area.
Va e
rven
i ades nî
t
ext
ul l
egen
del
or
.
 — Tarefrumoscânt
ă,spusecunevinovăţi
ePil,apropi
indu-
se cu ocol
uri
.
— Vezisă nu tefac di
n strâmb drept
,mârâiDumvur ,
sc
uturân du-şibar
ba udă şi arăâ
tndu-i pumnul .
— Hei,unde n-arda Ormag una ca asta!răspunse Pil
,
depărt
ân du-se nîgrab
ă,canu cu mva zeu l mări
i să-l poat
ă

tot
Oruşiaj
mag… uTar
nge.
e Ş t
sei
i,i a
r
md
ăăugă
că del apt
ragoso
ei
a,fipi
nd
encă
ru ven
t cân i
t vorb
ec e-a
ad
t esp
p nr
rise
până î ntr-
atât,î ncâ t ai şiui t
at săt e ră
zb uni!
Iar, auzindu-i vo rbele,să riDumvu r del al ocu llui şiizbi cu
pici
orulî n valuri. Nouă co răbii seci ocniră at unciî n l
arg şi
şapte sat e pi
eriră-nghi ţ
ite de ape.
— Să mă răzbun? răcniel ,dând f râu mânieisăl bati
ce
care-i ardea pi ept
ul . O, muri tor ticăl
os, - a
nre Gurz să bi
i
destul de ascu ţit
e şinu şt i
e Zubal a bău t
uri î ndeaj
uns de
otrăvitoare ca să pi eri n î ch i
nurile pe ca re ţ i el dor eşt
e
Dumvur! Peş ti
i meisă u rpă di n car nea ta bucat ă cu bucat ă,
şit ot - n
aii spăşiaşacu m vr eau… Car aca t
iţele mel e să-ţi
sfarme oasel e,să -
ţi su gă sâ ngel e picătură cu pi că
tură, şi
-n
inima meaî ncăn- ar fipace…Toat e i l
ghi
oa nele mel e n eş
t
iute
săt e sfârtece,şini ciat uncinu m- aş p otoli…
— Ascultă,Dumvur ,îităiePi lşuvoiulvorbel or,nu cumva
muri torul că rui
a-i doreştit oate a sea
t e b i
et ul Vam?
— Bietul? răcniiarăşiDumvur .Dacă pavăza mâi niilui
Ormag n- ar sta înt i
nsă asu pră-i, atunci, eibi ne,at uncii -ai
put eaî ntr-adevărl ânp
ge e d milă…
Zeul c elst râmb chi coti rfecându- şi â mn ii
le mi cuţ
e şi,
cu tez
ân d să se rop api
e,su sură d in nou :
— Ascultă,Dumvur!Cal ea răzbunări iseî nti
ndesl obodă-
nai nt
e-ţi
, că ciOrmag şi -aî nt
ors a fţa de a l Vam.
— Nu măamăgeşt i,Pil
?st rigăDumvur ,darpri mi nd del a
zeu l celt râm
sb t oat
e î ncredinţări
le cu put inţă, ad ăugă

bucuros:Ei
,pent
ruvest
eaceabună,Pi
l,cere-
mice-
ţidoreşt
e
ini
ma!
— Cepotdorieu,măruntnartalşot i
il
or,delaput erni
cul
nart al mării
? sp use sp ăşi
t Pil
. Dă-mi şit u, acol
o, i
a
ptra
neagr
ă car e-
a căzut deu năzidin mâinil
e Zubal eişipe care
val
uri
letaleauînghi
ţit
-o.
— Bine,fieprecum doreşti
,hot
ărîDumvur ,şi
-ndată seşi

cu
di
nfund
n ăî
ou n
peap a
u
f să
ndulramă
tă,ri
î
ii
,a duse
ca să-
şiad
ruu
plnăf
ăgăî
ndui
t
l
inişi
ese
şt ă ău
rzbsă
lnarapoi
ea
l
a cal e,î n vreme ce Pi l se î nt
oa rse în Nart azuba şi -
i dădu
seam ăl ui Ormag d espre mp
îl ini
reasol i
ei.
Şi nu t recumul t , că nîtr-
o b ună zi , cum st a Vam î ntins pe-
o st âncă şise l ăsamân gâi
at e d soar e,Una i nt
ră î n turla
l
acr i
milor u b
ne,î n ca re olcuiau în zi ua aceea , pentru căLua,
f
eti
ţ a lor (o, aveau acu m o f et
iţă!)î ncep use să pl ângă. Şi
numaice e sd epărtă Una,că am V au zi un glas e p care-lluă
drept glasul valuril
or ce l ic
pocea u pe âlngăst ânci :
— Am f ost depart e, depart e, acolo unde ţ ărmul se
arcu i
eşte,unde cr escco paciî nal
ţi şii er
burif raged e,sp unea
glasu l
. Am vă zu tt urlel
e d in Zi nu, sl
ăvita cet
ate,am vă zutt ot
ce n Ua n-a văzu t ni ci
cân d şi -am plâns d e mi l
a bi eteiUna…
O, dacăar t i
ş Vam ce u b
cu rie -i
ar ace,
f ducân d-o pe ă ţr mul
verde!La şapte paşide st ânca pe care doarme,o l untre-
i
ascu nsă printre st ânci. O l untre verde, r p
intre st âncile
roşii
… La şap te paşi . Dar am V nu şt i
e… O l unt re verde,l a
şapte p aşi
.O l untre ver de…
Glasul unduia nesp us d e moa l
e,şil ui Vam ni cinu- it recu
prin mi nte că ud ae v ocea uil Dumvu r
, pe care o i şt
a asp ră şi
răgu şi
tă. Doar că , atuncicâ nd voi a, zeul mării se r p
i
cep easă
şop t
ească şisăî ncâ nte a sem eneai er
burilor ed mare,t otaşa
cum şt i
a să ur l
e c u gl as
uri de fiar ă… DarVam nu- şi mai
pu tu lua gân dul de l a ţ ărmul pe car e de at âat vreme nu- l
văzuse.Isepăru că si mt emi reasma salcâmilorîn floareşi

auzizu
mze
t
ul gr
os l
abon
dari
lorcut
rupul vârs
t
at î
n negru
şi
port
ocal
iu.
Fără să ştie cân d, sări de pe stâncă şifăcu şapte paşi
.
Luntreaceaverd e-
l aşt
epta, ascu
nsăî nt
re st
âncil
e roşi
i…
— Lanoapte,îşispuseVam.
Şi
-nchipui
ndu- şiîncântarea ce-
ave
a să se zugr ăve
ascăa
doua zipe ch ipul Unei, sepl ecăadânc î
naint
eava luri
lor şi
le

mu
ce-
ilţ
uami
şt
ep p
t
aen
.t ru fer
ici
rea făgăd uită, le mul ţumi pen tru zi
ua
Iar zi ua se sc urse î nce t
, chi nui
tor de î ncet pen tru
nerăbdareai nimi
il ui
. Ca ni ci
od ată, Una gă seaîntruna cev a
de ă f
cu t şiseara i se ă p
reaat ât de r fumoa să, cănu se- ndura
săse cu lce.
— O,Vam,parcă ni ci
odat ă stel
ele n-au jucat astf
elpe
val
uri,spuseea.Parcăni ciodatănu t e-am i
ubi tatâtşiparcă
nici
od at
ă n- am să m ai stau al ături de itne,ca cu am…
— Cul că-te,Una,răspunseVam.Neaşt eaptă seriî ncă şi
maif rumoas e…
Tăcută,Unapri vil
ungî nochi ilui,cl
ătinânddi ncap:
— Dragulmeu Vam,şopt iea,pri mesct otce- mivi nepri n
ti
ne şin- am să t e î nvi
nui esc en p
tru ni mi c.Să nu ui ţ
i asta
şi… săi nt răm î n casă , spuse ăr f
ă ve se,
t cu gl asul schi
mbat .
Cât de rifg s- af ăcu t dintr-
o dat ă!
Şi Una cu lcă fetiţa şi-apoi ,î ndată, adorm i şiea . Atunci
Zubala su flă di n î naltul cer ului peste f eţel
e l or , căciaşa o
rugase d in vreme D umvu r,iarUna şiLu a secu fundarăî ntr
-
un som n vr ăij
t, ad
ân c ca mar ea. Şi Vam o u lă p e Lu a nî braţe
şio d use i n
bişore- d
o a şezăî n luntreaceaver de,după ca re o
purtă la f el pe U na,mul ţ
umi t că doar me gr eu şi nu si mt e
nimic.
— Cum sevorbucuraî nzori ,îşispuneamaiapoi ,trăgând
la vâsl
e,cu m se or v bucu ra,văz ân dţ ărmul ver de,şicu m mă
voibucuradebucuri al or!

Şi î
mpl
ânt
a cu f
erea
l
ă vâ
sel
le î
n apel
e mări
i
, si
l
indu-
sesă
nu facăzgom o,t şipri
vea cu drago st
e chipuril
e ador
mit
e,
pri
nse hoţ eşt
e de Zubal a în vraja unui somn adân c ca
marea…
I
ar,î n zori
,l untr
ease nfiîpse âşâ
find în nisi
pul umedde pe
ţăr
m.
— Trezeşt
e-t
e,somnoroaso!râse Vam,mângâind frunt
ea

al
b
eraăra
ece,U
nei. Da
rece rr
ca âsu
pi
etl
r
elî
iî
e net
ngheţă
ezi
tedpe b
uz
e va e.
l
uriFru
. Un
ntea
a l
! stb
a
riă V
gă aa
U nei
m,
cupri
nzân d-oî n braţ e.Una, t rezeşt
e-t
e!Unde- ai pl
ecat, Una?
— N-a pl ecat ea, spuse atunci Dumvur ,ivindu-se di
n
mare.Tu, cu mân at a,aiî mpi ns-o pe mar ea poartă neagră de
după ca re n i
men i, ni
ciodată, nu s- a mai întors…
— Eu?st rigăVam,pri vi
ndcuochirăt ăciţ
icătrezeulmării.
Eu, care m i
-aş fidatvi aţ
a p en t
ru Una?
— Precum văd,acum aii zbutit să-
idaidoar moart ea,
spuse zeu l şi, stăpâni ndu-şianevoi e b ucu ri
a, mai î ntrebă cu
nevinovă ţi
e:Oar e nu şt i
ai că Uneinu- i er a îngă duit să i asă
din ost rov?
Buzel e u li Vam al biră şipri nserăat remura. Cupri nzând- o
pe Una î ncercăs- o î ncălzeascăl a flacă ra vie a drago sei
t l ui
,
încercăsă -i strecoare p rnitre buze su flareavi eţi
i.
— Cipl ângiodat ă,muri t
orde ni mic,t ună at uncigl asul
sălbatic al l ui Dumvu r
, pl ângiod ată, să- mi săr ez ni ma cu
l
acrimi le atle,căpreade a j
uns mi -af ript-o bucu ri
a voastră!
Şi-n braţ e cu t rupul neî nsufleţi
t al Unei , Vam î i răspunse
astfell ui Dumvu r:
— Tu vorbeşt idei nimă,nartcu pi elea verdeca pi elea de
broască?… Î nt
oarce- t
e-n palat el
etaledeapă,Dumvur ,şinu
pângă ri cuoch i
i-ţi sterpi dur er
eaomen ea scă…
Iar,l uând- o di n l untre şipe Lua, ca re sedeşt ept
ase, Vam
îşiî ntoarse aţfa de a l Dumvu r şiporni î ncet, purtând în braţ e
moar tea şivi aţ
a,por ni cu i nima f rân tă,î n vr eme ce zeu l

r
ăcn
ea ca
scosi
ndmi
nţi
:
 — Cipl ângiodată,n- auzi
? Plângi
,muri t
or bl est
emat…
Pl
ângi!
DarVam nu au zea şi nu vedea n imic. Î
n braţ e cu cel
e dou
ă
pover
i mer se, merseaf undându-seî n cod rii bătrâni şi
, doa
r
când Lua î ncepu să l p
ângă,se op ri
.
— E drept,t
upoţiplânge,spuseel,privi
ndfeţişoaraLuei.

t
ruÎ
n
puce
t
l,Uncu
ei,băgar
dupăe ca
de
re se
îam
şi ă,
sf aş
eez
âşi ă mâ
veş pe
ntul
un şi
pat
, cr ide
ondf
ruou
dnză
e
f
âşii de pânză, o l egăl a och i pe Lua, acop eri
ndu-şiapoişi
si
eşi vederea.
— Regină a fetel
or-păsări,st
rigă Vam,l asă-
ţicet
atea de
cui
buri ad ăpost
ită-
n vârf de ramuri şirăsp unde chemări
i
mele,Arat a!
De şap t
e or i strigă Vam şi ,i ată, auzind bătăi de ari
pi,
î
nţel
ese c ă reg i
na fetelor
-păsăriso sise.
— Pent ru cem- aichemat ,Vam?r ăsunăgl asulcânt ătoral
Aratei,dargl asulisef rânseîndată,şiVam nu f u nevoitsă-i
mairăspu ndă.Cop il
a mea!gemu Arat a,văz ând pe p at
ul de
ierburit rupul înţepen i
t al Unei .
Şi p lânse Arat a, p ri
vind pl eoapele pecet l
uit
e de neagr a
pecete a necru ţ
ătoareiMast ara, plânseşici t
i pe f runtearece
toate câ te s e nîlănţuiseră în cer şi pe pământ , casă -i pi
ardă
co pi
la. Căci , dacă nu put ea citiî n tai
nel e viit
oru l
ui, Arata
avea darul de adesl uşit otce că zu se nît recut.
— Eu,eu am î mpins- o pepoarta ceducel a Mastara,se
ridicăat uncigl asu ll ui Vam. Mi -
er a mai dr agădecât lumina
och i
lor, şieu am aj utat-o pe Mast ara să-iî nch i
dă och i
i şisă -i
pecetluiască pentru t otdeauna pleoa pele cunea gar-i pecet
e…
Dar Arat a d esluşi
se ad ev
ărul.
— Ormag!şopt ieadeaceea.Cumpl ităjoacăţi-aifăcutcu
Una, Ormag…
— Ormag? t resăriVam, ghi ci
ndu- işoapta maidegrabă

decâ
to a
uzi
se.
 — Nueşticunimi cvi
novat
,fiule,rosticudurereArata.
Şi
, cu glas stins,îi povest
i atuncinaşt ereaUneişiura l ui
Ormag,j ocul pe care st
ăpânul narţil
or emn uri
toriîlîncepuse
cu Vam, îi povesittot,tot ceci t
isepe f runtearec e a Unei
;iar,
ascu
ltând-
o,durer eadi n i
nima lui Vam se mp îlet
i cuo aprigă
mânie.

—t
AraeO,
isen
farţ
râi
nsc
eu
,ji
un
ri
mi
sănst
-e
arpp
m e,s
act
eri
,gi
năcie
ol
,
dia
htuă
nncpi câ
ânănd
nugvl
as
ă u
vol
i
cereco so
teal
ă!
— Cespui?Taci !seînspăimânt ăArat a.Teme- tedebraţ ul
l
ui Ormag…
— Suntom şimuri tor
,oşt i
upreabi ne,st rigăVam,f ărăa- i
da ascult
are,dar u jr căper eiţi de c eaţă ai Nart azu beisevor
dest
răma prin mân a mea şi jur că arţni i se or v căi amarn
i
c!
— Taci
,rogu-te!Taci,spuse iarăşiArat a,ri dicându-şicu
teamă pri vi
ri
le s pr e ce.r
— Să tac? Ascul tă,Ormag,st ri
gă şimait are Vam,di n
cli
pa ace astaî nce pe răfuiala, auzi ?
Un t unet a su rzit
or bubui pes t
e cor oan ele cop aci l
or şi
glasu llui Orm ag se nă îlţ
ă, hohot i
nd bat jocorti
or:
— Aud prea bi ne,şoareceVam!Dreptzi cea Pi lcă aif ost
par că an ume ăcu
f t să u aj
ngij ucărial ui Ormag…Nu t e ăsa,
l
şor i
celul
e!Lupt ă pân ă î n ce a di n urmă cl ipă,pe ca re mă voi
î
ndura să ţ i-o al eg. Cu cât vei lupta mai apri g,cu -atât voi
petr ece am i pl
ăcu t !
— Pedragost eameauci să,Ormag,şipenădej deameavi e,
j
ur:va veniozicând t eveicăi ,darva fi preat ârziu,spuse
Vam.Pevi aţăşipemoart e,stăpânalnarţ i
lornemuri tori
!
— Pe viaţă şipe moart e,şoricelule!mairâse Ormag,şi
hoh oteel lui r ăsu nară mul t
ă vreme pe deasu pra codr i
lor
,
răsco l
ind frunza rele cao să lbaticăvi j
elie.
Viet
ăţil
e codrul uise pi ti
ră înt ainicel
el or ascunzi şuri,

si
mţi
nd cu
m l
e mp
î rej
mui
e s
pai
ma,car
ee n
umel
e u
li Ormag,
apel
e sezb ăt
ură î ntre maluri ,iar a co
lo, î
n largul Mării cel
e
Mari, Dumvur răcn i
, vădindu- şi bucuri
a.DarVam nu păr ea
să a v
dă şi să audă n imi
c.
— Mamă Arat a, spuse, încredinţând-o pe Lua regi
nei
f
etel
or-păsă
r,i pri
meşte rogu- te ace st ă vl
st
ar al durerii, căci
pe dr umul ce m- aşteapt
ă nu- i loc pentru lacrimil
e unei

cop
melil
e.
e, peÎn Lu
am
a! inti
rea Unei, primeşte-
o, a mmă, i n
d mâi nil
e
Şi-o pri mi Arata pe Lua ceal egată la ochi şi
, cu l acri
mi
amar e, se despăr ţi de Vam. Iar, smul gându-
şi pânza ce -i
acoperea pri vi
rea,săp ă Vam o gr oap ă adâncă şi, adunând
l
esp ezi de pi atră, întocmi o cri
ptă î n care aşez
ă pe pat d e
ramuri t rupul neî nsufleţ
it alUnei . Dar u n presăr
ă pes te el
pulberea ga l
ben ă a celorsu puşiMast arei
.
— Nu cr ede,iubitameaUna,cădi nlipsădedragostenu-ţi
cinstescrut pul cupul bereagal benă a Mast arei , spuse t a
unci
Vam,darceiî nsemnaţicu pul berea uităriinu se maipot
10
întoarce e p pământ şit u, iubita mea ,t e vei î.
ntoarce
I
ar, grăind ast f
el, acop
er i cript
a cu o l esp ede mare,nu
înainte de a rupe di n eao bucat ă de pi atră net edă.O şl ef
ui
cu gri jă şi
, săpând î n piatră cu vi
nAt
spe
el apu
„rOr magrucu
11
Vam” , gău ri piat
ra; şi,t recând un cu rmeipri n gaură, îşi
legăpi at
ra de gâ t. Şi piatra ceanet edă, rupt ă di n l
esp ed
ea

10 S
ăpături
le arheol
ogice ua scose dmul tl alumi nă unele sch el
et
e
acoperi
te de osu bstanţă colorat
ă( oc
ru, roşusa u ga l
ben). S-
a
presupus că acest col
orant, presăratpest
e cadavr
u şifixat pe oa se,
după descompuner e,avea un r ostmagic şi s-aformul atipoteaz că
ocrul roşuaveaen m
ir
eade acon ser
va mbsioli
c sân gele mortul
ui.
Nu se cu noşt
eaî nsăsem ni
ficaţia ocr
ului gal
ben, si
ngu rul – de
al
tfel– p e car
e V amiţi
iî lfolose
au. Legendel
e olrl ămuresc sensul
ri
tului.

11 „
Put
erni
cul Ormag e
duşman
ul l
ui Vam“
.
sub car e dormea Una, e s încăl
zi ânl gă i
nima lui
. Pe
drumuril
e lungi
, deschi
seî nai
ntea l
ui Vam, pi at
ra aveasă-
i
batăpi
eptul
,însomnpi at
raaveasă-
iapeseinima.
— Oh,cum teveicăi
,Ormag!maispuseVam,cu mânape
piat
ra cea net
edă.
Şi,fără a zăbovi, aruncân
d o ul ti
mă pri vi
re sp
re cr
ipt
a

U
un
l iei
,p
Or ornimai
mag hot
ăr
â
but
bucu
iaupa
dşima
pr
easuri
,î
a n
f vr
runţe
im
i e
l
ui,ceun
ci t
et
ocn
inel
e-
du â
rsu
se l
ui
şi
neaflând as t
âmpăr.
 Cal
ea l
acr
i
mil
or
Tăcute-
scăilepământ ului
,poteci
le-
ncurcateşidrumuril
enet ezi
,
t
ăcu t
e şi-nţel
ept
e… Ci ne mai bi ne decât el
e-i cu
noa şt
e p e oameni
?
Căilefără ca păt i-au vă zutî ncreză
torişidezn ădăjduiţi
, ves
el
i şi
t
rişt
i, cântând şil ăcrămând, că civiaţa oa meni
lor sescu rgeînt
re
celdintâişicel di
n urmă drum.
Sunt drumuri al e vieţi
i şidrumuri al e Mast ar
e,i sunt drumuri
al
e l uptei
, p ândite de Ormag, ar d t oate tac. iŞ u lngă-i c
aea
l
l
acrimil
or, o, Vam, şidi ncol
o de ea aşteaptă al
tă cale…

I
ar, n ître per eiţ
i d e ceaţ ă ai N artazubei, b ucu roşi ed
bucuri al uiOrmag,narţ iinemuri toriseî ntorceau caremai
de ca re,l ingu şi
ndu- l pe zeu l cel strâmb al şot ii
lor pen tru
iscusinţa cu car e şt iusesă ves eeasc
l ă i nima posom orâutlui
călăreţal nori l
or n egri. Frecându- şipal mele mi cu ţ
e,Pi l se
umfla î n pen e şi, cl ătinându- şif runteasu b ca re o chiiîngu şt
i
zvâ r
leau l uci rivi cl
en e,şo pteaî n drea pta şiî n st ânga :
— Şisă vedeţ imaiî ncolo!Oho,şori celulmeu e pus pe
fapte m ari…
— Pil,bl estemat ule,răcniGurz,hohot i
ndat âtdeapri g,că
lanţurile de aramă cu car e er a î ncins zăngăn iră, nu şt iu ce
răsp l
ată- ţi p regăteşt e Ormag, a dr eu î ţi d ăruiescpri mele
inimi fier binţi pe ca re o amen i
i mi l e vo r ert
jfi î n l upt ă. Fie să-
ţiî nzd răven ea scăt rupul pi rp
iriu, o, Pi l
, ca să t e vă d o dat ă
bărbatî nt oat ăput ereacuvânt ului!
Aşahohot eau zeiiîntrepereţ iiNart azubei ,strânşiînj urul
scau nul ui de pâ clă all ui Ormag,cân d ceaţ a t remură î n
drep t
ul porţ i
i cele marişiMast ar a sei viî n prag.Ca ret ezate
se st inser ă hoh otee l de râs,că cipână şinarţ ii nemuri t
ori
simt un fior alve der east ăpâneil umi i din adânc.I ar a Mst
ara
păşince ît pes te pod el
ele de ce aăţ al e Nar taz ubei, p ăşi
drea
ptă şiî
ntuneca
t
ă şinu seopridecâ
tînai
nteaj
il
ţul
ui l
ui
Ormag.
Nease muit de rf
umoasă eraf aţ
a Mastareişimul t maialbă
decât spuma valuril
or ărscol
it
e de D umvu r! Văluril
e negre-i
î
nfăşu rau trupul subţi
re,strâns la mij
loc cu-o ci ngăt
oare de
argnit
, de car e spân zura pecet
ea neagră cu car e Mast ar
a
pecetl
ui eş
te pl eoap
ele ce l
or căz uţ
i su b nec ruţătoarea-
i

p
t ut
ăceere
ri
i,.cap
cop
Aace
eri
l
endu
p-i car
e u
rech
ei le,
Ormagr
st
ăl
u
lecea
pria
nrgi
sesne
t
uclu capacel
mân aorl
ui,
ast upând auzul Mast arei
, pent
ru cani cio rugăşini ciun vai
et
săn- ot ulbure,î mblânzindu-iini
ma.
Neas emui t de f rumoas ă era f
aţ a Mas tar
ei, da r mân i
a o
făcea şimai f rumoa să, iar cumâni e vor bi zei
ţa câ nd desch i
se
gu ra, strigând:
— O,pări nt
ealmeu,Ormag,cu ceţ i-am greşi
tdeî ngădui
muri t
or i
lor ă-sşibat ăj ocde mi ne?…Au, t urta pămân t
ului a
12
sărtide pe t algeru-i de p i
atşi
răs- a co coţat peste a coperişul
de ceţuri al Nart azubei ? Oare,voi a t a a poru ncit apel or să
curgăsp re izvoare şif ocu l
ui săzămi sleascăbut urugi? Oare,
munţ i
i au ajuns văgă uni şil uncile p i
scu ri?… Primeş te a t
unci
pecet
ea neagr ă a pl eoapelor şi ă- do fii cel
or zăn ati
ce al e
Zubalei
, săse oa jce, pecetl
uind sco arţ
a co paci
lor cuea !
Aşa,într
-orevărsaremâni oasăgrăiMast ara,smul gându- şi
de la cingătoare nea grapecet e,pe ca re o zvâ r
lil a pi ci
oarele
l
ui Ormag.Şi nar ţ
ii şi ar ntele î ncr emen i
ră, op ri
ndu- şi
suflarea, şipână şiOrm ag r tesăripe i j
lţul l
ui de p âclă.
— Ce felde vorbe cut ezisă r osteşti
,fii ca mea? î ntrebă
st
ăpânul narţ i
lor n emuri tori,i ar glasu ll ui, singu rul pe ca re
ea îl desluşea, păt runse pri n ca pacele t ăceri
i,i zbi
nd auzu l
adormit al Mast ar e.i Ri dică-ţi pec etea şi pri nde-o l a
ci
ngătoare şi nu st ârni mâni a-n pi ept
ul meu !
12 A
luzi
e al cr
edi
nţa Vami
ţi
lor – d
espre car
e se vamai vorb
i – că
pământ
ul e o ut
rtă uri
aşă,aflată p
e u nul di
ntr
e a
tl
ger
el
e cu
mpenei
l
umi
i. Pe c
eăl
lal
ttal
ger seafla ce
rul
.
 — Dardemâni a mea cineseî ngri
jeşt
e?î lînfruntă zei
ţa.
Oare,nu de a lt ine-am dob ândit puter
eade- a opri viaţ
a-n l
oc
–şicinesecuvi
nesă- lpedepseascăpecelce- mical căl
egea?
— Grăieşt
elămuri t
, porunciOrmag şi ,i at
ă, pe marea
se
cu re de os aput eri
i
,j ur să -
ţif ac dreptate mp
î otrivaoricui
!
I
ar, au zi
nd jurămân tul lui Ormag,se pl ecă Mast ara şi,

cu
cal
egâ
e n
r dbi
vor,pecet
cu ea
macea
i puţn
iea
năgpă
r, şi
orni-
o pri
r
e: nse alci ngă t
oare;după
— Aflădeci ,pări
nt ealmeu,căun muri tors-ahotărâtsă
ne înfrunt e. După cum aipor unci
t, mi -
am ap ăsat pecetea
pest
e p leoapele em
f eiil ui, şiela co borât
-oî n pământ , dar nu
i
-a pr esărat p est
e t rup pul ber
ea gal benă a ui tării
, aşa că
f
emeia nu poa t
e r t
ece n pripânzele d
e ocf egr
n u ce- mprej muie
î
mpăr ăiţa Mast azubei.
— Cum o cheamă? î ntrebă Ormag, î ncrunt
ându- şi
sprâncen ele.
— Una,f emeial uiVam,spuseMast ara.
At unci,auzindu- ivorbele,sepuseOrmagperâs,î n vreme
cenart ele şinarţ ii
, venindu- şiîn fire, chi
coteau î n f elşich ip,
în mar ea nîcăp er
e aNart azubei.
— Cu adevărat ,straşnicşoarecemi -aiales,Pi l
,ziseOrmag
printre hohot e,că c, iiată, a i zbutit săse cert e până şicu
Mast ara! Fiiî nsăf ără grijă, fiicamea , seî ntoarseelapoi că tre
înt
uneca ta zeiţă, în pri viril
e că r
eia mâni a se apri nsese din
nou , deoa recenu pri cepea t âl
cu l vesel i
eil ui Ormag,fii f ără
gri
jă.La vr emeasor oci
tă Una va i ntra î n Mast azu ba şiVam
îşivapri mi ped eap sa. Eşti mul ţumit ă?
— Cuvânt ult ău e îni nima mea,spuse Mast ara şi,f ără
alt
ă vor bă, serăsu cipe că lcâie,î ndrep t
ându- secă tre marea
poa rtă de cea ţă pe ca re i ntrase, pen tru a seî nt oarce paoiîn
înt
uneca ta-iîmpărăţ ie din adânc.
… I ar am V st răbătea î n vremea ac eea codr i
… Pi at
ra cea

net
edă î
i băt
ea pi
ept
ul şi
-l î
ndemna l
a drum, aş
a cum
căl
câ i
ul că l
ăreţ
ului î
ndeamnă armăsa rul ist
ovi
t. Şi era l
armă
în inima lui Vam, de p arcă uGrz ar fi ridi
cat în ea mulţ
ime d
e
războini
cicesel uptau, răcn
ind şiizbindu-şiscu t
uri
le.
Aşa,istovitdedrumulcell ungşidedurerea şilarma pe
care o purt a în el, mergea Vam. Şi Sai an,l eul de aur al
cer
ul ui,intră în umbra peşteri
il ui di
n Mast azuba, şiZubal
a

î
dşi
i
ntrî
nt
e i
npsenma
erelenta
nuai
orlî
n
ort
.un
Îecat
ă
ndată pe
pămbol
t
ână
t
u,lscoţ
fuând î
nu-şi
vălcap
ui
t u
îl
n
albăstreal
a nop ţi
i şi re fi de bet eal
ă pol eiră t runchi
uril
e
cop aci
lor
. Ni mic nu mai păst ra acum l impezimea zi lei
,t ot
ul
fiind părer e şi umbră şovăitoa
re.
AtunciUnasei viînai
ntealuiVam şi
,înti
nzându- şibraţel
e,
vorbirugător,cuglasscăzut:
— O,Vam,i ubitulmeu din ost
rov,pentru ce durerea şi
larma di n inima t a?Iată, Una se afl ălângă i nte…
Şi Vam se m inună,des chizându-şioc hii atâtde mul t
, că
Una se văzu î
n ei , şielse cl ăti
nă su b povar a bucu ri
ei, şi
parcăVi htaţ âşni printre b uzel e uli
, câ nd strigă:
— Una,eşt itu,tu?Braţ eletal eslabeau i zbutitsă ri di
ce
lespedea grea?Pi ci
oarele t al
e gi ngaşe te-au put ut d uce pe
urmele mele?
Dar,t ri
stşimust rător,î i ajunsel a urech i răsp unsul Unei :
— Vai,n-aipresăratpul bereagal benăaui tăriipestet rupul
meu , şicu mplit mă ch inuiescnaî i
nteapânzel or ocufl ui negru
ce împrejmui e împăr ăţia Mast arei. Oare,n- ai şt iut,i ubitul
meu , că, odată cepl eoapele mi -au f ost pecetl
uite cu neag ra
pecete,nu mă maipotî nt
oar ce e p pămân t, şipl ăt
esc f ără
f
olospreţ ul greu al ch i
nul ui
?… Dacăf ocu l negr u alMast arei
mă ar de – şi , o,cu m mă ar de!– i ţ
e ce- ţ
i pasă ! Bucu ră-t
e şi
alungă durerea di n i nima t a,căci , prec um aidor i
t, Una se
află lângăt ine…
— Nu l a mine m- am gândi t, ci lat inereţea ta, spuse

bui
măci
tVam.Oar
e,debunăvoi
ete-
aiî
ndrept
atspreneagra
Mastazuba şide bunăvoi e aipleca,
tf ără a-ţilua măcar
rămasbu n dela Lua?
13
— Suntem în mâna narţ
il
orca l
utulîn mâna ol
arul
ui ,
şopt
i U na. a Ore i
epu rel
e poat
e să zboar e, i ş piat
ra să
călătorească?
— Puterni
cul Ormag e duşmanul l ui Vam! strigă

î
nnver
etedş
ă,u
nat
pe băr
b
ca
rat
e uşi
l
-ocu
prii
nnse
ima e
ar
d sgâ
ă,
.ap
t I uu
epcân
r d
eî
el n
zb
oap
ral
ămăînp i
at
gh ra
earel
e
vulturului,şipi
atracălătoreşteînşuvoi
ulapel orrepezi
.
Iar, grăind astfel
, Vam î ncercăs- o prindă de b raţ pe U na,
pentru ca,st rân gând-o l a piept, să-iî mprumut e ce va di n
puterea l ui. Dar mâna- iî nti
nsă nu î ntâl
ni ni mic,f ăptură
Unei se t opif ără ves te, şi Vam î nţ
elese că nu pe Una o
văzuse, ci o năl ucire de umbră şi l umină, una di ntre
zănaticel
e fi ice l e
a Zubal ei
.
— Narţ i
,narţicu i nimist erpe,gemu el ,crud văj ucaţicu
Vam!
Şi nu mer se m ult maidep arte câ nd, iat ă,Una i se vi i di
n
nou înaint e.Şi , dacăî ntoa rse capul , Una î l privicumust rare,
dacă pri visp re st ânga o văz u î nt ri
stat
ă, dacă se ui t
ă l a
dreapta o zări amen inţ
ătoa re,şicu rând pădur eaf u pl i
nă de
chi
purile Unei . Erau zeci şisu te şimi i, şit oate cu î nfăţi
şări
deosebit
e şi , cut oa te că Vam şt ia acu m că n Ua l ui nu se afl a
pri
ntre el e,că cit oate erau doar fi i
cele ză nati
ceal e Zubal ei
,
i
nima- i plânse e d parcă se curi ascu ţi
te ar fit oca t
-o mărunt .
— Pleacă-te-nf aţaMast areişi-ndupl ec-o,serugaumi i
lede
mii de buzeal e Unei .Î ntoarce-t
e şipresa r ă pulberea ui t
ării
pest
e t rupul pe ca re zicică l -ai i ubit, o, Vam! Î ndură-te de
Una t a şicu rmă- i chinul şi -ngăd uie-i să se -
od i
hnească-n
pacea eştperil
orrăcor oasei Mastazuba!
— Pieriţ
i,amăgi ri!gemeaVam.Porneşt eodat ăpedrumul
tău cer esc,ai aS
n, şi -
alungă -l
e cu flăcă ril
e t ale pe fii cele
13 L
ocu
ţi
une p
roverb
i
ală. Va r
even
iîn t
ext
ul l
egen
del
or
.
Zubalei
!
Atuncise i vi
ră î
n poi ana codrul
uitoatel ocuinţel
e din
Cetatea Roşie,pe car e Vam şiUna l e î nsufleţise
ră cândva,
astf
elcă -n poiană se-nfiripară bordei
ul cel
ui di ntâi cuvâ
nt de
dragose,
t co l
iba întâi
ului să rut
, casa jurământ ului,foişo
rul
îmbrăţi
şării
, t url
a l acrimilor bune, pal at ul i ubi
rii fără

mar
f
eregsn
aii
r
ta şi cast
fiecă el
reiull ce
ocuil
nor
ţe mai
stăt
eafru
Umoase
na, î
ntad
inucer
zândi
u-ami
şi nr
te.
b
aţ La
el
e
î
ntr-
o rugă mut ă, şi amint i
ril
e năp ădi
ră i nima l ui Va m,
răscol
ind-o, aşacu m t ăişul plugu l
ui răscol
eşt
e a ţri
na moal e.
— Ştiucăsunt eţ
imi nciuni,stri
gael,bătându-şipieptulcu
pumni i
. At uncisimţi piatra ce-i atârna de gâ t şi, cu
prinzân
d-
o în pal mă,răcn i deznăd ăjduit: Da,da,put ernicul Ormag e
duşmanu ll ui Vam!
Î
ndat ă pi er
i
ră toate l ocui
nţ el
e di n Cetatea Roşie,şiGor c,
coco şu l cer esc, făcâ nd sărăsu ne r tâmbi ţa de-argint a zorilor,
Sai an, l eul de aur , sei vipe bol t
ă. Şi fii cel
e Zubal eisi mţi
ră
cu m l i s e des tramă f ăpt uril
e î nşelătoa re, ăcciput erea l e
dăi nuie numai su b ocr otirea mant aleiî ntunecate a zei ţ
eişi
su b pri vegh er
e al unii – aţ fa eiamăgi t
oa re… Dar or dul după
Una se zbă t
eaî n i nima l ui Vam şi , dacă- nch i
deapl eoa
pel e,o
vedea î ncă î ntinzând căt re elbraţ e rugătoare,aşa cum i -o
înfăţişase ră ză natice l
e fii ceal e Zubal ei.
— Oar e,nu se chi nui eşte,î ntr-adevăr,î naintea pânzelor
focu l
ui neg ru? seî ntreb ă el , munci t de î ndoi
eli. Şi bine am
făcu t,î nce rcând săca lc n î pi cioare eglile p uternicei Mastara?
Piatra ceanet ed ă îi rodeapi eptul, de p arcăvorb ele pe c ar
e
le s ăpaseî n pi at ră i-ar fi t recut pe p iele,arzâ nd-
o cu sl ove ed
jăratec.I ar
,nemai putând î ndur a arsura,apucă pi atra în
mână, o pri vişici tif ără vo i
e cugl as a tre:„ Puternicu
l Orm ag
e du şman ul lui Vam“ .
Îndată cu vi
ntele se- adunară, st rigând apri g su b ţeasatl ui

şist
ri
găt
ul răsu
nă di
n ce nîce m
ai t
are,bubui
nd caşicu
m
munţiî nalţi s-ar fi nărui
t, vest
ind că put er
ni
cul Ormag e
duşman ul l
ui Vam, ca şicum pămân tul arfi sări
tî n aer
, sub
put
erea unor cr ânce
ne vrăij şifiecare fărâmă de l ut ar fi
răcn
it că put erni
cul Ormage d uşman ul l
ui Vam, ca şi cum
mărineşt i
ute a r fi spul
bera
t zăgazuri
l
e ulmii şişi
-ar fi repezi
t
tal
azuri
le pes te câmpii, mugind că put erni
cul O rmag e

du
năpşmanu
rasnil că
c, luiel
Vam
î …i
nch seIarchar
oilm
i a
şi
-şiacep
cuast
ase
ri
n bubui
ca
pua at
l cuâpt
al de
mel
e,
încercând săast âmper e vu i
etul ce ărpeade n edomoli
t. Ca o
salcie în bătaia vântului secl ăt
ină, simţi
nd cu m î l sf
âşi
e o
durer e ascuţi
tă şi
, deo dată, o l i
nişte adâncă îl copl
eşi cu o
atât de d epli
nă şinep ământ ească f
erici
re,încâ
t gem u uşor şi
des chi
se choii
.
Se afla î n aceeaşipoi ană, dar p arcă era alt
a. Aceeaşiera
i
arba, aceiaşicop acii
, dar di n iarba moa le se-năl
ţa o pace
niciodat ă simţ i
tă, dar co pacii
- şileg ănau cren gil
eî nt r-
ol i
nişte
nebăn uită.O l umi nă dul ce scăl da poi ana,şi Vam nu şt i
u
dac ă l umi na era r oşcată, au s au ri
e. A semenea l umi nă,
oricu m, nu se m aipomen ise ec dâtî n vec hil
e p oveşti des pre
14
strălucitoarea coa jă a măr ul ui d e au ma
run . Ac um,
strălucirea au rul ui roşu lumi na pămân t
ul, de par că l umea
întreag ă se sc hi mbase-n uri aşacoaj ă a unui nemăsu ratde
mare măr maun.
— Mări reţ i
e,Sai an deaur!st rigăVam,î ntr-
onest ăpâni tă
ţâşn ire de b ucu rie.
Şi-şiri di
căpri viri
le spre b oltă, dar u imirea-lînfioră nes pus
câ nd vă zu căcer ul era gol, scă părând auri u şiroşca t. Şi încă
nu î nţelese i nb
e căl umi na neş t
iut ă nu i zvora di n t rupul de
au r al eu llui Sai an, ş i un cân tec f ără cu vinte se ri dică,
mân gâindu -i fii nţa, de par că văl uri moi , nevăz ute şi
neî nchipuit d e gi ngaşe, -
ar ifi flut urat p este f aţă. Ş i, c u
acel aşifior de ui mire,pri cep u că f runzele cop acilor câ ntă
14 V
ari
et
at
e n
eiden
ti
fica
t
ă.
singure,cani şt
e strune.
Cântecul seînălţa şisepi er
deaîn şo apte abi
a ghici
te,dar
nu er a un cân tec adormit
or. Ca ni
ciodat
ă,Vam ce l cu i
nima
arsăsesi mţ iîntr
eg, puterni
c şiîndrăzneţ. I sepăru cănu se
afl ăî n lume spr
i av ă pe care să -o
n poată duce până la cap
ăt,
i se ă pru căar fi î n stare săsalt
e p ământul pe pal
me şi să se

avâ
denau
te,ri
ustră
şb
iăt
ândru
de î
n t
i
men
nd
,eri
l
ses,
u pu
sst
ui
si
,aleă
pânceru
al
l ui
,
c scă
ea pn
ărăt
di o
ur
rmă
depărtare a ul mi i
.
— Unmuri tor
,aici?
Glasu l care ă rsunaseăr ă
f veste nu ad
ucea cu nici
un glas
auzit cân dva.Vam nu- şiputu spu ne ceraeatâtde d eosebi
t
în glasu l acela, da r ştiu că ni ci
un muri
tor nu poate grăi
ast
fel.
Lini
şt i
t, se î ntoarse şipri vi
. Văzu un bărbat cupl et
e şi
barbă cărunt ă,o f ăptură omenească mul tmaiî nal
tă decât
oamen i
i pământ ul
ui . O măreţ ie linişti
tă se desp ri
ndea di n
toată fiinţa bărbat ului î
ncins p est
e coap se uc cev a sem ănând
cu-o ţ esăutră şi o bl an ă t ot
odată, ar i Vam nu t rebui să
privească de d ou ă ori pen t
ru a şt i căer ao b slam
ucatăşide
că nimen i
,î n ni ciuna di ntre cetăţi
le pământ ului, nu s- ar fi
pricep
ut săţ easă asemeneaveş mânt şini cisă-l vop sească în
culoarea roş- aurie, ec păr ea smul să di n st rălucirea f ără
seam ăna ce rului.
— Undemă aflu?î nt
rebă Vam,darbărbat ulzâmbişinu
răspunse, ca şicu m i s- ar fi părut cop il
ărosdi n ca le-af
ară,
saupes te măsu ră d e greu să-i răspu ndă.
Îl pri
veadoar , cu at ât
a put ere-n l umini l
e auri i ale och i
lor,
încât Vam î nţ el
ese: omul acel a, dacăer a om, ci tea în i nima
lui
. Şi, câ nd vor bi di n nou cu gl asu ll ui ci
udat , bărbat ul îi
arătă cănu se nşel î ase.
—Î ncăni meni ,Vam,n- aizbutitsăsedespri ndădinl umea

l
ui Ormag,şini
men
i până l
ati
ne n
-a găsi
t drumul căt
re n
oi,
căci drumul acesta nu- i drum de apă,ni cide p ământ
, ni
cide
văzduh,şinicidepiatră…
Bărbatul cu plete şi barbă căr
untă se ap rop
ie de omul cu
ini
ma a rsă i şVam văzucă m aimult pl
uteşte decâtumblă.
— Toate-
sal t
minteriaici
,şoptiel
.
— Toate,încuvi
inţăl i
nişti
tcelăl
alt
,căciaşa arătalumea

î
nna
ii
mint
cea
nuven
t i
r
e-i
aiî
l
nuiă
sp Or
i ma
mântg.
atOa
aire-
ci,adibă
eşi-gat
s t
oadt
eeasea
l
tmă,
mint V
er
iam, că
decât
te-ai obişnuit să le şt
ii
?
— Adevărat,spuseVam,i arbărbatulcu ochi iauri
iurmă
săgr ăi
ască:
— Aşa a fostpământulvremimul t
e,darde undeva,di n
fundul cel maiî ntunecat al l
umi i
, de acol o unde gân dul
nostru n- a ajuns încă, s-a i
vit Ormag.Şi t ot
ul s-a schi
mbat,
căc i Ormag e numel e spaimei… Ni meni nu şt i
e cine l -
a
chemat pri ntre n oi. A băt ut însăcân dvao i nimă t icăloasăpe
aces t pămân t,o i nimă ascu nsăî ntr-
un pi ept ce ăr peacaal
nost ru. Ini ma aceea a şovă i
t, o,Vam, şidi n şovă i
ala eis- a
î
nt rupat rO mag . Ceva pân dea , pesemne, pe f undu ll umi i
noast re şines pus s- a bucu rat cân d i s- a dat r pi
lej
ul să
păt rundă- ncoace. At uncis- a ivit pe p ămân t spa i
ma,numel e
l
ui Ormag. Eram nemuri tori
, Vam, darOrmag e n-a şubrezi t
trupurile şi i-
a dat Mast areiput er
eade- a ne apăsanea ga
r-i
pec ete pes te pl eoape,t âr
ân du- ne în î ntunecaat Mast azuba.
Apri ndeam f oculpent ru a ne făuriscul e şipodoabe,dar
Orm ag n e-a si l
it să-l apri
ndem pen t
rua- i aduce ertjfe,i ar din
fumul j ertfel
nicel
or s- au al cătuit per eţi
i de ce aăţ ai
Nart azubei …
— Put erniculOrmageduşmanull uiVam,spuseomulcu
i
ni ma ar să.O, î nţel
eptule di n al te vremi , i -am si mţit
duşmăni a, aşa cu m si mt arsu ra focului şirăceala zăpez ii
!
— Deznădej deaşiuradreapt ăaudatput ererăzvrăt
iriitale

î
mpot
ri
va l
ui, şide aceea
te-
ai put
ut, pen
tru câ
t
evacl
i
pe,
desprinde di
n lumea uli Ormag, pentru a intra cu gândul în
l
umeanoa st
ră, car
e apierit de mul t. Dar ţi
ne minte,Vam, că
Ormag nu -i numai duşmanu l t ău, ci du şmanu l t
uturor
oam enil
or… Şi acum, degrabă,spu ne-
mi cu ce et p otaj uta.
Cli
pele cât veimairămân e nîl umea noas tră sunt număr ae
t
şivădde p e acum că stoeneşt
i…

—
SeUnsi
a…ea
mţ Mast
v
lara…
ăguitşo
, pt
ca ianev
şi oi
cu e
mVaar
m.măsarul gân dul
ui pe car e
căl
ări
sef ărăsăşt i
e s-a r fiî mpleti
cit şil -ar fipri ns sub el,i
ar
un încep
ut de d urere su r
dă î i st
rângeat âmplel
e nîtr
-un cerc
de-ar
amă. mp
Îi ed
icându- se-n cu vi
nte, şov ăind, şi
î ovep st
i
durer
ea, iş bărbatul cu och i aurii n-ar fi î nţel
es, desi
gur
,
mare lucru, d acăput erea pri vi
ril
or nu l -
ar fi aj ut at să
ghi
cească ot
t ceVam nu maii zbutea ă s spună.
— Mast
ara n-aresă te-audă,dacă n- aisă-ipoţigrăiprin
capacele t ăcerii, gl
ăsu i bărbat ul cu barba şipl et
ele cărunte.
Ormagi -a ast upatcuel e au zul şi, numai i eşind de su b legea
l
ui Ormag şi punân du- te su b scutul unei put eri nease
mui t
mai mari , vei puteast răbate argintul capacelor ătceri
i. Tu ai
un asem en ea scu t, o,Vam, şidacă … vei
Dar Vamnu i zbuti să audămaimul t
, căc i o du rere
ascuţit
ă î l sf âşi
e di n nou, şi el secl ăti
nă i arăşi
, cao sal cieî n
bătaia vântul ui,şiînchiseochi i
.I ardacă-ideschisepest eo
cli
pă, vă zucăseaflă t otî n poiana î nţel
eptului din alt
e v remi,
dar poi ana er a şinu mai er a aceeaşi.
Lumi na r oşiat
ic-
aurie p i
eri
seşipe c er t r
săluceaSai an, leul
de au r. Li niştea neb ănui t
ă pe car e o răsp ândeaucop acii se
mistuise odat ă cu pacea înălţat
ă di n iarbă şiVam si mţ i pe
ini
mă gr eu tateapi etr
eisp artă din l esp
ed easu b care odihnea
Una. er Ccu l de- aramă î i strângea t âmplel
e.Şi -o ob oseal
ă
amară î l dob orîî n iarbă, în vr eme ce cu vi
nt el
e d i
n urmă al e
bărbatuluicu ochiauri irăsunară î n elca un dangătde

cl
op
ot:„
Tuai un asem
enea scu
t
, o,Vam, şidacă vei
…“
 — Darcinemăvaaj utas- ajunglaîntunecataMast ara,îşi
spuseVam, şicar e-i scutul puteri
i neasem ui
t mai mar e decât
putereastăpânului narţil
or nemuri t
ori?
Aşa,ist
ovitca după o crâncenă bătăl
ie,zăcea acum Vam
pe i ar
ba di n poi ană şi , u rmărind cu oc hii nîtredesc
hişi
soarel
e,ca pul de aur a ll eului Saian, îşiami nti că şiacel a

suf
er
cel
uii
se
cedi
n
l p
umi
nri
cina cer
ează lui
ulOr
map
şig, şi
ămâî
ntua
lmi
. n
Î
nti
t
int
ri
s st
îa p
n i
aovest
rbă,eîa
şi
amint
i.
 Povest
east
răl
uci
t
oru
l
ui Sai
an şi
-
a pr
eaf
rumoasei
Mas
tar
a

Pe vremea ace
ea, rO
mag, t
ăpsânul nar
ţil
or nemuri
tori
,
căzu
se în năvod
ul farmecel
or Zubalei
, ai
r zei
ţa nopţii
, a
făţărn ici
eişia vr ăjilor,î i născu se, rând pe rând, su med enie
de fii ce. Pen tru ce a maimar e, Mas tara,dob ândise om d ni a
întunecat eiMast azuba, dar p en tru cel el
alte,Ormag,ca re-şi
dor ise un urmaş , se ar ăats e neî nchipu i
t de zgâr cit
:
vitregitelorfiice al e Zubal einu l e rămase decâtsă col i
nde
zăn atice pămân tul, î nşel
ân d muri torii
, sub acop er
irea
întuneca teimant ale acel eice el d ăduse a viţ
ă.
Dar , s tăpână pe i nima l ui Ormag, Zu bala do mne a
nest ingh eri
tă, că cizi ua î ncănu sedesp ărţisede n oapte şi -o
veşni căbeznăscăl daturt apământ ul ui.I arOrmagî idăruise
Zubal eiun pal at î n ca re n umai eaşifii cele ei put eaui ntra şi
o t urmă de ca pre ca re n ăşt eaui ezi de a ur ş i purt au î n ţ âţe
lapte d e a ur. Cu st ropi di n l apt ele d e aur î şiî mpodobeazei ţa
mant aua, şist ropilor acest ora l e sp unem noi , muri torii
, st el
e.
Cu buca t
e p regătit
e d in ca rneai ezilor e da ur se r hăneazei ţa,
căci atuncicân d i se l p
ân sese nî tr-un rân d că f oam ea nu- i
îngăd ui e să aşt epte j ert
fel e muri t
or i
lor
, Ormag zâmbi se
îngă dui t
or, dăruindu- it urma ca prel or cu l
apt e de a ur.
— Fi e dar,spusese st ăpânulnarţ i
lornemuri tori
,î mbucă
ori decât e or i ţ i
- e f oame,nes ău tlă Zubal a! amO en i
i , nî
schi mb, nu- ţi vor m aiad uce j ertfe,aşacum ad uc t ut uror
15
narţ iloradunaţ iî n ceţ oa saNart azuba.
Nest i
ngherită, de ci, dom nea Zu bala şi mant aua- i
întunecat ă ţinea pământ ul î ntr-o veş nică bez nă, căci t
oa te
cele ce urmeaz ă s- au pet recut demul t, pe cân d cap rele
15 S
ăpăt
uri
le a
rheol
og
ice con
firmă f
apt
ul căZubal
einu i se
aducea
u j
ert
f
e.
regel
ui din Zinu, ca re păşt
eau verzi
l
e î nti
nderi ale muntel
ui
Cuta,se aflau în se ama păstorul
ui Ta. Şi nimic deosebi
t nu
s-
arfi- nt
âmplat, de b ună se
amă,dacăuna di nt
re capre n-ar
fi născut
,într-
un r ând, un iedde au r.
Când dăd
u cuoch i
i de edu
i l de aur, Tar ămasencr îemenit
.
— Cemaistai
,dr agulmeuTa?îispuseatunciGl ana,soţ
ia

l
ui.i
mân Nunes
a te
puîndoi
s, afl că
ân d st
dă
i pân
n ut
allă ngu
ost
rr
ău,de
regel
e er
naşt de
i
na Z
ii
nul
edu,
uisedeva
aur. Oare,nu se cu vi
ne ca t u, celdi ntâi
, să-i ves
teştio
asemenea mi nune?
—Î nţel
ept grăi
eşti
, Glana, răspunse Ta. Am să- ispun
regel
ui cele ces- au pet recut
, ba, mai mul t
, am să -iînf
ăţişez
şii edul de aur.
Şi scoas e el atunci o pâ nză de pr eţ
, pe car e Glana o
primise nîdar alnunt ă,şi -nfăşur
ân d î
n pân za cea scumpă
iedul de aur ,î ll uă î n braţ e şico borî potecil
e munt elui Cuta.
Şi, aj uns a l Zi nu, slăvita cet ate mp
î rej muită cu zi durigroase,
ceru să- i fie î ngăd uit să- nfăţi
şeze r egelui o mi nune
nemai văzut ă.
— Aşt eapt ă, păst orul
e, spuse î nsă straja, căci regel
e-i
plecatl a vâ nătoare.
Şi-
aşt eptă Ta, păst oru l
, n îaintea porţ i
i pal atului
, aşep
ttă
până ce, î
nt r-
un t ârzi
u, regel e sei viîn ca rul său împodobi t,
înainteacăr uia aler gausl ujbaşi de se amă şi -
n urma căr uia
tropăiau sl ujbaşide â rnd.
— Zi l
ef ericiteregel ui
,spuseTa,păst orul.Iată,o mi nune
m- aî ndemnatsă ăr păses c u trma cap rel
or, căci un iedde au r
i s- a născu t regel ui, stăpânul nost ru.
Şi, grăind aşa , Taî nfăţişăr egel
ui i edul de aur ,în vreme ce
slujbaşii se i mnunau nesp us,şu şot
ind între ei.
— Adevărat , e de aur , spuse regel e, după ce cercet ă
vietateami cuţ ă.Slavămar eluiOrmag!

— Ci
nst
e şisl
avă!st
rigară şisl
ujbaşi
i,i
ar o dat
ă cu ei
stri
găşiTa, păst orul
.
— Vânătoareanoast
răseînchei
e-n chi
pstrăl
uci
t,sluj
başi,
urmă regele,căcila masade a zivoi ci
na din iedul de a ur!
— Cuvântultău eînini
milenoast
re,spuserăsl
ujbaşi
i,iar
unul dint
re eil uă iedul de aur d i
n braţel
el ui Taşi -l dusel
a
cuhni
e, por unci
nd bucăt ar
ului să- şi ar ae
t î ntreag
a

î
nd em
Şiâ nare,
regel că
nc
e ci ăir
degel
ine dore
carn ai
ea să
ed ci
ulun
iez
e
de.aur, care sevăd i mai
fragedă decât ceaa i ezi
l
or d e rând, şiosp ăţul era î n toi câ
nd
o pal ă de vânt făcusăt remure ă fcl
ii
le di
n încăper ear egească
.
Uşoracun f ulg,Birgun, craniicullui Ormag, pătrunsepe
f
erea stră
;iar, dând cu och i
i de zeu l cu ari
pi de l il
iac,regeel şi
slujbaşii set rânti
ră pe pod ele, cop
a eri
ndu-şi cap etele cu
braţele.
— O,rege din Zinu,spuse Birgun,ascultă ce grăieşte
Ormag:„ Oare u t, regei ndZinu, nu ştii cămi se cu vine ot
t ce-
i maide pr eţ pe p ămân t
? Şi cum aiî ndrăznit să măn ân ci
iedu l d e au r, ărfă a- mi erjtfi, d upă datină, m ăruntai
ele
aburi nde,i nima şifica tul roşude sân gel
e cal
d?“
—I ertare,gemu regel e,ghemui tpe podele,i
ar slujbaşii
gemură o at dă cuel :
—I ertare,mări teOrmag!
Dar, caşicu m nu i -
ar fiau zit
, Birgun, crai
nicu l
, urmă să
grăiască:
—„ Teme- te de mâni a mea, spune Ormag. Pent ru ca
aco perişul case it al
e să nu se năr uie peste neamul t ău ,
asc ultă,rege di n Zi nu, porunca mea:deg rabă veisu i pe
munt el
e Cut a şi vei al ege din turmă cap ra car e a năs cut
iedu l de au r. Cu mân a ta veiî njunghi
a cap ra pe car e o vei
jertfi put erniceiZubal a,iar mieîmiveidăruimărunt aiel
e
aburi nde ş i sâ ngele cald, capreţal i ert
ări
i
. Am zi s!“
— Cuvânt ulluiOrmag e î ni ni
ma mea,spuse regel e şi,

câ
nd ri
dicăf
runt
ea, Bi
rgu
n părăsi
se ncă
î per
ea.
 Pe dat ă serep ezi
ră vă t
ăşeiiî nspăimântaţi şi, aflându- l pe
Ta, păst orul
,î n bordeiel
e sluj
başilor, unde hot ărâse să
întârzie pentru a îmbucaceva î
nainte d e-
a porn i spre casă,îl
vestiră că are a-
lcăl ăuzicătre pisculmunt el
uiCut a pe
strălucit
ul rege. Să nu cu teze p aleca şisăaşt ept e poru
nci.
Şi n u t recumul t că,î nsoţ i
t de f ăcli
eri, ă rzboi
nici şi

sl
pru
ij
nbaşi
se , asu
eşi
ii pot
ege
rl
e eedi
ci
l nunt
m pau
ell
atCşi
i u,a.că
t Îl
nă
au
izi
ntt
eade Ta
bor ,
dei
ulupăst
i o
nru
îsăl
,
nu- i aş tept
a Gl ana, aşacum s- ar fi cuveni t, deşi l arma
alaiului şif ăcli
ile ar fi tr
ebuit s-o vestea scă de so sriea unor
oasp eţi de seam ă.
Mirat, Ta păt runseîn bordei. Şi ui mirea lui nu cu noscu
mar gnii cân d văzucă,î n sc urt
a-il ipsă de- acasă,Gl ana îi
năs cuse un f ecior ce odihnea ac um l ângă ea, at ât de
înfăşurat în câ rpe,cănu i se ved eani civâ rufl nasului.
— Priveşte,dragulmeu Ta,spusef emei a,şibucur ă- t
ecă
lan ţ
ul mi nuni l
or nî ce put cu naşter ea iedului de au r n u s-a
sfârşit cu at ât!
— Uncopi l
?stri găTa.Cum?Şideunde?
AtunciGl anaîşidusedeget ullabuze,şopt i
nd:
— Taci, nu- l speria! Mai bine ascultă… Capra care a
născu t ediul de au r a î nceput săbeh ăi
e sf âşietor
,î ndată
după pl ecarea t a.Am pri ceput că- şicheam ă i edu l şi
, cum
ţâţele-
i er au pl ine de l apte,am î nceput s- o mul g,cu gân dul
să-i uşu rezdurer ea. Darmar e nu mi - af ostmi rarea cân d am
văzutcă l aptele ce-miumpl ea ci
ubărulnu er a un lapte de
rând, ciunul de au r!
— De aur? st rigă Ta,păst orul,nevenindu- isă-şicreadă
urec hi
lor.
—Î ntocmai ,o,Ta.Şimi nunându-măaşacum t emi nunezi,
am vr ut săafl u ce gu st are un as tf
elde l apte. Am sor bi
to
îngh i
ţi
tură,da r nu m- am maipu tut opr i până ce n -
am dat

ga
t
a t
ot u
ci
băru
l
,înt
r-at
ât de dul
ceşi
-
nmi
resm
at er
a l
apt
ele
de aur.I ar, dacăa t recut ce-
at r
ecut
, am născu t un prunc.Şi
minuneacea mare,Ta , est
e nîsu
şipruncul aces
ta. Pri
veş
te!
Şi, grăi
nd ast f
el, Glana ri
dicăpânzade pe f aţa copil
ului şi
Taîşiîmpr eunăpalmele,văzând căf
aţapruncul
uist
rălucea
ca u a
rul cu rat
.
— Unprunccuchi pdeaur!

cr—şt
e Nu
et numa
, şi deil
c
ahip
uu
nl,
ghT
i
ia
l,c
e pu
ivâ
cin
ot
aă
r Gl
el
oranpa
â.De
nă al
l afit
ăşo
l
ripi
arlae de păr
el
de p e cap, pruncu le n îî ntregime d e au r!
Şi voiTa,păs torul, s ă mai spu nă ceva, dar o larmă
nerăbdătoare seri dicădi naf
ara bor dei
ul ui
, de acol o de unde
regee
l din Zi nu şisl ujbaşiil ui rămăse seră în aşteptare.
— Aidormi t,păstorule Ta,sau t e-aî nghiţi
t pământ ul?
răcneau ca re mai de ca re sl
ujbaşii
.
—Î ndată, îndată, le răspunse Ta, zori nd să iasă di n
bordei
.
Şi se răfmânt ăîn i nima u li
,î ntrebându-se a dcă se ve cu
nea
să-iîmpăr tăşească r egelui noua mi nune,dar pâ nă l a urmă
se emtu şi -şiaşeză pe b uze acă
lt ul tăceri
i
.
— Sănătat eşiizbândăregel ui
,spuseeldeaceea.Î nf emeia
meaa i ntrat un duh de b oală, şii ată pri
cina pen tru car e nu
se oapte-
nf ăţi
şasl ăvitului oaspete.Dar euam săaduc n îdată
capra cupri cina.
Şi Ta, ăst porul, al ese o cap ră di n mul ţ
imea cap rel
or,
fer
indu-se să se t a
i
ngăde ca pra cu l apte de a ur. Şi, apucâ nd
cu mâna l ui cu ţi
tul,r egelej ert
fi Zubal eicapra, şil ui Ormag
măruntaiel
e,l e aşeză pe două j ertfel
niceşiapri nserugu rile
cu l emne pl ăcu t mi rosit
oare,pes te care turnă di n bel şug
mirodeni
i şi unt delemn scump, di n şi puri ci opli
te-n
nestemate.
Atunciini ma luiOrmag se bucur ă,şist ăpânulnarţ i
lor
nemuritori sorbi de su s,di n Nart azuba,amân dou ă fuioar
ele

de u
fm, căci
Zubal
a nu se u
pteahrăni cuf
umul j
ert
fel
ni
cul
ui
şipor unci
se nî j
unghier
ea cap r
eidoa r pentru a serăzb una;
i
ar e rg
ee,
l cu mâi nil
ef ăcute pâlniel a gură, st
ri
găcă tre bol
ta
cerul
ui:
— Zil
ef eri
cit
e şi sl
avă puternicul
ui Ormag şi măreţei
Zubala! Pri
ască-l
e,fie să năt
oşi!
I
ar câ nd fumul jertf
elor seri si
pi, reg
eel seîntoarsecu t oţ
i

sl
gru
ojb
aaşi
se,iî
nluvr
iela
me Zinu,
ce Tsl
a, ăă
pvi
st
a
torucet
l,ate î
se mp
ud rej
se mu
edită se
cu z
scoa idu
ari
cap
r cu
lapte de aur d in ţarcul caprel
or şi , pl
in de sfială, i
ntră cu ea
în bordei.
Şi
, numaice i ntră,că năz drăvana capr ă pri
nse glas şi
vorbiastfelcăt r
e Ta,păst orul,şicăt re Glana,femei
al ui
credinci
oasă:
— Mărire cl
ipeicare-aîngăduitî nşelar
ea luiOrmag şia
Zubal ei
, şimul ţumi re ţ
ie,Ta , car e n-ai răbdat să fiu şieu
jertfită!Inimameapl ângedupăi edulcemi -
af ostrăpus,dar
seal ină şt iind că f eci
oru l Glaneia purcesdi n l aptele meu .
Să- l creşteţiî n t aină, buni i mei , căcicu apri gă mâni e l -
ar
urmăr i O rmag şi Zu bal
a, de -
ar aflacă voi nţ a l e-a f ost
călcatăn- pi cioare… Aflaţ i ac uma că sunt o cap ră di ntre
ca prele p uterni cei Zubala, care n u se r h
ăneşt
e d ecât cu i ez
ii
noş tri de au r. Dar Vi hta,car e nu- şial ege prad a şimuşc ă
deo potrivăi nimi l
e narţ i
lor
, ale muri toril
or ş i ale dobi t
oace l
or
cu vân t
ătoa re sau l
ipsit
e d e g rai
, Vihta m- a muşc atad ânc d e
inimă şi , ştiind căvr emeanaşt eriie a proape,m- am ascu ns
în t urma l ui Ta, nădăjduind să- mi sc ap i edul de l a moar t
e.
Zadarni că , vai, mi -af ostt ruda!… Dar f eciorul vostru, barem,
trăieşte, şi -am s- o rog pe Vi hta ca măc ar pe el s ăl-
ocrot ească, ferindu- l de primejdiil
e cenu vo r nîtârzia să-i dea
ocol. Cât desp re mi ne,mă voiî ntoarce alt urma put ernicei
Zubal a, ăd năj duind să mă pi erd print re cap rele ei f ără
num ăr…

Şi
, ast
f
elgr
ăi
nd, ca
pra î
şil
uă rămas b
un de a
l Gl
ana şide
l
a Ta şi ,ieşi
nd din bordeisepi erdu î
n noapt e.Iar cei doi so
ţ
i
î
ntârziară mul tă vreme,acipri vi
nd pruncul de au r care
st
răluceacao f ăcl
ie,l uminând bor
deiul şisp oindu-i cu aur
pereiţ
i, acivorb i
nd î ntre eiî n şoapt
ă desp re neobişnui
tele
î
ntâmpl ări pri
n care rtecuser
ă…
16
Şi-nţel
egându-se mâa ndoi
,î l numi
ră Sa i
anşi
,temân du-

se
des cd e
op
eri
tpri
ă vi
dri
oal
e at
r scr
u ut
nciăt oa
cân r
de praul
ecu
n na
l rţ
sei
lor
,afl
aîî
i b
n l
ăsau
ordei
,ufa
nţ
a
d e
chipul l ui răsp ândea o l umină maivi e dec ât oatte f
aclele
rege l
ui di n Zinu. C ăciî lî nf ăşu rau t ot nî scu tececân d î l
scoteauaf ară, p entru ca neob i
şnuita-
i t srăl
ucire să nu- l
trădez e nî mijl
ocul veşnicei bez ne d e pe pământ .
Aşa trecură anii
,şiSai an se î năl ţ
ă,sporind mereu î n
frumuseţ e şi î
nţel
epciune.Î n af ara pi ei
lor de capră cu ca re-şi
aco perea trupul, braţele şipi cioarele,purt a un obrăzar i nd
piel
e d e capră, anume cr oi t ca să -i ascu ndă nu numai f aţ
a, ci
şi ot
t cap
ul . arI cân d se dez brăcaî n bor dei, s e l umi na
bordeiuldest rălucireanemai văzutăaflăcăul uideaur ,şinu
se afl au în l umeaî ntreagă părinţi mai mândri de od raslal or,
decât Gl
ana şiTa .
Dar o î nt âmpl are neagr ă schi mbă t i
hna t raiului di n
bordeiuldepemunt eleCut a.Sai an seî ntoarseî ntr
- un rând
acasă,î ncăl
zi t de al ergătura după o ca pră ceserăzl eţisedi n
turmă şi , n emai pu tând răbd a pe el pi ei
le sub car e-
şi
ascundea st rălucirea , şti
ind de al tminteri că î n bord einu- l
paşte nicio pri mej di
e,sedezb răcăşinu păst ră decâ to f âşie
de pi el
e de ca pră î n juru l co apselor. Orbi t de st rălucireaf ără
seam ăn a f ecioru l
ui, Ta , păst oru l
,î nch ise och i
i. Şi t ocmai
atunci răsu nar ă de- afară ur l
ete cu mpl ite şi st rigătul
deznădăjduit al Gl anei, care r t
eb ălui
a pe â lngăbordei :
— Lupi i
!Sări ţ
i,săriţi!
Fără a preget a o cl ipă, Sai an senăpust i afară, în bezn ă, şi
16 Chi
p de au
r saa
, de lc
(hi i
p) şaa
(ur)
.
l
umi na pe car e o răsp ândi fu at ât ed vie,î ncâtup l
ii se
ri
sipi
ră î
nsp ăi
mântaţi, chel
ălăi
nd ca ni şte căţel
andribătuţi
cuvarga.
— Fugi
,fugi… Int
ră-n bor
dei!stri
gă f
emeia,veni
ndu- şiî
n
fire.Păzeşt
e-te,Saian, de ochii narţ
il
or!
Dar era prea t ârzi
u. De su s, idn înălţ
imile ceţ
oasei

N
bear
zntazu
afăba,
ră sfOr
â mag
rşitce-
nvv
ăzu
ăl se
ui neobi
apămâ nt şn
ului
. ta strălucire spă rgân
d
— O, Bi rgun, spuse el cu mi rare, tu care căl ătoreşt
i
întruna şicu noştilumea muri toril
or a mi bine decât ori
car
e
dintre narţ ii nemuri tori
, ărsp unde: oa re, t r
sălucirea ce se
vedepepământnuvi nedepemunt eleCut a?
—Î ntocmai ,leu cu coama zbâr li
tă,dădu cuvântzeulcu
aripi de l il
iac, după ce- şi zvârli privi
ril
eî n va l
e.
— St rălucireaaceeaeoj ignir
ef ărăseamăn,st rigăZubal a.
Atunci,gândi tor,Ormagî şitrecudeget el
epri nbarbă.
— Cepoat est răluciat âtdeapri gîn preajmabordei uluilui
Ta,păstorul?înt rebăel.
— Porunceşt e- misă i scodesc,î ndrăzniBi rgun,i arOrmag
rost
iî nciudat:
—I scodeşte dar ,căci ,i ată,nu- mivoigăsil ini
şt ea până
când nu voicu noaşte ad ev ărul!
Şi, cât aisu fla puf ul de pe un fir d e păpădi e,craini
cu l se
repezi pe p ământ şi , răsu flând di n gr eu, se-napoi e d egr
abă-n
Nartazuba.
— Eibi ne?st rigarăînt r-
ungl asOrmagşiZubal a.
— Aflădar ,stăpâne,şit u,put ernicăZubal a,căst rălucirea
ceanea sem uit
ă ţ âşneşt e di n t rupul feciorului Gl anei,f emei
a
lui Ta.I ar eci
f orul acest a, pre n ume S ai
an, ar e trup de aur ,
căci a pur cesdi n l apt ele de aur a l cap reif ugi
tă di n turma
Zubalei, pe car e regel e di n Zi nu nu v- a jer tfit-o od i
nioară,
înşe
lat fii nd de Ta, ăst porul, c i v-a dăr uit n î sc himb pe

j
ert
fel
niceobi
atăcaprăderând…
 — O,t i
căl osul!scrâşniZubal a.
— A cut ezat?răcnişiOrmag,i zbindcu pi
ciorulîn ceţ
uri
le
cucar e N artazuba- i podită.
Atuncisăl aşulnarţ ilor f
u zgudui tşispaime fără nume
brăzdară veşni ca noapte.Ca un l eu răni
tse zbătea Ormag
î
ntre per eiţi N artazu bei şi strigă
tel
e lui , găsind ecou î
n

stri
pămgăt
ânel
teu
, Z
nub
dal
e ei
,r
oamăzb
e n
i
iăt
ea
seu pî
rn
i ch
veaui
pîndei
spătunet
mân te
aţi
,pâş
nt
ăii
ndj
os, pe
că
tunetul e gl asullui Ormag.
— O,ticăloşil
orcu li
mbideşarpe,muri torimaif ăţarnici
decât u Zbal a, arce nar t p oate pipăi ufndul înt unecos al
i
ni mil
orvoa st
re?… Oare t u, vi er
me,t u, strop de nor o,itu,
păstorul
e Ta , n-ai şti
ut cine-i stăpânul narţi
lor n emuri tori
?
Ca o câr pă murdar ă am să t e s t
orc şi ca pe-o p ân ză putredă
am să t e sf âşi
i
, r tăd
ătorule şi em n erni
cul
e Ta!ar It u,
răzbunar e,pi cu ră-mi pe buze u d
lcea ţa mi eriit ale,că cii
nima
mi-ef ript ă pe grăt aru lîncins al uri i
!
Aşarăcneaput erniculOrmag,zbuci umându- secaun l eu
rănit de moa rte,şiZubal a îl aţâţ a cu vorb e veninoase, şizei
i
şizei ţ
ele ă tceau, necu tezâ
nd să -i al i
ne mâni a.
— Du- t el a Mast ara, Birgun, hot ărî el înt ru t ârziu şi,
pen t
ru î nceput, poru nceşte-
i să pece t
luiascăpl eoapel
e lui
Saian, pent ru ca Tasă cunoasc ă gh eara l ui Ormagşi să se
zvârcol
ea scă-n ch i
nurile cele mai cu mplite!
Iar cr ainicul cu ari pi de lil
iac zori să-mpl i
nea scăporu nca
stăpânului , şi -nfăţişându-se î nt unecat ei Mast ara, î i
împărtăşidor inţa u li Ormag.
— Cuvânt ull uiOrmageî ni nima mea,spuseMast ara şi
îndată, găt indu- se de drum, urcă î n st răluci t
oru-i carde-
argint,t ras d e n ouă fiar e,neg re ca och ii ei .
Asemeni unei săgeţ i zbura carul Mast arei , şi-n car ,
neasem ui t de r f
umoa să, zei
ţa stăt eaî n pi cioare.Di n văluri
le

cer
ni
te şidi
n va
l
uri
le părul
ui negru
, revăr
sa
t n
î i
nel
e pe
umer i,faţa al
bă a Mast
arei, ni
cicând ati
nsăde u nda vreunei
simţiri, răsă
rea î
mpiet
rit
ă şi ece.r Căci nima f eci
oarei
întunecate, ce stăpâneşte î mpărăţi
a Mas tazubei
, nu
cunos cuse vreodat
ă un fior , măc ar că at unci scoi
cile
urechilor nu-i er
au încă acop eri
te de argnitul capacel
or
tăcerii
.

A
vârfş
ua,
l l
mui
ni
nş
tt
i
et
l
uă
iCşi
utr
e
a.cŞ
e,
,a
i dj
âun
ns
de-
u Ma
sejst
osad
ra
nl
i aar
c b
uord
l ei
eidu
el
-ad
re
gi
npt
e,
intră î n bordei, unde T a, păstorul, şiGl ana n- o vă zură şin-o
auzi ră, de vreme ce zei ţa se -araăt numaice l
or pe car e-
i
vesteştecăauacoborîî nneagr aMast azuba.
— O,Sai an,muri torcu pi eledecapră,spuseaşadarzei ţa
fecioară, văzând căflăcă ul, ca
re a bia seî ntorsese în bordeişi
n-avu sese ncăîvr eme săl epede n iciob răzarul,e a cop er
i
tt ot
de-o bl ană asp ră cacea de ca pră, o, Saian, pregă t
eşte-te,căci
cl
ipa drumul ui din urmă a sosi t pentru tine!
— Păcat,r ăspunse Sai an,flăcăulde aur .Dacă- aifi fost
bărbat, m- aş fi l upt at cu tine, măcar că ţ i
-e hărăzită
nemurirea. Dar eş t
if eci
oară, Mast ara, şibraţ ul meu nu t e
poatel ovi
…
— Preamul tvorbeşt i,muritorulecu pieledecapră,spuse
cu asp rime put ernica nart ă, şiprea nesoc oti
te ţi-s vorbel
e
mul t
e!
Dar, din t ot ce rost
isezei ţa, Saian auzidoar cu vi
ntel
e ce-i
batj
ocoreauî nfăţi
şareaneobi şnuită.
— Dacă e să cobor î n Mast azuba, spuse elde aceea,
î
ngăd ui
e-mi să cobor aşa cum sunt ,l epădând măc arac um
păroasele p i
eipe c ar e-
am f ostsi l
it săl e portde a l naştere!
Şi, grăind ast f
el, flăcă ul de aur sm ulsepi ei
le de c apră ce-
i
acopereau t rupul şi se -arăăt zei ţ
ei î n st răl
ucirea l ui
adevăraăt. p Oai
ţul s e stinse par că î n bor deişiMast ara
scoaseun st ri
găt, apărându- şicu pal mele och iifulgeraţ
i de

l
umi
na ceâşn
ţea i
n
d t
rupul l
ui Sai
an.
 Şi-n cli
pa acee a pasăreade f um a drag ost
eii sest recură
nevăzută printre buze şi -
şiî nfipse ciocul în i
nima zei ţ
ei
f
ecioare,căci Vi
hta vegheaasu pra lui Sai
an, aşacum cap ra
fugi
tă di n t urma Zubal ei o rugaseod inioar
ă. iŞ niima
neîmblânzi
tă a Mas t
arei s e st
rânse de chi nul dul
ce al
dragosei
t şi, pent
ru întâi
a oară de când Ormag iîîncr
ed inţ
ase

nea
deopgrari
ot pecet
vă, te,
remuzei
răţaşiî
nai
sentea
sfi
iî că
nar
ei
i a
nteana
urţ
nui
ii şi
mur r
eg
iti
ori se
ed âsfi
rna
du
.
Plecându- şipriviril
e, zeiţa şopti
, abia auzit:
— St răluci
toruleSai an,tu,careceldintâiaiînfruntat-ope
Mast ara, n u purt a pi că celeice ţ i - s
a-nfăţişatdin î naltă
poruncă…
— Aivrea să mă- nşelicu vorbe mieroase,după ce până
acu m m- aibat j
ocor it? i
îrăsp unse nîsăcuasp ri
me fl ăcăul de
aur. Dacămi se er ce să-
mi l as pleoapel
e p ecetl
uite,iat
ă, su nt
gata. Dar p ăst rea ză-
ţi mi nciunil
e pen tru t i
ne şi -
mpl ineşte-ţ
i
slujba în tăce re!
Atuncipurtăt oarea peceţ i
iî şimuşcă buzel eşisecl ătină,
i
ar pe ob raji
i neî nchipuit d e albi ai n arteiî nflori floa rea
purpuri e a ur şi nii, ca r u
ma d e oc
f auneipal me.
— Pe câtde f rumos,pe at âteştide crud,Sai an de aur!
gem u Mast ara, şiVi hta, car e âf
lfâia încănev ăzut ă deasu pra
capul ui ei
, se mi l
osti
vide zei ţa f eci
oară şi , st recurându- se
printre buzele l ui Saian, î şiînfipse ci ocu l ascu ţit nî i nima
flăcău lui
.
—I art
ă, o, i art ă-mi cuvint el
e proaste, se rugă at unci
Sai an, văzân d pen tru î ntâi a oar ă deznăd ejdea di n oc hii
frumoas ei fiice a l ui Ormag.Bi necuvân t
ată fie put ernica
Zubal a care eta - adus p e u lme,şibi necuvân tată cl i
pa în ca re
ai păşi t peste pragu l acest ui bordei! Binecu vântat ă, neaga r
Mast azuba, dacă pe î ntinderil
e ei î ţi por ţi paşi i, şi
binecuvântată neagra- ţi pecet e, dacă pecet luindu- mi

pl
eoa
pel
e mi
î va nî
gădui să et p
ri
vescer
e
mu!
 Aşaser evărsadragosteaî n şuvoiulcuvint
elorluiSai
an,şi
Mastara le a scul
ta cape u n cân tec
,f eri
cit
ă cu m nu băn ui
se
că oapte fivr eodat
ă.
—Î ncă şiîncă vorbeşte-mi,Sai an de aur,se rugă zei
ţa,
î
nch i
zând och i
i. Leagăn ă-mă- n l eagă
nul cu vintel
or t al
e şi
st
ăpâneşte-mă cuvr aaj glasu lui tău…

suŞiS
flă îai
na
drn r
ăgoost
sii
t
ţi
lot
o
,at
r e l
şi u
jr
ăuă
dmi
ănftel
rue de ea
museţ d
rago
Masst
e
t p
e
arei ca
, slre
ăvi
ndV
i
-h
ot
-al e
n sti
h şi -n cânt. Dar, pricepând că cei doipotrămâne p rea
multă vreme f aţă-n faţă, uitând de t ot ce- iî nconj
oară, şi
temându-se că put ernici
i p ări
nţi ai as Mtarei, O rmag şi
Zubala,potbăn ui ceva,Vi ht
ai zbi cu aripa o oa l
ă de p ămân t
aflat
ă p e masă , şioa l
a căzu, sp ăr
gându- sepe po deaua de u lt
.
Ca deştept
aţi dintr
-o vrajă, Mastara şiSai an t resări
ră.
— Dă-mimâna,i ubi
tulmeu deaur ,spuseat uncizeiţa,şi
aşa, cuSai an de mână, i eşidin bordeişise su iî n ca rul eide-
argint.
Cel e nou ă fiar e negr e se -
aşternură drumul ui, şi car ul
zbură,neau zit şi nev ăzu t
, prin mar ea poa rtă de pi atră ce -
nch i
de î mpăr ăiţa din ad ânc,pri n pân zele focului negru ce -
mprej muieî ntunecaat Mast azuba,pen tru a se op ri înaintea
palatului de st âncănea gră al împărăt iţ
eif eci
oare.
Cu mi rare priviSai an pal atul ri dicat umai
n din pi at
ră
neagă r şiar gint cu rat. Per ei
ţ
i er au negri şiduşu melel
e de-
argint, ogl inzi de- argint pri veau di n t oate î ncăper i
le
desp ărţ
ite pri n per dele gr eel de-argint, sca unele şimesel e
erau ci opli
teî n piatră nea gră şif ăcli
ile ceardea u pri n co lţuri
împrăştiau o u lmină ar gintie.
Daro nou ă strălucire sc ăd
lă pal atul de î ndată ce Sai an
păşipest e prag.Şi , dacăt ăcerease- nstăpânisede mul tî ntre
pereţii negr i
, cân t
ec eel răsu nau acu m f ărăn-cetare î n
încăperile largi.Îmbăt ată de bucu ri
a drago sei
t, Mast ara nu

se nî
dur
a să-
l păr
ăseasc
ă pe S
aian şinumairar
eor
i se m
ai
sui
a î n carul eide-ar
gint, pentru a coli
nda pământ ul şi
-a
pec
etl
ui p leoapel
e ce
lor ce t reb ui
au cob orâi
ţ nî neagra
Mastazuba.I ar
, cân
d se hot ăra,t otuşi
, să se despartă de
Sai
an, î şi ap ăs
a neagr a pec ete doar peste pl eoapel
e
murit
oril
or care-
o ch
emau de b unăvoie,lăsându-
ila r ost
uri
le
l
or pe cei c e cunoşt
eau bu curia. nIima neîmblânzi
tă a

pur
să-
lt
ăt
îogăd
n ar
ei
uiede p
pec
e e
ăt
p en
mâ ste
, mu
şiinai
ciî
nu
dn
atăcop
ceil nn
u mu
u cobri
tor
orî no
î ru
vrega
mea
aceea î
n peşt eri
l
e M astazubei.
CăciMas tar
a şi Sai an av eau acu m un f eci
or, pe care-l
17
bot
ezaseră Cadumal . Şi Cad umaler a frumos ca şipări
nţii
ce-
i dăduseră vi
aţă şi-aveaoch i
i neg riai Mast areişimâi nile
de aur ale u li Sai
an…
Dar, din pri ci
na î nt
uner i
cului fără margi ni ce omd nea pe
pământ, O rmag nu văzu mul tă vreme că oameni i se
înmul ţesc, pu ţi
ni fii nd acei a pe car e-
i acoperea pul ber ea
galbenă a ui tări
i. Ci zeii şizei ţ
ele seadunară î ntr-un r ând în
jurulj i
lţ
ul uidepâcl ă alcălăreţ
uluinori l
ornegrişi,păşi nd
înainte,Gurz seî nfipsebi ne pe pi cioarel
e-
i vânj oase, grăind
astfel
:
— O,l eu cupi eptulde-aramă,slăviteOrmag,i atăcănarţ ii
nemuri tori au och i
i veştezi, şit u nu l e vezi durer ea şinu- i
întrebi de p ăsuril
e o lr…
Şi se -ncr untă O rmag, i
scodind mân i
os:
— Cepri cinidemâhni repotavea narţ ii?OareNart azuba
nu- i de aj uns de- ncăpătoare pen tru ei , şi râvn es c pal ate
oseb i
te n î ca re să-şiascu ndă t ai
nel e?
— Nart azubaedeaj unsde-ncăpătoare,Ormag,şinarţ iin-
au t aine d e ascuns d ecât faţă de muri t
ori
, răspunse u Grz.
17 Neput
ând înţ
elegeostrul som
nului
, Vamiţ
iil-
au expli
catcum s-
au pri
ceput
. Faptul că avi
ţ
a cont
inuă nî somn, î
n ci
uda uneimorţ
i
apar
ente,i-
a determinat săsimbol
izez
e so
mnul prin f
ecioru
l
Mast
arei
(
moart
ea
) şi
-
al l
ui Sai
an (
pri
nci
pi
u al vi
eţ
i
i)
.
 — Oareturtapământ uluiasăritdepet al
geru-
idepi atră,
şitoate s-au învăl
măşi t pe pământ, şinarţi
i nu-şimai gă
sesc
t
em plel
eîn ca re le placesăfie sl ăvi
ţi
?
— Pământ ulnu s-a cli
ntit
,Ormag,şit emplel
e se înalţă
f
alnice epo lcuri
l
e olr
, mai sp useGurz.
— Oare oameniiau ui t
atde cinst
ea cuveni
tă narţ
il
or,şi

f
Numu
art
azluber
jt
a?fel
nicel
or nu mai su i
e sp re î nălţ
imil
e ce ţ
oasei
Atuncizeiişizeiţele gemură,i ar Gurz îşilăsă capulîn
piep
t, clăt
inându-şit ăcu t braţ
ele n îci
nse cu inel
e de a ramă.
— Vorbeşte, dar
, nart al război ului! porunci Ormag,
plecând către Gurz marea secu re d e os aut er
pii
.
Şi
, dându- i ascult
are,Gurz o rsti astf
el, cuamărăci une:
— Nucăvreausămări dicîmpotrivaZubal ei
,stăpâne,dar,
dându-i pe mân ă pămân tul, pătimim as t
ăzi cu t oţ
ii
. Bezna
grea ce -nvălui
e l umea nu t e-ndeamnă s- o pri veş
ti şinu- ţi
îngăd uie să desl uşeş t
i cel e cesepet recpe pământ , ba î ncă
mai puţ in cee a ce se vonz
eşte că se ntâmp
îl ăî n dep ărt
ata de
noiMas tazuba.
Şi di n nou gem ură zei i şizei ţ
ele, nt îinzându-şibraţ ele
către j il
ţul de pâcl ă all ui Ormag,î n vr eme cedoa r Z ubala
strigă cu mânie:
— Cef eldevorbeproast e-ţizboarădepebuze,Gurz?Oar e
tu, nartal răzb oiului, nu şt i
i rost
ul strajeica re mântuie ades
o î ntreagă oşt
ire? Şi cu m de nu- ţi pui at uncist rajă gu ri
i,
primej duindu- ţ
i cap ul sec, nărodule Gurz?
— Lesne- ţivi
ne-agrăi ,Zubal a,seamest ecăî n vorbăşiPil,
zeul cel strâmb al şot i
il
or , căciburt a pl ină râde de burt a
goală!De bună se amă,car nea iezi
lor e d au r ef ragedă şi
gh eara oafmeinu t e n îcear că i n
cicâ
nd…
Şi cu amarni ce cu vinte - lar fibat jocorit Zubal a şipe zeu l
cel strâmb, dacă Ormag n- arfi i zbit cu pi ciorulîn ce ţuril
e

podel
ei
, cerâ
nd săse acă
f tăcere.
 — Punef râu vorbel
ormeşteşugit
e,Gurz,şinu te-
amest eca
î
n t reburi cenu t e pri vesc, il
! Pts
rigă st ăpânul narţ
il
or
nemuritori. Apoi, gr
ăiţ
i desluşi
t.
AtunciGurzî şiumflăpi ept
ulstrânsî
nl anţuridearamăşi ,
posomor â,t dădu cuvânt:
— Priveşte pe pământ , Ormag, şi numără f ocuril
e

j
ert
f
Şel
inpi
c
re
ilor
vi ! magspr
Or e p ămân t şivăz u un si ngurf oc id
n care
por
nea f umul bi nemirositor şi, mi rându-se foarte în ini
ma
l
ui,înt rebă cu neli
nişte:
— Au,cesăî nsemnel ipsafocurilor
,Gurz?
—Î nseamnă că de mul tă vreme Mast ara nu mai
pecet
luieşt
e pleoapel
e muri tori
lor, car
e-au ui tat de teama şi
ci
nsteacu veni
tă narţi
lor! Numai î n ini
mi l
e n art
elor şinarţi
lor
nemuritori semai păst rează lege
a şit u, Ormag,n- ai si
mţ i
t
gheara f oam ei scurmân du-ţi pri n măr untaie, de cât oar
d
pen t
ru că t e-am l ăsat es adsă sor bi f umul unor er jt
fel
nice
întâmplătoare,ce ne er au î nchinate nou ă.Lov eşte oam eni
i
care-şiridicăf runtea! Am răbdat câ t am put ut
,l eucupi ept
ul
de-aramă, dar a cu m, iată, su ntem sl abi şit rişt
i şi-
abia ne
maiţ inem pe pi ci
oare… I ar, pri vi
nd cu l uarea-minte către
narţii nemuri t
ori, Orm ag î i văzu î ntr-adevăr slabi şit rişt
i şi-
abia ţ i
nându- sepe pi ci
oare,aşacănel i
nişt
easp ori î
n i nima
lui.
— Dece?î ntrebăel,zbuciumându- sepej i
lţu-idepâclă,de
ce ne obi deşte neîndu plecata Mas t
ar a?… E vremea să
vorbeştişisă-ţ
iaperifiica,Zubal a!
— N- am ce vorbi,narţinemuri tori
,spuse î nsă cu teamă
Zubal a.Nu şt iu maimul t dec âtvoice se petrec
en- neagr a
Mas tazuba…
Atuncizeiişizeiţel
elihnit
edef oamest rigară-ntr-unglas:
— Zubal a e de vină,Ormag!Mant aua- ineagră î nvălui
e

l
umea,
şini
men
i nu poat
e vedea
des
l
uşi
t cese pet
rec
e pe
pământ. Cât despre nîtunecata Mastazuba, şt
ii bi
ne,ni ci
unul
dint
re noinu s- aî ncumet at vr
eodată să-i ca
lce otharul
!
Şi se dri
i
căOrmag şi ,î ncr
untat, pri
vică t
re pământ . Bezna
eracu mpli
tă, i
ar i l
cu ri
cii pâl
pâi
toriai opai ţel
or n u izbut
ea u
s-o alunge,ocufril
e mărunt e ale f ăcl
ii
lor nu i zbutea
u s- o
spulber
e.

—
văz A
duş
ht
ue
lpc
t
auţi
-mă
ma ,
ean
r a
ser
cţ
i
u!
resp
deus
oe
s aOr
pma
uteg
ri,ş
i i
s,
enîmp
ăpuu
sn
tgâ
idnd
i
n
înal
tul Nartazubei.
Ca undel e unui l ac nî car e cade opi atră, cercuri de aerse
mişcară prin văzd uh î n jurul stăpânul ui narţi
lor emn uri
tori
,
aler
gând pân ă-n ce a din urmă depăr tare şi purtând pân ăl a
ea spai ma, numel e pu terni
cului Ormag . Şi nori i se
zdrenţ
uiau capânzel e sf
âşiate d e vânt, şipăsă rlie se cl
ăti
nau
în văzduh cape marea- n furtună cor ăbii
le,şipe u nde rt
ecea
Ormag se răsp
ân deauval uri de ă tcere.
Aşasenăpust eaprinnemărgi ni
reaînt i
nderilorîntunecat e,
se năp ustea cu bar ba şi p let
ele flu turân d cumpl i
t, ar
i
man ti
a-i de ge r ăsa
l î n urmă o dâr ă vi neţi
e.Şi nu se p ori
Ormagdec âtîn val ea stân coasă, închisă e d mar ea oart
p ă de
după ca re nimen i, nici
odată, nu s- a mai î ntors.
Nea gă
r şiî nal t
ă er a poarta de p i
atră. Zăvor âtă er a cunou ă
zăvoa re.Şi -o linişt
e gr ea, ce apăsa urech i
le ca o dur ere,o
linişt
e gr ea domnea- naintea mar i
i por ţi de pi artă a
Mast azubei.
Dar r Omag at inse pe rândcel e nouăzăv oa re cu mar ea
se cure d e os aput eri
i
, şiză vo
arele sees d
f
ăcu ră, iar cele două
laturial e porţ ii de pi at
ră se desch i
seră î
ncet şi fără larmă
pes te pân zel
e f ocul
ui negr u ce- mprejmui e î mpăr ăţi
a
Mast are.i Pânzelef ocu l
ui negr u săl t
au şise zb uci
umau, aci
repez i
ndu- se pân ă l a înăl ţ
imi am eţit
oare, aci ăzâcnd şi
jucândl aunst atdeom.Î njurullornu sesi mţeacăl dură,şi

doar i
l
cărri
i ar
gint
iif
ulge
rau î
n bezn
a flăcă
rli
or n
îtuneca
t
e,
cani şt
e să geţ
iî nsu
fleţit
e de-
o ciudat
ă viaţ
ă, f ără sea
măn î n
l
umea v i
e de pe pămân t
.
Încruntat, Ormag î ndr
ept
ă marea secure de os a put eri
i
căt
re zb aterea pânzel
or de o
fc n
eg ruşi, cugl as utnăt
or, vest
i
:
— SuntOrmagşinumel emeuespaima!
Atuncizidulflăcăril
ornegresenăruiînai
ntea st
ăpânului

narţ
de i
lori
spa n
emuri
mă, tori
şileuşi
l flăucă
c r l
ie se
coam a pzl
ecar
bârl
iă
tăîntlăt
recuuri,
prca
intî
rempel
inse
e.
Flăcărli
eî ntunecat
e al cătui
ră apoi î ndată din nou st avi
la vie,
i
ar poa rta de p i
atră se nî chise eau
n zi t
. Şi nea sem ui
t de mare
fu ui mirea lui Ormag,dac ă văz u că, di ncolo de pâ nzel
e
f
ocu l
ui negru ,încep eao a ţră de u lmină.
Împărăţia Mastareise- nti
ndeacâ t vedeacuoch ii
, piet
roasă
şiasp ră, cascob ită-nt
r-o singură stâncănemăsu rat de mare.
Tălpi
leluiOrmag căl cau peste pi
atra neagră,lustruită de
noianul de ă tl pi ale celor cee dvea cu ri că zuseră su b put erea
întunecateizei ţe.Î n drea pta şi-n stânga , dep arte,seî năl
ţau
pereiţ
i d e st âncă î n ca re se că scau, a l î nălţi
mi el furit
e,
vesti
tele peşterial e Mastazubei
,şi -n gurilel or se mi şcau
umbre î ntunecat e,umbr e de bărbaţ i, de f emeişicop ii. Tufe
de i arbă neagr ă,umbre de i arbă,răsă reaupri ntre st ânci
;
trunchiuri negre, umbre de t runch i
uri, seî nălţau i cişico lo,
purtând cu i
buri negr e,umbr e de cu iburi, pe cr engile n egr
e.
Cân d şicân d, o pasăr e neagr ă,o umbră de pasăr e,f âl
fâia,
lăsându- se pe unul di ntre cu i
buri. Şi ,î n t oa tă întinderea
aceea nea gă
r, st âncoasă şiasp ră, aer ul f remăt a neau zit, de
parcă su meden i
e de buze l -ar fi so rbi
t şii - ar fi t ulburat
încremen irea, rost i
nd cu vinte ce l upt
eaupri n văzdu h, umbre
de cu vinte,zbăt ându-se evnăzut, ca omar e mul ţi
me d e aripi
moi . Darni ciun su net nu se au zea, niciun gl as u n răzb ătea
prin apăs ătoa rea t ăcere a Mas t az
ubei , măc ar că Ormag
simţeape a fţă, pe mâi ni şipe p ici
oare mi şcareaadi eri
lor abia

gh
i
cit
e,î
n car
e băn
uia că se asc
und rugăm
i
nţi
, umbre de
rugăminţi nedesl
uşit
e.
Iar
, ciudată şinepot
rivi
t
ă cu l ocul
,o l umină auri
e scăl
da
înt
regul t ărâm al Mast ar
e,i fără ca st ăpânul narţi
lor
nemuri t
ori săpoatăînţ
elegeedu nde zv
iorăşt
e…
Încruntat
, merse mai epdart
e,st răbăt
ând înti
nderi
le pe
care niciun nemuri
tor un cu
tezase să le cer
cet
eze,şimant i
a

de ger
măsu i-
ră ce î
j
nuca
aint î
nl
a, j
uuru
minl
at rupul
ui
aceea ,r
au ca
ie osp ae
ormen
apinţ
ara
cre t
ăşiă
,cut
ă.
când Pe
aj
unseî nainteapal atului negru al Mast arei, văz u căl umina
ţâşneşt
e pe f erest
re, revăr sându-se-
n şuvoai e ce se
răspândeauî nî ntreaga umel din ad ânc.
Pufnind pe nări , pătrunse în pal at , şi dând î n l ăt
uri o
perdeade- argint, o văzu pe Mast ara şez ând î n j i
lţu-
i negru.
Un muri tor de aur , d eo
- orb i
toare st rălucire, iîst ătea la
pici
oare,cu ca pul în poa l
ă, iar nîî ncăper e răsu nau hoh otee
l
unui băi at, cu m st ăpânul narţ il
ornu mai văzu se, un băiat cu
och i negri şimâi ni de a ur.
Dar n u
da î ngheţ ată ce seăspân r dea di n fii nţa lui Ormag
ajunse â pnă la Mast ara. Un st rigătî iţ âşni printre buze, şiea
se ri dică di n jilţu-i neg ru, pl ecându-se nel inişt
ită înai
ntea
vinetelor pri viri de gheaţ ă al e cel ui ce st ăpâneşte-n
Nar t
az uba.
— Fi i bi nevenit
, pări nte al meu, spuse cu voce
tremurăt oare zei ţ
a.
— Făţ arnică fiică a f ăţarnicei Zubala, rost
i posomorât
Ormag,ci ne su nt ace ştia care domnesc î n pal atul hărăzi
t
Mast arei, nart af ecioară?
Atunciseapropi eSai an,demânăcubăi atulCadumal .
— SuntSai an,feci orulluiTa,păst orul,vorbielhot ărât,şi
Cadumal e eci f orul nost ru, al meuşi -
al Mast arei.
Dar, caşicu m nu l -ar fiau zi
t, Ormag nu- lî nvr
ednicicu
vreopri vire.

— Oar
e,pl
eoapel
eluiSai
an nu t
rebui
au pecet
lui
te,şiTa,
păst
or ul, nu t rebuia să presar
e pul berea galben ă a ui t
ări
i
pest
e t rupul d e au r al eci
forului său ? î ntrebă stăpânul
narţi
lor nemuri t
ori
. Oare, Mastara nu t rebuia să rămân ă
pururi fecioară, neî
ndupl
ecat
ă şirece, casp ada l ui Gurz?
Atuncizei ţaîşibiruitremurul
,î şiîndreptăt rupulşi -l
î
nfrunt ă cu -
amare şi apri
ge cuvi
nte:

mi—
-aDe c
muemi
şcat -a
i
nii
dărui
ma… tToat
oi
nimă,
e n pt
arări
elnt
e ena
elme
muriu
t?I
oarat
e ă,
ăVi
s ht
sea cu
bure
de sărbătoareadrago stei
, şinumaifii caput ernicul
ui Ormag
să rămân ă-
n vec iî nchisă î n cu şca st earpă a f eci
ori
ei? Îl
iubescpe Sai an şini men i
, ni cit u, părinte,nu- l va put ea
scoate di
ni nima mea!
Frumoasăer a astf
elMast ara, răzvrăt
ită şif remătând, şicu
privi
ri
le-
aprinse de f ocul viu al drago sei
t! Dar f rumuseţea-i
pasăre albastră şizu rgă
lău de cl eştar,iar vr ereal ui Ormag –
săgeată de ar amă şi călcâi de cr emen e…
— Făţarnică, de nouă ori f ăţarnică Mastara! scrâşni
st
ăpânul narţ il
or nemuri tori
. Nu- il oc de dou ă sp ade-ntr
-o
si
ngură t eacă, n- ai şt
iut?
Şi, grăind ast fel
,î nti
nsemarea sec ure de os a put eri
i şi
-i
at
inse, pe â rnd, ur ec
hile-amândou ă.
Şi dou ă capace e- dargint astupară auzul Mast arei,lipindu-
sede p iel
eaal bă a urech i
lor ei.
— Saian! Cadumal ! strigă zeiţ
a, dar gl asuril
el or nu
t
recură pri n ca pacel
e ă tcerii
, şi-n va n se r st
ădui Mast ara să-
şidesp ri
ndă zăvo arel
e d e a rgi
nt de a l urechi.
Saian o cu prinse nîbraţ e şi Cadumal i se găţ a ă de vă l
uril
e
cerni
te.Le ved eabuzel e mi şcându-se, dar ni ciun su net nu-i
r
ăzbăt eaî n auz, şidoa r glasull ui Ormag t r
ecupri n cap acel
e
t
ăcerii, aspru ca goa rna l ui Gurz, cân d ve st
eşte-nceputul
măcelului:
— Surdă veifi de aziî naintela glasuril
e vieţ
ii
,auzicu

sp
aimă st
ăpân
alumi
i di
n ad
ânc,i
ar ad
Cumall
e v
a ami
ntiî
n
vecimuritori
lorcăau aseî nt
indecândvaî n casadepi atră,
în care nu-il oc ecât
d pen tru un si ngurt rup! St
ăpâni vor fi pe
jumătatedinvremeacel i
-ihărăzit
ă,darcealalt
ăj umătateva
fi î ncă din anii vieţ
iil or at a, Mastara, ca ped eapsă pent
ru
călcarealegii şi pent
ruj ertfel
nicel
e sti
nse.
Apoi,chemându- lpe Cadumall a si
ne,Ormag î iat i
nse

bu—zel
eă
P cu
rinma
te,r
e
sa
t s
rige
ăcur
zee
iţ
ad
,eco
esf
a
acput
i
? e
Iri
a i
.
seama,buzelecopil
ului
sunt f raged e…
— Pace,Mast ara.I ar tu,Cadumal ,suflă asupra mamei
tale!
Şi su flă Cad umalpri ntre buzele-ait
nse dear m
ea secure de
osa put erii şi,i ată, pl eoapele Mast ar
eibăt ură de câ tevaori
încet,t rupul i sedest inseşizei ţ
a sel ungipe duşu mel el
e de-
argint,î nch izând och i
i. Zadarn ic osp ri
jini Sai
an, zadarnic s
e
strădui să -
i ridice p leoapele.
— Cef ace?î ntrebănedumeri tCadumal .
— Doarme,răspunse Ormag,aşa cum t oţ
imuri t
ori
ivor
dormi de a ziînai nte oj umăt at
e di n scu rt
a lor viaţ
ă. Iar ceea
ce s uflit u pr i
nt re bu ze, Cadu mal , se v a numi somn… Cât
desp re i t
ne,Sai an de a ur, nu t e em
t e,că u nte-
am ui tat!
Şi, vor bind ast f
el, Ormag se î ntoarse, dădu la o part e
perdeau a de- argnit şi-if ăcu se mn să- l urmez e.Şi mer se cu
Saian până l a unul di ntre pereiţ
i de st âncănea găr, şi-
n f aţa
uneipeşt eri seopri .
— Voi , cei dinăunt ru, porunci Ormag î năl
ţând marea
secu re d e o s,părăsi ţi peştera!
Şi- o mul ţi
me de umbre se năp usti
ră pe gu ra peş t
erii
, şi
aeru lf remăt ă de g l
asu ril
el or n eauzit
e.Sai an le privicu mi l
ă,
când, şop tind cu vi
nte ned esl
uşit
e,Ormag î l at
inse cu marea
secure de os , şi băr batul de au r si mţi cum o pu t
ere de
neînvi ns i î apasăgru mazu l. Se sili săi se mp îotrivea
scă , dar

put
erea aceea
năp
rasn
i
că î
l d
obor
î
, şi le căz
u înt
âi nî
genunch i
, apoise spri
ji
ni cu pal mele în piat
ra lust
rui
tă de
tăl
pile tuturor cel
or intraţiîn Mast azuba, de la încep
utul
veacuri
lor.
Şi braţele iseschi
mbară î n labe,degetel
e-
n gheare,gur
a şi
nasul i se pref
ăcu
ră-n bot , şi-o coadă prinse a-i bate
coapsel
e,î n vreme ce rutpul i se cop
a eri cu-o bl
ană de aur,

scu
carrt
e ăumb
şi d
eea
rlessă
.
eÎnnsp
ă
ăpi
umâ
sti
sn
eta
r
ăt,lS
aaia
pn
orse
uncarep
lezi
ui în mag,
Or peştera d
ei
car n
ati
nse cu am buza de pi atră,f ăcând să se veasc
i ă o poar t
ă
zăbrelit
ă, o poa rtă de aur ce- nchi
segu ra peşteri
i. Saian voi
să r găiască. Dar nimeni n-avea să fl a
e vr eod
ată ce ă nzuise ăs
spună, că c,iîn l ocu
l vorbel or omen eşt
i,r ăcnetul unui l eu
zgudui î nti
nderil
e negr
eiMast azu ba.
Şi răcn etul acel
a răsună at ât de cu mplit
,î ncât palatul de
argi
nt t resări
, şiMast ara sedeşt eptă din som n, ridi
cându-se
de p e a rgi
nt ul duşu mel el
or.
— Sai an,st rigă ea,nevăzându- şiînî ncăperebărbat ulde
aur. Sai an al meu , unde eş ti?
Cadu malî ncercă să- i spu nă că Sai an pl ecas e cu Ormag ,
dar gl asull ui nu t recea prin argi ntul ca pacel or t ăceri
i, şi
nelinişt
easezb ăt u în i nima Mast arei. Atuncirăcn et
ul ca re-i
zgudui se alpatul răsu nă di n nou şi , si mţind căduşu melele i
se a cl
t
ină su b picioare,î nsp ăi
mânt ată, zeiţa se ă npusti afară,
unde dădu cu oc hii de r Omag .
— Sai an! gemu ea, î nti
nzându- şi braţele căt re Ormag.
Părinte al meu ,îndurar e…
— Sai an trăieşte-n Cadumal ,pe car e m- am î ndur atsă- l
trec în rândul narţ i
lornemuri tori, sp use st ăpânul ceţ oasei
Nart azube,at i
ngân du- i pieptul cu mareasec ure de o s.Iată,
pun cer c de gh eaţă-n jurul i nimiit ale,Mast ara, pen tru cape
vii
torsănu- mimaii eşidinvoi e!
At uncifoculvi u aldragost eisest i
nseî n pri
virilezeiţei,şi

f
aţa neobi
şn
uit de al
bă i se î
mpi
etri
. Buzel
e roşi
i se
st
rânseră, capen t
rua st ri
vige amăt
ul i ni
mii
, care seli
nişt
iî n
cer
cul eide gh eaţ
ă. Şi-o mare tăcer
eî şirăspândi nep
ăsarea
î
n vinele zeiţei
.
— Ce porunceşti,părinte almeu? întrebă Mast
ara,iar
gl
asul eisu nă alb şirece , aşacum doa r gl
asul uneifăpturi
di
n Mas t
azuba poat e suna.

arăŞi
t
ă-
opepetrecu
S
aian,Orm
l
eu agde
l până
a
ur-
.n dreptul peşt
eri
i ză
brelite,şii -l
— Mast aramea!gemuSai an,zgâlţâi
ndaurulzăbrel
elor.
Dar ze iţ
a nu au zi răcnetul l
eu l
ui, aşacu m n- ar fiau zi
t
glasul iubitului .
—Î ţiî
ncredi nţezleulmeudeaur ,spuseOrmag.Vacol inda
cerul, dân d l umiil umina ce se va numi zi , pen tru ca di n
înaltul Nartazubeisăpotve deamai bi ne pământul, şise va
întoarce ai ci, p ent
ru a l umina î ntuneci
mea Mast azubei
,
l
ăsân dî n urmă b ezna ce se va n umi noapt e.
— Cuvânt ultăueîni ni
mamea,spuseMast ara.
Şi se- ntoarse Ormag î ntre per eiţ
i ceţoşiai Nart azu bei, şi
l
eu l de o fc prinse-
a colinda pe certcâ e zi ua de ulngă , pentru
a se na îpoia pe se ară şia- şipet rece noapt ea-n peşteral ui din
Mas tazuba,pe car e Mas tara o î nchi dea cu mân a ei.Î n van
î
ncercă Sai an să se f acă-nţel
es, n î van l i
nse mân a ne-
ndupl ecată ce- l zăvoar de fiec e dat ă.Ca sub put erea unui
blest
em l umina pământ ul , zori
nd s- o vadă pe i ubi
ta-i
Mast ara, a i
r, când o î ntâl
nea, e zţi
a-l p riveanep ăsătoare,
zăvorând cumâna eipoart a zăb reli
tă a peşt eri
i ce-
i desp ărţea
cahot arul a dou ăl umi. Căciaces taaf ost chi
nul născoci t de
Ormag,drep t preţpen t
ru drago sea
t st răl
uci t
oru l
ui Saian şi -a
preafrumoasei Mastara.
De- autncisepomen eş
te de zi şide noap t
e,de- autncise
pomeneşt e de somn. De- at
unci j ert
felnicel
e nar ţ i
lor
nemuri toriard f ără gr eş, e- d
atunci a Mst ara pece t
luieşte

pl
eoap
el
e t
uturor ce
l
or hăr
ăzi
ţ
i Mast
azubei
, şi sp
ai
ma,
numele l ui Ormag, domneşte-
n voie.De-autnci
, din vr
emea
depărtată, câ
nd caprel
e regel
ui di
n Zinu, care păşt
eau ver
zi
le
înt
inderi ale muntelui Cuta,se afl au în se ama păst
orul
ui
Ta…
— De- at
unci!of
tăVam,omulcui ni
maarsă.
Şi-
nt i
ns pe sp at
e-n iarba din poi
ană, prividin nou către

f
ec
săioaj
rul
u l
ui
ngă-nTa şi
-a
neagrlN
a Glan
artei
,
ubca
az re-
a, ş
şi
-iun
o rm
ăda
ejdca
elea pe
nebu ce
neasr
,
că zo
î
lrnid
î
mbol di,f ăcându-l să sa ră-n pici
oare.Piatra şlef
uită îi bătu
piept
ul, câ nd stri
găcă t
re b ol
tă:
— Sai an deaur,îndură-tedecelcaşit i
nel ovitdeOrmag
şidu- lî n împărăţia di n adânc,t u, călătorpe căi nici
câ nd
bătute!
Atunciisepărucăsoarel e,capuldeauralleuluiSaian,se
opreşte-
n l oc, şi slab, ca de l a dep ărtări nebănuit
e,au zi
răcnetul nef eri
ci
tului f ecior a l păst orului Ta. I ar ceva, ca un
şarpe d e ocf pest e sea mă de st rălucitor,l unecăpri n văzduh,
şiVam î nţ el
ese că Sai an î şiî ntinsese coad a de au r spre
pământ .
Neprege t
ân d, o ap ucă,şi cu amân dou ă mâi nil
e prinse a
sui pe coa da de a ur al eu lui Sai an, su i cape od gonul cel
ei
maimi nunat e cor ăbii de p e u lme şi ,î nălţ
ân du-se-n văzduh,
simţi ceva di n cutezanţ a de neb iruit ce- lî nfiorase-n poiana
înţel
eptului din vr emi t recu t
e.
— Vai ,călăreţalnori l
ornegri ,susură at unciînt repereţi
i
de ce aăţ aiNart azubeigl asu l vicl eanalst râmbului zeu al
şoti
il
or, Pil,i a priveşte, ro gu- t
e, col o-
n val e!
Iar, dacăpri viîncot roî lî ndemna Pi l,f oarte semi ră Ormag
şiseri dică de pe i j
l
ţu- i de p âclă.
— Vam?st rigăel,neveni ndu- isă- şicreadăochi lor.
— Misepare că şoarecel et ău se cam î nt r
ece cu gluma,
spuse cu teamă Pi l
. Oare,n- ar fi t i
mpul să -l zvârl
iî n ceamai

adân
că pr
ăpas
ti
e, pe
ntru ca sân
gel
e să-
i hrăn
eas
că
pămân tul şi oas el
e să- i spor ească pu l
beri
le-n veci
neadormite?
Dar st ăpânul narţ
ilor nemurit
ori pufni plin de di spreţ
,
f
ulgerându-l cu apri
gepriviri
.
— Tocmaiacum vreisă-mist ri
cj ucări
a,nărodule Pi
l?…
Şori
celul meu se soc oat
e,de bună seamă,neî nchi
pui
t de

put
meuer
,nîi
c
ţi şi
spur
nâ
,de
t î
otnOrinimava
mag lui
,âd
de
rar,n
îpe
cesp
l
e aima
d
i
n urcare-
mă!iŞn
iutmel
ocmeai
asta-i bucuriaj ocului, Pil
…
Zeu l cel strâmb î şicl ătină capul, dar u n cu t
eză să mai
spu nă o vor bă,căc i unde bu buie glasul l
ui Ormag u n mai
rămân e oc
l pen t
ru ni mic.
Iar Vam se căţăra mereu maisus pe coa da lui Saian,
îmbăr bătat de mâr âitul leului de aur. Trăgeaî n piept aerul
înălţi
mi l
orşived ea întinzându-se sub elt urt a pământului,
cu pet ele albastre al e mări l
or scâ ntei
et
oare, cu ostroavel
e
verzial ecodrilorlegănaţ idevânt ,cu dinţi
ialbiaimunţ ilor
cop leşi
ţi de zăp adă.Cân d aj unse sus,voisă se agaţ e de
drumul pe c are pă şea aiSan , darni ci
un drum nu se v edea n î
văzduh, ci doar depart e, deasupra capul ui său, zări
ridicându- se ereţ
pi i ceţ oşiai Nart azubei
.
Saian scoase un su netbl ând cao pof t
ire,şiVam î nţel
ese
căl eul de a ur îlî ndemna săi se r u
ce-
n sp inare.Era si ngurul
chip î n car e omul cu i nima ar să putea căl ător
i pe bol ta
neînse mnat ă de ni ci
o cal e, alt
a dec ât cal ea nevăz ută a
dor ului ce-l mân a pe Sai an căt re săl
aş ul din adân c al
Mast arei.
Şi Vam î ncălecă pe eu l l de a ur şise r p
inse cu mâi ni
le d e
coa ma- i st
ufoa să
, rost i
nd bucu ros:
— Mul ţumireţ i
e,fecioralluiTa!
Iar eul l de au r l î purtă prin al bast
ra câm pi
e a cer ului,
cobor ând apoişor u pe dr umu- i nevăzut, pân ă-n val ea

st
âncoasă,
î
nchi
săde mar
eapoa
rt
ă de p
i
atră,de d
upă car
e
nimen i
, niciodată, nu s-a mai î ntors.Şi t recuSai an pes t
e
mar eapoart ă şigat a er
a săt reacă şipe deasu pra pân zel
or
focul
ui negru , când Vam îlt rase ed coadă, stri
gând î nfiorat
:
— Opreşte!PeumbrabuneiGl ana,opreşt
e,Saian!
Şi, privi
nd î n jos,leul de au r văzu umbra unei f emei
chinuindu-se î naint
ea pân zel
or f ocul
ui n egru. S e-avânta

d
pez
lânngâ
ădăd
njd
,ui
tă r
se în
ă rugu
tgea î lără
nd t
sr
tăb
, ă
p t
ut
en t
rudecasăpg eţ
esti
l
eeo de-
cla
i
pr
ăgi
nd
tinşi
,ou
n
săse- arunce nîflăcă ri şisăsar ă din nou î napoi .
Iar S aian înţel
esecă ,în umbra aceea , ami nti
ril
e su nt vii
.
Doarumbrel e celor pes t
e t rupurile căr ora s- a pres ărat
pul berea galbenă a ui t
ării şica re şi-au l ăsat a minti
ril
e-n
cripta de pi atră în car e le od i
hneş t
e t rupul, doa r umbrele
l
ipsi t
e de gâ nduri pot nfîrunt a pânzel e focu l
ui negru , căci
flăcă rli
eî nt
uneca t
e muşcă alt
mi nteri, şiami ntiri
le dor.
— Una mea chi nuită!gemu Vam,coborând l ângă umbra
aceea de em f ei
e.
Umbra Unei nu- l must ră î nsă,aşacum î ncercasent îr
-o
noapt e să -
lî nşel
e fiicele ză naticeal e Zubal ei.
—I ubitulmeu di n ostrov,strigă Una,f ără a- şideschi de
f
erestrele pecetlui
te al e och il
or, oare ur ech i
le nu mă- nşea
lă?
Şi-ai put ut veni pe u rmele mel e,t u, cel căruia Mast ara nu i-a
zăvorât pl eoapel
e?
—I artă-mă!gemu Vam.O,i artă-mă pent ru chinurile pe
care e-lai îndurat, pen t
rul acrimile p e ca re e-lai plâns!
Şi, vo rbi
nd astfel,î ncercăs- o cu pri
ndă î n braţ e,dar ,tot ca-
n noa pteaaceea, braţele-itrecu ră prin umbra Uneicapri ntr-
un f um, şiUna vor bi cut risteţe:
— Suntdoar o umbră di ntre umbrel e supuse Mast arei
,
i
ubi te,şi , dacă ai fi presă rat p ulberea ui t
ării peste trupul
meu , mi -aş fipi erdut ami ntiri
le şi n-aş mai fi f ostî n stare să
des l
uşe sc ni ciundui ril
e gl asu l
ui t ău … „ Primes c tot ce-mi

vi
ne pri
nti
ne“
,aşa ţ
i-am spus î
n cea di
n urmă seară.Î
ţi
aminteşt
i?
— Una,gemuomulcui nimaarsă,chinuitameaUna!
— Vorbeşte-
midespre Lua,îlrugă însă umbra,şiVam
povest
i cum î iîncr
edinţaseArateico pi
la.
Aşa stăt
eau faţ
ă-nfaţă,un om şio umbră,şiî naint
ea
pânzel
or ocuflui negr
u gr ăau
i des pre l umea oameni
lor
, pe

carear
Mast am
e…ân
i doi
Daroai Sadu
ans eser
mâr ăiî
â cu
nce
te
ii,
şor î
nam săl
i
ntaş
inu
dlu-
ldi
encă
adâncl
pragual
Mast azubeinu- ilocul potri
vit pentru vorb ă.
—Î ncal
ecă,i ubita mea,o î ndemnă Vam,i ar Una,care
trec
use pri ntr
-atâeta, un se mi ră, u n î ntrebănimic şi,
uşoară, se să l
t ă-
n sp i
nareal ui Saian.
Atuncil eulde aur săripest e pânzelef oculuinegru şi
,
gonind pe l esp ezi
le de pi at
ră nea găr, t s
răbătu înt
inder
ile
aspre al e î mpăr ăi
ţeidi n ad ânc,op rindu-se doa r î
naint
ea
Mast arei, ce şt aeptal a gura peşt eri
i cupoart ă ză brel
it
ă.
Faţ a al bă a purt ăt oareipece ţii răsă rea ca de pi atră di n
valurilepărul uinegru şidi n văl
urileîntunecat ealest rai
elor
,
iar a rgintul capacelor ă tceriifulgera î ngheţ at la fiec e mi şcare
a ca pul ui ei.
Cân d umbra Unei săr i de p e spi narea eu llui de au r, Vam
descăl ecăşi , elpl ecân du-se î naintea zei ţei. „ Tu ai un
asemenea scut , o, Vam , i î ărs unau î n mi nte cuvi ntele
înţel
ep tului din t recute vremi, şidacăvei …“
— Cef eldescut ?se- ntrebă,pentruaci neşt iecâtaoară.
Şi,f ără ve se,
t o l umi nă răsăr i parcăî n mi nt eaomul ui cu
ini
ma arsă şi , apucân d în pal mă pi at ra şlefuită ce-i băt ea
pieptul,f ăcusărăsu ne M ast
azu ba de st rigăt
ul l ui:
— Put erniculOrmageduşmanull uiVam!
AtunciMast ara se-nfioră,căci ,pent ru înt âia oară după
veacuril ungi,prin argintulcapacel ort ăcerii,auziun gl as
care n u er a gl
asu llui Ormag.

— Ci
neeşt
itu,muri
torul
e,şiceput
eriascunsest
ăpâneşt
i,
de-ai izbutit să-ţ
it rimiţi cuvintel
e până-n auzu lfereca
t al
Mast arei
?î ntr
eb ă zei
ţa.
— O,purt ătoareanegreipeceţi!răspunseVam.Pemâi ni
le
de a ur ale eci
f orului t
ău Cadumal şipe d ragosea
t pe care -
iai
arătat-o cândva nef eri
ci
tului Saian, ajut
ă, rogu-t
e, cel
ui ce
nu pen t
ru a t e ij
gnia î nfruntat pânzel
e of
cului negru
!

t Darcu
rase M
aus
tar
napas
nu îp
nărea
dăr ătmân
şiioas
se ă.spCi
ra
ji
niizbi
dt
eăpî
n
er i
etni
elmă,
e se
negr
u,
î
ngăimân d abia:
— Saian,aispus,muritorciudat,cugl asfierbi nte?
Leul de au r scoase un ge amăt i -
şşicl ăt
ină deznăd ăj
duit
bogatacoamă,învremeceVam rost icubl ândeţe:
— Saianam spus,într
-adevăr,o,nart ă…
Atunciini
ma Mastareibăt u cu putereşisparsecerculde
gheaţă ce-oţineaferecată.
— Vorbeşt e,muri t
orule,serugăzei ţa–şiparcăgl asu- iera
însuşigl asu lî ndelung st ăpâni t al inimi i – vorbeşt
e,dacăşt ii
ceva desp r
e S aian şi , pe n ea
gar-mi pecet e,jur să -ţiîmplinesc
oricedori nţă!
Şi
, maidez năd ăjduit, gemu l eul de a ur,iar om ul cu i ni
ma
arsăvo rb i ast f
el,î n puţ i
ne c uvinte:
— Pări nteledeaurall uiCadumal ,put ernicănart
ă,seaflă
înainte-ţi. Şi e chi ar l eul de au r pe car e cu mân a ta î l
zăvorăşti zi l
nicî n peşt era cu gratii de aur!
— Saian? st rigă Mast ara, î ncercând zadarni c să
desluşească, b cu sumplit
a î nf
ăţişare a l eului, ceva di n
frumuseţ ea ub iitului.
Ca r ăt ăcit
e st icl
eau pri vi ri
l
e zeiţei
, şiea î şiapăsa pi eptul
cu pal ma, î ncer câ nd să -şidomol eascăbăt ăi
le niimii scăpată
din cer cu l de gh eaţă. Sai an îşif recabot ul de pi ci
oarele ei,
scheu nân d î năb uşit. AtunciVam at i
nse ot bul l eul
ui de au r
cu pi atra şl efuit ă ce-i at ârna de gâ t
, şigl asu ll eul
ui Sai an

aj
unse-
n auzu
l Mast
arei
, şigr
ai
ul de fi
ară su
nă-
n ur
ech
i
le ei
cudulceaţ
a graiului de demult al iubi
tului
.
— O,Mastara,auzica-
n viszei
ţa,tu,dragost
epierdutăşi
aflată…
Şi omul
, cu i ni
ma ar să de cr uda nepăsare a zei l
or, se
î
nduioş
ă văz ând cum put erni
ca nar tă a lumi
i di n adânc se
prăb
uşeşe
tî n ge nunchi caf ulge
rată,cu m cuprinde în braţe

cap
—ul de
De cefia
nr
uăpal
otleu
pll
âug
nieSc
ai
aan,r
mu a
ico
t pi
oreri
?n
i sd
pu
u-
nlea
cu să
Masr
tur
a t
ă,
ari
.
î
mbrăţ i
şân d chipul sch i
mbat al iubi t
ului. De-aş put easp arge
st
avila şide mi -
aş put earevărsa durerea în şu voi
ul să rat al
l
acr i
mil
or… Vai , nar ţi
i nu pot pl ânge, şi ru tpul mi -
e
neîncăpător e p
ntru zbuci umul di n i nima dezgh eţată acum
f
ărăve se…
t
Şi tremura purt ăt
oarea neg reipeceţ i
, şioch i
i-i nescăldaţi
î
n l acri
mi sticl
ea u capri nşide f riguri.
— Cegr eu apasămânal uiOrmag!spuseat unciUna,care
se u mlţumi se ăs a scu l
te,t ăcândî nt oată vr emea.
— Ci ne eştit u,umbr ăî n care văd ami ntiril
e roind ca-
n
i
nimi l
e cel or n î vi aţă? st ri gă zeiţa, privind că tre ea, cu ochi
rătcăi
ţi.
Iar, ştii
nd căMast ara nu- i poa t
e auzi gl asu l
, Vam segr ăbi
sărăsp undă- n l ocu l cel
eiî ntrebate:
— E Una,f emei a mea,şipent ru ea am înf runtatrăceal
a
Mast azubei. Căci , dacă vrei să- mi î mplineşti dorinţa,
puternică nart ă, desch i
de- i pleo apel
e pecet luit
e şi -
ngăduie-
i
să păşească din nou pes te i arba verde şisă- şiogl i
ndească
f
aţa-n ogl inda l acu ri
lor al bastre!
Zeiţa î şimuşcăbuzel e,şt i
ind că ea si ngu ră-
i ceruse lui
Ormag pe deaps a ce- avea să se abat ă as upr a celor doi
muri t
ori, dar Sai an o r ugă cu bl
ândeţe:
— Pent rubucuri adeazi ,Mast ara,ascultăşi -mplineşt
e…
— Fi e dar,încuvi inţă purt ătoarea peceti
i.Cuvânt uldate
 18
scri
s pe t ăbli
ţa Tarunei
, şinimeni, cu ni
mic,nu-l poa
te
şt
erge-n veac!
Şi,înti
nzându-şidreapta, Mast
ara at
insepleo
apel
e Unei
, şi
neagar pecet
e-i că
zude p e pleoa
pe,şiUna deschi
se ch
oii
,iar
Vam seogli
ndiînpri
viri
leei.
— Văd,şoptiUna.

aşDar
a um-
c n
ap
piuc
erăf
e Vmu
uaml.să-i audă şoapta,că Una î ndată pier
i,
— Sui e-n carulmeu,î ispuseatunciMastara.Nu teteme,
Una e t aşteaptă p e păm ânt
.
Şi ca rul de- argi
nt al st
ăpâneil umi
i di n adânc sei vif ără
veste,trasdecel enouăfiarenegreşi ,numaicesuiVam î n
caru l Mastarei, că afirel
e mi eu
nară şise- aşt
ernură drumului.
Şi-n vr eme ce purt ătoarea negreipeceţii nt
ra cu Sai an în
palatul în ca re eu
l l de aur avea săse-napoiezee- daciînai
nte
seară de sear ă, c săpân d de t emni ţa peşt eri
i c u poartă
zăbreli
tă, Vam zbură pes te pân zel
e f ocu lui n egr u, p es
t
e
marea poa rtă de pi atră, pest e munţ i , pes te cod ri şiape,i ar
carul de ar gint îll ăsăl ângămorm ânt ul Unei .
În cl i
pa cân d cob orî, caru l se ăcu
f nev ăzut. Şi Vam apucă
mareal esp ede d e p i
atră ce- nchisesedi noi
oa ră cr iptaî n care-
o aşez ase, pe p atde a rmuri , pe U na,o î mpi nse - şi
o dădu în
lăt
uri.I ar U na seri dică î ncet, ca deşt ep tat
ă di n so mn, şi-şi
înt
insebra ţel
e căt re l :
e
— Aj ută-mă,i ubitedi nost rov!
Vam ori dică,ost rânsel apieptşi ,pent ru î
nt âiaoarădupă
mul t
ă vr eme,i nima l ui arsăse ot poi l
. Un cân tec i n
l răsuna
acum î n eaşisp adele ciocn i
te de scu turi, sp adel e şi scu
t
uril
e
războinici
lor u li Gurz,î ncetară să -şir eversel arm a.
Dar un t unetrăsu nă at unciî n văzd uhul al bast ru, f
runzel
e
copacilor r femătară şi ,î ngălben i
ndu-se , căzu ră fără vest e,iar
Ormag sei vil ângă cr ipt
a goal ă a Unei . Man t
ia de ge r ise
18 Z
eiţ
a dr
ept
ăţi
i. Se va
mai vo
r
bi desp
re e
aîn t
ext
ul l
ege
ndel
or
.
zbăteape u meri şi
-o undă î ngheţată se -
mprăşt
ie nî preajmă,
când hohoteel râsu
lui i se-
nălţar
ă:
— Ha-ha,oareinima ta s-
a potol
it,şoareceVam?înt
r ebă
cu prefăcută blândeţe călăreţul n ori
lor negr
i
, n îdrept
ând
către V
am mar ea secure de os aut er
pii.
— Pentruocli
pă,răspunseî nt
unecatbărbat ul
.

păAt
ri
nun
tciUna păşiî
e. naintea celuice dorea să uit
e că-ie
— Pieidi
n ochiimei!st ri
gă cu ură Ormag,vădind câtde
neadevărat
ă-ifusesel ân b
deţea
.
— Oare vremea încercăril
or n-atrecut,şimâni at a nu
cunoaşte al
inare? spuse nsăî n Ua.
— Piei
,am zis,tunăOrmag,şisuflăasupră- icum aisufla
peste-
o gâză supărătoare.
Trupul Unei se frânse, lunecând pe iarbă, dar Vam
cuprinse at unci cudreap ta pi atra şlef
uită car e-
i b ătea
piep
tul, şi -n f aţ
a st ăpânul ui narţ il
or nemuri t
orizvâr li
cuvi
nt el
e â ţşn i
te d i
n pl ămada de u ră şidurer e ai nimiil ui:
— Put erniculOrmageduşmanull uiVam!
Şi văzd uhul vu i de ă rcnetul omul ui cui nima arsă, crengil
e
dezgoli
te al e co pacil
or se ciocn iră-
nt r
e ele, norii sezd renţuiră
pe bol tă, şisu s,î ntre pereţ ii de ce aţă ai Nart azubei, zeii şi
zei
ţele nemuri t
oare al biră l af aţ ă.
— Tu,st rop denoroi !scrâşniOrmag.Di n cl
ipa astajocul
sesf ârşeşte.
Şi,î nălţând mâna car e iţneamareasec ur e de osa put erii
,
o repez iî nainte,od ată cu î nspăimân tăt
orul se mn reg es c.
Vam însănu seî nspăimânt ă,cii zbicu pumnulî n braţullui
Ormag. Deg etel
e-if ură zdr ob i
t e,darmar ea se cure de os a
puterii scăp ă di n mân a zeul ui, căz u pe l espedea gr ea ce -
acoperisecr ipta Unei , şiomul cu i nima ar să îşipuset alpa
pest
e ea .

At
uncipal
atulde ceţ
urialNart
azubeise zguduiat
âtde
cumpli
tî ncât narţ
ii şinart
ele nemurit
oare seprăvă liră de pe
î
nalt
ele j i
lţ
uri de pâcl ă; văzdu hul le răsp ândi vai er
ul
gl
asuri
lor până departe.Tol
ba lui Gurz se răst
urnă, săgeţ
il
e-i
căzu
ră pe p ământ şi, acol
o unde căzură, prăpăst
ii adâncise
căsc
ară,căci săge
ţil
e se-
opriră numaiî n inima de ar amă a
pământul
ui.

t I
raar
,l
se ipsi
cuutndpe
asînsp
îdă
n ăi
mâ
răt
.nt
ăt
Maoru
nt
il sem
a de nger
al put
i se er
i
bi
,
z
âr Or
ci ma
pe gu se
meri
.
— SuntOrmag,şinumel emeu espai ma!răcnicu trufie,
dar răcn etul ce ăcea
f săse a cl
ti
ne u lmil
e de sus şi de o j
s nu-
l
cli
nti măca r pe V am, care nîai
ntă cuun pas.
Din flacă ra privi
ril
or uli ţâşni
ră două f ul
gere ce pârjoli
ră
f
aţa năpădi tă de barbă a stăpânului narţ
il
ornemuri tori
.
— Put erniculOrmag eduşmanull uiVam,spusedeast ă
dată liniştit om ul cu inima arsă şi , plecâ
ndu-se fulgerător
,
apucăşiri dicăde os j a mreasecu re d e os p aut er
ii.
I ar, cân d o rep ezi asu pra l ui Ormag,vâj âi secu rea şii zbi
umărul drep t al că lăreţului norilor n egri
, ca re serăsu cicao
jucăriest ri
catăşiseprăbuşil apământ ,cutremurândl umea
şif ăcâ nd să sa ră apel e di n albiile lor.Î n Zi nu, slăvi ta cetate
împrej mui t
ă cu zi duri gr oase,acop erişuri
le se nărui ră şi
oamen ii că zură cu f eţ
ele-n praf ,i ar su s,î n să laşul zei lor,
per eiţ
i de cea ţă pri nseră a se est d răma.
Dar arţ nii şinart el
e nemuri t
oare pân deaucu su flet ul la
gu ră di n î nălţimil
e Nart azubeişi , când î şivăzu ră st ăpânul
prăbuşi t, senăpust iră caun roi de vi espi. Nartele-l apuca ră
pe Ormag şi , cât ai clipi, zburar ă cu elî n Nart azu ba, nî
vremecenarţ i
ifăcurăcer cînj urulomul uicui nimaarsă.
— Uci de!Uci de!st rigă Gurz,zvâr l
indu-se-nainte,dar se
opri î ndat ă, ăcic mar ea se cure de os a put erii st rălucea
amen inţăt orîn mân a cudeg ete dzrob i
te a ul i Vam.
—I at ă,muri torul
e,susur ă atunciPi l,zeulcelst râmb al

şo
t
iil
or, st
rec
urându-
se pri
nt
re ce
i
lal
ţi şieş
i
i
nd l
a ved
ere,
i
ată, tot
ul s-a pet
recu
tî ntocmai cu
m ai vrut. Per
eiţ
i de ceaţă
aiNartazubeise esdt
ramă prin mâna ta, şiamarnic seăi esc
c
narţ
ii nemurit
ori
… Oar e,nu as ta aijuratlângămor mân tul
Unei, at
uncicân d aiînceput a t
e ăru
fi cuOrmag? ă- D
ne d eci
marea secure de os a put eri
i şi du-
te slob
od unde t e vor
purt
a paşi i
, căci acep va fi de aziî nai
nte între narţii

nem
—uPr
ai
t
cor
e,i
spşi
usVeam.lcânt
zeu ului
,Ramal .
— Pace,scrâşniDumvur ,storcându-şibarbaudă.
— Pace,mârâişiGurz,zăngăni nd i
nelel
e şil anţurile de-
aramă ce-iî ncingeau braţel
e şi pi
eptul.
Atunci,venindu-şiîn si
mţ i
ri,Una se ridică dini arbă şi,
punându- şimân a pe braţul lui Vam, şopti rugăt oare:
— Pace,Vam!Gândeşt e-telaLua…
Iar omul c u inima ar să şov ăi ocl ipă , ap oi of t
ă şi
,
plecân du- şicap ul în pi ept,î nt i
nse mar ea se cure de os a
puterii, pec elt
uindu- şiso arta pri ntr-
o si ngură vo rbă:
— Fi e!
Îndat ă Gurz p ăşiî nainte şi-atinse cu buzele sem nul regesc
al put er ii
. Apoiapucăsecu rea.
— Ce st ai
? Ucide!st rigă ascuţitPilşi ,câtaicl ipi,narţ i
i
nemuri tori serep ezi
ră.
Se f rămân t
au at âtde ap rig în j urul l ui Vam, î ncât Gurz
şovăi săr epeadă sec urea, de e tam ă sănu- i at ingă. Iar a V
m
luptă cu narţ i
i,l uptă si ngu r
, că ciUna, preasl abă, nu- l putea
ajuta, l uptă î mpărţind l ovi
turi cu mplite.Narţ i
i gem eauşi
blestemau,darPi lizbut isă-ipunăpi edică,şiDumvurî lizbi
cu pumnul î n t âmpl ă.At unciGurz şi î smul se l anţuril
e de
aramă, şinarţ ii
-if erecară cu l anţurilel ui pe Una şipe Vam,
târân du- iî ndată prin văzdu h, pân ă-n depă rt
ata Nar tazuba,
unde- il epădară la pi cioarele uli Ormag.
Stăpânul narţ il
or em n uritori şed eaposom orât pe i j
l
ţul lui

de p
âcl
ă,î
n vr
eme ce ub
Zal
a-
i des
cân
t
a umăru
l
, sf
ăr
âmatde
lovi
tura lui Vam.
— Priveşt
e,l eu cu pieptulde- aramă,şiprimeşte marea
secure de os a pu t
erii
! s pu se Gurz, arătând per echea
înl
ănţuită şiî nmânându- i sem nul reges
c.
Iar, apucân d Ormag mar ea secure de os şi cercet ând-o,
văzu o crăpătură adâncă ce-o străbăt
ea di
ntr
-o part
eînt r
-

alt
a
p,
cri tacăc
Uni
eio
.su
Şl,pl
i îesn
nfioi
se, l
rânduov
-in
seduî
, -
nse
ţelde l
ese esp
că ed
ea
sf
ârşi
tce-
ulacop
pueri
t se
eri
i-i
începuse. Dar ă tcu şinu se ră tdă, rost
ind cu glas atre doar
amarel e cuvinte ce-i stătea
u pe b uze:
— Rău gând aiavut ,Pil,atuncicând mi -
aiales acest
şoarece…
Spuse şi ,î ntinzând mân a,smul se de l a gâtul lui Vam
piatra şl ef
uită, e p care omul c u i ni
ma ar să î şi săpase
stri
gă t
ul de ră zm eriţ
ă.
— Demul tte-am vestitsăcurmij ocul
,stăpâne,vorbiî nsă
Pil
, vâ rându-şica pul între umeri.
AtunciVam î şiveniî n fireşi,văzându-sela picioarelelui
Ormag,î nlănţuit mpr
î eună cu Una,se zbăt u zada rnic şi
strigă:
— Narţ iînşelători,acesta vi
-iaşadarcuvânt ul
,şi -aceasta
pacea făgăduită!
— Pace pent ru noi!răspunse Pi l
.Dar cum gândeait u,
nărodu le Vam ?
Şi, au zindu-i vor bele, se bucu rară narţ ii şi nart ele
nemuri toare,i ar
, după sp aima prin care rtecuser ă, izbucni
ră-
n hohot e de râs.Şi să lt
au, râzând pe- nalt
elej il
ţuride pâcl ă,
iar
,î nl ănţuiţ
il a pi cioarel
e lui Orm ag,Una şiVam l e-
auziră
hoh ot
ee l şi vor bele bat jocori
toa
re, şi durer ea-i n îecăî n
valuri
le-igrele,şimâni al e umpl uini
mi l
e,până nu mai
rămase- n el e decâ t mâni e nea gă
r. Dar p iat
ra, pi atra şlef
uită
nu maibăt eapi eptul lui Vam, şidoa r och ii omul ui cu inima

arsăf
ulger
au î
n răst
i
mp, î
n vr
eme cel
acr
i
mil
e Uneicu
rgeau
f
ără-ncet
are,căzâ nd pe pământ ca o ploa
ie.
— Luaţi
-işilegaţi-
ide-
o parteşideal t
a a mari
iporţide
ceaţ
ă! porunciOrmag.Le d au viaţ
ă ve şn
i
că, pent
ru cave şni
c
săse ch inui
e-nai nt
eaoch i
lor e m,i şipen tru caveş ni
c să
-mi
amintesc
, văzân du-i
, că muri t
ori
i au a fi ţ i
nuţ
i di n scu
rt,
spre sl
avanarţ ilor şia leg
iilor d ea-ramă.

VaŞ
midn
eacr
ţ
ei
ai
l î
al
tmp
ăpl
ai
ni
rtr
ăama
e por
ru
inp
icaor,
ţişi
decU
en
aa
ţă,f
u
c l
ăscega
atăt
ă
npd
- ee-
reo
ţipart
i e,şi
Nartazubei. Şi plouă pe p ămân t cân d Una pl ânse , şif ulge
ră
când Vam zv ârl
i privi
ri apri nse către Ormag,ca re-l blest
emă
cugl as d e utnet. Dar piatra şl ef
uită ce ă bt
use i ep
pt ul omului
cu inima ar să a f ost ascunsă de Ormag pe f undu l cel mai
înt
uneca t al lumii,în nădej dea că ni men i, ni
ciod ată, n-o va
mai găsi…
Şi at
iă cum sf âr
şeşte cu j al
e pov estea l ui Va m, s pre
bucuri
a narţ
ilornemurit
ori
;darsf ârşi
tulacest
a e doarun
î
nceput. Temet-e,Ormag,de o ttce va săvie şi tu, sem
i
nţi
e a
omului cui nimă arsă
, ascult
ă mai dep arte.Sfârşi
t
ul acest
ae
doar un început, că
cide p e-acum î şiridi
căfrunteaLua şi-
şi
smulge egăt
l ura de p e ochi
!
Lua-cea-l
egată-
la-
ochi
1) Ur
al ui Ormag
2) Î
ntrecer
eacu Ramal
 Ur
alui Ormag
Veninoşisunt şerpi
ipământului
,şerpi
inemuritori,dar nu-
i
şarpe mai cu mpli
t decât şa
rpel
e gal
ben al pi
zm ei:tică
los seârâ
tie,
şifără l eac e nevăzut
a-i muşcău
tră.Unde a muşc atpătrunde şi
numele u li Ormag.Nu-i fierînroşi
t să
-l al
unge, nicidescâ
ntec un
-i!
Crapă ca pul şarp
el
ui!

Lângă ap a nead ormi tă a Sat ei se -nalţă trunchi uril

e de
19
cremene al e copac i
lorcaru , i ar depart e-
n văz duh, î n
coroanele l or întinse, se află cet atea de cu iburi a f etel
or-
păsări. Fiece p co
ac a dăpost eşte u n cu ib uri aş,şi -
n cu iburi
le
căptuşite cu f ulgi al bi o l cui
escf et
ele-păsăr.i N- are ul iţ
i
cetat
ea , ni ci scă ri
: ari pil
e al be poart ă f et
ele-
păsă ri ri pn
văzduh.Şi -n mij
loculcet ăţiidecui burise-nalţăun cui bmai
mare şimai al b, cu ibul -palat î n ca rel ocuieşt
e r egina f et
el
or-
păsăr, iArata.
Trişti sunt ochii Aratei! Sl ăbităf aţa, pălit
e buzele şi -
nnegu rată fruntea. O si ngu ră fii că a avu t regi
na, şiura l ui
Ormag acu l
cat-o nî cr i
pta de p iatră.
— Una mea,Una!se t ângui e Arata,care nu- lpoate ui t
a
nicipe al esul Unei , pe Vam, porn it p e calea l acrimilor
, şi
despre c are de mul t nu maişt ie nimic.
Dar
cetat ni
e.To ma
ate Afrat
et
elep
e-iă
se
să-
al
r i
ni
iă cân
ubes cdcogu
pin
agu
l ri
şi-t
ulpL
o ou
aei
rtărăsu
dinnă-ni
cub
î
n cu ib, căciLua n- are arpii
. Şi -i veş
nic eglată la och i. Dacăi
s-ar desface, fie şipen truo cl ipă, legăt
ura ce-oţ ine n î beznă,
şidacă pri vi
rile Lueis- ar opripe f aţa uneia di ntre f et
el
e-
păsă r,iaripil
e a l
be s-ar des prinde d e pe u meri
i cel
eiză rt
iă de
och i muritori
, şieaar pi er i aşacu m oa meni
i pier
, că zând sub
puterea a Mstarei.

19 Cop
ac n
eiden
ti
ficat
, poa
te u
n cop
ac mi
ti
c.
 — Tot
ulenegru,spuneuneoriLua.Şit u,Arat a,eştidoar
un glas.Fetele-păsărisu nt gl
asuri
, apa e gl as şivân t
ul e
gl
as… Cuibul e moa le şi t
runchi
ul cop acul
ui ,t are.Mereu va
fit ot
ul at
ât de n egru
, bunică
?
— Când aisă creşt
imare,spune cu trist
eţe Arata,aisă
pl
eci din cetat
ea de cu i
buri. Ai să pl eci dep art
e,departe…

Ac—
ol
oCgl
âa
ns
durai
l
mevosr
ăave
ca
r
escc
hip,şi
ma n?
reuv at
î
n ma
reai
bfi
ăto
Lt
ua
u l,
ne g
i
ar
ru…Arata
schi
mbă at uncivor ba şicheam ă una di ntre f et
ele-
păsări
,
rugând-o să poar te copi la pri n văz duh, pen tru a- i abate
gândurile.
Aşa trăieşte Lua-cea- l
egată-l
a-ochi.Ascultă glasurile di
n
jur şi
-şi pot riveşte glasul după el e, mlădiindu- l după
frea
măt ul r funzelor, d upă şoa pta apei şi cântecul etfel
or
-
păsări
. Nes pus d e rfumos ân ctă Lua!Di n ceî n ce a mideso
roagă f etel
e-păsă risă câ nte,şigl asu ll imped e al co pil
eise-
nal ţ
ă, plut i
nd ca un f unigel pes t
e ce tatea de cu iburi. Lua
cânt ă fără cu vint
e,dar , ascultând- o, f etele-
păsări plâng şi
râd.
Şi aniit rec, şiLua e a cum of ată-nal tă, şin- a văzu tl umea
nicicând. Gl asu l i s- am-plinit şi zboar ă pe t r
eptele
văzduhul ui,până depart e,dincolo de cet at ea de cuiburi,
fermecân du-i pe t oţi câţiî l aud. Desp re gl asul cerăsu nă-n
văzduhs- aaflatpânăşi -
nZi nu,slăvitacet ate,iarregeleurcă
uneo ri pe a coperişul netedal pal atului şit rage uc ur echea .E
însoţit de cânt ăreţi ve
si t
ţi
.
— O,cânt ăreţivesti
ţi
,î nt
reabăr egeledin Zi nu,spuneţ i-
mi
cine cân tă at ât e df rumos, şivă dăr uies c lăut
e de au r şi
flui ere dea-rgi
nt!
— Nu ştim,mări t
erege,seumi lesccânt ăreţii,pri
vindu-şi
cuci udă scu lel
e măi estre.
Dar u n î nvăţăcel de c eer
taş a uzişielcu vi
ntel
er egel
ui . Un

gân
d ot
răvi
t seri
dicăî
n i
nima l
ui, şigân
dul nu-
i mai dădu
pace â p
nă ce nîvăţăcel
ul n-
o luă la fugă, oprindu-se oa dr nî
ostrovul di
n Mar eace a Mare,acolo unde n î CetateaRoşi e se
înalăCl
ţ opot
ul l
ui Ormag.
Pl
ină de oa men i er
a acu m cetat
ea şinărui te clădiri
le î
n
care U na şiVam se ui bi
ser
ă. Pr
eoţi mulţi
,î nf
ăşu raţ
iî n mant i
i
vinete,sluj
eau î
nt emplulde aur
,drag stăpânuluinarţ i
lor

nem
—u
Vri
t
r
eori
au.
săcersf
atput
erni
cul
uiOrmag,spuseî
nvăţ
ăcel
ul,
i
ar p reo
tul cel mare lîîntrebă:
— Cecul oareaugânduri
letale?
— Negresuntgândurilemele,mărturi
siînvăţ
ăcelul
.
— Jert
feşte,dar
,ogăinăneagrăşi -
unbivolnegru,îlî
nvăţă
preot
ul. Măr untai
el
e ab urinde î nchină-
i-l
e st ăpân ul
ui
ceţ
oasei Nart azuba, iar car nea s- om
-parţi preoţil
or l ui
Ormag.
Şi-i urmă î nvăţăcel
ul sf atul. Adusej er
tfa, iar d acă f umul
înmi resmat se pi erdu î n al băstrimea ce rului, s e aruncă
învăţăcelul la picioarel
e ch ipului de aur a l călăreţului nori
lor
neg r.i
— O,l eu cu gheare de criţă,şopt iî nvăţăcelul,spune- mi
cine câ ntă at ât de r f
umos, de a frmecăi nimi l
e o amen i
lor - şi
l
tulbură pân ă şi pe ergele d i
n Zi nu? E u n- am să cân t nici
când
aşa, şt
iu bine,şigân dul ăst a-mi usu că i nima,de par ca-ş
avea o i ască-n piept… Vor beşte, Ormag, dă- mi semnul t ău,
de- arfi să i p
erde spa i
mă!
Atuncibuzel edeaural eluiOrmagsemi şcară,şist ăpânul
narţ i
lor nemuri t
oriî i răspunse- î
nvă ţăce l
ului:
— Am sorbitf umulmărunt ai
elorpecarel e-aiarsperug,
şi f umul a f ost p l
ăcu t n ăril
or mel e.I ni ma t a e neagr ă,
învăţăcelul
e,ca pen el
e gă inii pe ca re mi -ai jertfit-
o, şineg re
ca pi el
ea bivolului su nt şi nădej dile tale… Ascu l
tă, deci, ce
poru nceşte O rmag:I a o pană di ntre p en el
e gă inii negre şi, de

pe pragu
ltem
plul
ui, su
flă asu
pră-
i. Ta
i
e un pet
i
c di
n pi
elea
bivol
uluişipăstrează-l
,că- ţiva fi de trebuinţ
ă.Aşa,şinu
altmint
eri
, să faci,învă ţăcel
ule!
Şi
-nvăţ
ăcel
ul se- nt
inse pe pânt ec î naint
ea l ui Ormag,se
răsucicavi er
mel e-
n t i
nă, iar fieceuvâ cnt al nartul
ui sună în
inima lui. Apoi împlini poru nci
le că lăreţ
ului nori
lor negrişi,
de pe pragu lt emplului de au r, suflă as upra penei negre.

P
pant
es a
e se ri
prag,dică
p ,apl
an ut
sei şi
m
i
şcn
ăuî că
n z
ai
ntu
.i
e-I
ar
, ,
z câ
bu nd
rândî nvă
ca ţăcel
unufll
utt
r
uecu
re
negru.
Înţel
eg ând, dec i
, că di n voi a l
ui Ormag pan a neagră nu
cade,ba- i mai arat ă şidrumul , por
ni învăţăcel
ul în urma ei
şi, mergând pe dr umuri n eumblae
t, aj unse l ângă apa
neadorm i
tă a Sat ei,î n dreptul co caru.
paci
lor Acolo p ana se
lăsă l a păm ânt şi se t opipr intre i erburi
, ar ăâtn
d
învăţăcel
ului căţ i
nt a-
i aproape.
Era î ntuner i
c,şinumaif aţa Zubal eise des l
uşe a pe ce r
.
Fetel
e-păsă ri b zur aseră di n ce tat
ea de cu i
buri , aşa cu m
zburau î n fiec e noa pte,cân d och i
i muri tori
lor u nl e put eau
vedea,şisi ngură Lua veghea î n cui bulAratei.Tăcerea era
atât de gr ea,că î nvăţăcelul se cu t
remură au zind gl asul
fermecat e c răsu nă făr ă ves t
e deasu pra cap ului său .Inima
prinse - a
i bat e de neagr ă nădej de,şide sp aimă- it remurară
genunch ii
.
— Ori ci
ne- aifi,vorbiel ,arată-te,făpturăcugl asvrăjit!Ieşi
din umbra cee- a
tscunde şi , pe R amal,j ur că u nt e veicăi…
Atuncigl asulcânt ătorsef rânseî ntr-
unst ri
gătdeui mireşi
Lua întreb ă di n cu i
bul ei :
— Cegl asaud?… Nu- ifoşnetdef runză,nicişoapt ădeapă,
nicicâ ntecde p asă r
e.Şi f etele-
păsă r,
işt i
u bi ne,au zb urat…
— Suntun cet eraşdi ntreceteraşi ipământ ului
,răspunse
învăţ
ăcelul, şinumaipen tru a ved ea cine cân tă maidi baci
decât meşt eri
i regel ui di n Zinu, mi -am părăsi tţ ara şit e caut

î
n si
hăst
ri
a ast
a. Dar unde eşt
i
? De ceunt
e a
răţ
i?
 — Eştit
otungl asînbeznă,spusecut ri
steţ
eLua.
— Glumeşti? Sunt om înt oată firea, am două mâi ni
zdraven
e şi-o sp i
nare l
ată, pe care t e potpurt a pri
n l
umea
largă!
— Un om?… Şimăpoţ iducedeparte,departe,acol
ounde
tot
ul nu-i doar negru şiunde glasu ri
le au ch i
puri
?

— Pot
Dar ,
Luspuse
a î
senvpl
ăţ
ă
ec
cel
ă ul.Ei
pest,
evi
i? gi
mar nea cui bului şi nu văz u
nimic.
— Minţ i,şoptiea.Eştitotdoarungl as,cagl asulArat
ei…
— Şti
iceva?zi seatunciînvăţăcel
ul,pierzându-şirăbdarea,
am săurc p ână lat i
ne şi-ai săt e-
ncredinţezisingură…
Şi
, gr ăind aşa , pri
nse ase că ţăra pe cr emeneat runchi
ului
.
Era sp rinten î nvăţ
ăcelul. Nu t recumul t
, că se şiagăţ ă cu
amân dou ă mâi nile de cuibul Arate.i
— Hai ,dă-mimâna,st rigăel,darvorbele-imurirăpebuze
cân d o văz u pe Lu a l egaăt la oc hi şiî nfăşuratăn- man t
ia
părul ui negr u ce- i undui a până l a călcâi
e.
Din înal t
ul ceru lui, Zubal a privea hoţeşt
e.
—I ată,spusef ata.Aisui tpână la mine,şitotnumaiun
glas eşt i şi t u.
Uluit
,î nvăţăcelul şopt i:
— Cum să mă vezi ,dacă pri vi
ril
e-ţ
isuntacoperi t
e de- o
năf ramă?
Şi,f ără vor bă mul t ă, nî t
inse mân a şivr u să- i smul gă
legă t
ura de p e o chi.
— Stai,ce f aci? strigă î nsă Lua,si mţindu-ideget
el e pe
frunt e şif erindu- se
-n l ături
.
— Desf ă-osingură!mormăiî nvăţăcel
ul.
Şi Lua î şiduse mâi nil
e l a och i, şovăi cl oipă, apoi şi î
smul se eglăutra car e- o ţ inea de- aâ
ttamar e d ani î n beznă.
Dar Z ubal a, car e socot i că văzu se destule,îşit rase cap ul

di
ntre per
nel
e nori
lorşial
ergă
-
ntr
-un su
fletsă
-
i sp
ună l
ui
Ormag ce se petrecea în cuibul-pal
at al Arat
ei.
— Ormag!… Acol o… î
n cetat
eadecui buri
…î ncepu ea,de
cum trecu pe mar ea poar t
ă de ceaţ ă a Nar t
azubei. Atunci
,
spre neţărmurit
a-i mi rare,st ăpânul narţil
or nemuri t
ori se
răsucipe j i
lţ
ul lui de pâclă şi -o ful
geră cu privi
ril
e, întreb
ând
doar:

—
—CEue…
cau ţ
amia
vi
c
ei
n,
i
tZ
…ubala?
— Ştiu,spuseOrmag.Du- t
e!
Şoapte bat j
ocorit
oare plutiră prin mareaî ncăpere cu pereiţ
de ceaţ ă, cân d nartele şinarţ ii de rând îşidădură coa te,
bucurându- sede-ncurcăturafăţarniceiZubal
a.
— Oar e nu-nţel
egică Ormag pri vea tocmail
a ceea ce se
pet
rece… aco l
o, jos?î i săriî ntr
-ajutor st
râ
mbul zeual şo ti
il
or,
Pi
l, arăt ându-i din och i pe Una şiVam, î nlănţui
ţ i de cel
e
două l aturial e p orţi
i.
— Şieu am l ăsat pământ u-nî ntuneric!stri
gă Zubal a,
pricepând, î n sfârşit
, prici
na nemul ţ
umi riilui Ormag.
Ca o f urtună t recu printre Una şiVam, car e se pri veau
nep ut
incioşi,i ar, peste o cl ipă, l umina eiamăgi toare scă l
dă
cu i
bul Ar atei. Fiice
le zănaticeal e Zubal eisei viră, furi
şându-
sepri nt
re r tunch i
urile de crem ene,pl utiră printre copaci
,i ar
Lua – ca r
e d esch i
sesech io
iî nt
r-ol ume o ttat ât de n eagăr ca
l
umea î n car e se mi şcase de l a naş t
ere – Lu a scoase un
stri
găt n îăbuşit.
Fru nzi
şu l se egălna acu m şi , printre rufnze, fiicele zănatice
ale Zubal eiî ntindeau că t
re e a braţ e străluci
toare.Zei ţa nopţ i
i
o pri vea de su s,de pe bol ta pe car e-şiaşternuse m antau a
albastră, iar lângă ea … Nu, î nvăţăcel
ul nu er a numai un gl as!
O pri veacu och i
il ui, verzi cadou ă frunze de gh eaţă. Faţ a-
i
era smolită şipl et
ele negre.
— Eibi ne?î ntrebăel,nerăbdăt or.

— Taci
,spuseLua.
 Fi
ecare glas avea cuam un chi p. Şoap
ta neadormită a ap
ei
er
a o pan gl
i
că t remurătoare, oşn
f et
ul rf
unzel
or – mi i de
f
ăpturi zbuci
umate.Ameţ it
ă, Lua îşiduse a p
lmel
e al ochi
.
Atunci,î
nînălţ
imileceţoaseiNart
azuba,Ormagşopticeva
l
a urec healui Pil
.
— Cuvântultăueî ninimamea,susurăşistrâmbulnartal

şot
i
Unail
or,V
şi grăbi
am nd să
se afl
aui
asă
înlănpţ
e
uima
ţ. rea poa
i rt
ă de ceaţă, de ca
re
Şi Pil urcă î ndată în f oi
şorul de aur a llui Gorc,coco
şul
ceresc,ce o măţi
a, aşteptând săvest ească zori
i
.
— Deceî ntârzii
,Gorc?st rigăzeulcelst
râmb.
Speri
at, Gor c a pucăt râmbi ţ
a de a rgi
nt a zori
lor şisu
flă de
tre
i ori.
În ad âncu ri
le Mast azubei , S ai
an îl au zi şi por
ni ăr
fă
zăbavă ep d rumul l ui ceresc.
At uncil uminazi leiscăldăf runt eaLueişi ,ui mi t
ă,f ataî şi
luă pal mel e de l a och i
.I ar u lmeao i zbi cu t oate cu l
ori
le,de
parcă t râmbi ţe ga lbene,roşi i, verzi o să getau cu ţ i
petele lor.
Puhoa ie de cu l
orii în îeca ră pri viri
le. Toa t
e nest ematele
pământ ul ui ch i
uiră şif ocu rile l or să lt
ară-n horel e flori l
or,î n
iureşul gâze lor
, î n neasem uita năval ă a flut urilor
, ce -i
împroşcau pulbere d e au r pe p l
eoa pe.Şi î ncă u ni zbuti
se Lu a
să- şi vi nă-n fir e, bu imăc it
ă de j ocul scân t
eietor al
cu rcu bei
el or
, c ă văzdu hul t remură, - şi
n f runte cu Arat a,
fet
el e-păsă rise -
ntoarse ră-n cet ateal or de c ui buri.
Fără vo ie,Lua î şiri dicăpri viril
e.Şi Arat a sc oaseun ţ i
păt ,
căci aripile albe i se des prinse ră di n umer i. Ca o l ebădă
săget ată di n zb or se prăbuşidi n î nălţimi regi na, i ar aripile
albe că zu ră plutind şi -i acop eriră t rupul , de parcăar fivr ut
să- lf ereascămăca r acum de och ii uci gaşiai muri toril
or. Şi-n
vremece,pl ângând şist rigând,f etele-păsărisel ăsau pest e
cu iburile l or, ascu nzân du- se de pri viri
le Lu ei şi al e

î
nvă
ţ
ăcel
ul
ui, două t
rupuri al
be – al Arat
eişi
-
al uneial
te
f
ete-păsări
, p rivi
tă de învăţăcel – rămaser
ă nemi şcat
e l a
pici
oarele copacil
orcaru.
Totulsepetrecuseatâtdefărăvest
e,încâtLuanu pri
cepu
î
ndat ă de ce od ihnescîn iarbă trupuril
e albe.Och i
i-i er
au
î
ncă pl ini de l umini
le l
umi i
. Şi, doar auzi
nd va i
erulf et
el
or-
păsări, si
mţi cu m ini
ma-iî ngheaţ
ă de spaimă.

—
CaAra
i t
at
eşi!ă di n mi nţ
i, searuncă di n cu ibul regi
neişi, dacă
învă
ţăcelul n- ar fipri ns-
o, s-ar fizd robi
t şieape paj işt
eaî n
care bob iţ
ele de rou ă scân t
eiau. n Îvăţăcel
ul o cob or
î pe
pământ. Şi Lua se r epezi şiî nl
ătură ari pil
e albe,şipl ânse
pest
et rupul Aratei, şisărută în neşt i
re chipul drag,pe care
nici
odată nu- l văzuse.
Atuncipl eoapel
e regi
neise zbătură şiArat aîşideschise
ochi
i.
— Nu eşt it u de vi nă, şopt i ea. Ura l ui Ormag ne
urmăr eşte…
— Eu,eut e-am datpradăMast ar ei!gemuLua.
— Taci ,nuşt i
ini mic… Fereşte-tedeural uiOrmag!
În clipa aceea, nevăzu tă de L ua, Mast ara se p a
ropi
e.Arat a-
i văzusc l
ipind ar gintul ca pace lor ă tceri
i
.
— Sărut ă-mă,Lua,şopt iregina.Una,Vam,şi -acum eu
plătescreţ pul uri ilui Orm ag…
Rece, f
ără să -i audă vorb ele,Mast ara-i pecet lui pleo
apele
cu neagr a- i pec ete şise depă rtă ap oi
, n evăzu t
ă. arI Lua
plânse şise t ângu i
,î n vr eme ce f et
ele-păsă ri plângeau î n
cuiburil
e l or, pl ânse şipresă ră pul ber
ea ga l
ben ă a ui tări
i
peste tru pul Arat eişi -
al t ovarăşe i ei
,î ntinseacu m î n gropil
e
pe ca re n îvăţăcelul le să pase.
Iar, cân d pămân tul o acop eri p e r egina f etelor
-păsări
,
î
nvăţ ăcel
ul se ap ropie şi-
o a pucă e p Lua de mân ă.
— Sămergem,oî ndemnă.

DarLu
a şi
î t
rase
mân
a.
 — Rău am f ăcut că te-
am ascult
at,spuse ea,arătând
mormân t
ul proaspăt . Nu te voimaiascu l
ta,deci. Aiciam
trăi
t pân ă acu m, ai civoitrăipân ă ce o mân ă priet
enă va
presăra şipest e rt
upul meupul bereaui t
ări
i…
Vorbind ast
fel,Lua apucă o şuvi
ţă de părşişi-
o aşeză
pest
e oc hi
, n îcepân d a ur ca t runchi
ul de cremene al

co
s-pacu
o slui
capeî ni
d ncare-
mânş iaveacu
ă. i
bul. Dar învă
ţăcel
ul nu î nţ
elege
a
— Dacă nu vreisă vi ide bunăvoi e,aisă viide nevoie,
strigăelşi , cât ai cl
ipi
, sc uturăpetecul negru tăiat din pi
elea
bivoluluijertfitluiOrmag.
Şi petecu l negru sepref ăcu într-
un cort de piele n eagră,î
n
car e Lu a se pom eni n îchisă ca-ntr
-un sac , al ături de
învăţăcel.
— Cinstel uiOrmag,t unăacest a,şicort
ulprinseasăl ta,
de p arcăfir eanărăva şăa bi volului negru l-
ar fi î mbol di
t.
Însp ăi mântate al gân dul căar u pt
eafi şiel e văzu t
e d e och i
muri tori,f etele-
păsă ri nu cu tezară a se- mpot ri
vi. Plânser ă
doa r, şiLua l e au zi glasuril
e ch emân d-o,l e au zi t ot a mi
înăbuşi t, până ce ep dărt ar
eal e-nghiţi cudesă vârşi
re.
— Pe acoperi şul pal atul
ui di n Zi nu! st rigă at unci
tri
umf ător învăţăcelul,i ar corutl neg ruse ăr suciîn vă zduh şi
vâjâi,st răbătând întinderineumbl at
e,î n vremecehohot ele
lui Ormag răsu nau di n înălţi
mi l
e Nar t
azubei, aşa cum mai
răsunas eră cân dvaşi pest e cap ul lui Vam, omul cu i nima
arsă.
Şi zbură cort ul di n piele de bi vol, pe car e doar S aian î l
întrecea î n go ană, zbu ră ca flam ura neagr ă a unei oş ti
aducăt oa re d e moa rte,i ar când Sai an păt runse nîpal atul din
adân c al a Mst
ar e,i c oborî şi elşise l ăsăpe acop eri
şu l
palatul ui d in Zi nu, sl ăvi
ta ce t
ate î mprejmui tă cu zi duri
groase.

Î
n mi
jl
ocu
l câ
ntăreţ
i
lor vest
i
ţi
, reg
eel di
n Zi
nu se des
f
ăta
sub privi
ril
e vicl
ene ale Z ubal
ei. Ca o mare d e sp
i
ce es egă
l na
şiundui a câ ntecu
l ceteraşil
or, ca vestirea f
urt
unii răsu
na
şuieru
lt râmbiţ
ei,întrerupt de gâ f
âitul t
obei
. Cort
ul negruse
oprila doi paşide j i
lţul regeuli
, care seghemui şi-şiast
upă
faţ
a cupoa lel
e veşmântului.
Cântăreţ
ii scă
pară sculele m ăi
estre.

l
ăt— Zi
uri l
eâ
f f
eri
şi
a ci
t
de
ere pge
il
elu
ei
!ce-
stra
i
găup
st î
nasăiî
nn
tv
răr
a ţ
ăcel
ea ul
,rt
co duâ
ln
ud
i.înzb
Iândă
asupra vrăjmaşilorşisl avă am relui Ormag!
— Cinsteşisl avă,răspunsedupă dat ină regel
e,cobor ând
cuşovă ială poa la veşm ântului şicu t
ezân d a pri vi
.
Atunciînvăţăcelulî naintăcu un pasşi ,trăgând-opeLua
de mână, o zvâ rl
il a picioarel
e rege l
ui .
— Cuvânt ul t ău e î n i nima mea, rost iî nvăţăcel
ul
pl
ecându- se, de a tinse cop
a er i
şul cu f runteaşimăt urându-
l
cu pl etel
e.Ai vr ut să şt ii ci
ne cân tă pe sear ă ca ni men i pe
lume, şi ,i ată, robul t ău ţ i-
a împlinit dorinţa: fecioara aceasta
cânta î n cet ateade cu i
buria f et
elor
-păsăr, işigl asul eie ce l
ce te-avră jit.
Astfelgrăi,şinări l
e-ifremăt arăcândauzişoapt aui mit ăa
cântăreţi
lor e vsti
ţi.
— Daţ i-iol ăutădeaurşi -
unflui erde-argint
,spuser egele,
apoio ri dicăpe L ua şi -o aşezălângăel , pe-un scă unaş a uri
t.
Şi se mi ră,văz ând-o î nfăşurat
ă doarî n man t
ia păr ul
ui
negru, şi -un fior lîî ncer că, dând cu och ii de f aţ a ei, albă şi
rece ca faţa Mast arei
. Băt u din pal me.O roa bă se vi i
.
—Î mbrăcaţ i-
ocaperegi nă!porunciregele–şi,câtaicl i
pi,
roaba se nî toar
se cu -o cămaşăţ esută din fir e maial be ca
spuma l apt elui şicuo bl ană de d jer
.
Şi Lua f u î mbrăcată.
— Acum, spuse regel e, farmecă-ne auzul , regi
nă a
cântăreţi
lor ve si
tţi
! Ş i seaşe ză mai b i
ne- n j i
lţ, şiî ot prvi
i

bărbi
a-npumnşisepregăt
isăascul
te.
 Privi
ril
e Lueil unecară încetepf aţa lui roşi
e,apoi trecură
peste feţel
e î nverzi
te de ci udă al e vesitţ
il
or câ nt
ăreţ
i, şi se
opriră pe ch i
pul învăţăcel
ului. At
unciî şidădu ca pul pe spate
şiî nchi
se och ii
.I ar glasu
l i se î nălţ
ăî n seară .
Cânta f ără cu vi
nte,caapa şivân tul, dar o durere atât de
crâncenă serevărs a în şuvoiul glasului ei, o deznădej
de atât

densă
se- l
ănl
b
ţat
uii
că
au- i
atţ
â
âtşn
dea
e adi
spn
ru,pi
ep
căt,rşiesu
egel net
nel
d
i e
Zinp
ue se
caregh
l
eusco
em id tea
i
n
nou în j i
lţ
, şicâ ntăreţ
i
ir ămase ră cu gu ri
l
e că scat
e.Iar o raba
plângeaî n neştire.
Aşa cânt ă Lua, pe acoperişul palatul
ui din Zinu, şi
cântecu-i plutea peste slăvit
a ce tat
e împr ej
mui t
ă cu zi duri
groase, pătrundea î n caseşi -
n i ni
mi,i ar ca sel
e secer nea u
parcă, şii nimile sest rângeau, năpădite de t ri
steţ
e.Tot am i
î
ndârjit seri dicagl asul
,t ot mai put ern
icî şistrigadurerea , şi
cântec ul fără cu vi
nte a l Lueicu cereaî năl ţimil
e,t receasl obod
prin văm ile văzduhului, urcând mer eu .Î n vanî ncercă u Zbala
să-lî năbuşe- n mantaua-i băt ută cu st ele.St rigăt
ul porn it de
pe păm ânt st răbăt
u pr i
n man tau a ei al bast
ră şi â ţşni
nebiru itî nainte.
Înci udată, ze i
ţa nopţii
,a f ăţărnici ei şi a vră ji
lor,î şi î
ntinse
braţul .Degetele-il
ungiîmpunserăcani ştesul iţivăzduhulî n
dreptul Lu ei
, n î vreme ce -şiap ropie i nelarul d e dege tul
20
mar e.
Dar vr aaj se f rânse de ari pil
e cân tecu lui. A meninţător
,
stri
gă tul Lueiurcapri n l i
nişteabezn ei
,i ar Z ubala-şiî nf
ăşu ră
man t au a-
n j urul trupului şi,î nsp ăi mân tată,păt runsepri n
mar ea oa prtă de ce aţă,î n ad ăpost
ul se meţ eiNart azuba.
At uncicânt eculrăsună cu put ere î n af ara pereţilor de
20 Gest
ul acest
a, rep
rodus p e rteilespezi
de piat
ră aj
unse âp
nă la
noi
, par
e să fi avutla Vami ţi o semnifica
ţ
ie ega
lt ă de u
n ri
t al
bl
est
emului.Vamiţ
ii
,înoricecaz,îiatri
bui
auoputer
e
î
nfri
co
şăt
oare.
ceaţă şi, peste o cl
ipă, gl
asul Lueiseî năl
ţă î
n l argaî ncă
pere,
izbi
nd f eţel
e nart
elor şi chi
puril
e narţilor nemurit
ori. Şi, deşi
nu auzea u nici
un cuvânt, cu toţ
iiî nţ
eleseră st
ri
gătul îndârj
it
,
pornit de p e pământ, cu toţ
ii
-lt ăl
măciră, şi-
n fieca re di
ntre ei
sună ca u n ecou
:
— Put erni
culOrmageduşmanulLuei !

—ă
dezn L
du
ăaj!
duis
tt
rigăf
şi uU
lgna,iî
ere- n
ţl
âănţ
şniui
răt
ă,
dini
ar
priVa
vi m
. se zbăt
ri u
— Bl estemat ăsemi nţi
e!scrâşniOrmag.
Nartele şinarţ iiî ncrem eni
seră, pe ji
lţuri
l
el or de pâcl ă. Şi
-
ntocmaica odi nioară,cândVam pu sese mânape mar ea
secure d e os aput eri
i, pereiţ
i de ceaţ
ă ai Nartazubeipri nseră
a se des trăma.Î ntuneri
cu l veşni
c,mul t maibăt rân dec ât
narţi
i,î nce pu a se ghi cipri n rărti
uri
le ziduri
l
or n îălţ
ate din
fumurilej ertf
elni
celor.
— Put erniculOmag e duşmanull uiVam!st rigă omulcu
inima arsă, zbăt ându- se-n st rânsoa rea lanţuril
or e d aramă,
iar gl as ul i e s î mpl etea cu gl as
ul Lu ei
, şi am ân dou ă
însp ăi
mânt au narţ ii, ce -
ncep useră să al er
ge de col o-colo
între pereţ ii şubrezi ţi ai Nart azubei.
Braţul l ui Ormag se î nălţ
ă,cu mar ea secure de os a
put eri
i, dar că lăreţul nori lor n egriî şiami nti căosu l pl
es nise,
izbindu- sede l esp edea ce- acoperiset rupul Unei , şiset emu
să -l repea dă asu pra Luei . Strigătele de răzv răt
ire zgudui au
acu m î ntreaga N ar tazubă.
—Î ncă puţ in,şiprof eţ
ial uiVam se va- mplini,susură
atunciPi ll a urech ea st ăpânul ui narţ i
lor nemuri t
ori, a cre
răcn i:
— SuntOrmag,şinumel emeuespai ma!
Tunetecumpl iteserost ogolirăprinvăzduh.
— Fireşte,susurăPi l
,darpereţ iideceaţ ăaiNart azubeise
vordest rămat otuşi,i artut eveicăi …

Pri
viri
le l
ui O
rmag răt
ăceaunel
i
nişt
ite, u
Grz, R
amal
,
Zubala şit oţ
i narţi
i de seamă aler
gaupri n marea încăp
ere,
totat ât de năuciţ
i canarţii de r
ând. Una şiVam se zbă teau
,
prinzând parcăput ere,pe măsură ce ei
zi se ier
pdeau.
— Opriţi-
o!tunăOrmag.Sănu- imaiaudglasul
!
Dar glasu l Lueinu puteafi op ri
t. O veri
gădin lanţul ce-
l
ţi
neaf er
ecat pe Vam se urpse, şiomul cui nima arsăîşisimţi

bra
—ţuP
lst
ulobn
eroi
d
c.
ul Ormag e duşmanul l ui Vam! stri
gă el
tri
umf ăt
or , nîti
nzându-şi u p
mnul căt re stăpânul n arţ
il
or
nemuri t
ori.
— Ce- midaidacă- ifac să t
acă? întrebă at
unciPi l
,şi
Ormag ăr cni
, apucându-l de nîchei
etura mâinii
:
— Cevrei ?
— Maini mic,susură nart
ulcelstrâmb.O l ună pean să
ţin eumarea secu re d e os p auteri
i.
Dar, ab i
a ap ucase să-
şiros tească dor i
nţ a,că Ormag î l
zvârli c ât col o, i ş Pil s e pom eni dân d cu f runtea de
gen unch i
ul lui Gurz.
— Tu?… bubuigl asuldet unetalcălăreţuluinori l
ornegri.
Mast ara!Să vi nă Mast ara!
Birgun, cr anii
cu l l ui Ormag,ri di
că f runtea;zad arnic
încer că însă să se mi şt
e,pi cioa
rele nu- l mai ascu lt
au, i ar
aripile de lili
ac î it remurau at ât de t are,î ncât nu i zbuti săle
stăpânească . Şi câ nt
ecu l Lueirăsu na ca n u ch i
otde b i
ruinţă,
şiper eţi
i de ce aăţ aiNart azu
beise des t rămau , văzând cu
och i
i.
— Gurz!Repedeosăgeat ă,porunciOrmag.
Nartul războuilui se scu tură, cat rezit di
n bui măceală.
— Ucide!răcniel ,iarst ri
gătuldelupt ăî nsufleţ ipentru o
cli
pă mul ţi
mea escud mpăni tă anarţ i
lor
.
Î
şiî ntinsebraţ ul săapuceo să geată di n t ol
ba ce- i at
ârna
pe sp at
e,darbraţ ul lui Vam f u maii ute.Omul cui nima ar să

smul
set
olba dol
dora de să
geţ
i nec
ruţ
ătoare şi
, câ
t ai cl
i
pi,o
zvâr
li di
n înăl
ţi
mi l
e Nartazu
bei
,t ocmai în apel
e î ntunecat
e
ale Mări
i cel
eiMari , unde sei scar
ă îndată valuri cu mpl
it
e.
Mân i
os, Dumvur se arăăt l
a faţa ap ei
, dar cântecul Lueiî l
făcudegrabă săse uc f
unde nî palat
ele u
li,înăl
ţate d i
n lespezi
de apă.
Cu şimaimul t
ă putere s
e bzătea acum Vam, sili
ndu- sesă-

şi ru
dest p
ră ăr
ma l
anţ
ea u
pri
l
ere,
eiţ
li
oar ceţ
r n
arţ
o i
i ge
aseiNm ut
arr
aă,b
zu şi
a.va
Îi
neru
tunl l
eriorl veşn
cu gră
bicparcă
i
se ufrişăîn mareaî ncăpere.
— Ol unăpean… maini mic,susurăPil.I
arNart azubava
rămâne !
Ca l a un sem n, nartele şi narţi
i nemuritori se r a
uncară la
pici
oarele lui Orm ag, şi ri st
gătel
e lor jal
nice se -năl
ţară, nî
vremecebraţ eleînti
nserugau:
—Î ndură-te,leu cu ghearedecriţă!Dă-imareasecurede
os en pt ru o u lnă,şiNart azuba vaăm rân e veş
nic!
Iar , prăbuşi t pe i j
lţ
ul l ui de p âclă, cu mant ia de g er r st
ânsă
î
n j urul t rupul ui , Ormag î i priveacu och i sălbatici
.Î ncercă
săapucerezem ătoareaj i
lţului, pen trua seri di
caî n pici
oare,
dar seî ntunecăl a faţă şirămaseprăbuşi tî n jilţ: asemen ea
perei ţ
lor e d ceaţă, rez emăt oareapri ndeasăse est d rame.
— Fi e,şopt iOrmag.O l ună pe an nart ulcelstrâmb al
şotii
lor, Pi l
, vaţ ine marease cu re ed o s aput eri
i…
— Cuvânt ult
ăueî ninimamea,susurăPi l.
Apoi ,f recându- şimâi nil
e mi cuţ e,se repezidinî nălţ
imile
Nart azubei , p e acop eri
şul p alatului d in Zi nu, â lngă jil
ţul
regelui. Şi , î n vreme ce Lu a cân ta, gl as
ul i se au zi
batjocori t
or:
— Pri veşt e,cânt ăreaţăcupl etenegr e!
Ui mită, Lua desch ise ch oii, şicâ nt
ecu l i se râfnse e p buze,
ca ret ez at. Văzu î nainte-
io f ăptură omen ească
, un sc hil
od
 21
care-
iî nti
ndeao pi atră neag.r
ăFără săşt ie cef ace, apucă
piat
ra şi,î n cli
pa î n care o simţ iî n mână, sch il
odul din faţ
a
ei pieri
. Dar u La nu maiav u vreme să se mi re, căci – în
palma ei– pi atra zvâcni cao vi et
ate şiplesni.I ar d in pi
atr
a
ceanea gă
r să ri
ră picături de apă nea găr, care stropiră f
aţa
al
bă a Luei . Şi chipul fet
eif u sluţi
t de pete negre.

niÎ
ncr
me uci
ni şân
u du
n c-
şi
ut braţ
eză el
mueltpe v
ă p i
reept
me,L ua s
să răma
par sel
gă d
i
nreap
i
şt tă, şi
ea, pe
acoperi
şu l palatului di n Zinu, slăvita cetat e împrejmuită cu
zi
durigroase .Î ntr
-un t ârzi
u, reg eel se foi î n j i
lţ
, drep t ca
re
mai-marele câ ntăreţi
lor şi
î dres e glasul.
— Fireşte,începu el,trăgândcu coadaochi uluicăt rerege,
sunt câ nteceel ufri
te p e ulme…
Dar r egel
e n- av
ea chefde vor bă.Cân tăreaţ
a era acu m
sl
ută, şi -
apoi şicâ ntecul eipreaf usese n îfri
coşăt
or.Î nci
udat,
bătu din pal me.Doir obiî lspriji
niră subsuori ,petrecându- l
către iatac, şi - ndată câ ntăreţii sef ăcurăşieinev ăzu ţ
i;i ar nî
ceata cân tăreţilor
, mândru de l ăut a de aur ş i de flui er
ul de
argint pe ca rel e dobândi se, învă ţăcelul nicin- oî nvr edni
cipe
Lua cu -o pri vire.
Şi Lua rămasesi ngu ră, pe a cop erişul pal
atului, scă l
dat î n
beznă.At unciZubal asei vipebol tă.Fi iceleeizănati
ceţ esură
un păi njen iş de năl ucişise r pinser ă-
ntr-o horă deşu cheată,
căci aprigă er a bucu ri
aî n marea nî căper
e aNart azu bei, unde
pereţi
i deceaţ ă se î ntregiseră şi Vamse afl a di n nou
înl
ănţui t
.I ar n artel
e şinarţ ii se-ngh esui
au ca re mai de ca re
în jurul l ui Pi l, sub vâ năta privire p osomorâtăal ui Ormag.
— Sf ârşeşte odat ă cu Vam şicu t oţ
iail ui
,î işopt ise
Zubala. Jocu le p reapri mejdios, st ăpâne…
— V- aţi pi erdut cu firea ca ni şte nevol nici
, scrâşni se
Ormag. Tu nu cu noşti bucu ri
a j ocu l
ui, şinu pri ce pi ce mt si
21 E vor
ba desp
r
e p
i
atr
a vr
ăj
it
ă pe car
e Z
ubal
a o scă
pase nîmar
e
şipe car
e P
ilo p
ri
mise alDumvu
r(vez
i„Omul cui
nima arsă”
).
acum, văzându-l pe Vam di
n noucu gr umaz ul pl
ecat…
— Dart i
mpdeol unăpean,Pil…
— Tăcere!AunumaisuntOrmag,şinumel emeuaî ncet
at
a maifi numel e spaimei?
Atâtde sălbat
ic bubuiră t
unetel
e di
n glasulstăpânului
narţ
ilor nemurit
ori,încât Zubala-şivârî capul între umeri
şi

se
curida
ouse
să,pdri
e-şică
vi luă
t
reînpal
ap
tr
ui
mir
lde
inlocu
Zi l,sor
nu peoci
t
a
co p
e şu
peribol
lt
ă .rÎ
că n
u
idan
a t
ă-,
o maivăzudec ât e p Lua,st ând în pi ci
oar
e,dreapt ă şicu
mâi ni
le nîcrucişat
e p e piept.
Iar hor a zănat i
celor fiice ale Zubaleise- nvârt
ea tot m ai
repede-n j urul L uei, h oră tăcută, scli
pind lânced. n Iel
ul
argint
iu al umbr elor p i
eri apoi fără veste,şiArata sei vipe
acoperişu
l pal at
ului din Zi nu.
Păşea neau zi
t şi-nti
ndea spr e Lua,cu must rare,un braţ
neapărat de p avăza r a
ipi
i al be.
— Te-am i ubit,spuseArat a,oprindu-sel adoipaşidef ata
î
ncremen i
tă,ţ i
-am purt at e d gri
jă,şit u m- aidat e p mân a
Mastarei…
— Nueu,Ormag…
— Mi nţi,spuse Arat a.Nu vezică mi nciuna ţi-
a sluţitşi
f
aţa? nÎch ină-te marel ui Ormag!
Î
n cl ipa aceea i
nelul argi nti
u al umbrel or se-nchise i n
d nou
î
n j urul L uei, şi ec fiare umbră av ea f aţ
a Arat ei
, car e
poruncea:
—Î nchină- temareluiOrmag!Î nchi
nă-temarel uiOrmag!
Reped e,t ot a mi r
ep ed e se- nvâ
rea
t i nel
ul argintiu, alcătui
t
di
n nen umărat el
et rupuri al e Aratei
, şigl asuri
le cr eşt
eau de
l
a şoa pt ă până l a st rigăt, poruncind f ără-ncet
are,mer eu şi
mereu:
—Î nchină- temareluiOrmag!Î nchi
nă-temarel uiOrmag!
— Dest ul! stri
gă Lua, acoperi ndu-şi ochii cu braţul şi

prăbuşi
ndu-
se nîmi
jl
ocu
l horeisă
l
bat
ice.
Dest
ul
!
 Zguduită de h ohote de p lâns,f at
a simţi deodat
ă o mână
pri
etenă mângâ indu-
i pletel
e.Î şiri dică f
runt
eaşi ,la lumi
na
Zubalei
, ă vzu faţa roabeica re-
i adusese st
rai
ele regeşt
i şi
care plân sese în t oată vremea cât cân tase ac oo,
l ep
acoperi
şul palat
ului din Zinu.
— Vino,spunearoaba.S-af ăcuttârzi
u…

maL
iua a
ruu
ved
ean.
că At o
unpr
cii
vi
, re
sf n
îăj
ârşi
t,urse–ri
u
dmb
i
cărel
e se
şi ce
-ol ch
i
ăsăncă
uiser
lăuăzi
tăn
uI
. se
ar
roa
ba o d use nîî ncăp erea oarbel
orr egeşt
i, unde L ua ador mi.
Lacri
mil
e nîsăurmară să- iluneceepob raj
iî ncămul t
ă vr eme
după ce a C
dumal ,f eciorul Mastareişial l ui Sai an, îi su flase
pest
e pleoape a buriif ermecaţ
i ai som nul
ui…
I
ar orabele regelui di n Zinu set rezeau î ndată cet râmbiţa
de argi
nt a l ui Gorc vesteaî nceputul uneinoizi le.Odat ă cu
el
e se deşteptă şiLua. La î nceput nu- şiami nti ni
ciuna di ntre
cu mplitel
e î ntâmpl ări prin car e t recu se,şise mi ră că nu
recu noaşte cu ibul al b al Arat ei. Ni ciroa bele,ce zor ea u în
jurulei,nusemănaucual belefet
e- păsări.
— Şi-acum,ce- aidegând?
Cunos cu f aţa r oabei c are-
mpăr ţ
ise cu ea săr ăcăci
os ul
cu lcuş,şiami nti
r eaa t otcesepet recu
seî i săget
ă inima. Se
pri viîn og linda de aramă, sp ânzurat ă pe per ee,
t şi-şivăzu
ch ipul sluţi
t, mâncat de a pa nea gă r ce âţ şni
se i n
d piatra pe
ca re un sch ilod i-oî nt i
nses e.
— Mul ţumescpent rut oate… Rămâicubi ne.
Roaba nu cu teză s-o op rea
scă. Î
nce t
, cu paşigr e,iLua i eşi
din î ncă per
ea r oa belor r egeşt
i, st răbătu cu rtea palatul
ui şi
trecupe poart ă. St raja vo i să- i aţină calea, dar L ua pri viîn
och i oşteanul, ca re seî nsp ăi
mânt ă de ch ipul eişi -
o lăsăsă
treacă. Aşa,cu paşigr e,i mer se Lua pe ul iţ
ele din Zi nu,
slăvita cetate şi ,f ără a pri viî n l ăturisp re ca sel
e cu st âl
pi
ciopliţ
i şi zu grăviţiî n cul orit ari, ajunse la zi dul cetă
ţ i
i,t rec
u

pe p
oart
ă şise om
p en
ila margi
neamări
i. Dep
art
e,î
n l
arg,se
afla ostrovu
l pe care seîC
năl
op
l
ţaot
ul l
ui Ormag,
dar
Lua nu
-
şiîntoarseprivi
ri
l
e către Mareacea Mare.
 Î
ntr
ecee
racu Ramal
Foşnetul f
runzel
or ps
une opoves t
e,mereuaceeaşi… De al elau
învăţ
at-
o oa menii
. Şi
-o sp
un î
n ci uda l
ui Ramal, car
e-ar d
a pal
ate
de mar mură,să n- o maiau dă,podoabe de
-aramă,să-i pi
ară
aminti
rea, şicupe de aur
, s-
o poată elsi
ngur uit
a.
Dar oa
men
i
i nu ui
tă, Ramal
, şit
oţi sp
un povest
ea.Auzi
-
o!

Câtau dus- o pi ci
oa rele,Lua a mer s neabătută,întrebând
din om î n om de dr umul căt re apa n eadormit
ă aSat e,ilângă
care se- nalţ
ă t runch iurile de cr emen e al e copacaru;
cil
or dar
nimen i n- a ştiut să- i ar ae t cal ea. Mar ea lui Dumvu r oşn
f ea
bat jocorit
oare.Cuţ itel
escoi cilorcrest aut ălpil
eLueişinisipul
fier binte ise uf rişaî n răni le sâ nger ânde.Când s- a prăbuşit,
sfârşită de put er i
, n î f aţ a unei col i
be acop eri
tă cu st uf,
ajunsese n sa
îtul pesca ril
or , Garga nd.
Şi di n colibă i eşea tocm ai Braa, vr ăji
toa
rea. Dând cu och ii
de Lua, Braa î şirot i braţ el
e pen t
ru a al unga duhuri l
e rel e,
dar , vă zând că f ăptur a lungi tă î naint e-
i nu pi er
e,seapropi e
şi-o cer cet
ă pe î ndelete.Se mi ră de veşm intel
e r egeşt
i şide
tălpi l
e răni t
e al e f et
ei, semi ră de se mnel
e neg re ce-i sl
uţ eau
ch i
pul , dar B raa er a băt rână, văzu sedes tule şişt ia că su b
cer ul l ui Ormag î ncap mul t maimul te decât nî ami ntirea

cel
ou i
ri
dimai
că băt
deci r
âe
p n d L
ui
n
a,t
reod b
ă
utrâni
se .nîMozol
col
i i
băndu-
-
şişi
i bd
dăuu
zel
e
săusca
beat
e,
puţină
apă î n car
e fi er sese reitfire d e burst
ui
ca
an,ăsmulse i n
dtrei
locuri
,î n t reise ridi n cel e treil uni al e anului, câ
nd Saian
22
doarme mai mul t. Apoi î i spălă tălpil
e şil e unsecu unt ură
de peşte.Apoi ,î ngâ ndurată, seaşez ă pe r ogoij
nă, aşt
ept
ând
ca u La să esc
d hi dă ochi
i.

22 Burui
anastica
n
-a put
ut fi i
den
ti
fica
t
ă. Cel
e r
t
eil
uni î
n ca
re a
f
ostcu
l
easăsu
nt l
uni
le d
e a
irn
ă(dece
mbri
e,i
anuari
e,f
ebru
ari
e)
.
 — Zil
eferici
te!spusebătrâna,în cl
ipacândpl eoapel
efet
ei
tresăriră.
Dar u n se mi ră,văzân d că l acri
mile prind a-i curge pe
obraj
i, şio l ăsă să plângă, mul ţumindu-
ses- o pri
vească în
tăcere.Într
-un t ârzi
u, Lua î şişt erse ochi
i şise ui t
ă în j ur
.
Coli
ba vr ăj
itoarei a erplină de l ucr
uri ciudate, otci
uri de

l
lem
il
iane,
c, da i
er
rbîu
nr
ti
,
r
-unl
abel
coţdepe-
, vu
olpb
e,
ut
ugh
ruear
găescu
de
ndăvu
,l
tur fl
se şi
aaaur
i
npich
de
i
p
ciop l
it î n pi atră. Lu a o recu nosc u pe nar ta nopţ ii
, a
făţărniciei şi a vrăji
lor şi,întorcându-şi privi
ril
e căt re ăbtrâ
na
nemi şcaă t,clăti
nă din capcuamăr ăci
une.
— Pri et
enă a put ernicei Zubala, grăbeşte şi afumă- ţ
i
23
coliba , i ar nîainte goneşte-
o pe ceacef ără vo i
e ţ i
-a trecut
pra gul! rosti ea.
Dar Braa of t
ă şi,î n tăcere,se d ri
i
că,l uă o buca t
ă de p ânză
nea gă r, se pl ecăî naintea ch i
pului de pi atră al Zubal eişi -i
aco peri faţa.
— Suntbăt rână,spuse apoivrăj i
toarea.În ceţ oasel
el or
pal ate,narţ ii nemuri tori şt i
u una, î n colibelel or d e pământ ,
muri tori
i, alta… Vorbeşt e!
Şi Lua vor bi atunci , strecurând î n ur echile bătrâneiBraa
poves t ea f et el
or-păsărişi -a mor ţii Arat ei
, vi cl
enia
învă ţăcelului şi -a sch i
lodului care- i sl
uţise faţa.
— Ura l uiOrmagmă urmăr eşte,încheieLua,i arBraa se
ridicăat uncidi n nou şil uă o st rach i
nă de p ământ , pe care o
aşeză pe ge nunch iifetei.
Turnă î n strachină o apă vânăt ă ca mant i
al uiOrmag şi
atinse l eoa
p pel e Lueicudou ă gh eare de vu l
tur, porunci
ndu- i
să u n desc hidă och i
i. Fata nu maivăzuni mi c,dar i mţ
s i cum
deget ele uscat e ale băt râneiî i ap leacă î ncet p ca
ul peste
strac hina ţ inut ă pe genunchi . Şi deodat ă, pr i
n bez na
pleo apelor, vă zu . Toată viaţ al ui Vam şia Uneii se eri pndă pe
23 P
ent
ru a opuri
fica.
di
nainteaoch il
or î nch
işi
,î n hotarel
e cât
orva cl
i
pe.
Când î şiridică f aţ
a, r B
aa cl ăt
ină din cap. Chi
pul Luei
st
răl
ucea caat ins de aripa uneiput er
i nemăsu
rate.
— Aivăzut?întrebăvrăj
it
oarea.
— Am văzut.
— Şi
-aiînţel
es?

—
Iar
,Amspî
nţ
reel
es,
mi s
r
apu
r
easeL
bu a
ăt.
rânei, seri dică în pici
oare şi -şidădu
capul pespa t
e. A poi, n emişcată, nîcepu să cân t
e. D ar
cântecul nu- i mai er a t rist, ca ce l pe care-l cân t
asepe
acoperişul palat
ului di n Zi nu, slăvit
a cetate î
mprej mui t
ă cu
zi
duri gr oase, şi-n ml ădierile glasul
ui einu mai răzb ăt
eau
doar n îdemnuri la răscoal ă.Făr ă cu vinte,asemen ea ap eişi
vântului,Luacânt aacum măreţ i
aomul ui,mândriaceluice
se şt i
e mai put er ni
c decâ t narţi
i nemuritori
. Băt râneii se
păru căt oată t ăria pământ ului, a pi et
rei, a gl i
eişia aramei ,
toată l i
mpezi mea och i
uril
or d e apă, a şu voa iel
or şi valuril
or
sclipi
toare, t oată se va ierburilor şi co pacilor, t oată viaţa
gâzelor, a dob i
toacelor şi oamen i
lor e d pe n îtregpământ ul se
adunaseî n f ăptura su bţi
rică di n f aţa eişiţ âşnea acu m î n
cân tec
ul Lu ei
. Nu maier a doar nuî ndemn l a răsc oală,er a
Răscoa laî nsăş, imar eaî nfruntare.
Adunaţ iînfaţacol i
beibătrâneiBraa,pescari idi nGargand
ascu l
tau câ ntecul Luei, şif emei l
el or u n
-ir ecu noştea
u. Căci
toţi păreau acu m regişi oam eni de seamă.Năv oadel
e di n
spinare l e luce au ca ni şt
e-mpl et
ituri de au r, h arpoanele
părea u lăncide- argint î
n mâi nilel or,iar biet elel egăt
uricel e-
acop ereauşol durile aduceau a ci ngători de-aramă. Şi l i se
păr u că,dacă oam enii şi -ar ri dica braţ ele, ar at i
nge
întuneca t
a Nart azubă, şiper eiţi de cea ţă s-ar d est
răma de a l
sine,şil umeaar răsu fla î n cân t.
Sus,pe cer , Saian seop ri
sedi n drumul l ui şiascu l
ta. Şi

î
ngrozi
ţ
i asc
ult
au î
ntre pereţ
i
i de ce
aţ
ă ai Nart
azu
beişinarţ
i
i
nemurit
ori
,î n vr eme ce Ormag se î ncr
unta,strân gând în
pumn mar ea secure de os a p uteri
i.
— Numaiaştept a,st ăpâne,susurăPi l
.
At
unciOrmagî if ăcu semn luiRamal ,iarnart
ulcântului
şijocul
ui seapro pie neli
nişti
t. Stăpânul ze
il
or iîşopt i ceva
.
— Cuvântult
ău eî ni nimamea,seî nchinăRamalşi,fără

a
spip
nr
aeget
reaal, se
ui Saia
azvâr
n. l i
, d i
n î nălţimi l
e Nart
azu bei
, otcmai în
— Porunca marel ui Ormag! st rigă Ramal. Du- mă pe
pământ ,î n satul pescari
lor, Garga nd, acol
o de u nde porn
eşte
cântecul cezgâ rie urechil
e narţilor .
Răcn et
ul mân i
os all ui Saian f ăcusă t remure văzduhul.
Dar pedrumul nev ăzut al albăst rimiif
ără cap ăt
,leul de aur
î
ncepu să cob oare,purt ân du-l pe Ramal , c are st
ătea în
pici
oare pe spi nar ea lui. Ş i
-acol o, ep pămân t, n
î sat ul
pes carilor
, Gar gand, oam en ii rămaser ă nec l
intiţ
i, dar
închi seră och ii, neput ând î ndur a străluci
rea f ăr ă se amăn .
Doa r Lu a câ nta înaint e,privi nd drep t către p ata orb it
oa re ce
seapr op i
a. Şi ,iată, scăl dat î n bai a de l umi nă, Ramal – î n
picioare p e rtupul de a ur al l ui Saian – sepri oînai nteaLuei .
— Zi leferi
citeluiRamal ,strigă Braa,i arnart ulrăspunse
li
ni ştit:
— Sl avămarel uiOrmag.
Lua seopridi n câ ntat şipri vidrep tî n och i
i zeu lui.Î n cli
pa
ace ea năv oad el
e di n spi nar ea pescar ilor î ncetară a mai
străl uci, harpoanele fură di n nou harp oane,şil egă turile ce-
aco perea u şolduril
e o amen il
or se vă diră a fi ni şte zd ren ţ
e.Î n
clipa aceea femeil
e î şirecu noscu ră bărbaţ ii. Ş i
, cal a un
sem n, cu t oţii se t rântiră l a pământ şi -şipl ecară f runţil
e
înai nteamarel ui zeu, ca r
e nu- iî nvrednicini cicu o pri vire,ci
se nt î
oarse că tre Lua.
— Demul t
,spuseRamal ,demul tn-am ascul t
atuncânt ec

ca alt
ău. Am păr
ăsi
t ce
ţ
oasa
Nar
t
azuba numaipent
ru a t
e
vedeaşiamăî ntrececutine,cântăreaţă,căcisi
ngurăprintre
muritorieşt
i vred ni
căsăcâ nţ i alăt
uride mi ne.
— Ascul
t,spuseLua.
— Nevom întrecedar,iarînvingătorulîlvarobipeînvins,
după datină.Să nu maipi erdem vremea,cân tăreaţă!Vină
degrabă l
a Zinu, sl ăvi
t
a cet ate,unde seaflă câ ntăreţi vest
iţ
i.

Ei—vor
Deh ot
celă
arZ
î,
inşi
u?nîoi
ntr
en
be v
oam
ăLu .Psup
escu
an
ri
ie.
aceşt
iadi
nGar gand
m-au auzit câ ntând. Cânt ă şitu, nart al câ
ntului, şihotărârii
lorne vom supu ne.
De l a înălţimea l eu l
ui de au r, Ramalar uncă o pri vire
asupra sp i
nări l
or pl ecate al
e pesc ari
l
or şial e femeilor lor.
Zâmbi îngăd ui
torşisp use:
— Fie.Ascultaţi,deci
,oamenidinGargand!
Şi,fără a pune p ici
orul pe pămân t, Ramalprinse acân t
a
numel e l ui Ormag , c are e spai ma. s A
pr u şi por uncitor
răsu na gl asu l n art
ului. A pele- şi op riră cu rger ea, cop aci
i
încet ară a mai f oşni,i ar oamen ii-şiţ inură r ăsu flăril
e,si mţi
nd
cum sân gele l i se răce şte-n vi ne.Cu f runţ ile-n pămân t
,
bărbaţ i
işif emei le se regăseau mărunţ i,nevol ni cişigoi .
Puţ ini er au cei în ca re mai pâl pâia ned esl
uşi t o st răluci
re ott
maist insă, căci o mân ă uri aşă, gr eacât ce rul negr u, acu m,
din pri cină că a Sian cob or
âse e p p ământ ,le ap ăsa gru maj
ii
.
Dar cân d ap ăsar ea l i se păr u de neî ndurat ,f ără ves t
e,
Ramalse op ri din cân t
at.
Înfior aiţ, n ecutezând să pri ve
ascăsp re zeu l scăl dat nî
lumi na orb i
toare al ui Saian, pesca riit ăceau.
— Hot ărâţi,oamenidi nGargand!st rigăRamal .
Atunci ,înt ăcereast ăpânitădenumel el uiOrmag,seauzi
glasu l răguşi t al vră ji
toareiBraa:
— Suntbăt rână,grăiea.Î n ceţoaselel orpal atenarţ i
iştiu
una, î n co l
ibele o lr de p ământ , muri t orii
, alt a…

Un of
t
at de uşurar
e scăp
ă di
n pi
ept
uri
le f
emei
lor şi
bărbaţ
ilordi
n aşezareapescari l
or,Gargand,darRamalpuf ni
dispreţ
uit
or:
— Robiaipeştişori
lorcâtdeget ul!Scoi
caurechil
orvoastre-
i maisurdă ca scoi cil
e l ui Dumvur… Să nu maipi erdem
vremea,cântăreaţă,se întoarse apoinartulcătre Lua.Aşa
cu m am spu s,vom mer gel a Z inu, sl
ăvi
t
a ce tate,unde se afl
ă

cân
—tă
Sreţ
u it
n ve
emsî
i
t
nţ
i.mâEi
nasina
ngr
uţ
ri
ilorşt
,iu
ca să
l
ut uhlo
ît
ăra
n sn
mâ c
ăa
-nt
r
o-
l
aa
rd
uev
luă
ir
.
,
şopti Braa, dar Lu a zâm bi şisp usel inişt
it
ă:
— Strâmbă e l egea narţi
lor,Ramal .Până şivorbel el or,
tot
uşi, su nt scrsei pe t ăbliţ
ele Taru nei.
24
Atunci ,chemat ă de cuvi ntele Luei , pu ter
nica nar tă a
dreptăţ
i i se ar ătă în sa tul pescari lor, Gargand. Patru och
i
avea Taruna, doi î n faţă şidoi l a sp ate,pen t
ru a ved eat
otce
se pet rece, şipat ru urech i, pen t
ru a auzi t ot ec se cuvi
ne
auzi
tî n ce r şipe p ămân t
. Băt rân ă caBraa , dar emn uri
toare,
nart
aţ ineaî n mână o ă tbli
ţă.
—I ată-mă,spuseTaruna.
— Slavă marel uiOrmag,o- ntâmpi nă Ramal ,i
ar Taruna
răspunse posac ă:
— Cinst eşislavă.Tum- aichemat ?
— Eu t e-am chemat ,purtătoare a t ăbl
iţeice nu minte,
spuse t a
unciLu a.Adever eşte cănar tul aces
ta e rob ul meu ,
căcisingu r ahot ărât căî nvingă t
oru l dint
re noi îl var obi pe-
nvins.

24 Ca mai toate popoarel

e p ri
mit
ive,Vamiţi
i credeau căr osti
rea
numelui dă cel
ui ce-lr ost
eşte oan umită putere asupr a
purt
ătorul
ui numelui respect
iv.În cazul de afţ
ă, pronunţ ându-i
numele,Lua osi leşte pe Taruna să p a
ară sau, cual t
e cu vi
nte,o
cheamă. Urmele a
cesteico ncepţ
ii se ăg
sesc şiî n fol
clorul nostru,
unde nu sespune pe ume n an
umit
orbol i pentru a n ul e a„duce“,
pen
tru a n
ule c
„hema“
.
 Şi
,î n t ăcer
eaî nsp ăi
mân tat
ă a ce l
or i n
d Gargand, Taru
na
î
şipl ecă ochii pe ătbl
iţa de care nici
odat
ă nu sedesp art
e.
— Cit
eşte, sl
ăvit
ă nartă, o rugă Braa, în vreme ce o
nădej
de u it
ată pâlpâiaî n fundul ochil
or ei
.
— Cit
esc,spuseTaruna,darRamalî ncepusărâdă:
— Eibine?

—t
cân În
ăr
evoial
aţ
a, anu di
ntre fl
se R
aama
ă scl,
ri
săpupt
erni
e c
tul
ăb l
iţnamea,
a rt
, şi sp L
uua, cu
se glas
aspru Tar una.Cum arpu t
ea u n muritorde ân rd să r obeas
că
un nemuri tor?… Le gea l ui Ormag nu î ngădu ie as emenea
neleg
iuire,şiî nvoi
eli
le mergâ nd î mpotrva
i l egiil ui su nt ufm
î
n vâ nt.
Grăind ast fel, Ta
ru na pieri din sat
ul pesc aril
or, Garga nd.
— Sunt em î nmânanarţ i
lor,cal utulî
nmânaol arului,oftă
di
n nou băt râna Braa, iar â pnă şiul ti
ma pâl pâire d e nădejde
i se st inse î n pri vi
ri.
Saian, l eu l de aur ,t ăcu se nît otaces t răstimp. Acum î nsă
gem u î năbuşi t şi-şicu l
că, î ntre l abele gr oa se,ca pul
. C u
braţeleîncruci şatepepi ept,Luapri veaţintăl aRamal .
— Săschi mbăm î nvoiala,spuserepedenart ul.Vom cânt a
încăo dat ă la Zi nu, sl ăvita cet ate,i ar nîvinsu l seval egasă
nu mai câ nte,ves ti
nd ast f
elbi ru i
nţa ce luil
alt.
— O asemeneaî nvoial
ăareput ere?î ntrebăLua.
— Pemar easecuredeosaput erii,jur
,spuseRamal .
AtunciLuaî ncuvi i
nţăşi,l uându- şirămasbun del aBraa,
se aşe ză pe umeri i lui Sai an . Iar l eul de au r porni pe
nevăzut a-i c ae,
l şi -
n sc urtă vr eme aj unse l a Zi nu, u nde
pătrunse, pe f ereasrt
a desc hisă, î
n mareaî ncă pere de sfat a
palatului r egesc.
Regele d in Zinu şed eape sca unu- i de p iatră, st
răj
uit de d oi
leide pi atră, cu bot uri l
e că scate, ar i de-a l ungul pereiţ
lor
zugrăviţi se- nşirau scau nele de l emn pe car e şedeau

f
runt
aşi
i
. Cu t
oţi
i că
zură-
n ge
nunch
i şi
-
şii
zbi
ră f
runţ
il
e de
duşumele,cân dl umina ce rului pătrunse nîî ncăper
e.
— Adună-ţi
,regedi n Zinu,cânt ăreţ
iivest
iţi
,vorbiRamal,
căciaici
,î n palatul tău, vo r rtebui săhot ărascăîntre mi
ne şi
acea
stă cântărea
ţă.
— Hotăr
ârea edat ă,strigă regel
e.Sau poatefi sub cerul
l
ui Ormag ci neva r ca
e se am iîndoieşt
e?

—
ŞiTăce
so re
sir,
ăspîu
nse
daR
t
ăama
câl
.
nStăr
ă vi
n
eţi
iăcâ nt
ă r
vest
i
ţie
,ţ
ii.
ai
r printre ei so si şi
î
nvăţăcelul, purt ând î ntr-
o mână l ăut a de aur şi -
n ceal al
tă
fluier
ul de ar gi
nt, pe car e l e primi se de l a r ege. Sărutară
25
pământul î ntre braţel
e n artuluisu b pri vi
ril
e căruia t răi
au
şi
, auzindu- i porunca, mai -marel e cântăreţi
lor spuse:
— Am ascul tatcu toţ
iicânt eculcânt ăreţeicu chi
p slut
,şi
nu socot im că- i nevoei să- l ascu ltăm di n nou . Binevoeş
ite
dar, sl
ăvi t
e n art
, săne d esfeţ i
, pentru casăne p utem învăţa
urmaşi i să cân t
e şi pen tru ca săe- n
nvrednici
m să nî semnăm
ziua aceast a cusem nul bucu ri
ei,î n veac.
Şi Ramalcân tă numel e uli Ormag, car e e ps ai
ma,şigl asul
îir ăsu nă asp ruşiporu ncit
or . Trânti
ţi cuf eţ
ele pe d uşumele lî
ascu l
t au r egele di n Zi nu, r funtaşi
i sf atului şi n câ
t
ăreţ
ii
vestiţ
i,i ar cu toţi
isi mţ
eau amara bucuri e de a se regăsi
măru nţi, nevol
ni cişigo i
. Li psiţi de gâ nduri, sest rângeau în
ei, a şepttând parcă o l ovitură, şi ep aştt
area l i sepăr ea
nes pus d e d ulce. Dar ap ăsareasu b car e se au aflî ncetă f
ără
veste:Ramalseopri sedincânt at .
— Sl avă mareluiOrmag!st rigă regel
e,nemai putându- şi
înfrâna avân tul, a ir încăper ea vu i d e gl asuril
e cel or ce
răcneau:
— Ci nsteşislavă!
— Ce spune mai -marele cântăreţil
orvest i
ţi?întrebă însă
25 Form
ulă obi
şnui
tăîn legen
del
e V
amiţi
lor
. E vor
ba de p
ământul
aflat su
b braţ
ele,presu
puseî
nti
nse,
ale zeu
lui – a
dicăl
a pi
cioarel
e
l
ui.
Ramal.
— Nu maiam grai,mărt urisimai-
mar el
e.Îngăduie-
mi,
nartal cânt
ecul
ui nepieri
tor
, să-ţ
i sărut pi
cioarel
e…
Şi
, unind vor
ba cu f apt
a, ânctăreţ
ul se t ârî pe pân
tec
e
până la Ramal - şi
i s ărut
ă pi ci
oarel
e. Tăcu t
ă, cubraţeel
î
ncruci
şat
e pe piep
t, Lua privea.

î
na—nA
i tmi
e n
nt
ueşte-
ţ
veiidei
ma î
n vo
câ i
a
ntl
an
a noas
i
ciot
r
dăt
a,
ăîispuseRamal
. .Deazi
Dar Lua î l pri
viî n och i.
— Săbi ruieşt
iaşa,nu- nseamnăsăt esimţiînvi
ns?întrebă
ea.I ar privi
ghetoareaî ncetează acâ nta pen t
ru cămăga rului i
se a pre căr ea gl
asu l mai dul ce?
Faţa l ui Ramal se înverzi şi, pentru o cl ipă, ot ăcere
î
nsp ăimântată se ăsăl î n î ncăpereade sf at. Fruntaşii privea
u
duşu melel
e,câ ntăreţi
i rămăseser ă cugu ril
e că sca
te.
— Am… am să t e… bâiguia regele,ameni nţând f ata cu
toiagul lui.
Atunciseauzilimpedegl asulînvăţăcelului:
— Dacă nu vrea să sesupună,cânt ăreaţa poat efi si l
ită,
nu cr edeţ
i?
Un si ngu r strigăt âţşn i din pi epturil
e t uturor cel or din
încă perea de sfat , apoi gl asuri
le l i se -
ncâ lciră şivo rbele se-
ames t
ecară caurmel e mul tor ăgeţ
s iî nfipt e-n una şiaceeaşi
ţintă.
— Stropdenoroi ,scrâşniRamal ,aisă- ţimuşt ideget el
eşi -
ai săbl est
emi cl ipa când ai ven it pe u lme!
Ca l a un sem n, cântăreţii vest
iţi senăpust iră. Mâi nile ol
r o
înşfăcară pe Lua, şi -n vr eme ce t oţio ţ inea u, învă ţăcel
ul î
i
înfipse pal ma- n gr umaz şi -
o si li să- nge nunchez e şi să- şi
plece cap ul înai
nt eal ui Ramal . Regel e b ătu at uncidi n palme.
Şi sei viî n încăperea de s fat călăul.
— Smul ge li
mba acest uişarpe şidărui eşte-icumi nţeni a

pi
etrei
, poru
ncir
egee,
l iar a
col
o ch
i
ar,î
n î
ncă
perea
de sf
at a
palatului din Zinu, căl
ăul împli
ni porunca .
— Acum nu va mai put ea cânt a, spuse mai-marel
e
cântăreţi
lor, plecâ
ndu-se na
îinteal ui Ramal .
— Darbraţ el
ei-aurămas,răspunsenart ul
.
— Săil etăiem!serepeziatunciregel
edi n Zi
nu,şicăl
ăul
î
nai ntă cuun pas.

Î —ţ
nvă De
ă c
cel
ue
l?î
n
atreb
cest
aăîn
ds
eăR ama
cetal
erş.Lega
s-ealui
vădOr
tma
i ge
cr
edindr
ci
oeapt
s. ă.ru
Dă iţ
i-i
lui braţ
ele vi
novatei
, pedepsi
nd şirăsp l
ătind după l ege!
Cu t oţiiî
ncu vi
inţ
ară atuncihot ărârea nart ului nemuritor
,
iar învăţăcel
ul î i sărut
ă picioarel
e,punându- şiapoica pul
sub t al
pa lui Ramal ,în semn de su punere şir ecunoş
ti
nţă.
Fără să mai aşt ep
te porunci, căl
ăul scoa secu ţi
tul şicr estă
pe r f
unteaLueisem nul sângeri
u al rob i
ei.
— Acesta e câinel
e meu, rostiînvăţăcelul, punându- şi
palma pe cr eşt
et ul Luei,i ar oţ
ti cei din î ncăpere răspunseră
după d ati
nă:
26
— Acest aecâinel etău,am văzut.
NumaiSai an ge mu di n nou , clăt
inându-şicap ul de au r,iar
coam ai- mpî răşti
e săge ţi del umi nă. nÎ dată î nsă nar t
ul
cântului şij ocu l
ui i seurcădi n nou î n sp inare ş ileu l ceresc
sări pe f ereast
ră,ducân du-şipe nev ăzute drumuri pov ara,
pân ă la mar eapoa rt
ă de ceaţ ă a Nart azu bei
. Acise es dpărţi
de Ramal şiporn ii ar p e zil
nica-i cale,î n vr eme ce nart ul
pătrunseî n Nar t
az uba,dân d seamă l ui Ormag e d el
ful cum î i
împlinise dorinţa. Ş i se bucu ră că lăreţ
ul nori lor negri, şi
râsetele se-ncrucişarăî ntre epr
eţ i
i de cea ţ
ă, falnicişi gro şica
nicicând.
Iar n î mar eaî ncăpere de sfat a pal atului din Zi nu, slăvi
ta
cetate,î nvăţ
ăcelul se pl ecăînai ntea regelui şi,î mpi ngând-o
26 Cerem
oni
alul ace
sat al î
nrobi
riie at
estat şide ătbl
iţa de p
i
atr
ă
purt
ând numărul de niven
tar562/1960, aflat
ăî n depozi
tul
muzeu
l
ui di
n Con
stan
ţa.
pe Lu a,i eş
i ap oicu ea di n palat. Şi din nou st răb
ătu Lua
uli
ţele cet
ăţi
i, până ajunseră l
al ocuinţaînvăţăcel
ului
, micăşi
neîngri
ji
tă.
Şi se şeză
a î nvăţăcel
ul şizâmbi:
— Credeam că n-am să potcânta vreodat
ă ca ti
ne… Voi
cânta însă maibi ne, roabă,pentru că t u nu veimaicân t
a

def
el
!
Dar,Ap
nucă
emi-t
et
şca ăşi
, mă
Luat
ură
î
lp pr
r
iin.
veaca
să.
— N-auzi?întrebă învăţăcel
ul.Şideodat ă ise păru că
pri
vi
rile Luei, grel
e,sezb at pe faţ
a ai al bă. Ce… cef aci
? mai
apucăsăst ri
geşi -şidusemâi nil
el a obraji
iî nci
nşifără ves
te,
de parcăpri vi
rilef et
eii- ar fipălmui t.
Dar, nemişcată, Lua îl privea
.
At
uncii ni
maî nvăţăcel
uluiseaprinsede-ocumpl i
tămânie.
Braţ
ul l ui seî nti
nseşideget el
e-
i apuca ră flui eru
l de argi
nt
,
dăru it de reg eel din Zi nu. St rigând, î nvă ţăcelul seri dicăşise
năpust i,i zbind cu flui erul de- argint. Drea pt
ă şinemi şcată
stătea Lua, pri vindu- lî n och i,î n vr eme cel ovit
uri l
e pl ou au
asu pră-i
,l ăsâ nd urme de f ocpe pi el
eaal bă, fără a sef eri, ca
şi cum n- ar fi si mţ i
t ni mi c. Peş terile Mas taz ubei î şi
revărsaseră bez na î n i nima ei , ch i
nuri mai săl bat i
ce decât
cele mai negr e ch i
nuri scor nit
e cân dvade mi ntea f ăţarnicei
Zu bala o măc inas eră. Ce pu teau î nsemna l ovit
uri l
e
învăţăcelului,f aţă de l ovituril
e narţ i
lor n emuri t
ori, ur a l ui pe
lângăura l ui Ormag? r Deaptă şinemi şcat ă î l pri
ve a Lua, i ar
trecutul şi vi i
toru l ridi
cau î nainte-i pri veli
şti sf
âşietoare.
Î
ntr-un t ârziu, i st
ovit,î nvăţ
ăce l
ul se pr ăbuşil a pi cioarele
ei.Î ndoit,t urtit, fluierul de argi nt î i scă pă di n mână. At unci,
fără a- i zv ârli o pri vire, Lu a păşipest e trupul î nt i
ns pe
rogojină, des chisepoart a şii eş
iî n ul i
ţă.
Oamen i
i orff ot
eau , mân aţ
i d e gân duri l
e şi ev nol i
e l or ,
carele sc ârţâiau , eglăn ân du-se pe r oţile de l emn. C âi
ni i

l
ătrau după r
oaba cust
rai
e e
rgeşt
i, zd
ren
ţui
te.Şi Lua mer
gea
încet.
Prin mi j
locul cet
ăţ
ii
, pe-acol
o unde curgeapa Ri t
ar, sunt
ascu nzi
şuri mul t
e. Sălcii
le îşi despl
etescpl et
ele, arini
i
f
oşn esc, i
ar tuf
ele ascu
nd bolova
nii cupăduri moide muşch i
,
bolovaniiî
ngropaţ
iîniarba î
nal
tă.Ni
meninu sesinchiseşt
e
de o raba cu faţa sl
ută. Ca o umbră alunecă,iar p l
etel
e ver
zi

al
en
ascusălci
deaui
lorînocua
iscu
bulnd
A, a
rateşa
.
iE cu
m
mul cr
te n
gi
de-l
eu
a tncop
ci caru
?aci
Cl
or
âteov
a zil
e.
Daral ta e Lu a…
Pit
ită în ascu nzişull unciiîşipriveşte într-
un och i de apă
chi
pul sl uţit de pete negre,de s emnul robiei, şisegâ ndeşt
e al
Una şi Vam, căr ora el tş
ie acum povestea.
„Puternicul O rmag e du şmanul n eamul ui u li Vam “,
gândeşte Lua,nemai putând rosti cu glas t are cu vintel
e.Şi
deget
ele i se st râng pumn, deg et
ele înfipt e în pămân tul
moale. Un bo ţ depăm ânt- ai rămas î n palmă,şi Lu a-l
frămân tă făr
ă să şt i
e. „ Duşman ul lui Vam, du şman ul lui
Vam” ,gândeştef at
a,privindu-şiî n ochiulde apă chipul
sluţi
t. Ş i deodată sare-n pi cioare.„ Vam e duşman ul u li
Ormag ! Sunt duşman a pu t
ernicului Ormag“ .
O linişt
e depl
ină sel ăsăpest eluncaapeiRi t
ar, caşicu m
undele,î nf
ricoşa
te,s-ar fi opri tl ocului
, caşicu m vâ ntul şi
-ar
fi ţ i
nut răsu flar
ea. Şi-n clipa aceea, când, buimăci
t, uriaşul
Pancascăp ă din ochit algerul cerului şiacu l cumpăniilumi i
27
se p l
ecăî nspre pămân,tcând co l
ţul acel
a de u lncăieşise e d

27 Credi
nţel
e Vamiţi
lorpr esu
punea u căuriaşul Panca in
ţe nî
mâini cu mpăna lumii, cucele douăt al
gere de piat
ră pe care se
aflau cer ul şipământ ul
. Pancat reb
uia săai bă gri
jă cat al
ger
ul
cerului (
ocupat de zei) săatârne mai greudecât celal pământ
ului
(populat de oameni
), ceea ce u n s-
ar fi înt
âmplat în chi
p firesc,
pământ ul fii
nd de a f
pt mai gr eu
.I magi
neasi mboliza ed
crinţ
a că
,î n
r
aport
uri
l
e cuoamen
i
i, zei
i su
nt î
ntot
dea
una f
avo
rza
iţ
i.Î
n ca
zul de
sub legea l
ui Ormag,Lua îşidescleşt
ă degetele şi văzu lut
ul
pe carel
-f rământasen î
palmă.Boţ ul negru părea nu omul eţ
.
Şi niima Lu eise muie atunci
, ş i
-o l acri
mă-i căzu pes te
bucăţ
ica neagră, mare cât unghia, ce- nchi
puia faţa
omuleţul
ui. Şi boţ
ul de pământ t
resări, mişcând di
n cee a ce
păreaua fi pi ci
oa
re,scân
cicaun prunc şi î
ncepu săţ i
pe.

ŞiNiecr
at
ăez
,âsâ
ndu
nu-şi
- och
i erailor
gr,u
e Lu
da
ed u
a
lpse
te,ir
p
u
arncu
prl cel
un ln
cu egr
î uul
ncep asă
sân
su.gă
.
Cu fiec e înghi ţi
tură creştea şi , pân ă să se poat ă Lua
dezmetici
, ţ inea î n braţe un băi eţel oldof
an, negr u ca
pămân tul din car ef usese lpămăd i
t. Cu pruncul în poală se
aşeză pe-un bol ovan.
Dar, d eşteptat din bu i
măc eală de un t unet, nî care
recunoscu gl asul lui Ormag, uriaş
ul Pa nca smuci cumpăna
l
umi i şit alger ul puter
ii narţil
or atârnă di n nou mai gr eu
decât t algerul pămân tul
ui. Undel e î nf ricoşatul
ui Ri tar
porniră gr ab ni
c l a vale şiHudu, vân tul , suflă î n neştire,
încovoind să lci
i
le şibi ci
uind-o pe Lua cu pl etelelor ărvăşti
e.
Atunci ,în amurgulmohorâtl ăsatpest el uncă,o arăt are
pocit
ă sei vipri ntr
et runch i
uri
le ari ni
lor. Nemăsu rat de slab,
cu nasu l ascu ţi
t ca un vâr f de su l
iţă, cu och i bulbucaţi şi
li
psiţ
i de gen e,î nveş
mânt at în aburi ver zui, Suvava, duhul
fri
gurilor, seapropi e de Lua. Braţ el
e u scat e-i erau înti
nseşi -
n mâi ni ţ i
nea î ncordat arcu lîn car e pot rivi
se una di nt re
neiertătoarel
e-i săgeţi
. Fără o vo rbă, och i pru ncul cu pielea
neagră, dar , nîainte de a- i ăsa
l răga zul să- şi obsloadă
săgeata, u La se pl ecă, ocroti
nd cu t rupul e i r t
upşorul
copil
ul ui. Fluier
ând, să geata cu vâ rf ot răvi t ise î nfipse î n
umăr ,t opi
ndu- seî ndat
ă, aşa cu m set op esct oate vicl
enele
săgeţi ale lui Suvava, pen t
ru cani cio put ere să nu- i poa tă
f
aţă, t
ulbur
at de ceeace seet rece
p eppământ
, Pancapi er
de di
n
ochitalgeru
l ceru
lui şi
, pen
tru o cl
i
pă, pământ
ul atârnă mai gr
eu
î
n cu
mpăn
ă.Lege
nda uri
aşu
l
ui Pan
ca va
fi pove
st
ită maiî
ncol
o.
st
a î mpot rvă
i, lecu
ind aco
lo unde elrăneşte.Şi,tot ot
prvi
it
obi
ceiului său, Suvava se făcunev ăzu
t, de cum îşizvârli
săge
at a,căci nu poart
ă cu el nicioda
tă maimul t de una
si
ngu ră.
„
Mi cu ţ
ule,mi cu
ţule,gândi Lua, r p
i
vind pruncu
l acum
adormi t
, ce et v
eifaceepu lmea supusă ul
i Ormag?“

săŞ
-ist
i ini
ma
ea î
mpiotse
rvă
i,f
rân
nse
î vrde
e mejale,l
c
e naepgâ
n
ut
id
n uo
cil că
asă t
oţ
, se in azb
varţ
iit
aeavea
îu
n
beznauneipeşt eriaîntunecatei
,peveci ,Mastazuba.
„Tarbit
, pui de negr u; m ai gân di Lua, ci ne-ţi va şt er
ge
l
acrimi l
e şi ci
ne- ţi vaastâmpăra f oamea?“
Şi l acri
mil
e o podi di
ră, ştiind că ni men i nu- şiva î nti
nde
braţulînapărareapruncul uicupi eleneagră.
Aşa sechinui a Lua î
nl unca fricosuluiRitar,în vremece
sus,l a adăpost ul pereiţ
lor e d ceaţ ă ai Nart azubei, Ormag o
pri vea şi -şisimţ eai nima bucu roasă, caogo rul însămânţat şi
stropit de pl oaie.
— Bi rgun,desf ă-ţiaripiledel ili
acşizboară grabni cpână
l
a Zubal a, poru ncist ăpânul narţ i
lor emn uri t
ori. Spune-i să
l
umi neze maibi ne păm ântul, aşa ca Vam să nu pi ardă nimic
din t otcesepet rece aco l
o, în luncadi n mi jl
ocu l sl
ăvi
teimel e
cet ăţi
, Zi nu.
— Cuvânt ult ău e îni nima mea,rost iBirgun,crai ni
cul,
repezi ndu -se să- mpl i
neas că por unca,î n vr eme ce Vam se
zb ăteaî n lanţurile u li de-aramă.
— St rigă,şoricelule,râseOrmag.Desf ată-
mă cu gemet ele
tale şi răzbună cl i
pel e câ nd t e cr
edeail a doi paşide zb iândă.
Dar i n
ciun sunet nu t recu de pragu l buzel or ul i Vam, şi
doa r ful gere-
iţ âşn ea u di n pri vi
ri, ca ni şte mut e şiapri ge
strigăte d e ură şidurer e,î n vreme c e P i
l şo ntâcăi
aî n juru
ll ui
şi-n j urul Unei , strâmbându- se şi batj
ocorindu- l
e ch i
nul.
— Am f ostbună,Ormag,şim- aif
ăcutcumpl ită,şoptiUna,

pri
nt
re l
acri
mi. Oh, t
eme-
t
e de ura ce
l
ui ci
nst
i
t, că
cinu-
iîn
cer şipe p ământ stavil
ă să-i poat
ă zăgă
zui puhoi
ul!
Ca bu ci
umel e din coa rne de zimbru, cu care buciumă
oşt
enii l ui Gurz, aş a răsunară î n mar ea încăpe
re a
Nartazubeihoh oteel narţi
lor nemurit
ori
. Şi
, p est
e hohotee
l
l
or,î nfrico
şă t
or p ână şi-n vesel
ie,bubui glasul de t
unet al
căl
ăreţului noril
or n egr:
i

du—
lăi
iZvâ
pr
ăc
rol
ăiţ
i
si
ţ-
ivăînşip
ge
lme
oaiţ
e!isNub
u-că
i l
câ
suni
ulme
et deu! C
h
arl
ă
ănţ
f ăni
ma ţ
id
i ca
ulcedecâ t
schelălăi
tul vost ru, în cl i
pa câ nd gh earele dureri
i văscu rmă
rărunchii… Ormag e ume n l e meu, numel e spaimei. Cân taţ
i
!
„O, Ormag,eş ti numel e sp aimei, cân tară îndată nart el
e şi
narţi
i nemuri tori, şi-naintea pri vi
ri
it ale pământ ul t remură
ca ocăp ri
oa ră, cu mpl i
t Ormag,secu re d e os p aut eri
i!
O, l eu cu coam a zbâr li
t ă,cu pi ept de-aramă şigh ear
e de
cri
ţă! Tu , că l
ăr eţ lanori lor n egr,i stăpânul cru nt a l bolţ
il
or
ceţoase,u,tcu ibări
t n î slavă, hrăni t cuf umul j ert
fel
or de
preţ,t u, ch ei
e şil acă t,îngă dui e-
ne su b t unetul glasu l
ui tău,
acu m şi -
n nesf ârşireavea curil
or, mer eu !“
Cu năr il
e umflat e şi bu zele st rân se, O rmag as culta,
săltând î n pal mă mar ea se cure de os a put erii
. Crăp ătura
îngustă, deschisăde mul t, când secu rease zb i
ise e d esp
l ed ea
ce-acoperise rutpul Unei ,î l duru, de p arcăi nima l ui plesnise.
Poso morât,î şiî ntoarse ri p
viril
e că tre p ământ .
Acolo,scut urat ă de friguri,Lua î ll egăna î n neşti
re pe
Tarbit. Fii
cele zănat i
ce al e Zubal ei bânt ui au în preajmă,
isc
ân d năl uci
ri, şi u La văzuap oi ch ipul, ca ci opl
it în
marmură al bă, al purt ătoareinegr eipeceţ i.
— Nu î ncă,gândi .Măcarcă zi l
elece- arurma arfi amare
capel i
nul ,îngă duie-mi, put ernicăMast ara, să-l scot di n greu
pe Ta rbit
…
Dar u La nu- şiput u r osti rugăm int ea,pe car e capa cele
tăcerii -iar fi opri t-
o, o ri
cu m. A rgi nt ul or
l f ulgeră, câ nd

Mast
ara sepl
ecăşipecet
l
ui pl
eoapel
e fii
cei
lui Vam. Trezi
t,
pruncu l cupiel
e n eagr
ăî ncepu săpl ângă.
Şi iată cu
m sf ârşeşt
e cuj al
e şi povest
eaLuei
, sp re bucuri
a
narţi
lornemuri t
ori; dar sfârşit
ul acest
a e doar u n început.
Teme-te,Ormag,det otcevasăvi e,şitu,semi
nţi
eaomul ui
cui nima arsă,înch i
nă o l acri
mă celeice-a câ
ntat răzvr
ăti
rea.
Sfârşi
tul aces
t
ae d oar un început, căcide pe acum se d ri
i
că

Tarbi
t,şil
umea-
ncremeneşt
e,aşt
ept
ând.
 Inima lui Tarbi
t
1) Sf
ârşit
ul sl
ăvit
ei cet
ăţi
2)Cumpă na um
lii
Cum s-
a năs
cut Ormag
Poves
t
eauri
aşu
l
ui Panca
 Sf
ârşi
tul sl
ăvi
tei cet
ăţi
Fem eli
e nascprunci pen tru vi aţ
ă, - şi
n ochii p runcil
or se
ogl
indeşte lumea vi i
torului
, cetăţ
il
e şibucu ri
il
e ca re vo r fi. Ochii
prunci
lor su nt l
impezi, dar,întunecate,poft
ele narţ
ilor.
Auzi?… Goarna l uiGurz răsună în văzduh şiregi
i-şif reacă
pal
mele,so cotind auru l din sânge. Prunci
i de ieri set ai
eî ntre ei
.
Unde l i
-s ochiilimpezi, Gurz? n Ude-au rămas cetăţ i
le şibucu ri
il
e
ce reb
tuiau să e? fi
Gurz r âd
e,şimamel e plâng.O, r ăf
uial
a mamel orcuGurz!

Cine poat e spu ne pent ru a cât a oar ă în cu rgerea an i

lor
Zubala î şi rase
t atunci cap ul n îdăr ăt şi , st rân gându- şi
man taua al bast ră,se î ntoa rse în pal at
u-i? Ca- n fiec are zi
însă,l eul de a ur se vi ipe ce r,l umease rezi t scă l
dată- n aurul
razel
or sa l
e, i ar Ast a porn i că tre al bia f ri
cosu lui R i
tar,
purtân d într-o mân ă mai ul de l emn şi l egăutra de ruf e pe
umăr .
— Vezidenu- ntârzi
a,î ispuseCl am,ol arul.Astăzitrebui e
să-mi ard oa l
ele,şivr eau sămă aj uţi…
— N- am mul tdespăl at ,răspunseAst a.
Erau băt râni amân doi, dar Vi ht a l e muşc asei nimile-n
depărtata lor i tneree,
ţ şidrago sea
t l e rămăses eî n i nimi, cao
com oară îngr opată cân dval a răd ăcina unui l ăstar, ajuns cu
anii mai înal t decâ t uriaşu l Panca .
— Bi ne,spuse,deci ,Cl am.
Şi Ast a se- ndrep t
ă căt re l ocul unde ob işnuia să- şisp el
e
rufel
e,şinu puţ i
n semi ră, auzi nd î n l uncăţ ipet
e de prunc.
Înt
otdeau na sose a cea di ntâil a mal ul ap eişier a mân dră că
nici
una di nt re f emeil
e î ntreg i
i slăvite cet ăţi Zinu nu i zbutise
nici
când săi -oi aî nai nte.
„Am î mbăt rân i
t“, şi
î p s
use Ast a, si mţind î ndat ă că- n
dreap
t
a mai
ul at
ârnă mai gr
eudecât
de ob
i
cei
.
 Dar acolo, printre tufel
e şisă l
ciile lunci
i, nu ză ripici
or de
femeie şinu au zi ni cibăt ai
a vr eu nui mai , nicipl esc
ăit
ul
rufel
or d u
e.Aprop iindu-se, văzuun prunc negr u ca oal el
e
afumate ale uli Clam şio em f ei
e n îti
nsăî n iarbă.
— Apără-ne,Taruna!st rigă Asta,stupind repede în cel
e
patru vânturi
, pent ru a alungaduhuri l
e ere.
l

săŞi
,
ţi
pecum
n f
em
îai
nt ei
e,aî
şiînf
t
ăi
nsăi
cu î
nn
i
măiarbă
şi
- nuup
ngen nier
chi
e,l
ia
ârgă
n prun
ei.cu lst
Ma ur
ama
ra
pecet
luise leo
p apele em
f ei i
, dar – n î af
ara sem nul
ui î ntunecat
alrob iei
, crest
at pe f runtea moa rtei– Ast a nu dădu pes t
e
ni
cio rană prin ca re viaţa săfi put ut fugi
.
— Şi,depeurmasemnul uirobil
or,nu semoaredoară,îşi
spusemi rată.
At
uncise î ntoarse către prunculcelnegru şit are se
minună de n eobi
şn ui
ta l ui î
nfăţi
şare.Dar , cum ţipa î ntruna,
î
ll uă î n
28
braţe,nu î nai
nte de- a face, pestet rupul lui, semnul
l
ui Sah a. Şi pruncu lt ăcu î ndată şisecu ibări l a sânul ei,
i
ar A sta î şisimţ i oasele bătrâne î ncăl
zit
e de pri măvara vi
eţii
.
O cl ipă doa r şov ăi
, ap oides pri
nse cu băgare d e seamă blan a
de j der i n
d j urul femeii că zut
e su b put er
ea Mast ar
ei,înveli
pruncu l şi ,lăsând î n iarbă ru f
ele şi mai ul, grăbi că t
re casă.
— Aişii sprăvit
?oî ntâmpinăCl am.Şiceporţ iî
nbraţ e?
Îi poves ti Asta pest e cedăduseî n luncă, şiCl am set rase
de b arbă, mor măind cu vinte nedesluşit
e.Apoit ăcuî ndel
ung.
— O,Cl am,cum hot ărăşti,aşavom f ace,spuseAst a.Dar
nu ui t
a căni ciun nart şinicio nartă nu s- au î nduratsăne
tri
mi tă urmaşi , şicine p oate şti dacăpui ul acest a negru nu- i
darul pent ru car e în van ne- am rugatşi -am ad us atâe
ta
j
ertfe…
28 S
aha, că
pet
enia duhuril
or bune,care,după cr
edi
nţ a Vami
ţi
lor,
l
uptă cuduhuri
le ere,
l con dusede Bus.Semnul lui Saha e n u
semn magi
c,necunoscut nouă,având des
igurrost
ul să u al
nge
duhuri
l
e rel
e.
 — Puiuls- a născut în robie,răspunse î
nceti
şor olarul
.
Cândvast ăpânul lui se va vi
…i
— Apără- ne,Taruna!Roaba avea pi el
ea albă ca şinoi.
Pruncul aces t
a negr u n-are părinţi şi
, dacăvr eisămă cr eiz
,
o nartă l -a zămislit
, de bună se amă.Rec unoştinţa eine va
auri bătrâneţi
le,Cl am, ch i
bzu i
eşt
e bine… Dar ,f ără îndoi
ală,

cum nhot
Di ăr
nouăşt
c
hii
btu
zu,iaşa
Clam vom
, di
nf
ace.
nouset raseedba rbă,furându-
l cucoa da och iului pe p runcul cupi eleaneagră.
— Pânăşirobi i,o,Ast a,au drept
ulsăodi hneascăîntr-
un
mor mânt
, pân ă şit rupul l or es cu vi
ne a cop
eri
t cu pul ber
ea
gal
benă a ui t
ăr ii. De ce să se afl e că roab a a pierit? mai
înt
rebă Clam. Cer cetareaca re s-
ar f ace - n
ar fol
osiacestui pui
negru…
— Cuvântultău eî ni nimamea,st ri
găf emeia.Sămergem
dar.
Şi aşeză Ast a pruncu lî ntr-o cop ai
e,î n vreme ce l C
am î şi
lua sap a cu car e ob i
şn uia să- şiadune l ut
ul pen tru oa le.Î şi
vârîapoiî n sân săcul eţulde pi ele,purtând pe elpecet ea,
sem nul înfri
coşa t al Mast arei, să cul
eţul î n care fiece murit
or
păstreazăpul bereaga l
ben ă a ui tări
i,f ără de ca re n- ar putea
străbate pânzel e focu l
ui negr u ce- mprej muie împărăţ ia din
adânc apurt ătoareinegrei peceţi.
—Î nt
otdeaunami -aplăcutsăi esceadi ntâiînul i
ţă,şicine
ştie dacă narţ ii n-au voi t aşa, casă mă pregăt ească pen tru
ziua de azi ! spu se u bcuroasă Asta.Vez i
? Nu- iî ncă ni men i
treaz nî ce t
ate…
— Grăbeştepasul ,mormăiCl am,zvâr li
ndpri vi
ripiezi
şeî n
lungul uliţei
,î ntr-adevăr pust ii
.
Dar e n
văz uţi de n imeni aj unse ră amân doiî n luncă,unde
Clam sap ă o gr oap ă,aşt ernu pe u fnd r amuri verzi de sal cie
şi-o coborî pe L ua, presăr ându- i pest
e r tup pul ber
eaga lbenă

a ui
tări
i. A
tunciî
ncep
u să pl
ouă f
ără ves
t
e,căci s,
su
în
marea încăp
ere de ceaţ ă a Nar t
azubei
, Una nu- şi putuse
st
ăpâni lacri
mi l
e.
—Iatăomuri toarecarenu vamaisupărani ci
când narţii
nemuri
tori,rosti Ormag,aşez ându-
semai bi ne-n jil
ţul lui de
pâclă.
— Ni
ciea,nicicântecel
eei,susurăPil
,pri
vindbat
jocorit
or

căt
Şre râ
i Rama
deaul
,ncare
art ese
el ir
ş nef
p
aăcea
rţ
ii ncă-
em şi
uricer
t
oricet
… ează sa ndala.
Dar Ast a şiCl am se î nt
oar se ră acasă şipri viră mul t
ă
vremel apui ulnegru,Tarbit,dormi ndî ncopaialui,înveli
tî n
blanadej der
.Apoiseapucar ăsăî ncingăcupt orul,pentru a
arde o alel
e p e care Clam l e ulcr ase.
Şi Sai an ur că şicob orî de mi i de or i pe nevăz uta cale
cerească, şif runzel
e î mpodobi ră să l
cii
le şiari nii di n lunca
fri
cosu l
ui Ri t
ar, pentru a sescu tura la su flarea î ngh eţ
at
ă a
l
ui Hudu, şiani it recură-n zbor, ca ni şte să geţ
i pierdute î n
noapt eaf ără de s f
ârşit a vremii
…
Acum ni meninu semaimi nunacândTarbi ti eşeaînul i
ţă,
negr u şidr ept ca n u st
âlp de ab an os, lemnul ce l rar ad us d e
peste mărişipe c are regele di
n Zi nu, sl ăvita cet
ate,î l aşezase
n Cl
î op ot
ul l ui Ormag, ca t oat
ă l umea să- l poată vedea;
î
nfăşu rat în bl ana- i de jder, Tarbi
t era at ât de f rumos,î ncât
cei ce-lî ntâlneaupri ndeaua zâmbi f ără voi e,bucu roşi de
parcăl i s-ar fi f ăcut un dar . Asta şiCl am er au acu m băt râni,
bătrâni, şi Tarbi tlucra singur la oal e, singur î nci
ngea
cuptorul, şiî uz grăveaşi -
şi ar dea oa lele, n si
gur l e aşez a
î
nai ntea casei şil e schimba pe t otcesocot ea de t rebuinţă.
Căcif eci
oru l cu pi ele neag ră sedoved isecu rând pri et
en cu
l
utul şi meş tercum nu sepomen i
se.
Într-un rân d, cân d Tarbit se uj ca dus pe gân duri cu un
bulgăredel ut ,Clam îlauzivorbindînceti
şor.
— Cuci nevorbeşt itu,fiule?

— Cul
utul
,spuseTarbi
t.Şielî
mirăspunde.Auzi
?
 Înspăi
mânt at, bătrânul întreb
ă di n nou:
— Şice-ţispunel utul,fiule?
—„ Porunceşteşi-ascult,căcisuntem de-oseamă“
.Aşa-mi
spune ultul…
Atunci, cl
ăti
nându- şi capul pleşuv, Cl
am se apucă de
barbă.

f —or
eci I
ual
us
iănve
udem,
ser ost
va i el
sp,
uls
boc
er
aoti
n
dd
oa că c
r p
ri
u
indacu
t
avi
nă
n l
tuci
e. re
P anceş
oru t
e,
fiule.
— Fă-te,lutul
e,un şoim,spusel inişt
itTarbit
,în vremece
deget
ele-
i maidegr abă mân gâiau, decâtf rământau bucat a de
pământ.
Şi Clam, ol arul, si
mţi atunciun nod î n gât , şimâi nil
e
pri
nseră a- it remura,căci bulgărul se zbăt u o dat ă ca o
f
ăptură î nsufleţi
tă, bucăţ
i de t oa t
ă mâna că zu ră-n lăt
uri
, şi
un şo i
m de u lt sei viî ntre degeelte uli Tarbit
. Păreaga t
a să -
şi
ia zbor ul, gat a să- şiî nfigă gh earele î n prad a pe car e-o
dibăcise.
Prăbu şindu -se-n genunchi , Cl am at inse cu f runt
ea
rogojina.
— Sl avănarţ ilornemuri tori!şoptiel,darTarbitîlapucăde
subsu orişi -l ridicăî ndat ă.
— Decet emi ri?întrebăel .Nuţ i
-am spus,t ată,căvorbesc
cul utul?
Dar Cl am nu- i răs punse, ci , chemân d-o pe Ast a,vor bi
tulburat:
— Maiţ i
imi nt e,Asta,cemi -aispusî ntr-
o dimineaţă,de
mul t
, cân d pen t
ru î ntâia oar ă f eciorul nos t
ru dor mea în
copaial ui de em l n?… Adevă r eraî n cu vi
ntel
e a tl
e şi,iat
ă, nu
maiput em t ăcea. Puternica nar tă, ar ce i-a dat aţ vi
ă l ui
Tarbit,grăieştepri ndegetelelui.
— Ef eciorulmeu,st rigăAst a,repezindu-seşicupri nzând

cubraţ
ele gâ
t
ul l
ui Tarb
i
t.
 — Afostalnost ru,spuse î
nsă înceti
şorClam – şidouă
l
acrimi i seprel i
nseră, grel
e, pe obra j
i.
I
ar, nepri
cepând ni mic,Ta rbi
t p ri
vea la amândoi. At
unci
Clam îl apucăde mân ă şivor bi cu glasrăgu şi
t
,î n vr
eme ce
Astapl
ângeaînfundat.
— Află,dar,fiule… oft
ăşiseopriocl i
pă,dupăcareurmă:

AflŞăi
,dd
aep
r,T
ăa
nr
ăbit,
acăn
şa îoi
ntn
rug
ea su
ant
pem pă
ovest ri
e,nţ
ai
i
r t
ătăn
âi
…du-se ncrîedi
nţat de
obârşia nep ământ ească alui Ta rbit
, ca re-
l ascu l
tăî n tăcer
e.
— Voiaţ ifostpări nţi
imei,pevoivăcunoscşivoiî miveţi
rămâne p ărinţi, spuse , elcând Cl am sf ârşi. Apoil uă mâi nil
e
celor doi băt râni şil e puse e p creştet,în sem n de a scul
tare.
Şi plânseră Asta şiCl am l acrimi de eri
f cire şi recunoşt
inţă,
plânseră şi -şi mb îrăţişa
ră f eci
oru l
, b ucuroşi că f
apta lor
rodise şiTarb i
tî nsuşiî i simţeaî ntr-adevăr p ări
nţi.Iar Tarb i
t
aştept
ă până ce bucu ri
a l i es l ini
şt i, apoi ostri cugl as
tremurător:
— Şi-acum… ar ătaţi
-mi , rogu-vă, locul unde doarme
f
emei al ângăca re m- aţi găsti.
— Cuvânt ult ău eîni nimamea,spuseCl am,şibăt rânii-
l
călăuzi
ră până l a morm ânt ul Luei, năpădi t de eriburile-nal
te
din luncaRi tarului.
Acolo,f ără o vorbă,î ll ăsară singur.ŞiTarbi t smul se
buruienil
e şi ,luând î n căuşulpal meipuţ ină apă,o vărsă
peste mor mân t
, spre mân gâierea roab ei ad ormită aco l
o şi
despre car e n u ştia ni mic.Apoise l p
ecă şicu lese u n pumn
din pământ ul ce- o aco perisepe vec i.I ar n î cl
i
pa câ nd î l pri
vi
–î năl
ţându- şipal ma – Vam celî nl
ănţuitsus,î nînălţimile
Nartazubei, si mţ i arsura uneiapri gedurer i. Un f ulgerâşn ţi
din priviril
e u li, şif ulgeruli zbi pumnul de p ământ di n palma
l
ui Tarbi t,f ără a- ifacerău flăcă ul
ui cupi el
e n eagră.
Speriat, Tar bit scăp ă bucat a de p ămân t
. Dar i n
mi c n u se

mai pet
recu
,lunca er
a l
ini
şti
tă ca
-
nai
nte,şidoar mai
uri
le
f
emeilor care-
şispălau rufel
e băteaucân d r eped
e,cân d rar ,
ca ni şt
e inimi speri
ate.Atuncise pl ecădi n nou şiri dică
bucat
a de pământ,dar care nu-ifu mirarea,văzând că
ful
gerul o arsese,de parcă ar fi fost un ci ob de oală! Iar pe
pământ ul acum î
ntărit desl
uşitreicr
ăpăt uri, ca t
reisem ne
săpat
e cubeţ i
şor
ul de scri
s,şisem nele se-adunau în numel e

VA—
M. Vam? î ntrebă cu gl as t
are Tarbit – şi-n cl
ipa aceea
ful
ge ră di n nou , pen t
ru ca t unet ul, gl
asu ll ui Ormag, ăs
bubui e apoiîndat ă pestelunca fricosuluiRitar,prelung şi
î
nsp ăimânt ăt
or, cao prevest ire.
Şi seî ntoarse nî gândurat Ta rbit şi-lîntreb
ă pe C l
am dacă
auzise vreodat ă pom enindu-se de numel e l ui Vam , dar
bătrânulî şiclătină capulşinu- iştiu răspunde.Şif runze
după r funze sesc uturar ă…
I
ar î ntr
-o noa pte,cân d până şist răjerii ador
29
mi seră pe
ziduri d in prici
na vr ăji
lor Zubal ei
, n ea mul A gr
ani î
lş
or
i
părăsi ci obacel
e, şi sl ăvi
ta ce tate Zi nu se t rez i către
dimi neaţă î mpresurată de oş til
e t răi t
oril
or pe ap ă.
Necu tezând să-nfrunte tăria zidurilor g r oase al e cet ăţi
i, cei
din Agr a se mul ţumiseră s- o î mpr es ure, nî credinţaţi c ă
împresu raţ
ii el vordesc hi
de si ngu ri p orţi
le, t u
anci cân d
foameaşiset eal e vor eni
vde h ac.
I
ar r p
ici
na duşmăn i
eidi ntre Agr a şiZi nu er a un vi s pe
care Zubal a îl r ti
misese reg euli d n 30A
i ,graşin îcar e
put erni
canart ă a nopţ iiîi grăiseast f
el:
— Pânăcând,o,r egedinAgra,veirăbdacaregel edinZi nu
să -
şibat ăjocde i t
ne?Oare n u şt ii căcei din Zi nu î i numesc

29 Nea
mul Agran
i
lor, cu
nos
cut doar din l
egen
dele V
ami
ţi
lor
,a f
ost
si
t
uat de p
rof
. V. Theod
orescuîn delt
a Dunări
i.

30 P
ent
rut
oat
e p
opoa
rel
e p
ri
mit
ive,
i
magi
neadi
n vi
s est
e o
i
magi
ne e
ral
ă.
în derâder
e pe A grani mâncăt
ori de b roa
şte,atuncicân d voi
aţi avea emei
t să el sp uneţ
i mâncăt oride şobolani?… Ascult
ă
porunca mea şiporn eşte împotriva j
alni
cei cetăţi Zi
nu, pe
care ţi
-o voi dărui cu oamen i şiziduri, pent
ru ca pop oarel
e
să-mi cunoască puter
ea.Iar bogăţii
le a
tle vor f ă
firă număr
.
Astf
el gr
ăi Zubala, t
ăinui
nd pri ci
na adevărat
ă a uri i

n
farţ
eci i
lor
orulL mp
îei
u o
,t
ri
pva
e sl ă
ca
rvi
e t
ei
Cl
amcet
ă ţ
iA
şi Zst
inu;î
a l că
cipp
scă ari
ci
sern
ăade
eralTa
a rb
moai
t
r,
te,
şipen t
ruca re n arţi
i nemuri torihot ărâseră pi ei
reacetăţii
.
Dar e rgel
e di n Agr a nu au zi
se vr eodat
ă de se minţia lui
Vam. Cumpl i
tă mâni e deşt ept
ară î n i nima l ui cuvint
ele
vicleneal eZubal ei,şinemăsurat ăî ncrederecă poporuldi n
Zinu va că deasu b călcâiul lui. De a ceea, îndată ce orGc su nă
din t râmbi ţa de ar gn
it a zor i
lor, segr ăbi să-şi ad une
sfătuitorii de c red i
nţă, cărora l e g răi bucu r
os:
—I ată, put ernica Zubal a ne dărui eşte poporul
mân cător
il
or de şob ol
an i
, di n j al
nica ce tat e Zi nu! Şi ,
poves t
indu-le cu m nart a i se r a
ăt ase nîvi s,î iî ndemnă sănu
mai pr eget
e,şisăse gă tească de u lptă.
— Slavă Zubal ei!strigară sfăt
uit
orii,i ar,aflând î ndată de
por unca f ăţ
ar nicei st ăp âne a nop ţii, pop orul di n Agr a se
ridică, amăgit de n ălucir
eaprăzi i.
Şi doar emf ei le,co pii
i şibăt râni i rămaseră în co l
ibel
e de
tresti
e î n ca re Agrani iî şiduc t raiul, că cibărbaţ ii apuca ră
coa sel
e cu mâner e l ungi, ce l e sl ujescl a t ăiatul stuful
ui ,
apuca ră arcuri le şisă geţ
ile cu vâ rfuri alcă tuite di n oasede
peşt e şi,înălţând flamuri l
e,seadunară î n j urul mari i pietre
negr e căreia i se î nch i
nă, so coti
nd- o întruch iparea Zubal ei
.
Cum ţ ar
a li-io ţ ară de ap ă şipuţ i
n pămân t,î n care pi atra
lipseşte cu desă vârşire,cr ed vâro ts căpi atra nea gră le-
a f ost
an ume r ti
mi săde Z ubal a,î n semn de d ragoste şi deosebită
preţuire;că cipi atra aceea a căzu tî ntr-
adevă r d in cer, atunci

cân
d au î
ntemei
at gr
Aa.I
ar en
ptru că put
erni
ca nar
t
ă nu
 31
primeşt
e j ert
f
ele muri tori
l
or, n ici grAanii n u ap ri
nseră
vreun j
ertf
elni
cî naint
ea pietrei negre, ci preoţ
iil or se
mul ţ
umiră să-i a rat
e ar mel e l uptăt
ori
lor ad unaţi a col
o,
rugând-
o p e Zubala să u nl e piardă din och iî n vremea ulpt
ei
şisăl e deabi ruinţă asupra vrăjmaşilor
. După ca re mai-
marii
oşti
lor su
flară în buciumel e din co arne de bi vol
, şil uptăt
ori
i

porn
credi
i
nră
ă.l
ţ a drum, n î frunte cu regel e şisf ătuit
ori
ilui de
Cât despre o ameni
i din slăvi
ta cetate Z i
nu, dacăse r ezi
t ră
î
n zor i şivăzu ră câmpia de di ncolo de zi duri neagr
ă di n
pri
cina trupuril
or cel
or din Agra, se nspî ăimântară şipuseră
mân a pe ar me.I ar ege
rle din Zi nu urcă pe zi dul ce
tăţ
ii şi
î
ntrebă, după ce c bu
iumaşii dădură sem n:
— Cepof t
iţi
,oamenidin Agra,şipentru ceaţ iî
mpresurat
cetatea?
Atuncipăşiî nainteregeledinAgra.
— Ascul tă,rege din Zi nu,spuse el.Maibi ne deschide
por ţ
ile şi nî ch i
nă-mi d e bună voi e ce t
atea,căci , i ată,
put ernica Zubal a mi s- a arătat nî vis.„ Porneşte împotriva
jalni
ceicet ăţiZinu,mi -aporuncitZubala,şiţi-
ovoidăruicu
oamen i şizi duri.
“ Aşt ept!
Dar regel e din Agr a nu şt i
a că, e nîmpli
nind î ntocmai
poru ncil
e Zubal ei, stârnise mânia narţ i
lornemuri tori
. Căci
Zubal a î nadins îi adorm i
secu vr ăj
il
e eipe st răjeri
i din Zinu
şiî nadins p ot
rivise ca oast
eaAgran il
or săso sească în vremea
nopţ i
iî nai nteazi duril
or groa seale celor d i
n Zi nu, pentru ca
năvăl i
torii săpoat ă păt rundă î n ce tat
e, ăp runân d f ăr
ă
primej di
e câ t mai mul ţ
i dintre muritori
iî n mi j
locul cărora
trăia Ta rbit. Temându- se nsă
î de zi duri, cauni i neînvăţaţi cu
ele,Agran i
i semul ţumi seră săî mpresure cetat
ea , ast
felcă -n
lumi na l ui Saian nar ţii nemuritor
i v ăzură di n nou , di n
31 V
ezi
„Povest
east
r
ăluci
t
oru
l
ui Sai
an şi
-
a pr
eaf
rumoasei
Mast
ar
a.”
înălţ
imile Nart azubei, n evătămată, slăvita cetat
e Zi nu. Ş
i
cumpl i
t se â mniară-
n i ni
mi l
e o l
r.
— Aşt eaptă,rege din Agra,spuse deciregel e din Zi
nu,
auzindu- i cuvi
ntele.Vom cereatsf puternici
l
or narţi
.
— Bi ne,se-nvoicelălal
t,încredinţatcă răspunsulnarţ
ilor
va-ntăriporuncaZubal ei.Aştept.

ntŞ
riur
eg egel
l e or
pop dindi
Zninu cob
cet eor
at î
sădesepead
zi
d
uneşi npor
î ur
j
unu
cilî nd
altat
arăl
u uca-
i
mar eu
li Ormag. De zec e ori câte o su tă de t au ri negrifură
înj
ungh i
aţi
, şi f umul j ert
fel
nicul
ui su i până- n ce ţoasa
Nartazubă, n ude Ormag pof t
i oatte nart el
e şit oţi narţii
nemuritoril a osp ăţ
.I ar cercet
ând preoţ i
it râmba de f um
văzurăcăsui edreptşi -iplăcutănarţil
orşiîntrebând regele
din Zinu:
— Cuvine-se,put erniceOrmag,să neî nchinăm cel ordin
Agra?ni ci
unrăspunsnusosidi nî năl
ţimi .
At unciî nt
rebădi nnouregel edinZinu:
— Cuvi ne-se, put ernice Ormag, să î nfruntăm j alnicii
mân cători de br oaşte şisă e n bucu r ăm de pr adă?
Cu su fletul l
a gu ră ascu l
ta pop orul di n Zinu, slăvita cetate,
şi i ată că de as tă da t
ă Ormag răs punse di n î ndepă rtat
a
Nart azuba, i şt unet ul
, gl asull ui Ormag, b bu
ui năp rasni
c
peste ca petel
e t uturorcel or adunaţ iî n j urul altarului . Căci
narţii hot ărâseră să- i ni micească pe cei di n Zi nu,
pedep sindu- itot odată pe Agr ani,i ar, pen tru ca l upta să fie
crunt ă,şicu mplită văr sarea e d s
ân ge, însufleţ
eauamân două
taber eel cu amăgi toarea nădej de a bi ruinţei
. Potrivindu-şi
inel
el e şil anţurile de aramă cu ca re-i erau înci
nsebraţ el
e şi
pieptul, Gurz â rnjeaşidi nţi
i-i scăpărau pri n desişul neg rual
bărbi i
.
Iar cei din Zi nu su iră din nou pe zi duri, şir egele stri
gă
batjocoritor:

— Ascul
tă,j
alni
cregedi
nAgra!I
a-ţ
imâncăt
ori
idebroaşt
e
şipi eidi nai
nte-mi, câtă vreme să geţ
il
e mel e semilost
ivescşi
r
ămânî nt olbă.
Atunci,socoti
ndcănarţ iiî
ntunecămi nţi
lecel
orpecarevor
să-
i piardă, regele di
n Agraăsp runse:
— Jalnic mâncătorde şobolani,o,rege din Zi
nu!Am să
mătur p od el
ele pal
atului tău, târându-t
e de pici
oare,pentru

caAşba
arb
saî
e nsă
ţe-
ţ
piua
a d
nuc
î nu
evincol
tebrul
egişi
i b
,aţâu
ţzel
ândemâ să
-
nţ
ii
asp
diel
nei
ni d
ul
mişu
emelel
e.
lor, şi tot aşa se l uau î n râs oşt en i
i, b at
jocornidu-se.arI
rănile pri ci
nuit
e de vâ rf uril
e cu vintelor, d eşi evă nzute, el
prevesteau pe c ee,
l sâ nge roase, ale vâ rufril
or d e săgeţi.
Şi, cân d ura t uturor se î nteţi
se ca f ocul h rănit cu
vreascuri,ceidoiregiîşiridi carăsecuri l
edel uptă,buciumel e
din coa rne de zimbru st rigară şiflamuri le senăî l
ţară.
— Zubal a!Zubal a!Uci de!răcneau ceidi n Agra,î n vreme
ce oam enii din Zi nu răspu ndeau :
— Ormag!Uci de!Ormag!
Când celdi nt âi stol de să geţi seri sipi, urletele răniţi
lor se
ames tecară cu r ăcn et
ele de l uptă.Tă cuţi er au doa r cei pe
car e Mast ara î i şi ri mi
p se î n răcoa rea peş t
er i
lor ei i n
d
Mas tazuba.
Şi, d upă obi cei, vitejii ser ep eziră î ndată, n îcer
când să
pună mân a pe cel e d i
nt âit rupuri al e d uşman i
lor ăzu
cţ i. La
adăpost ul scu turil
or l or de pi el
e,Agr anii se aprop i
ară de
ziduri şise năpust i
ră asu pra cel or pe ca re săgeţ ile lor îi
prăbuşiser ă; cei din Zi nu i eşiră pri ntr
-o poa rtă mi cu ţ
ă şi ,
apăraţi de a il or, se rep ezi
ră că tre d uşmani i ce es a propiaseră
preamul t de zi duri , plăti
nd cu sâ ngepreţ ul î ndrăzneli
i. Pest
e
o cl i
pă, cei di
nt âi morţ i din Agr a se fl aau în Zi nu, acolo unde
năzu iseră să i ntre bi ruit
ori, cei i nd
tâi că zuţ i d in Zi nu
fuse se
ră t ârâţiî n t abăra Agrani l
or .
Atunci i ureşul băt ăli
ei se curmă vremel nic şi preoţ ii

apucar
ă vec
hi
le cu
ţi
te de pi
atră, cân
t
ând cân
t
ecu
llui Gurz,
pe câ nd l uptători
iîşiizbeau scu t
uril
e.Şi -n amândou ăt abere
cuţit
ele de pi atrăale preoţ
ilor deschiserăcol ivi
il
e pi epturi
lor
ce
l or c ăzuţi
, şisc oaserădin el e păsă rl
i
e roşi i al
e i nimil
or, pe
care le î nch i
nară puterni
cului nartal răzb oi
ului. Şi-n clipa
aceea, umbr al ui Gurz se d ri
i
că, uri
aşă , pe cer.
— Sl avă,Gurz,r ăcni
ră l
uptători
i,înăl
ţându- şisuli
ţele,şi

băC
tă
ăli
aî
cince
î
n pu
su pe
şinna
tru
ua
rt ldr
o
ăuao
o
zba
ur
i ă
u,
linech
, cruţ
emăa
to
tare.
pri
n j ert
fă inimilor
,
î
nsu fleţea acum oşt i
le;norii săgeţ
il
or aco perea
u st răl
ucirea
l
ui Sai an şist ri
gătele se ri
dica
u până su b per eiţ
i de cea ţ
ă ai
Nartazubei, de unde nart el
e şinarţ ii nemuri t
ori urmăreau
î
ncleştarea.
I
ar Ta rbit se flaase e p zi
d di
ntru-ncep ut, asem eneat uturor
flăcăil
or d i
n Zinu, sl ăvi
ta cet
ate.Odat ă cu ce il
alţiî iluaseî n
râs pe duşmani , odată cu ceilal
ţiî şisl obozisesă geţ
i
le,că ci
li
nişteabăt r
âneţ i
lor A steişial el ui Clam at ârn au de b irui
nţa
asupra Agran i
lor. Dar cân d trupuri l
e o tvarăşilor u li î
ncep ură
a că deade p e cu l
meazi duri
lor şi când pi etr el
e seî nroşiră de
sângele cel
or cu care sej uca seî n luncaRi tarului,i nima l ui
Tarbitse st
rânse de dur ere.I arcând cuţ i
tele de pi atră al
e
preoţi
lor smul seră i nimi l
e roşi i d i
n pi epturile duşmani lor
căzuţi, flăcăul s e î ntrebă dac ă nu cumva săge ata l ui i î
răpusese şi se mţ sii vinovat f
aţă de mamel e n ec unoscu t
e,de
parcăfieca re d i
nt re e le a rfi f ostî ntruchipareaAst ei.
„Dar auporni tî mpot rivanoa stră“,îşisp use, încercând să
aprindă din nou fla căr a mân iei în i nima l ui. Şi un gl as
neauzitîi răspunse t u
anci , caşicu m doioa men i ar fi gr ăitîn
el:
„Oare nu narţ iii -au î ndemnat ? Şi ,i ată, pl ătescndî emnul
narţil
orcusân ge…“
Nelegi
uit era glasu l, şiTarbi t p rvi
i î n j ur,î ntrebându-se
dacăşial ţi
i-l auzise ră. Cei lal
ţi răcneau î nsăî nainte,şiumbra

uri
aşă a l
ui Gurz l
e î
ntuneca
se f
eţel
e,î
ndăr
ătul că
roranu
mair ămăsese l
oc pent ru gânduri. Atunci, mirat
, dădu să
înst
rune o săgea
tă, dar o t
lba-i er
a go al
ă. Şi mâna-iîntâl
ni î
n
tol
bă doar buca
ta de u lt ars,pe ca re ufl
gerul să
pase cuvân
t
ul
VAM.
Pi
păi Tarbi
t ci
obul. Şi gl asul care osândise narţ
iirăsună
acum puterni
c,su b osul frunţi
il ui
:

„
Nu
nem arţ
i
ri
tiri
o ne-auesf
se dîn
a d
tem
ă,npat
.
ri
vinNoi
d. Naprţ
lăt
iii
m cu sân
…” ge,i ar narţi
i
— Nu maiam săgeţ i
,îispuseTarbi tvecinuluişi,coborând
de pe zid, grăbi săaj ungăacasă .
Î
nlăcrămată-lînt âmpi nă Asta, şiCl am î iînti
nse n u mal
dăr
de săgeţi
, căciol arul î şischimbase e mşt
eşugul,î ncer
când să
fie de aj utor
, p e măsu ra put erilor lui, n î vremurile de
cumpănă pri n care sl ăvi
ta cetat
e r tecea.
—I a-
ţilopata,tat ă,şiadă grabni c câtmaimul tlutdi n
luncă, or punci î nsă Tar bi
t, n evonid măcar să privească
săgeţi
le şi af
undându- seî n at el
ierul părăsit.
Acol o,în mijloculîncăperi i
,seridicaomovi l
ădepământ ,
înf
ăşu rată-n câ rpe ude.Şi zvâ r
li Tarbi t cârpee,
l iar d egeel
te-i
prinser ă a mân gâia l utul, nî vreme ce buzel e-i şopteau
rugător:
— Fă- t
e,lutule,unom.
Atuncil utulrăspunse,cadeobi cei:
— Porunceşt e,şi-ascul
t,căcisunt em de- oseamă!
Şi movi l
a de păm ânt es zbăt u o dat ă ca o f ăpt
ură
însufleţ i
tă, bucăţ i de o tată mâna căzu ră-
n l ături şiun om de
lut se i vi nt îre mâi ni l
e l ui Ta rbit. Părea ga ta să -şi i m
şte
buzele,gat asăporneascăl adrum.
—Î nvie,omul edel ut,serugăTarbi t,iaromulî şidescleşt
ă
făl
cile ş i răspunse :
— Porunceşt eşi-ascult,căcisuntem de- oseamă.
Şi î nvie omul de l ut , şi-şiînt i
nsebraţ ele de par că s-ar fi

deşt
ep
tat di
ntr
-un so
mn de vea
cu
ri
, şi
-
şidezm
orţ
i pi
cioarel
e
î
nţepenit
e. t A
unci ăt prunse-
n î ncăper
e Cl am, vesti
nd că
adusese pământul cerut. Darcân d dădu cu ochii de om ul de
l
ut şi-l auzigră i
nd cuvi i
nci
os: „Zi
le f
erici
t
e, tat
ă!“ se prăbuşi
î
n gen unchi şiizbi rogoj
ina cuf ru
ntea.
Numai căTa rbi
t nu- ilăsărăgaz enptru mirar
e şi-l rugăsă
aducă întruna păm ânt , cât maimul t păm ânt n dilunca

Ri
găt
sat
r
iul
. u
Şi
,C
i î
n
lamcar
îead
l orm
scu l
te,ai
ă r
aoa
r b
Ta
arbl
â
itngă
l t
ucrărunpeo
ulbocăr
siei
t
, a
plf
ăuses
mădie
nd
zece amen
o i de l ut
. Toţi zece sem ănau î ntre ei, şipe t oţi zece
îi călăuziflăcă ul că t
re zidul cet ăţ
ii, unde urca ră cu t oţ
i
i şi,
apu când cât e un ar c, n îcepură a sl oboz i săgeată du pă
săgeată.
Iar văz ând ce i din Zi nu ce soide l upt ăotr
il e adusese
Tarbit,dădură slavă mareluiOrmag,şipână şir egele di
n
Zinu î if ăgădui flăcău l
ui răsp lat
ă bogat ă.Numaică Tar bit
rămaseăcu tt.
Şi seî napoi eî n at el
ierull ui şimuncizişinoapt e,până ce
oa men ii de l ut u lară pe cr easa
t zi duril
or l ocurile t uturor
apărăt ori
lor sl ăvit
eicet ăţi şipână cet oate mamel e di n Zinu
put ură dor mi î n pace . Mândri er au acu m Ast a şi Cl am, şi -
n
sfatul băt rânilor cu vântul olarului atârna gr eu . Dar ci udă şi
ură co l
căiau î n i nimil
e n arţi
lor nemuri tori.
Şi ci uda nar ţ
ilor nu mai cunos cu mar gnii cân d, i d
n
înălţimile ceoţasei Nartazuba, vă zură căTa rbit nu î nceteazăa
plămăd il utul. Zec i şizec i de oam eni de l ut ăuf rea acu m
flăcă ul,t rudind noapt ea, neştiut în ascu nzătoareaat el
ierului
.
Şi i ată că î nt r-
o noapt e când, ost enit
ă, Zubal a nu i eşisedi n
palatul ei , Ta rbit desch i
se poa rta cet ăţi
i, p ăzit
ă doa r de
oamen ii de u lt, şit rimiseî n t abăra Agrani l
or l uptătorii de ult
pe car e-i plămăd i
se î n t aină. ar I în zor i
, c ând l upta se
încinse , oamen i
i de l ut din Zi nu se ăzbor iau cu oa men ii de
lut di n Agr a, şini ci
o pi că
tură de sâ nge u n mai cu rse, niciun

vai
etnu mairăsună,şiMast
ara,care veni
se nevăzut
ăîn
carul eide-argi
nt, seî ntoarseîn întuneca ta-
i Mast azuba, f
ără
să fipecetluit o singură pereche de p leoape.
Zburau să geţ
il
e dintr-o parte şidi ntr
-alta în neo bişnui
ta
t
ăcere a câm pului de l uptă şist răbăteaut rupuril
e de l ut,
f
ără a l e căşu na vreu n rău . Aşa,cu săge ţi
le înfipte în ei,
oamenii de lut păreau ni şte ari
ciuri aşi
, acop eri
ţi de gh i
mpi

î
fmp
ruo
nd
ţiobi
şiţ
idicu
n open
ch e;
i
, co
dar,zli
eep
n s
ăăgeţ
să t
oi
lor
ri,l e
l
uptăeş
i
te
o a
ut
ri
i di
răn p
ui
gea ep
ît
u
nari
i
n,tdi
e.n
— Ce f el de război e acest a? st rigă mâni os Gurz,
înf
ăţişându-se î naint
ea l ui O rmag. ar Oe narţ i
i ovr răb da
batj
ocura,î ngăduind ca blestemata semi nţiea luiVam să li
se pu nă p ururi curmez i
ş?
Şi-şimi şcaGurz b raţele,şil anţuri l
e-i de aramă zorn ăiau,
în vreme ce nartel
e şi narţii nemuri toristriga
u pe- ntr
ecu t
e:
— Să- ncetezebatj
ocuraaceast a!
Atuncibubuiî ntre pereţiide ceaţ ăt unet ul, glasull ui
Ormag,şicut oţi
it ăcu ră, aşteptând.
— Sl oboade, Gurz, o săgeat ă asupra neruşi nateicet ăţi
Zinu, por unci O rmag , a ir Gurz nu se l ăs ă rugat , ci,
încordându- şiarcul, repezi neiertătoarea -
i să ge
at ă.
Nou ă su te nouăz eci şinou ă de oam en i seprăb uşiră a t
unci
pe ul iţel
e ped epsi
teicet ăţi Zinu, pen tru a nu semai ri dica
nicicând. Scăpară cu vi aţă doa r cei aflaţi pri n ca seşipuţ i
ni,
foarte puţ i
ni din cei de pe ul iţa pal atului r egesc. Scăpă şi
Tarbit,pecarenarţ i
i-lpăstrarăpent ruorăzbunar ecet rebui a
să rămân ă în ami nti
rea t uturor, drept i ld
pă. ar D pri ntre
plecaţiiîn peşteril
e Mast azubeiseaflau şiAst a şiCl am, ca re
vorbeauî nuliţăcuveci ni
i,lăudându- şifeciorulfărăpereche.
Un va i
er nesfârşit se ri dică di n cet ate, şi oculi
tori
i se
prăbuşi r
ă cu f eţel
e- n praf, căci nu er a nimen i să nu şt ie că
moa rteadi n văzdu h e p edeapsanarţ il
or em n uritori. Şi , dacă-
şipl ân geau mor ţi
i, oa men ii plân geau şice tatea cechemase

asu
pră-
i mâni
a ceţ
oa
sei
Nart
azuba.
 I
ar, pri
ntre cei ceplângea
u, Tarbit sepomen i
sesingu r n
î
l
unca i R
tarul
ui, unde săp
ase ormmânt ul Ast
eişial lui Clam,
al
ături de ve ch
iul mormânt al r oabeineş ti
ute.Încurcat
e,
negr
e ca văl ul Mastareierau gân duri
le ce -
i trec
eaupri n
minte.Durerea-l săget
a şimânia împotrivanarţ i
lorîi apăsa
i
nima. Priveaci obul de l
ut ars de f ulger
. Şi-n cl
ipa aceea

r
ăsu
poftnăl
i
t aîn ce
adunt
at
a e Chemar
re. ea cea Mar e, vest
ind că pop or
ul e
Încet, cupaşi ei gr
, seî ndreptă căt re piaţa neagră de
oamen i. Preoţi
iî ntrebaser
ă narţ i
i de ce as- u mâni at pe Zi
nu,
sl
ăvita cet at
e,şi -naintea tut uror, acu m, aveau să vestească
r
ăsp unsu l nemuri t
oril
or.
Fumeg au al tar
eel şi , n îveşmân taţ
i n î st rai
e vinete ca
mant i
a de gera că l
ăreţului nori l
or neg ri
, preoţii aşt
ep
tau
t
ăcu ţil ângăal tare.At uncirege le din Zi nu îşiridicăsecurea
,
şioa men i
iî ncr emen iră în gen unch i
.
— Oricare-arfi,cuvânt ull uiOrmag e î ni nimilenoast
re,
rost
i cu gl as t are regel e di n Zi nu. Grăi ţi
, oamen i sfinţ
i, şi
ajut
aţi
-ne să ne-ndr ep t
ăm, cuo cl ipă mai devr eme,gr eşeal
a.
Celmai băt rân di ntre p reo ţ
ii eşi înainte:
— Ascultăceporunceşt eOrmag!„ Pentrucamâni anarţi
lor
nemuritori să adoa rmă şij ertf
ele voa stre să -mi fie plăcute,
pedepsi
ţi-l
, oamen i din Zi nu, pe cel ce- a cu t
ezat să seî nalţ
e
deasupra narţ ilor
, pl ămădi nd cu mâi nile u li ti
căl
oase oamen i
de ult, după chi pul oam en i
lorde pe ăm pân t
. Sunt Ormag, şi
numele meu e spai ma!I ar preţ ul răsc umpăr ăr
ii voast
re e
acestTarb it, pe c are-l veţij ertfi. Am zi s. “
Şi bubui at uncit unetul pest e cap etele celor i n
d Zinu, şi
flacăra altarel
or se i st
nse.
— Cuvânt ulluiOrmageî ni nimi lenoast re,spuseregele,în
vremecepoporult ăcea,î mpărţ itînt reteamăşidurere.
Căcioamen i
iţ i
nea u l a Ta rbit.

Dar rege
l
e f
ăcuun semn, şi os
t
aşi
i pe car
e flăcău
lî i
cr
uţaseî lî nconj
urară f ără a se ot hărî tot
uşisăpună mâna
pe el. Ceeace văz ând, rege l
e î şiridică din nou securea şi
strigă:
— PoruncaluiOrmagel egepentru noi
.Dargândi t
u-v-
aţi
,
vi
tej
iapărătoriaislăvi
teicet ăţ
iZinu,că acestTarbi
tnu s-a
mulţumit d oar să-nfrunte narţ i
i nemuri t
ori
, ci– vânzân d

Ag
cer
t an
at il
ea,orp e
înaurşi
car
evi
teat
icălo
vşi
ăzit
uluio
la
ume
mina
n idell
ui
u t–a tr
Saiăd?
anatşiMoart
e
vânzăt orul ui!
— Mi nci una zboară mai repede decât săgeat a, spuse
Tarbit.
Încru ntaţi, osa
tşii
-i ă rsuciră mâi nil
e l a sp ate şi -l â
trâră
către a l
tare,î n vreme ce poporul striga,învă l
măşi ndu-se.
—I ar acum, oameni sfinţ i,împliniţi porunca mar el
ui
Ormag ,î ndemnă regel e;dar pr eoţi
i se sf ăt
uiră, şicel mai
băt rân dintre eirosticu gl as tare,astfelca t oţ
isă- lpoată
auzi :
— Jert f
arăscumpărări itrebuiesăfiecurat ă.Luaţ iomulce
urmează a fi j er
tfit şi -
nch ideţi
-lî n tem plul lui Ormag,unde
vapost itreizil
eşit reinopţ i.Iarîn zori
iceleideapat razile
sâ ngele-i vacu rgepe a ltar, după l ege.
Şi se f ăcu precu m poru ncise,şiTa rbit u f î nchis î ntr-
o
încă pere d osnicăa t em plului,î n vreme ceupl tătorii urcau pe
ziduri l
e c eătţ
ii, poruncind oa men il
or d e u lt săpl eceunde- or
vedeacu ochi i
,pent ru anu maiabat easupră- lemoart eadin
văzduh.Daroameni idel utnu păreau să- iaudă.Cu mi şcări
pot rivi
te, i n
ci eprez i n ici nî cete, r st
uneau să geată după
săgeat ă, şi săgeată după săgeat ă por nea di n ar curi
le l or,
zburân d căt r
e oam eni
i de l ut d in t abăra Agr an ilor
. At unci
aşt eptară cei din Zinu până l i sesf ârşiră să geţil
e ş i, unindu-
şi u pter
ile, nî ce
pură a prăvăl i d e pe cu lmea zi duri l
or
apărăt orii de l ut,l uându- le locu ri
le.Şi oa men ii de l ut se

f
ărâmar
ă.
 — Slavă marel
ui Ormag! dădură cuvânt l
uptăt ori
i, dar
curând avură pri
cini săse căiască de af
ptal or.
Căci gr A
anii
, n î rânduri
le cărora Gurz nu- şit ri
mi se
se
ucigăt
oarea săgeat
ă,l ăsară maidep art
e oamen ii de l ut s
ă
l
upt e cuoa menii de carne şi sâ
nge i n
d Zinu, al e că ror ăs
geţ
i
nu pricinui
au nimăn ui vreu
n rău. Ca dinţii unui pi eptene se

r
fă
rrea
eca u aa
l
pcu
melme,a
bpuără
cut
rori
osie sl
dăzb
vi
it
ei
ândacet
ăţ
a
pi
,
ropşi
iatr
ăege
… le din Agra îşi
Cât desp re Ta rbit
, ura î mpotrivanarţ i
lor, ca re sej ucau cu
vieţi
le oameni l
or, ca băi eţ
ii cu arşicele, ura-iî ntuneca
priviri
le, nî ch iar t emplul st ăpânului n arţi
l or nemuri t
ori
.
Pen t
ru ce pec et l
uise Mast ara pl eoap el
e Ast ei? Pen tru ce
pecet l
uise l eoa
p pel e u li Clam? Pen tru ce-i stârni se uZbal
a pe
Agrani ,şiOrmag pe ceidi n Zinu? Pent ru ce trebuiau să
plângă at âe
ta mame şisă se uci dă între eiat âi
ţa bărbaţ
i,
ca re nu se i şt
au şinu- şifăcuseră ni ciodat ă vreun rău?
— Pent ru ce?st rigăTarbit,în si
ngurăt ateat emni ţ
eilui.Şi
zvâcn i di n t ott rupul, ca o coar dă.At unciau zi un zgom ot
uşor . C eva căz use , p esemne, p e l espez i
le de pi atră al e
temni ţei, şiflăcă ul se pl ecă, i
dicân
r d î ndat ă ciobul ars de
fulgerul ce- nti
pări se nîl ut cu vântul VAM. La l umi na ce ven ea
de l a f ereasrta desch i
să î ntr
-unul di n per eiţi de pi atră, su s,
acolo unde nu put ea aj unge, Tar bit p rivici obul. A poi lî
strânse- n pu mn, şi pu mnu- i ameni nţă u n du şmannevăz ut :
— Câtt i
mpt răi
esc,nu veţ iavealinişte,o,narţ i!lefăgădui
Tarbit.
Dar n arţi
i nu- l auziră, căcicu t oţii priveau di n î năl ţ
i mile
Nart azubeicu m ce i di
n urmă ap ăr ăotri căd eaude p e z i
duri le
slăvit
eicet ăţi Zi nu, aşa cu m nemuri torii doriseră. Şi nu- l
văzurăpeTarbi tri
di cândol espededi npodeauat emniţei,nu-
l văzu ră sc urmân d cu deg etel
e,cu ungh i
il
e,nu- l văzu ră
adu nând o movi lă de l ut şi mân gâind-o, nu -
l au ziră

vorbi
ndu-
iîncet
işor:
 — Fă-te,l
utule,unvul t
ur.
— Porunceşteşi-ascul
t,căcisuntem de-
oseamă,răspunse
l
utul, şimovi la se zbăt u o dat ă, ca o f ăptură însufleţ
ită,
bucăţ
idet oatămânacăzură- nl ăt
urişiunvul t
urdelutseivi
î
ntre palmelel ui Tarbit
.
Şi nu văzu ră narţ i
i nicicu m vu l
turul de lut î
şiî ncear
că

ar
rii
dp
ii
cal
e,pni
ânci
ă cu
amf
l erfl
eăa
cău
srtalîi
nase
lă,ur
t că
zb î
urân
ndsp
ai
no
p ai
reaf
şi pri
ară. nd
C e a
ăci nse
î
cli
pa ace ea Agr anii â ţşni
ră de după oam enii del ut şi,
răcnindu-şistrigă
tul de l uptă, năvăli
ră asu pra cetăţiil i
psi
tă
de apărători. Şi straşnic sebucu rară narţii când cei di
ntâi
Agranisecăţărarănestingheri
ţipeculmeazi dul
ui,îşidădură
dru mul în cet
ate şi-şides chi
seră si
nguriporţ i
le.
Regele din Agra al erga în frunteapuhoi ului de t rupuri ce
serăsp ândi pe uliţele sl
ăviteicetăţi Zi
nu, păt ru
nzâ nd în ca se
şimăcel ărind băt rânii, n î vreme ce f emei le şicop iii erau
adunaţ i pentru a fi î nsem naţi cu sân geriul sem n al rob iei
. Şi
narţ i
i seves eli
ră de j aful ceî nce pu, şi -
şiarăt ară uni i altora
trâmbel e de f oc!I ar u fmul cecr eşt
eadi n sl ăvi
ta cet ate Z i
nu,
care-n va n se- adăpostiseî ndărăt
ul ziduriloreigr oase, fumul
negr u î iîmpi edică să vad ă vulturul de l ut c e seavân ta î n
văzduhcuTarbi t
.
Şi plânseTa rbit cu l acri
mi de sâ ngepi eireacet ăţii
, plânse
văzând convoi ulnesf ârşitalcel or t
ârâţiînr obie,în urma
car el
or încărcat e cu pradă şicu ch ipurile nep ăsătoare ale
narţ i
lor emn uritori
, pe car e Agraniil e duceau în Agr a. Dar
vul t
uruldel utzburaî naint e–şicurând pi eriîn mar eaf ără
greu tat
e aceru l
ui.
Precum f ăgăduise, r egel
e di n Agr a măt urasepod elel
e
pal at
ului din Zi nu cu bar ba vrămaşu
j l ui şil e spă l
asecu
buzel elui
.
 Cumpănaum
li
i
Oamen ii n-
au f ostce su nt, ni
cinarţ ii
. Pecet
ea ui
tări
i aco
per
ă
tr
ecutul, şipe ui tar
e se bi zu
ie narţii
. Dar focul mocneşt
e su
b
spuză.
Ca o fl acăr
ă vi e e omul;o fl acă
ră uitat
ă…
Aprinde-t
e,facl
ă!Arzicum ţi-
edatşisoar beîndat
ă di
ntotce
narţ
iit ăi
nuiesca l umbra puteri
ilui Ormag!
Aprinde-t
e,i
nimă!O,f ocali
nimil
orroşi
i…

Şi se- mplini în vremeaaceea sorocu l

, şiOrmag r t
eb ui să-
i
încr
ed i
nţ eze lui Pil marea secu re de os a put er
ii
, aşa cu m
făgăduise: timp de ol ună de zi l
e st râmbul zeual şo ti
il
or avea
săfie st ăpânul narţ il
or em n uri
tori
. Dar , neputând î ndura să
se su pună al tor orpuncidecât celor e p ca
re si
ngu r e l dădea,
Ormag hot ărî să se asc undă î n pal atul Zubalei
,î n t oat
ă
vremea cât ceţ oasa Nart azuba va cunoaşt e stăpânirea
nevolnicului cesesl ujisede- o clipă grea, pentru a- i smulge
puterea. Di n ji
lţul de p âclă al l
ui Orm ag, Pilîmpărăţ ea, deci
.
O nou ă rân du i
ală se- nstăpâni
se î n mar ea î ncăp ere a
Nartazu bei, căciPil puneamer eu l a ca l
e câte-
o şo t
ie,şi , dacă
narţii râdeaumul t mai des ecât
d î nainte,nu puţ ini er au cei
pe seam a cărora se âd reaşicar e n u aveau îndreptăţire săfie

ve
glsmă,
uel
i.Princăci
t
re
, aceş
pu
tti
a
er,
ni
cGudrz
ardăp
drean
ost,umenro
art
ual
ser
pri
l
ăzbej
oiu
ur
lidenu se
ui
putea ap ăra. i Şt ocmai ân cd nar t
ele şinar ţii nemuritori
f
ăceau haz pe sea ma l ui Gurz,că rui
a Pilî i piti
se săgeţi
le,
ceaţa tremură î n drep t
ul mari i porţi a Nartazubeişivu l
turul
de lut sei videa supra j il
ţuri
lor d e pâclă.
Ca î năb uşite de neagr a pecet e a Mas t
arei s e sti
nseră
râset
ele n arţi
lor, şi
-n tăce rea nelinişt
ită ceînvălui Nart
azu ba,
doar stri
gă tul Uneif ulgeră:
— Tarbi
t!
 — Eibine,da.SuntTarbi
tşi-am venitsăvăcersocot
eală,
o,narţi! sp
use ritumf
ător flăcă ul cupiel
e neagă
r.
I
arnumaii vi
rea unui muri tor
, acol
o unde muri t
orii sunt
preţ
uiţ
i mai puţ i
n decât stropul de noroi
, era o înfrunt
are a
l
egiilui Ormag.Şi , ca în urmă cu ani , per
eiţ
i de ceaţ ă ai
Nart
azubeiprinseră asedes trăma.

aBel
l uimăci
ţ
mâni,
t
uina
rert
a.ele
Dar şine
zarţ
ulii pri
cel vea
st u bcă
râm t
re P
se ei
l
t, aşt
mea ep
sătâr
nd de
epead
ă
marea secure de os, at
âtpen t
ru că şt ia acu m şi elcăos ul
pl
esnise
, cât şipen tru că r Omagi -arfi put ut lua î
n nume d e
rău piei
rea muri torul ui ce r pel
unge a j oculî nceput cu Vam.
Zubala nu er a aco lo, să-ll egepe Ta rbit cu una di ntre vr
ăj
ile
ei
,i ar săgeţi
le l ui Gurz f useseră ascu nse şi, oricu
m, Pi lîşi
spunea că nu- i nimer it să orpunce ascăci d
uerea ăcă
fl ului.
— O,Vam,aj ută-l!strigăUnadi nnou,şiTarbi tseîndrept
ă
către o mul î nlănţuit.
— Vam?st rigăşiel ,înti
nzându- iciobuldecarenu semai
desp ărţea. Numel e ătu a f ostars d e u fl
ger pe u ltul acest
a?
— Eşt iosdin osulmeu,Tarbi t,spuseVam,zbuci umându-
se-n st rânsoareal anţuril
or e- daramă.
O spă rt
ură amen inţătoare se căsc ă at unciî ntr-unul din
per eiţ
i d e ceaţ ă ai N artazubei , şinarţ ii g emură, văz ând
dinco l
o de e aî ntunericulf ără sf ârşi
t .
— Decesuntoameni iaceştiaî nlănţuiţi?stri
găTarbi t
.
— E opovest elungă,susurăgl asull uiPil.Dareuam săţ i
-
o sp un, voi nice…
Aşa,cu vorbe mi eroase,încerca Pi lsă- llini
ştească,î n
vreme ce căut aî nfri
guratun mi jloc de scăpare.Dar Una
strigădezn ădăj dui
tă:
— Nu- lcrede,nu- lcrede,Tarbi t
!Mi nciuna doarme sub
li
mba nar ţil
or … Ormag şi Dumvur ne- au î nşelat pe noi,
Ormag şi Ramalne- au uci s-o pe Lu a,car e t e-a năs cut
,

Ormag şi
Pilt
e vor
ăpu
rne şi
pe i
t
ne!
 Ca de piatră stăteau acum narţ i
i, şipereiţ
i Nartazubeise
dest
rămau. Dar cu vint
ele Uneiîl buimăci
seră pe Tarbit.
— Lua?bâiguiel,şioceaţ
ăisepusepeochi .
Neî
nchipui
t de du l
ce suna numel e celei pecar e n- o
cunoscuse
, numel e mamei ! Si
mţi o sfârşeal
ă şise r pi
nse cu
amândouă mâi nil
e d e gât
ul vult
urului de ult
, de p e sp i
narea

căr
Au
ti
a
u n
nciuLu
cob
f or
,f â
eciose.
rulluiDumvur şimărunt ulnart care
porunceşte peşti
lor nî năvoadele cărui pesca r să i
ntre,Luf se
f
oloside cl ipă şi , pe la spate,zvâ rl
i peste Tarbit năvodul de
care ni
cicând nu sedes part
e.Î nvioraţi, narţi
i ser epezi
ră şi
-
nchiser
ă năvod ul, prinzându-l pe Ta rbitî n och i
uril
e vicl
ene,
din care nimi c nu poa t
e scăp a. Iar vu l
turul fu prins şiel ,
odată cuflăcău l
.
— Ce stai? Ucide!răcniGurz,repezi ndu-se cu pumnul
ridica t
, dar Pilî l opri
,î năl ţ
ând marease cu re de o s aput eri
i
.
— Muri torulacesta ebunull uiOrmag,ami ntinart ulcel
strâmb.
— Şivreisă- llaşisăplece?st ri
gară-nt r-un glasnart eleşi
narţ ii nemuritori
,î ncăî nsp ăimânt aţi
.
— Tăcere!poruncist ăpânull or pent ru o l ună. Apucă,
Birgu n, năvod ul şidu- l pe vi ermele a cest
a î n tainiţ
a ceamai
uitat ă de p e ufndul întuneca t al l umi i
, pen tru a aşt epta acolo
pedeap sape car ei -o va hot ărî Ormag. Câtdes pre ciobul ce
poa rtă numel e u li Vam, sf arm ăl- cân d sfarm i şivu l
turul de
lut!
Şi-n van sest rădui Tarbit săsf âşie och i
uril
e năvo dului
,î n
vanpl ânseUnaşisezbăt uVam.Bi rgunî şidesfăcuari pil
ede
li
liac ş i zbură cu prada î ncred i
nţatăl ui,în vrem e c e p ereţ
i
i de
ceaţ ă ai Nar tazubei - se
ntregeau mai repededec ât se
dest rămaseră, î
n vr eme ce â rsu l su bţirelal l ui Pi l se-mplet
ea
cu hoh ot
eel mul ţumite ale narţ il
orde sea mă, cu ch i
cotel
i
le

sfi
oase al
e narţ
il
ormărunţ
i. Şi
, pen
tru î
ntâi
a oa
ră, Luf se
bucurădepreţuire.
I
ar acă
d aj unse sub tal
gerul pămân t
ului
, pe care uriaşul
Pancanu- l scapă din ved
ere niciziua, nicinoaptea
, se ufri
şă
Bir
gun pe u fndul înt
unecat al l
umi i
, acol
o unde otutl e st
erp
şivâ năt
,tărâm pust iu di
n hăuri l
e căruia s-
a ridi
cat puterea
l
ui Ormag.Şi -n bezna nesfâr
şti
ă ni cinu prinse de ves te

T
da
erbitl
u
f cânu
gerdlBoch
irgun
i
l î
ismu
or uill
se
V di
am.nmâ năse
Apoi bucatad
om
p ei
enpăa
mâ
pun tt
caars
şiizbi
t de
colţ
uri l
e p iet
roase l e
a ufndul ui de u lme şi , câ
nd se ezm d eit
ci
,
vulturuldel utpi eri
sedel ângăel .Î
mpl ini
ndporuncal uiPi l
,
Birgu n sfărâmase o ci
bul
, od ată cu vu l
turul ce uf sese n st
îare
să-nfrunt e tăr i
il
e. Ş i numai p s
aima, u nmele l ui Ormag,
cutreiera acu m î nti
nder i
le st er
pe pe car e, ăr f
ă voi a l
ui,
ajunsese Tarbit.
At unci hăuri l
e vuiră şi, cutremurându- se, înţ
elese cu
durer
e tri
sta poves
te a lumi
i de demul
t, aflat
ă di
n ecou
ri
le
i
zbit
e de b ol
ţi
le n
îtuneca
t
e.
 Cum s-
a născutOrmag
E mul t, atâtde mul t de-autnci
,î ncât numaipov es
tea m ai
poar tă pe ar i
pi l
e ei al bastre ami nti
rea… Ni meni nu
des părţise î ncă cer ul de pămân t, uriaşul Pa nca încă nu
vegheacumpănal umi i
,căcinimenin-auzi
sedeOrmag.
Cerul şipămân tul erau una.Un si ngur pop ort răi
a în cer
şi pe pămân t, bucurân du-se de veş nica străl
ucire a l umii
roşca t-
aurie ca pi eli
ţa mărului de ma
aurun. Nu se ş ti
a de
noapt e, nu se şt ia de somn. Nu se şt i
a de moar te. Ca o
singu ră,nemăsu ratde mar e grădi
nă,l umea nî florea nîsl avă
şi cân t, su b ari pile nevăzute ale Vi htei. Căci, dintre toţ
i
locu i
torii Nart azu bei, si
ngură pasăreade f um a drago sei
t se
pomen ea , pasă reape ca re Ormag asi l
it-
o să -
şipl ecenaî i
nte-
i
capu
noril su
l
or b
nţi
re,
egri sedar
em de muşc
te. ăutra căreia până şicăl ăreţul
Şi nu se al eseseră, pe-at
unci , bogaţi
i de să racişirob i,
oamen i
i fii
nd boga ţ
i şii ber
li d eop
otrivă,ari cu getel
e ne-
nti
nate şi i nimile uşoa re le-ngăd ui
au, or icân
d voi au, să
zboare…
Şi seafla pri ntre cetăţ
il
e f ără număr a l
e lumi i cet
at
ea cu
palat
e de au r şiporţ i de rubi n, N aat. Şi
-nt
r-unul di ntr
e
palat
ele de aur , păst r
ate pen tru f eci
oarel
e cetăţii
, trăia
f
ecioara Dlada.
Aurii ca ochi
it uturor oameni
lor de atunci erau ochi i
Dladei, iar Vi hta î nsăşi îi zugr ăvise
, cu pen el
e ei ,
sprâncenel
e.Gi ngaşe cani şt
e păsă ri er
au mâi nil
e Dl adei
. Şi
când, asem enea t uturor oamenil
or nemuri tori
,î şiî mbrăca
st
ra i
ele dslam
e a
uriu, părea ofloa re d e aur.
Şi iată că sosi sărb ăt
oareaVihtei, şi t
oţil ocuitori
i cet
ăţi
i cu
palate de au r şi por ţ
i de rubin, Naa t
, sead unarăn- poiana
di
n af ara ce tăţi
i, purt ând ramuri î nverzi
t e. Şi cor ul
f
ecioarel
or cânta. Putereadragost
ei
,i ar în f runt
eaalaiul
ui l
or
32
sălta Dlad
a.
Bărbaţii şif emei
le – căcibăt râneţea, sora morţ
i
i, nu se
i
vise nîcăpri ntre oamen
i, şipământ en ii rămâneau veşn
ic n
î
putere – bărbaţ i
i şifemeil
e seaşez ară-n cerc,închi
zând cu
trupuril
e lorpoi ana. Cu toţii avea
u t obe şiflui ere şi
, când

f
teci
oboarel
e. et
A unî
şi, â
ci sf
cr
şi
hiră
ui câ
nd, nt
u
v l
,
eniră-b
ă
nrbaţ
zi
bior,p
rni
pseră
este acorbat
eel
oan edi
n
copacil
or, fl ăcăi
i. C a un f ulgerde au r strălucea şu voiul
trupuri
lor i t
nere,şif ul
gerul atinsemi j
locul poi eni
i, pentru a
ţâşni apoidi n nou , ri
dicându-sede l a pământ . Şi-
acolo,î n
văzduh,j ucară flăcăii
,ca o ploaiede f oc,î nchipui
nd t ruda
mugu ril
orşia flori lor, bi
ruinţa rodul ui. Femei le aşezate în
poiană su flară apoi în fluiere ,şi iată, f ec
ioar
ele seî nălţ
ară şi
ele, intrând î n j ocu l flăcăi l
or. Undui rea t rupuril
or l or
î
mblânzifulgerele mişc
ăril
or celor dintâi
.
Şi
, după ob i
cei
,î n văzduhul de deasu pra poieni
i, atunci
,
de sărbătoarea Vi ht
ei, fecioa
r el
e şi flăcă ii chemaţi să-
ntemei
eze un căm i
n se ăzuv ră pent ru înt
âia oară.Nev ăzută
f
âlf
âia di
n ari pi Vi
hta. Şi, una câ t
e u na, perechi
le coborau în
poi
ană,ţ i
nân du-se ed mân ă,căci, nes upusăî ncăpor uncil
or
l
ui Ormag, pasăreade f um a dragost eialcătui
a perechil
e cu

32 Săl
ta, pen t
ru păşea, căci oamen ii aceş
tia nu păşeau , nu
aduceau un pi cior na
îinteacel uil
alt, aşacu m se nî tâmplăî n
mersu l obişnuit. Mersullor, pe c arel ege
ndeleî l atri
buie mai târzi
u
doar n arţi
lor şi care consti
tuie şica ra
ceri
t sti
caze i
lor H el
adei
,
constă din dep lasareaambel or pi ci
oa re si
mul t
an, un f elde salt
,
deci
. Grec ii expli
cau ch i
ar p oziţ
ia pi ci
oarel
or l (
i
pit
e u nul de alt
ul)la
stat
uile arhaiceal e zeil
or, prin dori nţa sculptori
l
or d e ared a
mersu l acesat caracteri
st
ic( expli
ca ţ
ief alsă, fireşt
e,ca uzafiind
nepriceperea artişt
il
or primit
ivide ared a mersu l şide adega j
a
pi
cioarel
e)
.
rost şi n u se î ntâmpla să sădească dr agost
ea î n inimi
nepotrvi
it
e,ni cisăapri ndă două inimi pentruo at rei
a.
Iar Dlada so siîn poiană odată cu Fin, f
runteaflăcă il
or in
d
cet
ateacupal ate de aur şiporţi de u
rbin, Naat. Pe măsu ră ce
coborau, p erechi
le ocoleau poiana, rec
tând pe di naintea
bărbaţi
lorşifemeilorcebăteau di
ntobeşisuflau în fluiere,

p
Şen
it truul
ot ca
setoţ
i
ep
tsă
rec-
ip
u doa
upt
ăă ob
ved
iea
cei, şi
, cunce
oscâ
anddn că
i Vi
urmăhtaer
p îic
e l
hega
e se.
mai
avea să cob oare,cân d se nî tâmplă ceva ciudat. Lip, flăcă ul
strâmb di n pricină că- n cop i
lări
e se sc hil
odise, căzân d pe
fereasrtă, Li
p co borîsi ngur nî poiană şiserep ezi către D lada,
apu cân d-o de mân a st ângă, în vreme ce Fi n î i şi ţ inea
dreap ta. i Ş nu pri nseră oa men i
i să-nţel
eagă neob i
şn uit
a
purt are al ui Lip, cân d o văz ură pe eci
f oara Alabuz cob orând
singu ră-n poiană, deşi er
a limped e că Lip ar fit reb uit s- o
petreacă, eidoirămân ân d cea d i
n urmă p er
eche.
Cum de gr eşise Vi hta,muşcân du -l pe Lip de i nimă şi
sădind î ntr-î
nsa dragost ea pen t
ru Dl ada, pe care ab ia o
legasede Fi n, cu m de- o uit asepe Al abuz, ni meni nu şt i
e.
Poate că j ocu l flă căil
or , mai ap rig at uncica ni cicând, o
zăpăci
se, şi
-n i ureşu lt rupurilor u ari
i nu semai descu rcase,
poate câ ntecu l şiundui reaf ecioarelor să fi fost mai pl i
ne de
vraj
ă ca al tă dat ă… ci ne şt ie? Dest ul că greşise, i
ar
muşcăt ura Vi ht ein- are eac.
l
— O,Li p,frat e,î ncetează a maiţ inemâna Dl adei,spuse
Fin. Vez i bi ne că Vi hta a gr eşit, ş i nii
ma Dl adeinu t e
cunoaşte…
— Dareuocunosc,omul e!
— Cal că-ţipe i nimă,Li p,îlrugă şiDl ada.Iar,dacă mă
iubeşt
i cu -adev ăr a,t nu t urna pel inul amăr ăciuniiîn cu pa
bucurii
lordeazi …
O su flareî ngh eţată îl cu prinse t auncipe Li p, şimân a l
ui

scă
pă mâna Dl
adei
, şipoi
ana î
ntrea
găse-
nvârt
i cuel
.
 — Nu t
eî ntri
sta,Lip,grăi
ră bărbaţi
ice-al
cătuiau sf
atul
cet
ăţi
i – şiell e auzicu vintel
e ca de l a mare dep ărt
are,căci
mareavu i
a î n scoicaurechilor uli
. Nu secu vi
ne să-
ntârzi
em
bucuri
atuturorperechil
ordin prici
na uneia si
ngure… Dar
sf
atul se vadun aa chi
ar mâi ne,ch i
bzui
nd ce ez dl
egare poat
e
afla.Aşteapt
ă p ân ă mâi
ne.

fl㪠i fiec
cău an
mâ r
ea băr
fbat
ecioa
reiap
ucăciat
e- u
unci
fsesemân
hăra f
ăzi
tem
ă,ei
işi sal
e,t
cu fiec
oţi
iar
es
e
33
ri
dicară-n văzd uh, pluti
nd l in căt r
e st ea
ua Vi ,htei
a
col
o
unde oa men ii săr
bător
eaul egământul dragostei. Şi-n poiană
rămase doar Alabuz cu Lip.
Tăcută-n t oată vremea st ăt
use Al abuz, căci i nima
neînvrednici
ndu-i-
se de muşc ăutra Vi htei
, f ecioar
a nu
cunoscuse durer ea.Doarci uda şiruşi nea-i îmbuj or
aseră
obraji
i, dar ciuda şiruşineasu nt mut e.
— O,Li p,spusedeciAl abuz,at uncicând seî ncredi nţ
ăcă
nimeni nu- i mai poa te ascu l
ta cu vint
ele,fii si gu r că, dacă
Vihtaarfihot ărâtcum secuvi ne,ochi inu ţ i
-arfif ostacum
î
nnegu raţ
i! Cât de vesel i am fi zb ur at cucei lalţ
i… Aşa , partea
tae d ur
erea, partea m ea, ruşinea.
— Numaipent rucăsuntschi l
od,st rigăLi p,trântindu-se-n
i
arba poi enii şiascu nzându- şif aţa-n pal me.O, dacă er am
drept caFi n!
— Eu t e-aş fi iubi t aşa cum eşt i, spuse Al abuz. Dar,
desi
gur, nu şt iu cu m gân deş t
e D lad a…
— Vai,şti
upreabi ne,gemuLi p.Den- aşfişt iut!
AtunciAlabuzsel ăsăîni arbă şi,apropi indu- şibuzelede
urecheal ui, şopti pătimaş:
— Ruşineanoast ră,o,Lip,neî nfrăţeşt e,şiiatădececut ez
să-ţ
i picurî n urec he gândul pe car e n u m- aş n îcumeta săţ i-
l
î
mpărt ăşesc cu gl as t are:şidacă sf atul ce t ăţ
ii nu va afla
33 L
uce
af
ăru
l
, co
nsi
dera
tîn apr
oape t
oat
erel
i
gii
le pri
mit
ivedr
ept
st
ea
ua i
ubi
rii
.
dezl
egare ruşini
i noast re?
— Nicinuecuput i
nţ ă…
— Aşa-i
?Te- aigânditşitu,deci… Eibi
ne,ascul
tăpărerea
mea. Dacăsf at
ul nu ne v a putea ju
ata,ne vom ajuta singuri
!
Mirat, Li
p î şiri di
că f runtea şio pri vi
. Ci
udat scâ ntei
au
pri
vi
rilefecioarei
! Căcipână- nt
r-at
ât se-
aseamănă înf
ăţişa
rea

pa—
timi
Sl
ăor
,
t că
recemupr
a
es-
i
teca
upv
ri
n
ânse
tus
lse
fp
ari
uvi
t uri
lil
?e,
înta
r
ese
mL
bă en
ipea
. dragostei
.
În cl i
pa aceea se iviî n poi ană Bol ob, giuvaer
giul
. Nu se
înălţ
asecu cei l
alţi, şi-
i pândi se-
n t oat
ă vr emeape Al abuz şi
Lip, ascuns pe up dă rtunchiul unui copac.
— Săvăf aceţidreptate,spuseel .Tu,Lip,alegedoibărbaţi
pricepuţi
, dintre cei ce te pri ves
c cu bunăvoi nţă şi, după
întoarcer
eat uturor e p pământ ,înainte de a dunareasfatului
,
veniţicutoţ
iisăchibzui m.
— Unde?î ntrebăLip,f ărăasemaiî mpot rivi.Ştiibinecă
dacăesafl ă…
— Ni meninu vaaflavreodat ă,căciloculpecar el-am ales
îiîndep ărteazăpână şipe c eimai vi t
eji.
— Nu şt iu decât un si ngur asemenea l oc… şopt i Li
p,
simţind di n nouo mi rare ă fră margini.
—Î ntocmai .
Tăcut ,flăcăulrămasepegânduri .Şiniciunuldi ntreeinu
mai rost i un cu vâ
nt, şisedesp ărţi
răî n t ăcere. Căcil ocul ales
era o peşt eră receşiî ntuneca t
ă, desch isă-n mal ul de pi atră
cesp rij
ineasp atel
e cetăţii cu pal ate de aur şi porţi de ru bi
n,
Naa t. Şi ni men i, de cân d se i nţeami nt e,nu se ap ropi
asede
Peştera R ece, din care eşe
i au mi asme.
Şi i ată căl a vrem eapot rvi
it
ă, Alabuz – os sită cea dintâi – lî
văzu pe Li p apr opii
ndu- se cu t rei bărbaţ i
, pe care- i
recunosc u î ndată. r Eau La mar, c ântăr eţul, Z rug, ce l ce
pierduse cea di n urmă î ntrecer
e a lt rânt ă, cu ca re sench îeia

să
rbăt
oar
ea Vi
htei
, şiBol
ob, gi
uva
egru
il cel
gras,meşt
erîn
ci
ocănit
ul auru l
ui.
— Gânduribune!o î ntâmpină Li p,dându-ibineţe,aşa
cum se b oi
şn ui
a atunci, dar Alabuz ârse scurt şif ără vesel
i
e,
i
ar Lipî şidădu sea ma căurareanu- i er
a pot
rivit
ă.
— Gânduriiscusi
te,ur
ăBol ob,făcându-icuochiul
.
I
ntrară cu t oţ
i
i în peşt er
a nep ri
mi t
oare, nfî
rângâ ndu-
şi

nep
—lăcer
Î
naiea
,
e,d
nt sa
pr
u,se
du
Zp
ruăg.câ
ţivapaşi , Alabuz şovăi
.
— Abi amaipotrăsufla,î şiceruiertarefeci
oara.
Cu t oţ
ii gâf âi
au, ca du pă un urcuş an evoios, iar
întuneci
meapeş teri
iî i umpl eade ad âncămi rare,cape uni i
obişnuiţ
i cu ve şnica l umină roşca t-
aurie a lumi i de at unci.
Stârniţ
i de glasuril
el or,lil
ieci
iî ncepurăa se ro ti
,i zbindu-i cu
aripi moi şiţipând ascu ţ
it. Fiece cuvânt şifiecei păţt răsunau
de n enumărate ori su b bolţil
e negr e,caşicu m gu ri nevăzute
s-ar figr ăbit să l e poar te maidepa rte,mer eu maidepa rte,
pân ă-n f undul î ntunec at al ul mii. C ăci t iau
ş cu t oţi
i că
peş t
era răsp unde î ntr
- adevăr î n hău ril
e nec ecre
tat
e al e
adâncu ri
lor, şif usese nevoi e de straşn i
cet emeiuri pentru ca
fiecar e d i
nt r
e ei să se- ncu mete nî văgău nă.
Îi uneaneca zulî mpot ri
vasf atului cetăţii cu palate de aur
şiporţ i de ru bin, Naat . Lamar , cântăreţul
,î nvăţase n ai mul ţi
să câ nte di n flui er şi cet
eră, dar sf atul socotisecă -i vrednic
doar săbat ă t oba, şinu- lî ngăduiseî n rândurile cântăreţil
or
vestiţi
.Zrug,l uptătorul ,pierduseî nt
recereal atrântă,şiera
încredinţat că sf atul nu hot ărâse drept , i ar Bol ob,
giuvaer gi
ul , afl asecă pod oaba de au r, pe car e o l ucrase
pen tru cea maif rumoas ă pereche uni tă de Vi hta,f usese
înlocuită de sf at cu o al ta, a unui meşt er socoti
t mai di baci.
Cât desp re A labuz ş i Lip, păţiser
ă ruşi neacu noscută.
— Nucredeţ icăneput em opri ?într
ebădeodat ăBolob.Am
înaintatde a juns,şini mănui nu- i poate d a prin mi nte săne

ca
ute a
i
ci…
 I
ar oţ
ti cei
lal
ţiîncu
vii
nţară şiseaşe zară pe câte o piatră.
Dar,în cl
ipa aceea
,o lumi nă ci
udată pri
nse apâl pâi
, ceva ca
un abur sau cao apă vâ nătăîiînvălui, şili se ăcu
f f ără vest
e
at
ât de f ri
g, nîcâtîncepură să cl ăn ţ
ăn e din dinţi
. ş Îi
desl
uşea
u f eţ
ele î
n lumina t ul
bure, şi feţ
el
e li se păr eau
necunoscu
t
e.Ar fi vr ut ăs seri dicede pe pi et
rel
e reci
, dar

p
fiici
ecoa
a rel
r
e e
s
i nea
mţu- i acu
scu
m lt
au.
o Că
mânuvine
dtel
egh
liă-
eaţse st
i cui
nr
p gea
indu
e pnei
i buze.
ma, carŞ
ei
pri
nse a bat e repede, repede, ap ăsaă
t de st rânsoarea
nemaiîncercată.
Cu t oţii văzură că abu rul sau apavân ătă ar e mar gnii
mişcătoare şi vine di
n f undul peşteri
i
, căpătând o cu l
oare d in
ce nîce a mi vie.
Ceaţa vâ nătă le pătrunseî n gură, în nări, şi-
o so rbi
ră f ără
voi
e,simţ i
nd- ocum liserăspândeşteîntrupuril
eî ngheţate.
Dar st ropi de su doare l e brob oneaupe f runte.Şi cu t oţi
i
tresări
ră cân d Zrug pri nse avor bi cu un gl as ca re er
a şinu
eraal l ui:
— De l aî nceputurilelumi imă t ârâipe f undulcelmai
întunecat alpământ ului…
— … aşt eptând,urmăLamar .
— N- am numeî nlumi naauri e,spuseAl abuz.
— … darvoiî miveţidaunnume,î ntregiLi p.
— Ormag!st rigă atunciBol ob,şiî nţeleseră cu t oţ
iică
aburul vân ăt puses e st ăpânire pe eişivor beapri n gu r
a l or
,
înţel
eseră căaduseser ă în l umeaoa men i
lor oput ere atinică
şipri mejdioasă.
Iar n î inimile lorî ngh eţ
at e serăsu ci
ră î ndată simţămi nte
pe ca re niciunul , niciodată, nu l e n îcercase.
„Pe veci, pe veci am sărămân f ecioară”,î şisp use l A
abuz.
„Singur şide b at
jocură vo i fi de- a puru ri
”,î şisp use i p
L.
„Au să -mi ia p ână şit oba“,î şisp use a L
mar .

„
Toţ
i mă vo
r bi
rui
”,î
şisp
use ru
Zg.
 „N-au să-mi maidea u ar“
,î şispuse ol
Bob.
Şi, pentru întâia oar
ă, cu noscură puterea şi numel
e
sp
aimei
, Ormag.I ar, cân
d grăi
ră, Ormag grăi cubuzel
e or
l:
— Deaiciînai
ntevoifimereucuvoi…
—…î nvoi…
— … şivăvoiînsemnacupeceteamea…

—
—……c şă
ic
ni
usunl
me t
eOr ma
me g…
uespaima!34

Şi
, cu noscându-l
e sp ai
mele,l e făgădui Ormag î mpli
nirea
cel
ormai ascu nsedori nţe,dacă -i vor scu
alta porunci
le,iar
t
oţi cincij urară, scrii
nd pe peret el
e peşteri
i, cu sângele l
or,
j
urământ ul.AtuncilespuseOrmagceaudef ăcut
.
Şi
, da că ieşiră din peş t
eră, spaima i eşiod ată cu eil a
l
umi nă, şi ei se ui tar
ă î ndăr
ă,t t emându-se, privi
ră
st
răluci
reaauri ea l umi i şiset emură, sevă zură uni
i pe a l
ţii
şi-
şipl ecară pri vi
ril
e, t emându- se.I ar n î sfatul ce t ăţi
i, când
secercet ă pri cina l ui Li p şia Al abuzei , niciunul di ntre einu
cutezăsă -
şisp ună cu vântul, şi cu toţiiî şiţ i
nură pri viri
le
plecate,că cioamen ii citeau pe at unciî n pri viri,i ar cei patru
se nî spăi
mânt au l a gâ ndul căcei lalţ
i ar put eadesl uşiceea ce
ascu ndeau î n i nimile l or. Ş i L ip t ăcu şi , ela sftel ncât
î,
socotind căse m ângâi ase, bărbaţ i
i sfatului nu văzu ră pen t
ru
ceşi -
ar mai pi erde v remea , şiri dicară sf at
ul .
Iar Li p se î ncredinţă că bi ne f ăcuse , neb izuindu- se pe
bărbaţ i
idinsfat…
Dar spai ma cui băr it
ă-n ce i ci nci nu l e dăd ea pace , şi
fiecare d intre ei î
nălţă câ te ogră madă de p iatră, jertfi câ te un
berbecşi ,aprinzând f ocul,arsej ertfa pegr ămada depi at ră
pe car e o ri di case, urmân d por unca l ui Ormag. Şi pent ru
întâi
a dat ă su iră-n vă zduhul st răl
ucitor ci ncif uioare d ef um,
34 Î
ncă nu exem
pl
u al cr
edi
nţeiîn put
erea unmel
ui – şia
cu
vântul
ui,î
n gen
er
e.Ormag u n exi
st
a p„en
tru că un ave
a n
ume”
.
Odat
ă n
umi
t, ca
păt
ă fii
nţă. Vez
i şinot
a d
e a
l p
ag.115.
ci
nci â st
l
pi n îtunecaţ
i
, caci nci men a i
nţări ă tcut
e. ă C
ci
ni
meni pân ă atunci nu adusese ni măn
ui j ert
fe, oamenii
nemuritori nepl
ecându-
şifrunţ
il
e n îai
nt eanimănui.
I
ar, n î palatul or
l de au r
, D l
ad a şi F in se bucurau
î
ntâlni
ndu- se, seaştept
au câtt i
mp t reb
uri
le-i despărţ
ea
u şi ,
î
mbăt ai
ţ de muşc ău
tra Vi
htei
, se egăse
r au de fi ece dat
ă.Dar

î
an
st
tr
-
f
eu
ln rând Al
: abuz v eni când Dlada se fl a
a si ngură şi
-i gr
ăi
— Demul tnune- am maivăzut,Dlada,şiam si
mţ itnevoi
a
să-ţi sp
un cănu- ţi port pi
căpen tru înt
âmplareacu Li p, car
e
se cuvenea să fie me alu…
Şi vorbi ast
f
elmul tă vreme,fără a o priviî n ochi, şiDlada
sesi mţi st
ingh
erit
ă, aşacu m stingheri
ţi– ă fră săşt ie de ce–
se mţsieauacu m t oţi cei ce se-
ntâlneaucu Al abuz sau Li
p,
cu Lam a,
r Zrug sau Bol ob. i N
meni nu pr icepea rostul
fumuri lor e p care a ceşti
a l e ăfceau săsu i
e-n văzd uh, dar se
obişnui seră cu ci udă ţeniil
e l or, care pă reau să nu
pricinuiască eu vrn rău.
— La vi i
toarea întâlnire din poi ană,spuse Dl ada,aisă
cobor i din văz duh cu un flă căude seamă…
Dar Al abuz şi î clăti
nă f ru ntea.
— Ci neşt ie,şoptiea.Dacăagreşi todată,Vihtamaipoat e
greşi… Cumpl it arfi î nsă ă s muşte pentru a d ou a oară n
ii
ma
unui bărbat ca re şi-a aflat f emei a.
— Gl umeşt i
,spuseDl ada.
Ni cinu- it recu se pri n mi nt
e că Fi n ar p utea iubi o alt
ă
femei e, c ăci as emenea î ntâmpl are nu se pom eni
se, dar
cuvint el
e Al abuzeio î nfior ară. Fecioara îi apucă mâna, şi -n
cli
pa aceea Dlada si mţ i cuţitul de gh ea
ţă al sp ai
mei .
— Nu şt i
u cesi mt… bâi gui,luptându- secu putereavânătă
a u li Ormag.
At unciAl abuzî işoptilaureche:

— Vr
eisăfiisi
gurăcăVi
htanuvagreşi
,îndepărt
ându-
lpe
Fi
n de itne?…Ni mic mai l esn
e:leagă
-iîn j urul gât
ului un fir
di
n părul t ău. Dar, nîai
nte de a- l l
ega, erjtf
eşte o gă i
nă
neagr
ă celui car
e te va ajuta şia cărui put ere e neasemuit
maimar e decâtputer
ea i V
htei
. Şi numel
e u li e Ormag.
— Ormag…
Di
n ceî n cemai mul t
ej er
tfel
nicese-apri
ndeau î n cet
atea

cu
mulţp
ial
oat
ae
mende
iî au
şirferş
ia
e upor
ţ
pivi
ride
ri
le,ruşi
bi
ncu
, Naa
t t
oţ,
id
i bi
n
ăga
rce
ă dneîsea
cemămai
că aces t
ora l i se sc hi mba cu loarea ochil
or. Tot ai m mul ţ
i
locui
tori ai cet
ăţii aveau acum och i vi
neţ
i. De e ta
mă cănu va
maifi l ăsată s cânte, Lamar cân ta la toat e adunăril
e, şi
cântăreţ
ii vesti
ţi nu mai put eaufi ascu l
taţi decâtrar a
. De
tea
mă căori ci
ne-l vaput eabi rui, Zrug căut a tutur
or r pi
cină
şi se ulpta întruna.De e tamă cănu i se a v maida au r
, să
migălească giuvaeruri, Bolob ad una prafde au r şi drugide
au r. De e tam ă sănu fie u lat în der âdere,Li p îşibăteaj ocde
toţi ceipe car e-
i î ntâlnea.I ar j er
tf
elnicel
e f umegau ,
întunecâ nd strălucireal umi i…
Şi-ntr- un rân d, cân d sf atul băr baţilor se ad ună, ac de
ob i
cei, nu se a mi gă sipri ntre ei unul si ngu r cu ochi aurii. Şi
bărbaţ i
icu ochivi neţ isepri vi
ră- n ochi ,nemai având prici
ni
săsef erească uni i de a l
ţii
, şi -
n cl i
pa ace eaî nţel
eseră cănu- şi
mai pot t ci
i gâ ndurile ca -nainte,că cit ot ce puteau desluşi
era doar l cu
oarea vân ăt ă a spai mei , numel e lui Ormag. Iar
întregul sf at al cet ăţi
i cu pal ate d e a ur şiporţ i de rubin, Naat,
se r păbuşicuf runţil
e-n co lb.
După o vr eme sedu anar ă băr baţ ii şif emeile nî poi
an a din
afara cet ăţ
ii
, pen trua prăzn ui Sărbăt oareaVi htei. Şi cânt
ară,
şij uca ră, după obi cei, dar m ai înai nt e aprinseră jert
fel
nicel
e
şipri viră st âlpii negri ai f umul ui , su i
nd că tre cer. Un nor
uriaş seal că t
ui di n f umul j ertfel
or, şidi n noru l acel
a seauzi
pen tru î ntâi
a oar ă bubui tul u tnet ului , glasul u li Ormag;

î
ndat
ă, nsă,
î toţ
i ce
i ad
unaţ
iîn poi
ană văz
ură un băr
bat
uriaş, călări
nd pe noru l cel n egru. E ra înfăşurat într
-o
vânătămant iedeger,barbaneagră-ifluturacaoflamur ăşi-
n mân ă iţnea m ar
ea secure de os aut er
pii.
— Slavă,călăreţalnori
lornegri
!stri
garăceidincetateacu
palat
e d e aur şiporţ i de urbin, Naat,tremurând şiî năl
ţându-
şi braţ
ele.

poiI
arăt
an u
vnet
oi ulsă
ră h
ohot
sei
-
nalp
est
e eî
ţ ncavpet
el
e
ăzduh,lor
.
ă
tpliŞ
i
l
e, nu
cândi cei
l se di
n
mai
dezlipiră de p e p ământ, de p arcăgr eut
ateasp ai
meil e a
păsa
tuturor meru i i
. Doar l ab
Auz, Lip, Zrug,Lamar şi Bol
ob se
ridicară pân ă la nor ul negru, pierind ap oiî n bez nă, ăci
c
Ormag î nţ
elesese că nu va pu tea stăpâni singur u lmea şi
hotăr âsesă- şi nî t
emeiez
e put er
ea cu aj utorul celor ce-l
scoseser ă din f undul întunecat al lumii.I ar
, pen t
ru a arăt a
căer au – şi nu mai er au – a cei
aşi
,l e nîtoarse u n
mele,aşaca
Alabuz să se numească Zubal a,Lip – Pi l,Zrug – Gurz şi
Lamar– R amal , singu r Bolobpăst rân du- şivec hiul nume,de
vremecef oameadeaurnuseschi mba,ori carei -arfinumel e
şiori cum ar fi ci tit.
Şi-n pal atul cu pereţ ii al
cătuiţ
i di n f umul j ertf
elor se î
nsoţi
Ormag cu Zubal a, iar fi icei l
or iîî ncr ed inţă cu mplita pecete
cu car e Mast ara încep u săpece tluiascăpl eoapele o amen i
lor
,
ajunşi u mritori, în vr eme ce narţ i
i si ngu ri şiî ă pst
rară
nemuri rea, put inţa de azb ura şist rai sl
eleam, d
ede ca re oţ
ti
oam enii sebucurase ră cân dva.
Iar i n
men i, ni men i nu maiţ i
ne mi nt e unde se î nălţaseo
dată cetat eacupal ate d e aur şiporţ i de u rbin, Naat , pe când
cerul şipământ ul erau una şiveş nic st rălucea lumea , roşca
t-
aurie capi eli
ţa mărul ui dema uu
arn…
Aşa,si ngurî n bezna f ărăînceputaf undul uiî ntunecatal
lumii,î nţel ese Tar bit c um s- a născ ut O rmag şi cum s- au
înăl
ţat n arţ ii pest e rândui eli şipest e oamen i
,i ar n ii
ma i se

st
rânse de j
alea cet
ăţ
ii cu pal
ate de aur şiporţ
i de rubi
n,
Naat, una dint
re multel
e cetăţi al
el umii dinai
nteaveniri
ilui
Ormag…
— Am avutdreptat
e să vă urăsc,narţi
!stri
gă Tarbi
tîn
l
inişt
ea necli
nti
tă, şi un
fdul l umii vui, şi obl
ţil
e de piat
ră-
i
purtar
ă st ri
găt
ul, de par că o pasăr e nevăzută le-ar fi
st
răbătut.

Şc
des ihi med
zân rsecal
Tar
eb îi
tai
n p
nte
e-,ur
i mase
mer str
i
pgăt
nul
ri ubi
ez peci
nă. ar
ne-
D l
cânau
d zea
în
când, at uncicâ nd strigătul i sepi er
deaî n depărtărineşt iute,
răcn ea cu vi
nte de hul ă î mpotri
va narţ i
lor
, şi vi cu
ntel
e- l
căl
ău zeau ac oo
l unde nu se afl ă căl ăuză,nici drum, ni ci
ami nti
re,cu vi
ntele nîl
ăturau numel e u li Ormag,sp aima.
Iar d acăbăt u ast f
elo ca le pe care doar p ici
oarele-
ii stovite
o p uteaumăsu ra, se mpîi ed
ică Tarbit de u n bol
ovan aşezat în
mijlocul drumul ui şicăzu cu f aţ
a-n j os, cu mâinile întinse.
Dar su b pal ma dreap tă si mţ i cev
a cald – şi straşn i
c se i rm
ă,
căcit ot
ul er a receacol o. Ri dicâ
ndu- se, apucă deci o buca t
ă
de pi at
ră.Şi , dacăsemi rasesi mţind-o cal dă,maimul t se
miră văz ân d că- n mân a l ui pr inde a l uci, de par că ar fi
răsf
rânt st rălucirea unui f oc.arI i nima- i băt u cu put ere,
desluşind pe pi atra aceea cuvi
ntel
e:„ Puternicu l Ormag e
duşman ul lui Vam .
“
Căc i Tar bti n -avea de unde să şt i
e că Ormag î nsuşi
ascunsese odi ni
oar ă ac ool bu cata de pi artă rupt ă di n
lesped ea cecop aerise ru
tpul Uneişipe car e V am o p urtase al
gât. O ascu nsese,î ncred i
nţ at căni men i
, ni ciod ată, n- o va
găsi pe ufndul cel mai î ntunecat al l
umi i, de vr eme cei men
n i,
nici
od ată, n- arfi put ut ş i n- arfi dor i
t s ă aj ungă acol o.O
ascu nsese, erifndu- se până şide cei lalţ
i narţ i
,î ntr-atât se
temeade p utereapi et
reinet ed
e,î ncăl
zităl ai nima l ui Vam şi ,
dacăar fişt i
ut căpi atra se afl ă acolo,de b ună se amă căPi l
nu l -ar fi su rghi
uni t pe Ta rbi
tt ocmai pe u fndul î ntunecat al

l
umi
i. Dar P
i
l nu şt
i
a ni
mic şi
, asem
enil
ui Ormag,socot
ise
l
ocul acel
a drept nsigurul cenu î ngăd
uia să i serăpească
ceea ce do
ată i se ncr
îedinţase.
Ci Tar
bit avea ac um î n mân ă piat
r
a netedă, păs
t
rând
căl
dura i
nimi lui Vam. Şi-n cli
pa câ
nd o li
pi de n
ii
ma lui
, şt
i
u
î
ntreagapovest
e a ocu
jl ui î
nceput cân
dva ed O
rmag,cunoscu
durer
eaUneişivi aţa de chin a Luei
.

cu—pP
iut
elerni
ea c
nul
gOr
eară,ma
ig
areduş
st
rima
gă
t un
lul
il
î uzb
iT
uar
r
ăbit
!s
subt
rig
bă
olfl
ţ
iă
l
ecău
î
nlt
unec at
e,
î
mprăştii
nd o spa imă neş tiută, acol
o unde se -nstăpânise
doar spaima născută de rmag
O .
Şi st
rigăt
ul î
i deschisemai dep art
e c al
ea, şipi atra netedăi -
o ulmina cuf ocul ce imst
ui se nima l ui Vam. Un si ngu r gând,
un singurţ elîlî nsufleţ
eape T arbit
: sărăzb une a mărăciunile
cel
or ce-il ăsa
seră moşt enire dureril
e l or. Şi, cu m î nainta
acum cupi at
ra netedăîn pumnul ri dicat
, de p arca-r fipurt at
o făcl
i
e, rizăîn faţ
a lui, pe peret
el
e st
ânco
s, i
şt
ne şi
ru
ride
sl
overoşi
i, pe carele ci
ti
.

ÎNAI
NT EA PUTERNICULUI ORMAG, CU SÂNGEL E
NOSTRU,AM SCRI S ACESTJURĂ MÂNT. CÂTĂ VREM E
SLOVEL E VOR RĂM ÂNE VI
I PE ST
ÂNCĂ, ATÂTA VREM E
VOM FIROBI IMARELUIORMAG,STĂPÂNUL NOSTRU.ŞI
ISCĂLI
M CU SÂNGE
ALABUZLAMAR LI
PZRUG BOLOB

Şi citi Tarbi
t u jrământul şi
, cu pi at
ra netedă sp artă din
lesped
ea ce acop erise cândva t rupul U nei
, â rcâii ter
lee
l
însemnate cu sâng e. Una cât e una pi ereau sl ovel
e
jurământul
ui, şi stânca rămase curând aşa cum f usese
odini
oară, curată.
Atunci,încruntat,î şi urmă Tarbit drumul. Şi paşii-
l
duceau pe u nde căl case
ră pe vremuri ce i ce-
l sc oseseră pe

Ormag di
n hău
ri neş
t
iut
e; nu t
rec
u mul
t şiflăcău
l zăr
io
geană de ulmi nă.Maimer se u pţi
n şise află î n gura peş
teri
i
căscat
ă-n mal ul de piat
ră, de car e sespri
jini
secu -amar d e
vreme î
n urmă cetat
ea cu palat
e de aurşiporţ
ide rubin,
Naat.
Şi ărsuflă Tar bi
t, bu curându-se de aerul pr oaspăt
, şi
rămaseo cl ipă locul
ui, mângâi at de su
li
ţel
e moişifier bi
nţi

a
fl
ue lui St
sese a
aia
ce
t n.N
ea Dar
aa,
t,câ
nundînî
şi
t
âlnp
ili
mb
d ă p
ecât rivi
moviri
ll
ea
e d
esupra
p
ămâa
ntceea ece
pest
care crescuseră bălării şi
, din loc în loc,co paci. Sub movilel
e
tăcute,aurul pal atel
orşirubi nul porţil
orf useseră de mul t
răpit
e d e cei în i nimile cărora Bolob să dise oafmeade a ur şi
nestemate, ul i
ţele se st ri
caseră, puţuri le se- ast
upaseră.
PeceteaMast areipecet l
uise l eo
papele de u lmi nă ale cetăţ
ii
.
Şi rătăciTa rbit p ri
ntre movi l
ele ce-
aco pereau cetat
ea cu
palate de au r şi porţ i de rubin, Naat, răt ăcimâhni t, aflând
cân d şi cân d î n i arbă un ci ob de oal ă sau o pod oabă,pân ă
ajunse cola o unde f usese pi aţa ceamare a ce tăţi
i. O movilă
uriaşă seri dica î n st ânga, şiTa rbitîi dădu oco l
, mângâind
lutul cudeg eelte ş i şo pti
ndu- i
:
— Sal tă,lutule,înl ături.
At uncimovi la secut remură,l utulseridică şiseprăbuşi
într-
o part e, esco
d peri nd pal atul păstrat p ent
ru f eci
oarel
e
cetăţii
, palatul î n ca re de mul t,t are de mul t
,t răisefrumoasa
Dlada. Şi dacăt ăblii
le d e aur pi erise
ră, ziduril
e d e pi
atră care
le purt aseră seî nălţau î ncă,f alniceca -n vr emea de sl avăa
cetăţii Naat;i ar d acăporţ il
e de ru bin fuseseră furate,tocuri
le
lor erau î ncăaco l
o.
Şi p ătrunse Tar bi t în pal atul n î car e afl ă pat uri
le
feci
oarelor, şi se pri vi în ogl inzi
le înal te, abia brumat e,
mân gâie ci oplituril
e meş ter
e di n l emnul mes eor
l l argi iş
deschisescr i
nuri leî n car e stăruia o mi reasmă amărui e.Iar
cân d văzu t
otce u p t
eaved ea, î
nvins de ob oseal
ă, seî nt
inse

pe unul di
ntr
e pat
uri
, ş
i C
adu
mal u
sflă î
ndat
ă pes
t
e
pleo
apel
e-iîngr
eunate.
O zi şio noa pt
e dorm i Tarbit nî palat
ul f
eci
oarel
or din
apusace t
ate Naat,fără săştie că-n vremeaaceea răzmeri
ţa
cupri
nseseădcli
ta peste noriNartazuba. Căci
, scu
rgâ
ndu-se
l
una sorocit
ă,Ormag se î nt
oarse î nt
r-o bună zi î
n mar ea
încăp
ere de ceaăţ,în care Pil stăpânea, aşacum l e f
usese

î
nvo
—ia
Alat
.recutluna,spuseOrmag.Coboară depej il
ţulmeu
de pâclă şidă- mi mareasec ure d e os p auter
ii
.
Dar P il nu secl inti
, ci
, potrivindu-şimai bi ne în ji
lţtrupul
firav, privibat j
ocort
ior cătr
e O rm ag.
— Ţi-aii eşi
tdin mi
nţ i
?stri
găcăl ăreţulnoril
ornegri–şio
mare ă tcer e seăsăl espte Nartazuba.
Dar G urz sepr a
op i
e a t
unci,l egăn ându-şitrupul voi
nic,şi
narţi
i-
l pri vi
ră cu och ii măriţi
, t srângându-şica pet
el
e înt
re
umeri .
— Nust riga,mârâiGurz.Şieuşt iusăst rig.
Răsu flân d sc urt, Ormag î şi rot i pri virile pes te f eţ
ele
nart elor şi narţi
lor em n urit
ori şisecu tremură văzân d cănu
citeşte î n och i
it uturor sp aima. P arte di nt re eipri veau în
lături , air pe buzel e mărunt ul
ui n art al esc p arilor
, L uf,
tremura un rân j
et sfidăt o.r A t
unci , n î t ăcerea gr ea di n
Nart azuba, es au zi deod ată flui erautl l ui Ramal ; şiat âat
bat jocurăţ âşneaî n fluierături
lelui,încâtOrmagrăcnidese
cu tremură l umile de su s şide j os, şisenăpust if ără ve set
as upra l ui Pi l smul gându- i din mân ă mar ea se cure de os a
put erii.
— Voi ,năpârcit ârâtoare,v-afostde-aj unsol unăpent ru a
uita ci ne v ăe s t
ăp ân? r ăcnea Ormag, rot
ind î n pumn mar ea
secure d e os . Sunt Ormag, şi numel e meu e spai ma!V- aţi
dez văţatsăt remur aţ
iî nainte-mi?… Am săsc utur cerul cu m
scut uri un bi et pom, de- o săcăd eţ i cani şte p oame p utrede!

Cât desp
re cei
ce-
şica
l
căj
urământ
ul…
 Şi să r
eadi nt r
-o part e nîtr
-al
ta, caun l eu î
ncolţ
it, şimant
ia
vânătă-ijucapeumeri ,şimareasecure-ifulgeraînpumn.
— Degeaba st ri
gi,spuse at unciBolob,nart ulcelgras al
bogăţi
ei,care se întoarse î
ndată către Taruna:Ce scrie pe
tăbl
iţ
at a? Vorbeş t
e!
Narta drep tăţi
iî şicl ătină ca pul că runt şi grăi î
n puţ
ine

cuvi
—nP
te:
etăbl
iţameanuscri enimi
c.
— Jurământul scris cu sânge pe peret ele st
âncos din
f
undul lumi i nu se fl aă pe ătbl
iţ
at a?t ună glasu llui Ormag.
I
a seama,Tar una!
— Odată ce-
af ostştersdepeperet e,şterseşipet ăbl
iţa
mea, spusenart a, î
ntinzându-
i spre încr edi
nţare ătbli
ţa.
Şi
, văzând că r a
e d rept
ate,îşimuşcă rmag O buzel
e.
— Cine a cut ezat
…? scrâşni el,i ar Pil nu- llăsă să
sfârşeascăşi -i povesti cu m î lînch i
sese pe Tarbit pe f undul
întunecat al lumi i, păstrându-l pentru răzbunarea ul i Ormag.
— Numaiela put utştergej urământul,încheienartulcel
strâmb, car e ad ăugă bat joc
ori
tor: Ori cum, î nţelegi
,
Nar tazuba r t
ebu i
e s ă cu noască ou oănr ân duial
ă…
— El i
mpede,spuseRamal .
— Caapa,î ntregiBolob.
— Aşa,încuvi inţăşiGurz.
Iar si
ngu ră Zubal at ăcea.
— Şitu?oî nfrunt ăOrmag.
— Cum hot ărăşti,aşasăfie,zi senarta,zâmbi nd f
ăţarnic,
căci încă nu şt i
a de car e par te să seaşez e,ca una car e-i
născ usel ui Ormag en număr aet fii
ce ş i sebucu ra de pu t
ere şi
cinste.
Şi-
n vr eme ce nar tel
e şi ar nţii nemuri tori asc ultau,
ţinându- şirăsu flăril
e,î n vr eme cei l
,PRamal , Gurz şi Bolob î
l
priveau , aştept ând să- l v adă su punân du-se împr ejurări
i

nea
şep
tt
ate, r
O
mag se rep
ezi u
fl
ger
ăt
or şi
, n
îcl
eşt
ându-
şi
mâna î n pi ept
ul lui Pil
,î l smulsedin jil
ţ cape- o coaj
ă de ou
şi
-l zvârli cât colo, aşezându-se apoi î
n l ocu
ll ui
. Când se
dezmeti
ciră, arnţii îl văzură pe Ormag aşacu m î l şti
au
di
nt ot
deauna, şe zând pe j i
lţ
ul de pâclă şiţ i
nând mar ea
secure de os a put er
ii
, ari t unet
ul gl asu
l
ui c e bubui
năprasni
c î ntre perei
ţi de ceaţă ai Nart
azubeivesti di
n nou ,

am—eni
Sn
uţ
năt
to
Or:
rmag,şinumel emeuespai ma!
Atunci narţ iişi nartel
eî şipl ecară frunţil
e, Zubala se
cuibăril inguşitoare la pici
oarele st ăpânului,iar cei patru nu
cutezară să i se mai î mpotrivească f
ăţiş.Căciprea mul t
ă
vreme f useseră obi şnui
ţi să se pl ece înaintea vreri
ilui
Ormag,pen t
ru a se u p
tearăzvr ătiî ntr-
adevăr, şipreamul t
ă
urâciune a sc undeauî n inimi, pen tru a afl a acolo puter
e şi-
ndemn. Dar ni cinu- şi părăsiră năd ej
dil
e.Şi , cân d Ormag
prinse a- l cău ta pe Tar bi t
, l î asc unseră de mân i
a l ui,
întinzân d un nor est p e pal atul apusei cetăţ
i Naat ,în ca re se
adăpost ise. Căciî nţeleseseră că si ngu ri nu- i vorput ea ţ i
ne
piep tlui Orm ag şi socot
eau să -
lf olosească pe T arbi
tî n luptă.
Dar fl ăcăul cu pi el
e n eag ră nu şt i
a ni mic d in t oat
e cele ce
sepet receau î n î nălţi
mile N artazubei. Şi, dacădorm i o zişio
noa pte,sedeş tep tă, simţind l ângă i nimă căl dura pi et
reipe
car e şi -o pr insese l a gât , pu rtând-o aş a cum şi Vam o
purt aseod inioară. Ca un val fierbinte,ura î mpot ri
vanarţ i
lor
îl cu prinseşisi mţ i deodată câ t e de si ngur n î palatul pustiu
din ap usa ce tate N aat. Cum put ea rân
f ge pu t
erea ul i Ormag,
cân d n- ave
a aj utor e d nicăi eri şini cimăca r cuci ne să se
sfătuiască n-avea… ?
Aşa,purt ându- şigânduri le ca pe ni şte poveri
,r ătăcidin
nou pri n pal atul t ăcu t.Încăp eri urmau după î ncăp eri
, goa l
e
şit ri
ste cal ocu ri
leî n ca re ni men i nu-şipoat eî nchipui căau
răsu nat od ată hoh ote de râs.Pi etrel
e cen uşii ale per eiţ
lor

păr
eaupi
etr
ele u
nui mor
mân
t, şineî
nchi
pui
t de a
dân
căer
a
tăcerea
. După o vr eme T arbi
t se fl aa înt
r-oîncăpere mică,
în
care se ridica un si ngur dul ap de pi at
ră. şiUl
e de piat
ră
purtau ci
opli
turi,înfăţi
şând câ t
e zece feci
oare j
ucând în cerc,
i
ar în mijl
ocu l cer
cului se vedeaun ca p de eul.
Şi, neaflându-i încuiet
oarea, azdarni
c î ncer
că Ta rbi
t să
deschidă du l
apu l de pi art
ă. Dar î şi ami nti apoide

meşt
pesteeşugu
ochri
i
il
ed n
îvă
e ţ
pia
at
e
tră d
eaial cel
Clam,
or ol
doiarul,
. şi
ei
l -
şi
S
cr ap
âşn ăsă
i
nd, deg
ue
şieel
ltese
desch i
seră, răsucindu- sepe ţ âţâni
le l or de piatră, şiflăcă ul
fu ui mit de-o strălucire aurie:pe pol iţ
a de pi atră rămăseseră
dou ă straie dsl
eam.
Şi apucăveşm int el
e a urii
, despre ca re auzi
se oa dr, şivă zu
căţ esăt
ura ce ă preao bl ană moa le era uşoară caf ulgul şinu
put ea fi sf âşi
ată. e D
-atât mara de vreme f use seră uitate
straiel
e î n dulapul de pi at
ră, şiparcă abi a at uncil e cr ose
i
cineva !
Dar, cer cet
ându- le Ta rbit
,î l cuprinse i n
d nou amărăci unea
singurăt ăţii
, căcidouă era u st raielsl
e am
e…
d
Atunciî şilepădă bl ana dej der
,î mbrăcă unuldi ntrecele
două st raie auri i şi, cu ce lăl
alt pe braţ , senăpust i afară din
pal at
. Şi -şipreg ăti o movi lă de u lt, pe care d egeel
te-iîncepură
îndat ă s- o mângâi e,î n vr eme ceăcău fl l şoptearugăt or
:
— Fă- te,lutule,f ecioară cu mers l i
n de căprioară,dar
viteazăşif rumoasă;f ă-
t e,lutule,mi reasă!
— Porunceşt eşi -
ascul t,căcisunt em de-oseamă,răspunse
lutul, şimovi la se zb ătu o dat ă cao f ăptur
ă- nsu fleţ
it
ă, bucăţi
de t oată mâna că zură- n l ături
, şio f eci
oară de l ut sei viîntre
pal melel ui Tarbit.
Şi eraî ntocm ai cu m şi -
o d ori
se ă fl
căul.
Atuncioî mbrăcăTarbi tcu veşmânt uldeslam, dar î naint
e
îi at i
nse och ii şipi ep tul cu pi atra netedă î n ca re Vam î şi
săp aseur a şi durer ea. Apoise ur gă i n
d nou:

—Î
nvi
e,f
eci
oarădel
ut!
 Şi, sub ochiil ui
,f eci
oara de lut şi
î încl
eşt
ă buzel
e şipăşi
cu mer s il
n de că pri
oară; şiera neagă
r caTa rbi
t şifrumoasă
capământ ul î
n primăva ră, şi
-
n privi
ri i serăsf
rângeavăpaia
ini
mii.
— O,Mi ga35! şop
l t
i Tarbit
, apucând-
o de mână, şi-n cli
pa
aceea Viht
a, sosnid la vreme,îi uni pri
n săru
tul eide ofc.

Ş
col
ini
,
da i
atăac
,um
ar
Tbitnenn
u
umărmai
ae era î
tl
e si
ncngu
ăper
r.
iÎ mpreunpal
al
e ă at
cu
uluMi
i,lga
povesti
ndu-i des pre ce tatea cu pal ate de au r şipor ţ
i de
rubin, N aat, des pre put erea l ui O rmag şi des pre l egea
narţil
or emn uri
tori, despre u lptal ui Vam, desp re U na şiLua,
despre a pusa ce t
ate Zi nu, î mprejmuită cu ziduri gr oase, ce
nu-if useseră de a jutor
,i ar povest i
ndu- i des
pre o ttce -
i apăsa
ini
ma, si mţ ea i
nima Mi l
găi bătând al ăt
uri de i nima l ui, cu
zvâcnetul dureri
i şi-al urii.
— O, Tarbi t, spunea at unci Mi l
ga, narţ i
i aceştia sunt
put ernici, şivo i v-aţi ridicat singuriî mpot ri
val or. Dar fi ru l de
iarbă nu poa t
e ă rsturna bol ova
nul , nu ştii?
Şi ch ibzu i Ta rbitî n i nima l ui şi , văzân d că drep te-i erau
cu vintele,se scu l
ă î ntr-o bună zide di mi neaţă şii eşi din
palat , cupri nzân d cu pri vireamovi lel
e n ăpădite d e eriburi ce-
acop ereauce tatea cu pal ate de aur ş i por ţi de rubi n, Naat .
Apoirăt ăciî ndelungpri ntremovi leletăcute,speri i
nd iepuri i
op l
oşi ţ
i p rin cot loane f erit
e, iar gâ ndurile-i zb urau că tre
oa men ii cu och i au ri
i, pe car e ni cio put ere al ta dec ât a
cu getului l or nu- i stăpâni se. Şi iată căMi lga, ca re-l urm ărea
de l a una di ntre f erestrel
e pal atului ce- adăpost ise scu rta
fericire a DI adei , Milga î l văzu pl ecâ ndu-seşif ăcâ nd parcă
semne c u amân dou ă pal mele nîtinse pes te câm pia ver de. Iar
pămân t
ul se zbă tu o dat ă cao f ăp t
ură-nsu fleţit
ă,bucăţ i de
toa t
ă mâna sări ră-n l ături şio ul i
ţă pi etruită se i visu b
palmel e u li Ta rbit. Bărbat ul cu pi ele n eagărf ăcu apoisem ne
35 F
eci
oară (
în l
imba Vami
ţi
lor)
.
peste movil
a ceamai aprop i
ată, şilutul seridică şide astă
dată, dezve
li
nd un pal at cu stâlpi de pi
atră. Cu suflet
ul la
gură priveaMilga cum movilă după movilăîşisp ar
ge găoace
a
de l ut
, dân d l
a iveală palat u dpă pal
at, şii se păr ea că
movilel
e sunt nişt
e ouă uriaşe e p ca
re ni
scai pui de pi
atră l
e
ci
ocn es
c pe di năuntru, cu ci ocuri vii
. Î ntr
-o singură

di
sămin
getaea
răţ
ăî i
neş
ali
t
ula,stfel
a
cod
loinuu
ndi
tarena
e a
rp
ţu
iisaă
rcet
a
zvrăt
e
ti
ţiNamp
a
ît
, şi
otri
vaturl
lel
ue-
i i
Ormag aşt ernuser ă pături de nori , pentru a- lfer
i pe Ta rbit
,
păstrându- l pent ru răzb unarea or l
.
— Pust ieşitrist ă-
icetatea,spuseTarbi t,at
uncicândMi l
ga
i
eşi din palat şii se l ă
atură t ăcută. Dar nu vamai fi.
Şi mer se cu eacăt re mar gineace t
ăţi
i, unde serăst urnase
pământ ul ce- aco peri
se pal atel
e f alnice,ul i
ţel
e şi pi eţele
î
ntinse . Acolo se p aucă să pl ămăd easc
ă oam eni de lut ,i ar
Mi lgaî i urm ă pi l
da. Tarbi tf ăceaflăcă i, şiMi lgaf ăceafecioare.
Unul nu se măn a cual tul, una n u se măn a cual ta,şit oţi erau
tineri, rufmoşica Mi l
ga şi Ta rbit, oţ ti er au put ern
i
ci - şi
şi
purt au cap ul drept şiave au pi eleaneagr ă,capămân tul di n
ca re fuseser ă pl ămădi ţi
. At unciapucă Ta rbit şi-
şiscoa sede
l
a gâ t pi at
ra net edă, sp artă de V am di n l espedeace-acoper i
se
trupul neî nsufleţ it a l Uneişi -
o apăsă pe och ii şipi epturil
e
tut uror fl ăcăil
or şi tuturor ec fioarel or d el ut. Şi astfelnu mai
treb ui să roa gel utul să pri ndă vi aţă, că ciflacă ra durer i
i şi
uri i ce ar sese i nima l ui Vam t rec u î n i ni
mile flăcă i
lor şi
f
eci oarelor d el ut şi l e scânt ei
eî n pri vi
ri .I ar otţ
i,într-
un gl as,
strigară, descleştându- şipen tru ceadi ntâi oară buzel e,acu m
înro şti
e de căl duravi eţii
:
— Put erniculOrmageduşmanulsemi nţieiluiVam!
Atunci zi duril
e de pi atră al et rezitei cet ăţi Naat se-
acop eriră cu pl ăcide aur , sp ărturi l
e porţ ilor se umpl
ură cu
lesp ezi
le sâ ngerii al e ru binel or, glicina ţ âşn i din pământ cu

ci
orch
i
nii vi
ori
i a
i fl
ori
l
or, şi e-
d l
a ungul u
l
iţel
or cresc
ură
pomi r otaţi
, pe crengile cărora străluce
a piel
iţa roşc
at-aurie a
mer eor
l de au m
raun. Iar nî pi aţ
a ceamai î ntinsăa cet ăţi
i cu
palate de aur şi porţi de ru bin, Naat,f eci
oarel
e alcătui
ră î n
j
urull uiTarbitşialMilgăiuncer c,roti
ndu-seşimlădii
ndu-şi
trupuril
e su bţ
iri
, n î vreme ce flăcăi i ujcausăl t
ând pes te
capetelel or
, săreau în ce rculf eci
oarel
or şi chiui
au. Şi
- n ciuda

î
în
ntun
neri
oapcu
t l
e,ui
ace
l l se
uminalăsa
mer pest
e lede
or cet
maaut
e,
au
rn.jo
Acu
tunl
ciur
pmă
asărpânăe
ea dtârzi
u
fum a drago sei
t se ot ri pe dea supra celor di n piaţă, căciVihta
sos eş
te î ntot
deauna acol o unde i nimile bat , şi er p
echi,
per ech
i,t ineri
i se adăpost i
ră în pal at
ele de aur al e învi
atei
cetăţi Naat.
Iar în zori, când încămai dormeaal ături de Mi lga, Ta
rbitîl
văzuî nvispestrâmbulzeualşot iil
or,Pil.
— Ui tă ce-afost î
ntre noi,zise nartul.Aişt ers sl
ovele
sân gerii de pe per etel
e peş terii
, ai dez legat narţ
ii de
jurământ ulce-iţ i
nea l egaţ
ide Ormag şi ,pe drept ,ţ ise
cuvi ne o răsp l
at ă.I ar cu m î n l upt
a î mpotriva l ui Ormag
su ntem una, ce re ce crezică -ţ
il ipseşt
e ca săpoţ i birui
.
— N- am nevoi e de ni mic,răspunse Tarbi t,darPi lzâmbi
îngă duitor:
— Nu pr eaaiîncredereî ncuvânt ulnarţil
or,aşa-i
?Eibi ne,
îţif ăgă duiesc împl inirea a t reidori nţe.De t reiorivei vedea
astfelcă , dacăOrmag t e d uşmăneşt e,Pilţ i
-e p riet
en!
I
ar , deşt ept
ându- seTarbi t
,o t rezi şipe Mi lga , povest
indu-i
visul.
— Sunt em mul ţiacum î n cetateacu palatedeaurşiporţ i
de ru bin, Naat , sp useMi lga, şi, cu sa u fără voi a narţi
lor, vom
scăp al umea e d p uterea uli Ormag. Cu ce -aivoisă- ncepi
?
— Art rebuisăaj ungpânăl auri aşulPanca…
Dar abi a rostise cu vi
ntele,că se pomen iî ntr
-un vâr tej
sclipit
or, ca r
e serot ea rep ede,r epede ca un sf redeluri aş.O

au
zi nedesl
uşi
t p
e Mi
lga st
rigân
d, da
r n-
o mai ăzu
v. nÎ
vârtejulscl i
pit
orse răsucea cu-oiuţeal
ă ameţi
toare şi
,t ot
răsu ci
ndu- se, simţi cum pod eau
a î ifuge e d sub picioare.Se
înălţă acu m, pân ă dădu cucap ul de atvanul care se d es
f
ăcu,
însă,î ndată, lăsându-
l să t rea
că, zări ca pri
n cea ţă, sub el
,
cetateacu pal ate de aur şipor ţ
i de ru bi
n, Naa t, apoiHudu,
vântul ,îivuisălbati
cînurechi
.

I
priar văm
n vârt
ej
iuln sc
eştl
i
i
up
tit
or nl
e. î
Î
ti
nt
dâer
raiprin vă
d
e ghz d
uă
eaţh,l sui
ucen
aduşi co
uci bor
se â
î
nnd
dreapta, în stângamugeau , prăbuşi ndu-se, t
alazuri. Fără să-
l vatăme,st răbătu o ploaie de f occu st ropi mari câ t oul de
gâscă.Apoise răsu ciîn bez ne şii se păr u că t rupul i se
desface î n bucă ţi, seri sipeşte, optindu-se î n î ntuneri
cul
veşnic.Iarcândnu- şimaisimţ itrupul,şinuerat otdecâtun
gând î nvârteji
ndu- se
-n hău ri, ol umină t ăioasă î i b ici
ui
privi
ril
e, e d parcă ace de- argint i-ar fi î mpuns och ii
. Ş i
rămasel ocului.
Vârtejulsclipitor se mi stuise pe undeva şiî nj urull ui
Tarbi tlini
şteaeraapăsăt oare,del a-nceput urinesăget atăde
glas de omsau pasăr e. Nu se cl intea ni mic, căci Hudu nu
cut ezaseni ci
cân d să col inde acol o unde nu se zăr ea fir d e
iarbă sauscam ă de n or . Cât ved eaTa rbit cu och ii se-nti
ndea
un t ărâm pust i
u, de p i
at ră cen uşie.Şi , doa r dacăse nt î
oa rse,
băgădeseamăcăseaflaî nt redoimunţ i.
Îi c ecre
tă Tar bit şinu puţ i
n se mi ră, fl aându-i c azli
.
Înfăţişareamunţ il
or era şieaci udat ă, piatra fiindu- le n et
ed ă
şit randafirie,până l a o mare n îălţime,unde se esl duşeaun
soi de streaşină su ră. Şi , cu m pri vea Ta rbi
t, auzi un hui et
năprasn ic,şimunţ ii se m işca ră ol ea că, râşcâind, drep t car e
price pu că Pi l nu mi nţ ise: aj unse se unde dor ise şiseafl a
între d ouă di ntre degeelte p i
cioarelor u riaşului Panca .
Zad arnic îlî ncercar
ă acu m păr eir de rău , zad arnic îşi
spu se că se r p
ipi
se.Î i mairămân eaudoar ou dă dor i
nţe,pe

ca
re Pi
ltreb
uia săl
eîmpl
inea
scă, şiTarbi
t şt
i
a căa t
rei
a nu
putea fi decâtace ea de a se put ea întoar
ce în cet at
ea cu
pal
ate de au r şipor ţi de rubi n, Naat, acolo unde Mi lga-
l
aştepta.
— Vr
eau săvorbesccu Panca,st
rigădeciTarbi
t,vreau să-
l
si
lesc să ţi
nă cu mpăna l umii drept
, aşaca narţ ii să nu se
maiaflemereu dea supra!

î
năDa
lţ
irl
miîn va
e Nan
rtaî
şi
zubsp
eiuse
, Pilî Ta
rbi
l tuzi
a cea dest
şi a
r dou
aşnicase
dor
îi
nsp
nţă.
ăiAcol
mâ o
nt
ă,în
căci
, dacăvoi se ca Tarbi
t să-i vină de h ac uli Ormag,nu se-
mpăcadef elcugâ ndul căput ereanarţ il
or ar puteafi şt i
rbi
tă.
— Aşteaptă mul t şibine să te-ajut!rânjielde aceea,
l
uându-şigâ ndul de a l Tarbit şiî ncepând a urzial t
e p l
anuri
.
Ormag t rebuie săpi ară, dar Pi lî i val ua locu
l, moşteni
ndu-i
,
î
ntreagă
, put erea!
De mul t
e or iî şist rigă Tarbit cea de a dou a dor i
nţă, iş
glasu l i se i er
pdu î n nemărgi ni reapust ie,caî neca t. Dându- şi
cap ul pe sp ate priviî n su s,î ncercân d să zăr ească faţ
a l ui
Pan ca, dar u n putu ved eadi ncolo de ab l a pi ciorului, munt e
maiî nalt d ecât cei maiî nal ţi munţ i de pe pămân t. Şi-n
lumi na t ăi
oasă a tărâmului ce u n cu noşteanoap tea, desluşi
râpeleî nchipuind cu t
ele pieli
il ui Panca .
— Prea devremet ebucuri,Pi l
!st ri
gă Tarbit,ami nt indu- şi
căUna- i proo roci
se â sf
rşi
tul pri n mâna l ui Ormag şiPi l. Nu
mă maiaj uţ i
? Mă voiaj uta si ngu r… şi , apu cân d piarta
net edă, şlefuită de Vam, ve si tî n t ăcer e t ărâmul ui pust i
u:
Put ernicul Ormag e şm du anul se minţiei lui Vam!
Atunci,pent ruîntâi
aoară,î ntinderi l
edepi atrăvui ră,caşi
cu m cu vi
ntel
e l ui ar fi f ost e celdi ntâi ce pl utiser
ă pest e
nemărgi nireaaceea u cen
şi
e.Şi nu apucă vu ietul săse t is
ngă,
că Tar bit s e repezi şipri nse a se căţ ăr
a pe un dege t al
piciorului lui Panca .
Şanţuri adâncibrăzdau pi elea uri aşu lui,i ar Ta rbi
t su i,

punân
du-
şi ăl
t
pil
e pe buza şan
ţuri
lor
, p
ână aj
unse l
a
streaşina sură pe car e-o văzuse de j os. S e ag ăă
ţ cu
amân dou ă mâini
le de st reaş
i
nă şi -
şi făcuvân t
, săltân
d
deasu pra.Atunciînţ
el es
e că streaşi
na su r
ă er a o ungh i
e,
întinsăcât o mareî ncr
emeni
tă, cu valuri răpuse.Cât ed
vea
cuoch i
i se ol
btea nughi
a,netedă şil unec
oa să caun câmp de
gh eaţ
ă, î n ca
re se putea ogl
indi. Dar îşizări chipul sl
uţi
t,

turtit şil
picioare. ăbărţat
, de par căo put ere vr ăj
maşăl -ar fică l
catîn
Ori de câ te ori se avânta pe câ mpul su r alungh iei
,luneca
î
ndărăt şise fl a
aî n primejdia de a că dea, zdrobindu-şitrupul
pe n ît
indereapi et
roasăde p e care p orni
se. Puteri
le-i scă
deau
î
nt runa şi-ntruna se zvâr lea înainte,l unecând î ndat
ă pe
oglinda sură şibol ti
tă, până cepri nsea set ârî. Din când în
cân d seop rea, cu braţeel desf
ăcute î n cruce, seod ihnea o
cli
pă şidi n nou , pornea t ârâş,cu cerind cu î ncăp ăţ
ânarea
mel cului pustiul su r al ungh i
eiuri aşului Panca .
Aşa,fărăsăpoat ămăsuravremeascursăacol oundeni cio
seară nu- ndu l
cea as pri
mea l uminii, urcă mereu. Şi ,
ajungân d pe cu lmeaungh i
ei, se aşe ză şi-şidăd u drumul să
lunec e devae,
l op rindu- sel a cap ătul câm pieisu re,de unde
începea un drum mai l esnici
os,pe cr easta degetului
. Şi
străbătu Ta rbit şidrumul acest a, care-l dusepână l a cost
işa
labeişisu i, su if ără zăb avă. Pe măsu ră ce na îint
a, vedeat ot
mai l ămuri t uriaşa st âncă a flui erului piciorul
ui. Dar cân d
izbuti săse ca ţere,t recând şide ea , se omp en iînaint
eaunui
munt e mpî ăduri t, că ciper ii de p e p ici
orull ui Pancapărea u
trunch iuri
le uneipăduri usca te;şiast f
elurcă mai uşor . Se
agăţa acu m de r tunchiurile firelorde p ăr, săl
ta de p e unul pe
altul şiseput ea od i
hni că lare pe cât e o cr acă. Curând i se
păr u cădes l
uşe şte deasu pra cap ului un cov or e d nori
, dar,
aprop i
indu-se, î
nţ el
ese că anca
P purt a o zegh e miţoasă.
Rătăceacu am î n pădureaal bă a zegh ii, cr
onidu-şianevoei

drum pri
n hăţ
işu
l neu
mbl
at, oco
l
ind zi
duri
le vi
it
e a
col
o unde
blana sebăt
ucise,î
mpâslindu-
se,şinu şt
ia dacă mergepe
drumul bun saudacăse i er
pde,irosi
ndu-şiput er
il
e nî van.
Cân d, deodat
ă,au zi, ca de l a mare depăr tar
e, un huiet
prelung.Din nou se ăsăl tăcereapeste alba pădure a zegh
ii,
apoihui et
ul răsună iarăşi
, abia auzi
t
. Şi se bucu ră Ta
rbi
t,
înţel
egând că huietul era răsuflar
ea uriaşul
ui Pan ca şică

scăp
Căciase
, î de
ndaăpr
t i
mej
ce d
hiai
uetd
ue
la sese
aur
ză
et
aăci î
n cod
mai sl r
abulî
, mi
n ţ
seel
or
mn a clb
a
ăe.
pi
erduse drumul şit rebui
a să se căl ău zească după sunet ,
aşacu m cor ăbi
erii şt
iu sănu i asădi n vân t
.
Totmaitarehui aacum,şipădureaî şicl
ătinat runchiuri
le
al
be.Răsu flareal ui Pancadeşt eptă curând o vi j
eli
e cu mplit
ă,
şi Tarbit u
f nevoi t să se ţ i
nă de t runchi uri cu amân dou ă
mâinil
e pen t
ru a nu sepomen i zvâr
li
t câtol o.
c Niciat unci
când smulgecasel e d in loc,când prăvăleşte stâncişisf armă
munţ i
i, ni ci atunci nu suflă Hudu pe păm ân t cu pu terea
răsu flării uriaşu lui Pan ca. Mugea văzdu hul şise bz uciumau
mi ţel
e al be al e zegh i
i, şu ier
ân d ca o mul ţime de bal au ri
,
viforul gonea pe her ghelii dezlănţuite, ce t ropoteau
nechezân d, i ar t rupul u li P an ca, zvâcn i
nd de ap riga-i
răsu flare, es zgu duia su b t ăl
pile l ui Ta rbit
, săl tându- l şi
prăbuşi ndu- lî nt r
-o neî nchipuit de cr âncen ă l egăn are.Tot ul
vui a,urla,secut remuradeparc- arfisosi tziuadepeurmă,
şiTa rbit mer geaî n întâmpi nareanea sem uiteivi j
elii
. Dar , câ t
a umbl at prin cod rul albeizegh i, nimen i nu şt ie.
Cân d cu pr eţul unor h c
inuri f ără seamăn se urcă pe
umăr ul u ri
aşu lui, eşii d in ap riga vân toasăşi ăz vu î n
depă rtare ch ipul l ui Pan ca. Mul tă vr eme rămaseTar bit cu
och iil a f aţ
a bărboasă a uri aşu l
ui, necl i
nt it
ă ca veşn i
cia, şi
pri vi
ri
le i sepi erdură-n och i
ul î ntuneca t al l ui Panca , mar e
fără f und, î n ca re nu put ea ci ti
. Apoi î şico borîpri viri
le şi
văzucumpănal umi icucel edouăt algere,talgerulal bastrual

ceru
l
ui, păt
at d
e per
ei
ţi de cea
ţ
ă ai Nart
azu
bei
, şit
algeru
l
î
nverzi
t al pământ ului, ce-ascundeacet ateacu pal ate de aur
şiporţi de rubin, Naat. Şi inima i se r st
ânse e d d
or.
— Pări
nte alcumpenei , neasemui t
ule Panca, apl
eacă-ţ
i
rog
u-te urechea şi -
ascu l
tă gl asul cel
ui so sti de pe t al
ger
ul
pământului
! s tri
gă Tar bit, p ropt
indu-şi spinarea de unul
di
ntre ru
tnch i
urile albe ale zeg hi
i.

zb Da
o r
a
re Pa
pn
âncannu
ă- văgse
unai
ă cl
nt
ui
.
r Gl
ech
iasu
i lul
i,lu in
şi Ta
irbi
cit
măn -
avea
car mip
ţ u
el
etere ai
să
zeghi
nu t resări
ră. Îşisco aseat unciTa rbit de la gâ t pi
atra net edă,
încălzită la i nima l ui Vam şi , ridicând-o-n palmă, o î nti
nse
că t
re och iul întunecat al uriaşului.I ar p iat
ra se desp ri
nse
din pal ma l ui şipl uti
. O urmări Ta rbit cu privi
reaşi -o văzu
atingâ nd och iul lui Panca, peste ca re pleoa
pa se ăsăl mi rată,
ridicându- se pen tru a dezv ălui apoi ,î n colţul ochi
ului, un
nemăsu rat d e mare bul găre sclipitor. Şi încă nu î nţel
esese
Tarbitcă bul gărel
e era o l acrimă,când î şizărichi pulî n
uriaşal acri
mă a l ui Panca . Piatra ce ă p
strase ă mrt
uri a urii şi
dureriil ui Vam zbură apoi , cu ibări
ndu- sepen t
ru o cl ipă în
urech eauri aşului
, şise nt î
oarseî n pal ma l ui Ta rbi
t.
Iar ch ipul u li r t
emura î n cl eşt
arul a lcr imii u li P anca.
Atuncibuzeleuri aşuluisemi şcară,şiTarbi tî
iauzigeamăt ul ,
înflorind tărâmul pust iu. Ecou ri adâncibubui au î n gl asullui
Pan ca, şipar cămunţ i se ărun i au şinor il unecau în vorbele
ce-i zburau de p e buze.
— O,Tarbi t
,la ce-mif ol
osescoareochi imaricâtmarea,
dacănu potdesl uşicu eich ipul durerii
? C um nu şt iţ
i voi, pe
pământ , cech i
nuri zdrob escni ma
i f urnicii, aşa nu şt iu ce
lacri
mi vă curg pe f aţă… Cupri nd cu pri virea pămân tul şi
cerul, dar nu ză r
esc n icice -
iî n cer, nicice -
i pe p ământ !
Şi Ta rbitî şipri vich ipul t remur ând î n ogl inda l acrimiil ui
Panca şiî nţelesecă pi at ra sp artă din l esp ed ea ce- acop er
ise
trupul neînsu fleţi
t al Uneiî lf ăcu sepe u riaş s ă şti
e o ttce -ar fi

dori
t elsă
-
i sp
ună.
 — Părint
ealcumpenei ,grăideaceea,t algerulnarţi
lorse
află mer eudeasu pra şined reptat
eani -
e scr i
să e da l naşt
er
e.
Atuncise f
ăcu tăcere şiPanca r ăsuflă adânc,i ar
,când
vorbidi
nnou,oamar ătri
steţe-
irăzbătuîncuvinte:
— O,Tarbit
,târzie-ipărereaderău,şil acrimil
edeazinu
potşt er
geo si ngu ră lacrimă de eri
i … Ascu l
tă, t
otuşi
, cel
e ce-

ţ
i vo
i sp
une şi
j
udecă
-
n i
nima t
a, ascu
l
tă:
 Pove
steauri
aşu
l
ui Pan
ca
Dep
art
e,dep arte,di
ncol
o de toat
e vă
mil
e şt
i
ute şineşt
iut
e
al
e văzd
uhului, cal
e de-
o sută de ori
cât
e o su
tă de veacuri
,
se fla
ăţ ara uri
aşil
or gu
duli
,ţara meade cr
emene,Ta
rbi
t. Toţi

oa
unmen i
ul di
i d
nt
ri
n ce
e Gu
idula măru
mai su ntnţ
nieî
,nch
d i
pui
rept t
car
ed
enînal
u ţi
,
araşi
r
eoreu
i amera
f m
ost
luat în râs d e rf
aţi
i meigu duli. Dar îilăsam sărâdă.
Căcinu- mi pl ăceau nicipet r
eceril
e din Gudula, nî car e
uriaşi
i se-ntreceau pent ru cinstea de a fi socot iţ
i cei mai
straşni
ci ăubt ori detev, o zeamă pe car e-o sco
t d int
r-o
sămân ţă roş i
e, mar e cât n u dov leac de pe păm ânt, nici
vânători
leîn caregoneau câte-
un biethaf, un felde cer
b cât
un gor gan, ni ci ulpt
ee,l i n
ci ad unăr
ile în care râd eau
groso lan, făl
indu-secu gl asuril
el or u tnătoare.Ţi -
am sp us că
Gudu la-io ţ ară de cremene. Nu se pom eneşte ac oo
l ni ci
pământ , ni
cii arbă; t ot
ul e d e piat
ră, ce nuşi u şirec e,î n af ara
sem inţ el
or orşii din ca re set e
f
avul
ce.Iar eu , nu şt iu de ce,
nu mă put eamî mpăcani cicul ocuit
orii şini cicuţ ara.
Zi
le- ntregi st
ăteam î nainteaunui per ee t de pi atră cenuşi e,
încercân d să- l ac
f mai ar ăt
os.l Îu lstruiam cu pal mel e,
suflân d asu pra pi etrei reci
, c iopl
eam î n bucat a cen uşi e
cercu ri şicol ţuri, mă st răduiam pe cât puteamsă- i sc himb
înfăţi
şar ea, şini ciodată nu er am mul ţumi t. Atât mi se ă p
rea
Gudul a de p osacăşide i l
psi
tă de r fumuseţ e,că -ntr
-o b ună zi
mi -am l uat ni ma- n di nţi şim- am î nfăţişata luna di ntre
petrece ril
e pe car e nu l e put eamsu f
eri, dar n ude şt i
am că
gu dulii se afl ă nît oa ne bune.
Amurgea,mi -
aducami nteca acum,şipest ecenuşi aţară
de cremene se l ăs ase o umbr ă roşi etică. r Ea cea mai
frumoas ă vr eme di n Gudul a şi n- am put ut privi niciodată

amurgu
lfără să mă î
ndui
oşezen
t
pru bi
eţi
i gu
dul
i, at
ât de
gr
osolani şicare nicimăcar unnăzui au căt
re al
t
ceva decât
bl
estemat ortev…
ull
Când am aj uns allocul pet
recer
ii
,larma eraîn toi
. Gudul
i
şigu dule,îmbujoraţ
i deo
potri
vă, râdea
u în hohot
e,zvârli
nd
câ
t col o pol
oboacel
e goal
e,că ciacesta era î
ncă un felde a
pet
receî n ţara mea de piatră. Pol
oboacel
e,de pi
atră şiele,

poc
r nn
ăsu eau
ăt
o,a spăr
re, cugându
atâ-se
tseşiu,
bcuc
ru de
a cât era
mai mar poc
e nit
u
ci
nstr
ea cel
mai
ce el
zvârlise.
— Oho,i apriviţicinevine!stri
găogudul ătânărăşir oşi
e
l
af aţă, văzân
d cămă aprop ii
.
— Aduceţ it
ev p entrumi cuţul Panca! răcniră al
ţi
i şi, cât ai
cl
ipi, mă pomen iiluat pe su s şiaşezatî n capul uneimeseed
pi
atră,pe ca re a r fi avu tl ocsăse esf d ăşoa
re cea maimar e
di
nt re oşti
le pământ ului
.
Cum dor eam di n t oat ă ini
ma să l e câş t
ig bu năv oniţa,
pen tru a le să di în i nimi doru l după un al tfelde vi aţă, nu mă
împot ri
vii şidusei l
a buze o p
l
obocu l. Am so t
rbe
ivd
t ş
ii
-a
nm
aşez atpol ob ocu l pe masă, dar ce i ad unaţi să pet reacă nu-
nţelegeau săl e sca p at ât de esn
l e.
— Până-nf und,Panca,bea până- nf und!st ri
gau cu t oţ
ii
,
izbind cupumni iîn masăşirâzân d pe- ntrecute.
I
-am pri vi t, am pri cep ut căori ceî mpot rivi
re er a zad arnică
şi am da t pes te cap pol obocul
. Dar u n eram obi şnui t cu
blestematull ortev. Cer cu ri de foc î mi j ucară pe di nai ntea
och i
lor şi flăcări îmi cu rseră pri
n vi ne.Mi se ă preacăam să
plesn escn îmi i de ă frâme,caun pol ob oczvâr lit pes te u măr ,
cân d col o mă si mţ ii d eodat
ă neas emui t de pu ternic,
îndrăzn eţ şi î
ncr edi
nţat că- i de-aujns să rost esco si ngu ră
vorbă,pent ru cat oţigudul iişitoategudul elesă- micadăl a
picioare,rugân du- mă să - iî nvăţ cum săt răi
ască.
— Fraţişisurori ,răcni iat unci
,scul ându- mă- n pici
oare,

mai i
steţ
i decâ
t vo hafii
i sunt p
e ca
r
e-i vâ
naţ
i, pen
truhafii
că
au ce vafrumos, coarnel
e,î
n vr eme ce voini
cimăca r coarne
n-aveţ
i!
Vezi
,oftăPanca,aziî
nţel
egf
oart
ebinecăun asemeneafel
de a î ncepe vor
ba nu putea fi pe pl acu
l guduli
lor me.
i Dar
bl
estematultev m
îi luaseminţi
le şi, cr
ede-
mă, nicinu şti
am
ce spun.

— Ceu
creadă zi
rceh
ec,i
lce,zi
or c
î
ne?vr
s
t
eri
g
m
eauce
mesue
enu
i
i,mam
r nevens
i
nădu-
grl
ăees
isă
c-
şi
,saumai
degrabătevul gr
ăiaî n l
ocul meu:
— Sunteţiur âţişiproşti
,fraţ
işi surori ,iar viaţa vi-
i
proa
stă şiurât ă.Oar e nu vise ace f o dat ă l ehamite de voi
înşi
vă?
Şi poate căaş fiurmat t otaşa , cine ştie câ t
, dacăgu dulel
e
şigu dul
ii n-ar fi prins arăcn i ca re mai de ca re,acoperi
ndu-
mi glasu
l:
— Af arădinGudul a!Destul !Î
npol oboc!
Am ui tatsă- ţispun,o,Tarbi t,că toţilocuitoriipiet
roasei
Gudul a su nt nemuri tor
i. Cum nu- i potuci de,aşad ar, pe ce i
ce - a
iu su păr at cu cev a, au născoci t o ped eapsăcu mpl ită, şi
răcnetele lor m ă ves ti
ră că hot ărâseră să mă pedep sească
după cr âncenul ob icei din Gudul a. ăciC î iî nchid î ntr -un
uri
aş p ol
obocde p i
atră pe cei de ca re vor sca săpe şi f
ac vânt
pol
ob ocu l
ui, v zârli
ndu- l în hăul ce se cască la margi nil
e
Gudul ei. Şi-n pol obocu ll ui de pi at
ră bi et
ul gu dul osâ ndi t
col
indă veşn ic,t recând di ntr
-o vam ă a văzd uhului î ntr-
al ta,
se r păbuşeşte d e-a pururi î n prăpast i
a f ără capăt a l umi i, ca
o pi etri
ci
căî ntr-
un puţ f ără fund, că cif ără-nceput şif ără de
sf
ârşite u lmea .
Şi, măcar că edeap
p să maicu mpl i
tă nu poat e fi , ameţ it de
aburii b lest
emat uluitev, dar şiî ndârjit p este se amă, am
urm at să -iînf runt pe gu dul
i, zvârl
indu-le-n f aţ
ă t otdi sp reţul
adunatî n i nima mea. I
ar gu dulii s-au posom orâtat uncişi ,

î
nce
t
ând a răcn
i
, au ad
us n
î gr
abă un pol
oboc nîcar
e a
r fi-
ncăput chiar un uri aş pri
ntre uriaşii di
n Gudula. Fără a ţi
ne
seamă de b les
temele şi ameninţ
ările mele,m- au apucat apoi
şim- au vârât în polobocu
l de piatră, căruiai
-au prins at
ât de
zdravăn cap acul,încât n pâ
ă astăzi mă-ntreb ce mijl
oc de
cetl
uire le-
a put ut n ăscoc
i ura pe car e mi-
o purt au. Şi
,
opinti
ndu-se gu duli
i şigu dulel
e,au dat pol ob
ocul de-a dura

şi
l-,uî
a nzvâ
tr
-or
lit
tăcere
î
n hău.aimcumplită decâ t cele mai săl
baticech iot
e,
Cât a t recut di
n ziua acee a, Tarbit, nu şt
iu, dar am rămas
înch i
s nî pol obocul de piat
ră, şi-
nch i
s nî elmă aflu şiacu m.
Piatra cen uşi
e p e care stau nu-i decâ tfundul polobocu
lui şi,
dacănu- i poţ
i cuprinde cupri vi
reaper eiţ
i,e numai pen tru că
tu eş ti nespus d e mi c,iar el nes pus d e mare.Şi -
ntocm aica
atuncicâ nd a f ostzvârl
itîn hăul f ără fund al l
umi i
, polobocul
l
unec ă încă, prăbuşindu-sedi ntr
-o vamă a văzd uhului într-
alta, şi-
aşava ul neca veşnic,nemai opri
ndu- se i ci
ncâ nd…
Dar,î nchis n ît emni ţ
a aceasta de p i
atră, n- am put ut răbda
să m ă socot înfrânt. Visul meudi n Gudul a, dor i
nţa de- af ace
viaţamaif rumoasă,măurmăreaî ncă,şiadesî mispuneam
că t rebuie să- mi dov edes c mie nîsumi de ce er am î n stare.
Dar ce u pteamî ncepe n î pol
obocul meu , singu r şif ără nicide
unel e?
Mul t m-am f rămân tat
, mul t am chi bz uit. Singura mea
scu l
ă era un cu ţit de car e nu mă despă rţ
eam ni ciodată şi,
iată,m- am hot ăr ât să f
ac t ot
ul di n ni mic. Am râcâi t cu
cu ţi
tul pereiţ
i de pi atră ai polobocu l
ui şi-am adunat cu gri jă
aşch i
ile pe car e e-lam put ut desp
rinde,apoiam amest ecat cu
răbdare sf ărâmăt urile,î ncercând să l e maci n î ntre măsel e.
Ce- i drept
, er am î ncă ân tărpe- au
tncişinu mă put eaml ăuda
cu preamul tă răb dare,aşacăn- am mes tecatdes tul aşchii
le
de pi at
ră.Cân d m- am ap ucatsă f ac un f el de t urt
iţă din
făina de p iatră pe car e-o măcinasem, am băgat de se amă că

des
t
ule sf
ărâmăt
uri r
ămăse
seră î
ntr
egi
, dar u
n m-
am mai
opri
t d i
n prici
na l or
. Şi poa t
e că bi ne am făcut, că
cidacă
t
urtiţ
a aceea ave
a să aj ungă ce ea cevoiaţ ipă
nmâ nt
umi,
aşchi
il
e au î nchi
puit munţ ii– i ar ămp ânt
ul mi separ e azi
maif rumosaşa, cu dealuri şimunţ i
, decât dacă ar fiieş
i
t
t
eşit
, cum l-am pl ănui
t dintru-
nceput.
Ţi
neam acum înpalmăt urti
ţaşi-
opriveam,cândm- apăli
t

d
areod
ăaat
t ămai
t o dtr
ii
s
bteţ
e
aci f
, aşăr
ă fimar
putgt
u n
ii
î l
nfa
r
umugân
d
seu
ţallcă,
umeadacă
ceam-aş
armfi
e a
Gudul ei
. Şi-aşa, privi
nd amăr âtlumea e p car
e mă ap ucase
m
s-o meşt er
esc, am început a lăcrăma, şil acri
mile-
mi pi
curau
peste utrti
ţa din pal mă, i
scân d apele şi măril
e de pe pământ.
Cân d am î ncetatdi n plâns, jucări
oara mea era par că mai
frumoa să, cu lumi na ce scli
peape a pe.Dar preaer a, tot
uşi,
pustie.
Ca s-on-frumuse ţ
ez, am cer cet
at azdarnic polobocu
l
, căci
n-am gă sti pe ufndul l ui decât puţi
nă droj t
de
iv
e sâd
e
ngerie
şi răsp ândind ab uri ameţ it
or i. Neavând ce f ace, am l uat
drojdi
a,am su bţ
iat-o cuap ă,de car e acu m nu duceaml ipsă
pe p ământ , şiam că pătat ast f
elo zea mă port ocali
e,l i
psită de
abu ri vătămăt ori
. Am t ăiatapoi câtam pu tut de măr unt
câteva fire d i
n zegh eape ca re-
o port,l e-am mui at în cu l
oa rea
portocali
e şi-am presăr at firişoarel
e pe p ământ ,f ăcând săse
ivească iarba, care er a atunciauri e.Mi -am smul s câtevafire
din barbă şi -am f ăcut astfelt runchiuril
e cel or d i
ntâi copaci ,
pe ca re -iam î mbrăcat cu f runze p ortocali
i,î ncât lumeamea
păr ea caum sc ăd
lat ăîntr-o ulmi nă au ri
e.Di n ce pr iveammai
mul tl a totcei visem di n maini mic,di ntr-atât ă m bucu ram
mait are,î ncercând doar ăr p
erea de rău că eram si ngu rul
care se bucu ra de p ămân tul şiap ele mel e.At unciî mi dăd u î n
gân d sădărui escumeal cel or ec oput ea u înt r
-adevăr preţui.
Mi-
am l uat n dinou cu ţi
tul şimi -am t ăi
at obucăţ i
cădi n
sfârcul urech i
i drepte,pe ca re-am cioplit
-o cuat ât
a băga re d e

seam
ă, î
ncât căţ
bu
ica s-
a pref
ăcu
t su
b cu
ţi
tul meu î
ntr
-un
bărbat,careardeadedori nţadeagonipecâmpi i
leportocal
ii
ale lumii mel e.Di n sfârcul urechi
i stângiam ci opli
t apoio
femeie,şinu mă maisăt uram privind cei dintâioa meni,în
vinel
e cărora curgea sângel
e meu nemuri tor.Curând am
băgatde seamă că t oatefărâmele pe care l
eî nlăt
urasem,
ciopl
ind cele dou ă trupuri, căzuser
ă şiel e,ca re pe pământ,

car
ma e
renî
d ap
raguă,
l.Auşa
ndes-
an
î
ucep
ause
rătr
aăp
t să
e s
pe
ă zben
mântt gu
oai
te
e,dei
d
obtmi
oa-era
cel
e, mai
şi
-
n ap ăt oţi peşt
ii
, maimari saumaimi ci, după cum f usese iş
fărâma di n care se i vi
seră.Numaibal aurii nu sunt o rd ul
mâinil
or m ee,
l Tarbi
t, cicob oară din dou ă gân găn
ii pe car e
fără voie le-am ad us din Gudul a,î n mi ţele zeghi
i mel e,şi
care-
au să rit pe pământ , pierzându-seîn desi şul codril
or,î n
vremecemăbucuram deoameni imeifărăpereche.
Dar scu rtă mi -
a fost bucu ri
a, căci f
emei a fugeade b ărbat
şibărbat ul f ugeade em f eie,caşicu m nu s- ar fi put ut su fer
i.
Şi, de u nde so cotisemcămă voi put ea, în sf ârşit
, od ihni , mă
ap ucaide ce a maigi ngaşă treab
ă şi , din ab urii răsu flării
mel e, plămăd ii o pas ăr
e cum nu maizbu ra pri n codr i
i cu
frunze por t
ocalii
, o pasăr e măi astră, asăr
p ea de f um a
drago sei
t. Cu nevăzu t
e alnţuri legăVi ht a femeia de b ărbat şi
bărbat uldef emeie.Iar,pentru a l
eîndul ciaerulaspru di n
Gudu l
a,ce umpl ea pol obocul de pi artă î n car e mă aflam
î
nch i
s,t otdi n răsu flareameal e-am f ăcu t cerul , pe car e am
prins u n năst uraş d e aur – s teau
a Vi htei– ca să şti
e căau a
se ot priviporunci l
or ă psări
i de fum, si ngurul st ăpân pe ca re
l
- am al es ul mii purtată de mi ne nî pal mă.
O, de- ai fi văzu t atuncipământ ul, Ta rbi
t! Niciun gân d rău
nu- l stricaseî ncă , nicio vi nă nu-l păt ase, nicio ru şine nu- l
mânj ise. Tânăr şi proaspăt înfloreaî n l umi na auri e,al bastre
şil i
mpezi îi erau mări le,i ar cei dintâi oa men it recea u di n
mi nune- n mi nune, căc il umea era un mar e pal atcăr uia-i

aflau, abi
a, î
ncă
peri
le…
 Şi s-au înmulţ
it oam eni
i, de nu l e maiştiam seama.Ca
fermecatpri veam lumea pe car e-o scosese
m din nefiinţ
ă şi
nu- mi venea să credcă uf sese
m î n stare de-
aâ
tatfrumuse ţ
e,
şi mă- nduioşam pentru fiecare pui de omsau de ânrdu nică.
Dar och i
i mei , ăfcuţ
i s ă cu pri
ndă întinder
i nemărgn
iite,
slăbiră di
n prici
na încordări
i cu ca re p
rivea
m lumeami tit
ică,

oa
unmen i
i şi
soi degâze
ceale
ţ,ei
ă ş.
iDi ndece
ve am ncîaceprina
misd
i
tes
ă,f i
măse
ăr săăsa
l
maipepot
o
chi
desl
uşimare u lcru. Tristşisi ngur,î ncercam zadarnic săaflu
cum o maidu ce lumea,şi mă l i
ni şt
ea doarân g
dul că o
făcusemcudrago set şi i-
oî ncr edi
nţasemVi htei
.
Şi multă vreme r tecu aşa es p
te ulmea m ea auri
e…
Darî ntr
-un rân d pămân tul prinse a- mi zvâcn
iî n palmă,ca
o făptură însufleţit
ă. Mi rat, am î ncer cat să desluşesc cese
petr
ece, şi - am
n văz ut decât un soi e d vârtej vânăt,
acop eri
ndu- i st răl uci rea au ri
e. ar I un gl as răsu nă di n
vârtejulvânăt ,bubui ndnăprasni c:
— O,Panca,uri aşbăt rân,răuf aciscuturându- t
edel umea
pe ca re-o p orţiî n pal mă!
— Cevorbă- iast a?am st rigatmâni os.Şici neiubeştemai
mul t decât mi ne u lmea au rie a oa men i
lor?
— Frumoasă i ubi re! auzi i di n nou t unând gl asul
batjocoritor ce răzbăt ea di n vârt ej
ul cel vânăt . Cetăţi
le
pământ ului se ă nruie,oa men ii se m int şise nî şal
ă, uriaşu
le
Panca!
At unciam î nţelescă nu şt i
usem câtdeascuţ i
tă poatefi
suliţa durerii. Am gem ut şimi -am si mţiti ni
ma r ănită, căcice
bucuri e şice mângâi ere aveam î nt emniţa mea de pi at
ră,
dacă unl umea oam enil
or,î n care p usesem t otce uf se
se mai
bunî nmi ne?Şi ,iată,oameni iî miînşelaserănădejdil
e.
— Ci ne eşt it u, care- ai înfipt sul iţ
a dureri iîn inima
bătrânul uiPanca? am î ngăi mat ,şipent ru cea dint
âia oară

am auzi
t at
uncist
ri
gă
tul
:
 — SuntOrmag,şinumelemeuespai ma!
Ciudat
e mi s-au părut vor
bele,şineînţel
ese.În oamen i
i pe
care-
i ciop
li
sempusesem înţ
elepci
une şibărbăţie,avâ nt şi
set
e după dreptat
e, dar spai
ma mi -
era necunosc
ută şinu- i
puteam înţ
elegeutper
ea.
— Ceestespai
ma,şicar e-
ierostul?am într
ebatatunci
,

i
ar
î
ndatgl
ă:asu l ce t una î n i nima vârtej
ului vân ăt miî r ăspunse
— Put erea put eril
or e spai ma. Numai ea st ăpâneşte
popoarele şi poate p orunciî n i
nima l or
. Spaima î nalţă ziduri
de pi ar tă şi pr ăbuşeşte cetăţi
, năs coc
eşte ar me şi
st
atorniceştel egi.
Buimăci t, ascultam t otceOrmag u pnea în seama sp ai
mei ,
căcipână at uncisoco tisemcădrep tateae p utereaput eri
lor.
— Oameni l
orl elipseştespaima,urmăsăbubui egl asullui
Ormag, şi, dacănu vr eica ul mea ta să se d estrame,ai doma
unui gh em de cea ţ
ă, dărui eşt
e-le eri
f cireasp aimei .
Darcum l e put eam eu dă rui ceea c e nu şt iam?
— Bunul e Ormag, l -
am rugat de aceea, dărui eşt
e
oam enilorace astă bi necuvân t
at ă spaimă,pe car e n u m- am
învr
ed nicit s-o cu nosc, dacăl umeae n îtr
-adevărri mej
p duit
ă,
aşa c um spu i
!
— Pri veşte pe pământşi -aisă- ţ
idaisi ngur seama,î mi
înt
oa rse elvor ba,dar zad arn i
c î ncercam să maides luşesc
ceva, pri vi
rile fiindu- mi înceţoşate.
Mul tă vr eme s -a ăsat
l rugatOrmag.
— Nu eu am f ăcutl umea,spunea,şici nemăpoat eînvinui
că-i rău î ntocm ită?…Dar , dacămă ames tec, nu voimaiav ea
decât su părări.
Şi - lam rugat , at ât de fie rbi
nte l -am rugat să se
milostiveascăde bi ata meal ume pri mej duit
ă, î ncât, până l a
urmă,Ormag, s-
aî nvoi
t.

— Fi
ibi
necuvânt
at,am st
rigatat
unci
,dar Ormag mi
-a
cerutîncred i
nţ ări.
—I ată,de hat ârult ău îmivoiarăta put erea î
nl umea
oamen i
lor, a gr ăit, dar numai dacă -mi făgă dui
eşti cătoţ
iîmi
vor da ascultare.I ar pentru ca ascul
tarea aceast
a să fie
depli
nă, şipen t
ru cat u însuţi sănu fii i sp
iti
t de ci
ne şt
i
e ce
veşt
imi ncinoasesăschi mbivreodatăceeacesi nguraidorit
,

st
a
n-t
oorn
oi
pace
tşe-
ă tm
bi ii
ru.put
er eaî n aşaf elî ncât nimeni
, ni
ciodată, să
Şi-
atâter am de n îdurera,t socot
ind căl umeameaau rie se
putea destrăma,at ât de depar
te de mi ne era gân dul că
Ormag put ea să mă î nşel
e,î ncât- am
i î ncu
vii
nţat cererea.
Dacămi -a spus că elşiaj utoarel
e de care avea nev oei vor
l
ocu iîn cer ul pe car e-l alcăt
uisemdi n su flarea mea,i -
am
f
ăgăduit că– d e unde cer ul şipământ ul fuses
eră una – e l voi
despărţ
i acum, f ău
rind o cumpăn ă şi aşezând pe u n t al
ger
cerul,i ar pe ce l
ălal
t pă mân t
ul . Şi, măca r căpămân tul va
atârna mai gr eu în cu mpăn ă, lîvoisi l
i să dea î ntâiet
ate
cerului, aşacă de ai ciî nai
nt e pămân t
ul nu va put ea birui
cerul, dec ât acăd un om î şi va zvâr l
i inima pe t alge
rul
pămân t ului
, şii nima-i va fi neagr ă de a mărăciune şi durere,
cum neagr ă era at unci ini
ma mea.Căc i numaias tf
el voi
crede ă cn u mă mi nte.
— Fi e,se-nvoiOrmag.Ni ciun om nu va aj ungevreodată
pân ăl at i
ne,at âat vreme câtpămân tul va sta subl ege a mea.
Şi iat ă, Ta rbi
t, abia acu m î nţel
egcă am f ostînşelat , căc,
i
năzu i
nd să- mi sc a plumea u arie de p iei
re,am prăb uşit
- o sub
cumpl i
t a pu tere a l ui Ormag !Î ntruna m- am î nt
rebat ed
atunci cum de se vi se el î n lumea pe car e-am f ăcu t
-o cu
mâinile mel e, ş i doar ac
um, c ând mul ţumită ţ i
e aflai
adevăru l, doar acu m, înţ
elegân d fireal ui Ormag, am i zbutit
sădezl eg aitna.
Îţi mai ami nteşt
i că, neaflând ni mi c altcev
a î n polob ocul

meu
, am f
ostsi
l
it săzu
grăvesc
runf
zel
e şi
iarba cu zeam
a în
care otp
isemdrojdie tev?
de D ar aburii eiotrăvţii n-au pi eri
t
,
cis- au furi
şat rin
ptre degetel
e mel e,op rindu-se pe f undul
înt
unecat al l
umii,între palma mea şi pământ , acolo u nde au
aşt
ep t
at nişt
ei ni
mi ticăl
oase, pe ca re săpună st ăpânire.Şi,
pri
mi nd un nume,ab uri
i vineţ
itevul
aiui, otr
ăvitoripână şi
pentru uriaşi
i guduli
, au căp ăt at o put ere ni mici
toare pe

mi
eucuţ
, ul me
eu i-
amu păm
st
at
oân
r
nt
i,
ciadu
t lnân
ege du
a, -se
sup-
nnân
u acest
d l Ormag
umea î,t
n c
uăr
n ua
eci
aeti
puter
i a sp ai
mei.
Şi nici
ol acri
mă de a zi nu poa te şter
ge o si
ngurăl acri
mă de
i
eri, ni
mic d i
n ce-af ostnu se a mi poate nîtoarce…
Aşa, gemând deznădăj duit
,î şi sfârşi uriaşul Panca
povest
ea, pe care Tarbit o ascultă simţindu-şii nima răscolit
ă
de ura şidurer eastrăveche.
—Î nşel
ător şiti
căl
os până l a capăt,scrâşniel ,t e vei
prăbuşi, Ormag,şipri n mi ne V am îşiva i nţe ă fgăduiala!
Atunci î şi î
ntoarse priviri
le cătretalgerul pământ ului,
acolo u nde n î cetateacupal at
e d e aur şiporţ i de u rbi n, Naat
,
îi aştept a Mi l
ga. I ar ur a şi d urerea di n i ni
ma l ui se
schimbară- ntr-
o negrăi t de a dâncăi ubire,şich ipul Mi lgăi se
ivi î
naint e-i
.
— Şt i
icâtt eiubesc,spuseTarbi t.Pentru zâmbetulbuzel or
tal
e a ş firi dicat oa menii până l a stel
e,dar t răim su b că l
câiul
l
ui Ormag. Zâmbeş te,Mi lga, şicân d nu voimaifi. Darnu l e-
ngădui narţ il
or să râdă!
Şi, gr ăind ast f
el, şiî espd rinse de l a gâ t pi atra net edă,
încăl
zită l a inima l ui Vam, şi -şiapăsăbuzel e pest e sl ovel
e ei.
Apoio ri dică în palmă şipi at
ra zbură de pe umărull ui
Panca , de t reioriserot iîn j urulf runţi
il ui , uriaşă câ t bolta
cerului, şico borîl in către p ământ.
Şi i se păr u l ui Tar bi
t c ă pă mân tul înti
nde o mân ă şi
primeşte pi atra, nî vr eme ce codr i
i pămân tului vu iau de

parcă t
runch
i
uri
le l
e-ar fi f
ost i
şt
ne buci
ume,î
n vr
eme ce
armăsa riitalazuri
lor ech
n ezau în adâncu ril
e întuneca
te al
e
mărilor
,t ropot
ind ca-nainte de luptă, nî vr eme ce munţ ii
bătrâniprindeau vi
aţă,împroşcândflăcărişitrâmbedef um.
Iar vu iet
ul por ni
t d e pe pămân t p l
uti î n jurul uri
aşului
Panca.
Atunci îşi duse Tarbit amândouă mâi ni
lel a pi
ept şi
,

sm
oz uvâr
cinl
d
ip o
est d
at
e ă,
a
tlî
şi
ger sf
ul â
pşi
ăe
mânp
i
ep
tult
ui
u l
,î
, sco
nţ ân
cuduă
mp-şi
nain
li
ma
umi,.p
i Neeaca
gr
ăe-
r
de amăr ăciune şi de durere- i era i ni
ma,aş a cum neagr ă
fusese i nima băt rânu l
ui Pan ca at unci c ând Ormag î l
î
nşelase,st atorni
cindu- şi puterea.Ta lger
ul de pi atră al
păm ân t
ului se cut remură şi cumpăn a prinse a t remura î n
mân a uri aşu lui. n Înebunit
, ac ul c umpen ei u jca, ăl s
tând
dintr-
o part e î ntr-
al ta şiscoţ ând ni şte su nete prelungi, de
clopot, până seop ri
, vădi
nd dep lina biruinţă a pămân tul
ui
asu pra ce rului. Pat a întunec aăt a Nar tazubeise mi cş
oăr,
parcă.
— O,Tarbi t,omul e!gemu Panca,şiTarbi tavu vremesă- şi
vadăvi sulcuochi i.
Dar p ri
viril
e iseî nceţ
oşa ră. Ca împins d e p uteri nevăzute
secl ăti
nă, î n vr eme cech ipu-i pălea în lacrimil
e l i
mpezi ale
uriaşu l
ui, se ă cl
tină şise r p
ăbuşide p e u mărul lui Panca . Şi,
deş i Mastar a nu- i pecetl
ui pl eoap
el
e,nepu tând aj unge pe
tărâmul de pi atră al l ui Panca, iat
ă cu m sf ârşeşt
e cu j ale şi
povesteal ui Ta rbit, rămas p e veci dincol
o de margi ni
le ulmii;
dar pân ă şisf ârşti
ul aces ta e doarun î nceput. Teme-te,
Ormag,de ot t ce va să vie,i ar tu, seminţi
e aomul ui cui nima
arsă , ci
nsteşte a mintireacel ui ce-a împins a cul cumpen eicu
jertf
ai ni
miil ui.Sf ârşi
tu-acesta-idoarun început,căcidepe
acu m gr ăi
eşt e M i
lga, şigl asu -i osâ
ndeşt
e N artazuba.
Zâmbet
ul l
ui Vam
 Zâmbet
ul l
ui Vam
Muritori
i au viaţa scurtă,darf apt
ele lor a d
u roadă-
n urmaşi
:
nepoţ
i
il e schimbă-n bucu ri
e dur
ereaşiur a.
Ad se î
ncheier ăf
uial
a,şiomulcu i nima arsă zâmbeşt
e.O,
zâmbetul acest
a, st
indard al sem
inţ
ieilui Vam!

Sub al ba bol tă a nor il

or, ce -o ascu ndeaude pri virea lui
Ormag,cet atea cu pal ate de au r şipor ţ
i de rubi n, Naat ,
străluceaî n l umi na lui Sai an. P e ul iţ
ele pi et
ruite forfotea
u
ti
neri i şit inerele pe ca re Mi l
ga şiTarbi t i î pl
ămădi seră di
n
l
ut ul n egru , a i
r l arma gl asuril
or î nsufleţea t rezi
ta cet ate,
ami ntindu- i vr emurile cân d oa men i nemuri t
orio l ocuiseră.
În mâi ni cu mere de marun, scă
au părăt oare cani şte ch i
puri
ale l eu l
ui Sai an, tinerii se- ndrep tau câ ntând că tre pal atul
celor ce el d ăduseră vi
aţă.
— Gânduribune,Mi l
ga!urarăt inerele,aflând f ărăsăşt i
e
cu vi
ntele cu car e se- ntâmpi nau oa men iiînai ntea ven i
riil ui
Orm ag, iar i tneri
i strigarăşiei ,i nt r
-un gl as:
— Gânduribune,Tarbi t!
AtunciMi l
gasei viî
ngol uluneif erestre,şitoţiceideaf ară
amuţ i
ră, vă zân du-i ochii.
36
— Părint el
enost ru,Tarbit ,a f ost ăp rit d i
n vo ia narţ i
lor,
vestiMi
lga.
Şi-n cli
pa aceea Pil
, părăsindu- l pe Ta rbi
t nî pustietat
ea
tărâmului de piatră al lui Panca, şiî ntorcându-şifaţa de l a
cetatea cu palate de au r şi por ţ
i de rubi n, Naat, bolta de
ceaăţ – ce-o er
fea e d mân ia uli Ormag – se des
trămă.
Ca un chi ot sclipi su b f ul
ge rel
e lui S ai
an mul ţimea
palateor
l e d aur şi măr eţ scăpărară nen umăr ae
tel porţ
i de
rubin, ărnind în î năl
ţimile Nart azubei n vi
etel
e privi
ri a le

36 Mi
lgaf
usese
şieacr
eat
ă de T
arbi
t.
st
ăpânului narţil
or nemuri t
ori
. O nea găr presi
mţire îlfăcu
să-
şi nî cr
unte spr ân
cenel
e şi ut netul glasu
l
ui î i bubui
năprasn
ic,cân dî ntrebă:
— Celuceşt
eacol o,pepământ,Birgun?
— Nu şti
u,stăpâne,set ul
burăcrainicul
.Darporunceşt
e-
mi săcer cet
ez!

şiŞi
BolPob
i
l,îşi mu
cân d,şc
ă buzel
Ormag e,
î sc
ncuhi
vi
imb
nţân
ândd
,p Br
ii
vi
r ri
gun cu
seGu rz,i
repezRam
dial
n
î
nălţimile ceţoase i Nartazu
ba şi, bătând di n aripi
le-i de il
li
ac,
se ntîoarse âc t ai cl
ipi î
n mareaî ncăpere d e ce
ară, vesti
nd cu
uimire:
— O,căl ăreţalnori lornegri,st
răl
ucirea porneştedel ao
neasem uit
ă cet ate,că cide aur î i sunt p al
atel
e,i ar porţi
le,
37
toat
e,de ru bi n!
— Naat ?strigăOrmag,neveni ndu-isă-şicreadăurechil
or.
O tăcere î
nsp ăi
mânt at
ăî iînso ţ
i stri
gă
tul.
— Naat?seprefăcuuimitşiBolob.Nu-icuputinţă…
Dar r Omag ri di
că atunci mar ea secure de os a pu t
eri
i,
porunci
nd încruntat:
— Narţi
iderând–af ară!Sărămânădoarnarţ iideseamă.
Şi narţi
i de rând î şivârâră cap et
el
e-ntre umeri şi
, unul
după alt
ul,ieşiră pe mareapoa rtă de ceaţ
ă a Nartazubei
,fără

37 Uimirea uli Birgun se xp eli

că r p
in faptul că u nmai Ormag,
Zubala, Pil, Ramal , Gurz şi Bolob, ca r
e a l
că t
uiau t agma „ narţi
lor
de sea mă” , cunoscuseră vecheacet ate N aat
.„ Narţ i
i de ârnd“, cr ea
ţi
după i nstaurareaput eri
i„ narţi
lor e d seamă” , sunt eroii unor
l
egen de int eg
rate mitologieiVami ţi
lor, dar pe c are n u le-am
publicat aci, măr gi
nindu- ne alt ranscrierea icl
ucl
ui lui Vam.
Datorită put eri
i de ca re dispunea, Mast ara a f ostul t
erior trecutăîn
rândul „ narţi
lor de sea mă”.E t otuşisem nificati
v, pentruant i
patia
cuca re V amiţi
iî şico nsiderau zeii,faptul căî n lumeal ui Orm ag,
Taruna,zei
ţadr
ept
ăţi
i,aparţ
inet
agmei„
narţ
il
order
ând”
.
a cu t
eza să se pri veascămăcar
, căci î
nţel
eses
eăr că ce va
î
nfri
coşător seet p
recuse.
Iar Ormag pri
viposomorât la narţi
i
de seamă,rămaşi î
n marea nî
căper
e.
— Ascult
,rost
iapoi
,cuaspri
me.
— Nuşt i
unimic… î
ncepuZubal
a,darOrmagîit
ăievorba:
— UndeseaflăTarbi t
?

î At
nainunci
t
ân dGurzp
cu uu
nfnp
ias:
mâniosşi-şiscut
urălanţuril
edear amă,
— Sunt em puterni
ciinarţ
ide seamă,Ormag,i a ami nt
e,
gr
ăi el ,fudul. Nu ne mai l eagăni ci
un jurământ …
Năp rasni
c bubui gl asull ui Ormag şi ap ri
g î i răsu
nară
cuvintele,când amen i
nţă cumar ea secure de os:
— V- am pri
nsunelti
nd,narţifărăminte,şimi-am îngropat
mân ia, aşa cum oam eni
i-şi îngr
oap ă mor ţi
i cu pl eoap
el
e
pecetl
uite de Mast ar
a!Eu am f ăcut din voinar ţi de seamă,
tot ue vă pot t r
s
ivi, o,st rop
i de nor o,i căci numel e meu e
spaima, şinumel e aces ta e scr is pe i nimi l
e voa stre,acol o
unde ni men i
, niciodată,nu va maii zbuti să- l şteargă…Dar
mi -
am î ngropatmân i
a, nevoi nd să şubr ezesc pu terea
Nartazu beişinăd ăjduind căPi l, barem, va pri cepe unde aţ i
ajungef ără mi ne.Căci ,i at
ă, blestemat a Naat s- a ridicat di n
uitare şiVam î şi batej oc de l egea narţ i
lor. Priviţ
i!
Şi narţ ii
-şi î
nt oarserăpri vi
ri
le ş i văzurăf ulgere ţâşnind di n
priviril
e omul ui cui ni
ma arsă . Tremurând, Ramal se gr zi
buli,
în vr eme ce ol Bobse r p
ăbuşea epi j
l ţ
ul de p âclă alunui nart
mărunt ,iar G urz r tăgeaî n neş ti
re de l anţurilel ui de ar amă,
lăsân du-se esc
d umpăni t de p e u n pici or e p celălalt
. Zubal a
trecu, hot ăr
âăt, al ături de Ormag.At unci , cl i
pind di n
och i
şo riilui vi
clen i
, Pil povesti cu m Tarb it sc osesedi n ui t
are
cetatea cu pal ate de au r şipor ţi de rubi n, Naa t, dar nu
cu t
eză să mărturiseascăşiaj utorul pe ca re - il dăduse en ptru
a a jungepân ă a l uriaşul Panca.

— Şiunde-
iacum Tarbi
t?
 — Nu şt i
u,răspunse Pil
,încredi
nţat că,părăsit de el
,
muritorul cu piele neagr
ă nu maipoat e primejdui put
erea
narţi
lor.
Şi-
şi er văr
să Ormag mân ia, şi u tnet
ele gl asul
ui său
zguduiră perei
ţi de cea
ţă ai Nart
azubei,înspăimântând narţ
ii
mărunţ i cetrăgeaucuurec hea, cut
remurân dlumea deussşi

l
umea
— O,f e
ădţos.
ajni
r cişiproşti,răcnea călăreţ
ulnori l
or negri,
zbătându- se între pereiţ
i d e ceaţă, o , n arţi bici
snici
, cu
pati
mi mărunt e capat i
mile muritori
lor, di
n r ândul cărora v-
am ri di
ca t
!
Şi man ti
a de ge r i
î flut ura pe umer i
, şival uri vinete de
spaimă se ăsp r ândeauî n mar ea nî
căp ere cuper eţi de ceaţă,
împresurân d nar ţi
i car
e si mţeaugh eara puteriilui Ormag
scurmând î n inimile or
l. Iar când cei ci
ncinarţ i de sea mă se
prăbuşi ră şi -ati
nseră cu f runţi
le p odel el
e c eoţ
asei Nart azube,
cerşind i ert are ca ni şte robi p ocă iţi zvârliţ
i a l pi ci
oar ele
stăpânul ui
, Ormag se aşez ă în j i
lţul l ui de pâcl ă şiri dică
mareasecu r e d e os a put eri
i, strigând:
— Săi ntrenarţ i
iderând!
Şi i ntră ce aat înspă i
mân t
ată a nar ţil
or măr unţ i şinu
cu tezară să pri veascăî n och ii vineţ i ai l ăcă
reţului nori lor
negr i, cân d văzu ră nar ţii de se amă f rân ţ
i su b ap ri
ga l ui
put ere.Ca f ul
geraţi căzu ră şieiî n gen unch i
,i ar st ăpânul
net ăgădui t al Nart azu
beivest iî ncrunt at:
— SuntOrmag,şinumel emeuespai ma!
—Î ngădui e-ne sub t unet ul gl asului t ău, r osti
ră cu
smer eni
e narţ ii
, simţind dul ceaî nfior are a nevol nicului ca re
l
ingemâna cel ui ce - a
l mi luit.
Iar por unci ndu -
le Ormag ce se cuvenea să por unceas că
pen tru ped ep sir
ea muri tori
lor răzvr ăt i
ţi mpî otriva narţ i
lor
nemuri tori
, se răsp ândiră o part e di ntre narţ i
,ţ âşnind di n

î
năl
ţi
mil
e Nart
azu
beica puri
ci
i di
n bl
ana câ
i
nel
ui i
ntrat n
î
apă.
Dar nî ce t
atea cu palate de au r şi porţ
i de rubin, Naat
,
oamen i
i pri
veau pent
ru ceadi nt
âi oară chi
pul l
eului Sai
an şi
se mi nunau de neas emuita străl
uci
re a ce rul
ui senin, în
lumina căruia merel
e de au ma
run păreau ni şt
e torţ
e vii,
arzând în palme ca-n lutul împodobit alunor op ai
ţ
e.Mi l
ga

î
bn
usăşro
cu iasi
d
ăr
:i
că pri vi
rimi rate către bolta luminat ă şi r st
igă
— Semn bun,semi nţi
ea luiVam,căcil umina a i
zbucnit
atuncicâ nd vesteam răpireapărintel
ui nostru, Tarbi
t!
Întorşil a mâni a pe ca re cu vi
nt
ele Mi l
găi o deşt ept
ase î
n
ini
mi le l or, t i
nereel şi t iner
ii din î nviat
a cet at
e Naat
răspunser ă-ntr
-un glas:
— Put erniculOrmageduşmanulsemi nţi
eiluiVam!
Alai viu străluci
ră merele de aur î
n palmel elor, mai
scli
pitor oglindi ră pereţ ii de aur a i pal atel
or u lmi na lui Saian,
mai scă părăt or â rşniră focu ri
l
e roşii al e porţ il
or d e ru bi
n. Şi
cu t oţi
i vă zu ră- n cl ipa aceea treisă geţi uriaşe năvă li
nd di n
văzduh,cu t oţ i
il e auzi ră mugind pest e capetelel or,cum
gonea u ca t reicr ai
ni cicumpl i
ţi ai Mast arei
. Dar să geţ
il
e nu
căzură asu pra cet ăţi
i cupal ate de a ur şibol ţi de ru bin, Naat.
Opri t
e-n văz duh, cu vârf uril
e î ndrept at
e căt re pămân t,
jucau pe l oc, de parcă o nevăzut ă pavăză î ntinsă peste
capetele oamen i l
or l e-ar fi împi edi
cat să -
şii zbea scăţ i
nta. Aşa
jucară o vreme,î ncer când zadarnic să străbată văzduhul ,
mugi ră nep ut i
nci oa se şi , ă rsuci
ndu- se , p orniră î ndără,t
pen t
ru a se i m
stui cu rând în necu prinsu l albast ru.
Iar,î n mar ea î ncăp er
e de ce ară a Nar taz ubei, Gurz se
îngălbenil a f aţ ă, că cipen tru întâia oa ră o put ere sedoved ea
mai mare decâ t put ereasă geţ
il
or u li
. Şi câ nd să geţ
i
le,di ntre
care fi ecare r teb uia să ci udă cât e n ouă su te n ou ăzecişinou ă
de muri t
ori, i seî nt oa
rseră în cu cu ra ce- i sp ânzura la şold,

nart
ul răzb
oi
ului se p
aropi
e d
e O
rmag şi
, cu gl
asu
l răgu
şit
,îi
dădu se
amă de c eel pet
recute.
Cumpl
it răcn
i Ormag l a auzul veş
ti
i şi
, cascos di
n mi nţi
,
senăpusti de pe j i
lţ
ul lui. Atât de nea
şep
ttată-ifu să rti
ura,
î
ncât Gurz, zi
bit nî pi ept
, serăst urnă pe sp at
e.Şi narţ ii
rămaşiî
ntre pereţ
ii de ce aă
ţ văzură cu spai
mă cu m l eu
l cu
ghear
el
e de cr iţă se r epede şi cal că-
n pi cioar
e t rupul

pu—
tern
Pricu
i
ce l
u
piac
i nuam,
rtta
il
căr
lăs
ozb
ulo
ei
ul
şui
ib,ir
ciă
scn
ni
ci
unl
d să
eGu l
b
rza
?t
…i
c:Pri
cepi?
Pricepi?
Atunci ,acoperind răcneteleluiOrmag,seî nălţăîn mar ea
încăpere a a Nrt
azubeigl asul omul ui cui ni
ma a rsă:
—Î ţiami nteşti
,Ormag?Am j uratcăpereţiiNartazubeise
vordest răma pri n mâna mea şică t e veicăi
.Dare prea
târzi
u.
Un si ngur s atlfăcuOrmag, şi dâra vân ăt
ă a man t
ieil
ui
înfioră Nar tazuba.
— Vierme!scrâşnişi ,înălţ
ând mareasecuredeos,i zbiî n
fruntea uli Vam.
Urma l oviturii se văz u ca sân ger
iul se mn alrob iei, dar
omul cu i nima ar să rămasedrept î
n st rânsoarea l anţuril
or,
căciVam era nemuri t
or.I ar u fl
gerul pri
viriilui orbi , pen t
ruo
cli
pă, narţii.
— E prea târziu,spuseeldi n nou şi,pentru întâia oară,
după ani şiani , zâmbi …
I
ar zâmbet ul aces ta însp ăimân tă într-atâat narţ ii
, că
gemură prel ung,şige amăt ul l e semăna cu ur letul câi nil
or,
cân d si mt ap ropi
erea Mas tar
ei . Zâmbetul ac est
a era mai
put er
nic d ecâtmar ease cure d e osa put erii
, mainet emăt or
decâ t spada l ui Gurz,mai l i
ni şt
it decâ
tî ntunericu l veşn i
c de
dincolo de per eiţ
i de ceaţ ă ai Nart azubei . Zâmbet ul aces ta
vesteabiruinţaoameni l
or.
Dar, de par căgr oazanarţ i
lor - i
ar fi î napoiat încr ederea î n

put
erea l
ui vr
emel
ni
c zdrunci
nat
ă, Ormag sepot
oi
l ca pri
n
far
mec .
— Preat ârzi
u,spui
,vierme?… Nu,preadevremet
ebucuri.
Pri
veşet
!
Şi
-ntinzând mâna, ar ătă căt
re pământ.I ar pri
vind î
ncotro
se-
ndrepta deg et
ul l
ui Ormag,văz u Vam î n mi j
locu
l Măr i
i
cel
eiMari un fir d e nisi
p şiî nţel
esecă acel a e ostrovul pe

c
îar
nte
i
nsuse nî
l năl
et ţ
edaal
Ce t
at
mă ea
ri R
i şioş
, i
i
ae.
tă,Upn
ev al
cul se va
mea umfll
ulă
uid eoda
se i t
viăt pe
rupul
verde all uiDumvur .Nart ulmări iîşimi şca braţ el
e ca o
căpetenie de oşt i, şirânduri , rânduride va lurisedeşt ep t
ară
la poru nca lui, prinzând a năvă l
i. Cât a i clipi, ostrovu lfu
îngh i
ţi
t d e oştil
e apei , care se bul uciră apoi , d ând i ureş
asu pra ţ ărmului.În urma val uri
lor e-cnch ipuiau ped estrimea
se rost ogo lea
u talazuril
e,că lăreţ
iil ui Dumvu r,i ar nî co ada
tuturorven ea
u, amen inţăt
oare cani şt
e ca re d e u lpt
ă, t râmbe
de apăcât un pal at regesc. Tăc ută păr ea, ăz vut ă di n
înălţimile N artazubei, năva l
a oştil
or de a pă.
Dar pe pămân t seau zeau ur letel
e val uril
or, nec hezau tl
talazuril or şiurui tul gr eoi al trâmbel or însp umate.Hudu,
vânt ul, apucase harapni ce şi bi ci
uia di n zbor oştil
el ui
Dumvur , mân ân du- l
e nîai nte şi chiuind, î n vreme ce ub Zala
îşiaşt ern ea pe cer ,î n pl i
nă zi, mant aua al bast
ră, aco peri nd
lumi na l ui Sai an. Şi, camî n aceeaşi vreme,mar ea seăp nst
u i
asu pra apusei cetăţi Zinu, di n car e nu rămăses e ni cipi atră
pe p i
at ră, şiasu pra Agr ei, aşezareat răitori
l
or p e apă.
Pe ce l maiî nalt a tulz călărea acu m Dumvu r. Oşt i
le se
rep ezi
ră su b braţ ul n îtins al art n ului ş i muge tele mări i
aco periră strigătele oamen il
or, care să reau î n ciobacelet rase
la mal .I arnumel e uli Ormag p lutea es pte Agra.
În bez na lăsat ă peste l ume f ratele nu- şirecu noşt ea sor a,
pări nţi
iî şipierd eau copi i
i şi lupii goneau pe ul iţi,l aolaltă cu
oamen ii. Coli
bele d e stuf er au luat e de apă şist âl
pii de em ln

se ă
nrui
au. Î
ntr
-ol
armă nemai
auzi
t
ă se-
amest
ecau
răcn
etel
e
l
ui Dumvu r şich i
otee
l uli Hudu, stri
gătel
e oamenil
or,ţ i
petel
e
dobit
oacel
or şi mugetel
e mării. Valuri
l
e răsturn
ară ciobacel
e
ca pe nişt
e coji de nucă, şioa menii seprinser
ă de bârnel e
plut
ind pe apă. Darmul t
e eşu
l ri lunecau pe â
lngă â b
rne.
Regel
e din Agra, celce ă mturase udşumelel
e pal
atului di
n
Zinu cu barba duşman ului şi le spălasecu buzel e lui, se

ur
vi
scase
tieria.pÎ
e acop
nconj er
urati
şu
dl
es pt
alat
răj
eu
rl
iu
,i
, u
pri na
vedel
, apu
lse
u sn
mieasă
f i
aclelose
r, aducă
cum su ie apa şi cu m Agr ani
i se ul ptă zadar
nic să- şiscape
vi
eţile,darporunceast răjeri
lorsănu l eîngăduiesăintreî n
palat. Mame dez năd ăjduiteî ncercausă- şiaru nce r punci
i pe
acoperişu l înal t
, st răjerii
-i zvâ r
leau î ndărăt
, î n fierb er
ea
apelor mân i
oas e. Mar ea aj unse curân d la cinci c oţ
i de
acoperiş,î nvârej
tindu-se-n j ur, ca-n jurul unui ostrov, i
ar cei
maivi guroşi dintre Agr ani seagă ţar
ă de mar gniea l ui. Dar
străji
le l e ret eza ră mâi ni
le cu se curi
le şiapa f ură trupuril
e
nep utincioase. Î
nsp ăimânt at de cr eşt
er
ea va luril
or, regele se
urcă pe saci i de pi ele în car e păst ra au rul şines t
emat el
e,
rugân du -
se l ui Bol ob să- i scap e viaţa. n Ua cât e una se
stingeau f aclel
e,i ar
, câ nd apa- iînghiţ
i şice l din urm ă străj
er,
regele di n Agr a se pomeni si ngur pe saci il ui cu au r şi
nest emat e.Hoh otul lui Dumvu rî iîngheţă sân gel
e-n vi ne.
— Mări re narţilor nemuri tori
!răcniregel e.Cu aurulpe
car e st au l e voi înălţa zeceem tple,mai mândre decât toate
tem plele n îălţ
ate vreo dată!
— Luaţ i-
l, spuse î nsă Dumvur , şi un t alaz t ropoti
năprasn ic,cân dt recupest e r tupul vân ăt de spaimă al regel ui
din ap usa şe azar e A gra.
Cât ved eai cuoch ii, oşt
ile uli Dumvu r acoperea u înti
nsul şi
se bu luceau mereu, mugi nd ca ni şte fia re flă mânde .
Nesă tule,î nghiţiră sem ănături şipomi grei de roadă, ci rezi,
turme şipăsă ri, bordeie şipal ate,oa men i şich ipuri de narţi

ci
op
li
ri î
n pi
atră. â
Mnat
e de por
unci
l
e l
ui Dumvu
r şide
harapnicele lui Hudu, vaulri
, a taz
luri ş i rtâmbe de ap ă
porneau să cucereas că lumea, pot opi
nd omeni rea din
rânduril
e că rei
a se ridica
se răzvr ăt
irea împot rva
i l egi
i lui
Ormag .I ar dacăpământul fu înecat, se ep
reziră apele a
supra
cetăţ
ii cupal at
e d e a
ur şiporţ i de rubin, Naat.
În înviata cet
ate,adunaţ
iî n j urul Milgăi
,t inerel
e şitineri
i

se
să l f
ă
s
i
-t
luian
u, oi
îapch i
b
ezezui
ne
p d asupi
Tar
bra
.f
t el
Şul
i uat
i
iăcum
căaraup
zu
it
r
ăeausi
nlimu
nar
ţi
gei
t
îndepărtat, şimuge tul răsu nă t ot m ai puternic.Apoise
întunecă, darmerel e de au ma
r un urmar ă să l umineze
cetatea.
Curân d des l
uşiră cu t oţi
i vu i
etul mării şi ăzuvră, pe
culmea unei t râmbe, t rupul verde all ui Dumvur . O nami l
ă
bărboasă se ivil ângă el,şinami la ameninţa cu o spadă
uriaşă, ridi
cată-n br aţul st
râns n îi nel
e de aramă.
— Uci de!Uci de!răcnea Gurz,î n vreme ce Ramal ,care-i
însoţea, cân t
a numel e u li Ormag, spaima.
Asprăşiporunci toarese- nălţavoceanart ul ui,şicânt ecu-i
era înt
retăi
at de st rigătul de u lptă al l ui Gurz,de ră cn
etelelui
Dumvu r, de u r l
etele oşt il
or e d apă. Chi pul Zubal eise vii apoi
pe bol ta-ntuneca t ă, şifii cel
e eizănat ice j uca ră pe va luri
,
iscând di n amăgi rif ăptura l ui Ta rbit.
— O, Mi lga, st riga Tarbi t,î nti
nzându- şi braţ ele către
cetateacu pal ate d e a ur şiporţ i de ru bin, Naat , greşi
t
-am cu
gân dul şif apta!Put ernic e Ormag, şi-nai nt
ea numel ui său
cuvine-se ăsne p l
ec ăm ge nunchi i
…
Tăcuţ ipri
veau t inerel eşit ineriidin Naatf ăpt ural uiTarbit
plutind pest e a pe,i ar Mi l
garăsp unse ncet îi şor:
— Cumpl ittrebui esăt echi nui enarţ i
i,Tarbi talmeu,dacă
asem enea cu vi
nt e p ott receedp ragu l buzel ort ale…
— Nu narţ i
imăchi nui esc,cif aptel
emel enesăbui te,Milga,
grăiTar bit. Minci ună e n umel e uli Vam şimi nciună…

Dar Mi
lga u
n-ll
ăsă să
-şisf
ârşeascăbel
vor
e.Cu amândou
ă
mâinile îşiapăsă pi eptul
,î năbuşindu-
şibăt ăi
le î
nfiorat
e al
e
ini
mi i
, şigl asulî i răsună în cetate,l
imped e şi neşovă
it
or:
— Put erni
culOrmageduşmanull uiVam!I artu,tunueşti
Tarbit
…
Atuncifii cel
e zănatice al
e Zubal
eise topiră-
n noapte,şi
răcnetel
e l ui D umvur por unci
ră oş ti
lor l ui de apă să

nă—
văl
Oească
clp.
iă,st ri
găînsăPi l
,ivindu-sepeneaşteptat
e.Î ntreg
pămân t
ul se afl ă sub ap ă,oam eni di
n Naat , căci cumpl i
tă
mân i
e a afl atOrmag î n i nima l ui î
mpotriva muri tor
ilor
. Voi
si
ngu risu nteţi vr
ednici să ri
di
ca ţi cet
ăţi
, şi o d
ar pe vo ia
hotărât să vă cr uţe, ăc cisu nteţi netemătorişidrepţ i c a
pări
nt el
e neamul ui vostru, bunul Vam, pe car e Ormag î l
găzduieşte între pereiţ
i ceţoasei Nart
azuba. Jertfiţi-
i dar un
si
ngu r bivol, o singură oa i
e,şimâna l ui Ormag se va înti
nde
asu pra ce tăţii Naat . Un si ngu rf uior e du fm săurce sp re cer,
şi apel e vo r n it
raî n al bi
ilel or!
Şi , pentru o cl ipă, n arţiiî şiop ri
ră răsu flarea, căci u n
cu tezau săse p aropie de cet ateacu pal ate de a ur şiporţ i de
rubi n, ieşi
t ă de su bl egea lui Ormag.Şi Mi lgase r p
egăteasă -i
răs pu ndă st râmbu lui zeu al şot iil
or, când man taua
întunecat ă a Zuba lei fu st răpunsă de- o mar e lumi nă,şi
piat ra net edă, p sartă de Vam di n l espedea ce acoper i
se
trupul neî nsu fleţit al Unei , pi atra pe ca re Tarbit o purt asel a
gât şipe car e – d e pe umăru ll ui Pan ca– o t ri
mi se
se căt re
pământ , pl uti pest e cetate şico borî în pal ma Mi l
găi,î ntinsă
s-o p ri
mească.
Iar M il
ga -şisimţ i ochii arşi de sa r
eal acri
milor, şii nima i se
strânse şi gem u, că ciînţelese că Tarbitî şilua rămas bun de
la eaşi -
iî ncredinţa de aciî naint
e d urereaşiura. Î ndat ă apoi
glasu ll ui î i răsună l a urech e,şiMi l
ga-l ascult
ă, î n vreme ce
lacri mil
e-i şiroiau pe obra ji
.

— Şt
ii cât t
eiubesc, spunea Tarbi
t. Pent
ru zâmbet
ul
buzel
ortaleaşfiri di
catoameniipânălastel
e,dart răim sub
căl
câiul l
ui Ormag. Zâmbeşt
e,Mi l
ga, şicân d nu voimaifi.
Dar nu le-ngădui narţil
orsărâdă!
— Fiipepace,Tarbi
t,răspunseMil
ga.Apoiîşipri
nsel agât
pi
atra netedă şist rigă
, cugl asulîncă răgu şit din pri
cina
l
acrimil
or: Seminţi
al ui Vam e d uşmana put er
ni cul
ui Ormag!

N
dui
ci
rer un
e anj
ertf
oastel
rn
ăicvon
ru zb
se
iiî nva
a
ppr
er
ei
n
iţ
ide n
Nartîazu
cet
bat
ea
ei. Naat , dar ura şi
—Î nainte!răcniDumvur ,şiGurzîşimişcăspada,răcnind
şi el :
— Uci de!Uci de!
At unci,urlând,oştil
edeapăsenăpust iră.Căcinarţi
i,care
înce rcaseră să- şi deschi
dă prin vi cleşug drum î n Naat ,
înţeleseră că nu l e mairămân ea decât să- şi dovedească
put erea. Cumpl i
tă er a năvala ap elor dezl
ăn ţui
te, şi-
asu rzitoare a l
rma!
—I ureş!porunciDumvur ,şiHudu pocnidi n răsput eri,
i
zbi nd cu har apni
cele l ui, da r niciun val u n i zbuti să
păt rundă î n cet ate,ni ciun t alaz nu-i măt ură ul i
ţele,ni ci
o
trâmbă de ap ă nu-i spulberă pal atel
e de aur.
Ca şi cu m un zi d nev ăz ut ar - fi
mprej
mui tî nviata ce tat
e,
mareasp umega în jurul ei,î nălţând perei
ţî ntuneco şi,f ără ca
un si ngu r s trop săse ev res re, căci o putere nease mui t mai
mar e dec âtput erea lui Ormag ţ i
nea în frâu uri aşele pov ei
r
ale a pei . Dumvu rî şiroteabraţ ele şiGurz am en i
nţa cusp ada,
Hudu po cnea di n har apnice, R amal cânta mai de parte
numel e l ui Ormag, care e sp ai ma,dar val urile se -ncălecau
mugi nd, t alazuril
e zidea u cl ădiri de apă şit râmbel e urcau
către cerur l
te cucr eştet
e de sp umă, i
ar cetat eacu pal ate de
au r şi porţi de rubi n, Naa t, străl
uceaî n lumi na mer eor
l e d
aur maun.
—Î nainte,poruncea,spumegând,Dumvur ,î
nainte!

Căc
i z
i
dul apel
or se ri
dica ac
um pân
ă l
a î
năl
ţ
imea
palat
eor
l de au r, şinarţ i
i năd ăjdui
au că de acol o se va
prăvăl
i
, a cop er
i
nd pe vec i ce t
atea Naa t
. D ar, în cetat
e,
oamenii p ri
veau în lini
şte cr eşter
ea apelor întunecat
e. O
si
ngură i nimă nu se f rânse, un si ngur cuget n u şovă,
i
plecân
du-se î nai
ntea numel ui lui Ormag.Ţi nându-se de
mână, ti
nerele şit i
neri
i al
că t
uiră cu trupuri
l
e o l
r un cerc v
iu,

oco
cl
ipli
nd
a câ cet
ndatea
z
id,
uliad
re Mi
al
ga
pă t se pri
recu dn
ese şi
pereiea
ţ
i paî
nl
atcercu
orle
el dl
oa
r.urŞi-
n
şi
prinsea sel egăna amen inţător,în cl ipa câ nd narţii st
rigară,
î
mbăt aiţ de năd ejdea bi ruinţei
, ă fră ca ci neva să l e fi
poruncit, d ar t oţi nîtr-
un gl as, cei in d cet
at
e î şi ăsalră
capetele pe sp at
e şi pri
nser ă a câ nta.
Nimen i nu- iî nvăţasecân tecul şit oţi cântau fără cu vi
nt e
măreţ i
a omul ui, mândri a cel ui ce sei eştmaiput erni
c d ecât
narţii nemuritori
. Era câ nt ecul pe ca re Lua î l cânt
ase câ ndva
în sat ul pesc ari
lor, Gargand, cân tecul car e nu mai er a doa r
un î ndemn l a răscoală, ciînsăşi Răscoa l
a, mareaî nfrunt are.
Iar atunci , spre sp aima f ără l eac a narţ il
or nemuri tori
,
întreaga cet ate cu pal ate de aur şi porţi de rubi n, Naat , se
ridicăasem en eauneiuri aşeco răbi i scl
ipit
oare,sedesp rinse
de l a pământ ş i,î nălţ
ându- se pes te crestel
e î nspumat e al e
zidului întunecat a al
pelor
,î ncep u a pl uti
… Căcii nima l ui
Tarbitfăcusesăsemi şt
eaculdi ncumpănal umii.
Ca zgâl ţ
âi t
e de- o mân ă nev ăzu tă se cu t
remurar ă t ăr ii
le
cân d tunetul bubui , rost
ogolindu- sepri n văm il
e văzduhul ui,
dar n iciof ăptură omen ească, nicio fiară şini ci
o pasăr e nu- şi
simţ iinima cupri nsă de n umel e u li Ormag: nici
o i nimă nu
maibăt ea pe pămân t
ul năp ădit deap e, în afara i nimi l
or
neînfricat
e al e sem inţieilui Vam. Şi -n î nălţ
imile Nart azu bei,
singu r pej il
ţul lui de pâclă, că lăreţ
ul nori l
or n egrivă zu cu m
per ei
ţi de cea ţă prind a se est d răma.
Fumul d e veacu ri a l u tturor j er
tfel
nicelor
, a prinse pe

pămân
t de cân
d Ormag î
şi î
ntemei
aseput
erea,se mi
stui
a
deo dată. Bucă ţ
iî ntregi de per
eet set opeau cazăp ada pri vi
tă
de S aian, se esdtrămau cu rgân
dî n şu vi
ţ
e murdar e şi piereau
î
n î ntuneri
cu l veşni
c.Semeaţ a Nartazuba se l ecă
p pe- o rână.
Şi v ăzduhul ă rsu nă de ge mete şi ş uierăt
uri, d e vai ete
ned esluşi
te, cân d nart ele şi narţi
i, rti
mi şi de Ormag să
frângă- mpotri
vir
eacet ăţ
ii cu palat
e de aur şi porţi de rubin,

NaC
ata, se-
o nc
ghesu
eatăi ră-
denau
i
n t
ea
mbrema r
di
ni
it
rporţ
e i
u deel
mbr eceaţ
ă. t
Masarei păr
eau
narţii
. S fâşi
ate l e er au nemuri toarel
e st esl
rai am
de, şi
rătăcit
e priviri
le.
— ApuneNart azuba!gemu Ramal ,iarnartel
eşinarţ i
ise
tângu i
ră într-
un gl as,zgâri
indu-şicuunghi il
e obraj
ii
:
— ApuneNart azuba,apune…
— Tăcere!porunciat unciOrmag.
Ca un st âlp vâ năt se d ri
i
căî n pi ci
oare,şit urm a narţ
i
lor se
prăbu şi cu f runt ea pe pod eaua ceţ oasă, u r
gân du-se cu
deznăd ejde:
— Mânt uie Nart azuba,l eu cu ghear e de cri
ţă!Întăreşt
e-i
pereţi
i, căl ăreţ al nori lor n egri!
— Prea t ârziu,răsună at uncil i
mpedegl asulluiVam,i ar
Una r ost iîncet işor:
— E preat ârziu,î ntr-
adevăr ,o,narţi…
Şi, ca pen tru a l e î ntări cu vi
nt ele,lanţuril
e de aramă cu
care f useser ă l ega ţi de mul t zorn ăiră, căzându-le la pi ci
oare
ca ni şte şe rpi uci şi. Amarn ic ţ i
par ă nart el
e şi narţ i
i,
st
rângâ ndu- seuni iî ntr-alţi
i,iar pe u meriilui Ormag mant ia
de ger se bz ârci , strâmt ându-se a p
rcă.
— Prea t ârziu edoarcând Mast ara pecetl
uieşt
epl eoapele
muri t
ori lor, zvâr li el pri ntre buze cu vint
ele şu i
erătoar
e.
Aşteptaţ iaici,narţ i
,şipăzi ţi
-miperecheaaceast a,pecarecu
mân a mea o voiî nlănţui îndat ă ce voicuf unda î n mar e
blest
emat acetat eNaat !

Şi
, ast
felgr
ăn
id, ri
dică î
n pumn mar
ea se
cur
e de os a
put er
ii şise năpust i din î năl
ţimile Nart azubei, nîfiorând
văzduhul ,care tremură î
n cercurilargi
,cum t remură apa
tulburată de căd er
ea unui bol ovan. Şi, ajungân d deasu pra
cetăţi
i cupal ate de aur şi porţi de ru bin, Naat, răcni săl
bat
ic:
— Tremuraţ i
,oamenidin Naat,cum î naintea pri
viri
imel e
păm ân t
ul t remură ca o căpr i
oar ă, căc i sunt O rmag, şi

nu
Nme
ăpl
easn
r me
iub
c eus
bpai
uima!
tunetul glasului
, şiapel e-
ntunecate,pe
ca
re co rabia cetăţi
i plut ea,îiî nmul ţ
iră răsunetul, ca şicum
su
te de narţ i arfi st ri
gatn îbez na l ăsată peste lume.Dar
merele de aur maun l umi nau f eţ
ele l i
nişt
it
e al e ce l
or di
n
ce
tate. t Aunci, scrâşnind di n di nţi, O rmag î nălţ
ă mar ea
secure de os - oşirepezi asupra Milgăi,tunând:
— Pri meşte,Mastara,şipecetluieşt
e!
Cumpl i
t â vj
âi secu rea, şicu neî nchipui
tă put er
e o i zb
iîn
piept pe Mi lga. Dar cao j ucă ri
e d e nisi
p se sp ulberăî n mi i şi
mi i de ă frâme,căci mareasec ure d e os at i
nse i a
ptra netedă,
încălzi
tă l a i nima l ui Vam; ş i Mi lga rămaseî n pi ci
oare,
dreap t
ă şinev ăătmată.
— N-ainumeî ncetateacu palatedeaurşiporţ iderubi n,
o, Vânăt ule,st ri
găMi l
ga, şi-n clipa aceea vicl
eana Zubal a î şi
strânse de pe cer man tau a î nt unecată şi , p ărăs i
ndu-şi
stăpânul , se scua nse nîcea mai f erităîncă pere apal atul
ui ei.
Pe dat ă l eul de au r Sai an se ar ăăt pe bol tă, işt oţi cei
ad unaţiî n j urul Milgăi văzură cu m di n trupul lui Ormagi es
aburi vi neţi. Ca aripa uneipăsă ri l ovi
te i sezb ăt u mant i
a şi
aburivi neţ iţ âşni
ră di n vi netel
e-i pri vi
ri, fl ui
erând ascu ţi
t.
Încă o dat ă mait ună înăb uşi
t gl asul ce l
ui ce ţ inuse su b
călcâi cerul şipămân tul
, ap oit rupul nu- i maif u dec ât o
tremurăt oare şu viţ
ă de ceaţ ă vân ătă, otrăvit
oarea put er
e a
drojdiei e dt
ev di n car e făp tura l ui Ormag se î nchegase,
căp ătând, înl umea oa menil
or , nume.

At
uncipereţ
iide ceaţ
ă aiNart
azubeise dest
rămară cu
tot
ul şipodea ua căscăhăurisu b tăl
pil
e nartel
or şi narţi
lor
,
care seprăbuşiră, ca nişt
e momâi ,în adâncuril
e fără f und
ale apelor î
ntunecae
t.I ar Mastar
a, hc emat
ă de gl asu ll ui
Orm ag, î
şiridi
căbraţ ul ost
eni
t şipecelt
ui pl
eoapele boţi
te ale
narţi
lor
, căcinemuritorierau cei ce l
ocui
au între pereţi
i de
ceaţ
ă doarat âat vreme cât e n
muritoar
e era Nar tazuba .

S
Ccă
adp
uară dşi
mal eci
, î
n
Sai
an,zi
ua eaceea
car locuia p
au îrăbad
n uşiri
âni
cu ni
ra
lrţ
e i
lor
n ,i
eatMa
nsestara
ale,
Mastazubei, Zubala şifiicel
e eizăn ati
ce, adăpostit
e-n pal atul
puterni
cei narte a nopţ ii
, af ăţ
ărn iciei şi a vră ji
lor
, scă pă
Dumvu r, pe care nimeni nu-l putea j u
ange nîaf undu-i pal at
de apă.
Şi
, od ată cu nartel
e şi narţ
ii, că zură, ţinându- se e d mână
şiplutind legănat cadou ăf runze, cadoif ulgide zăp adă, Una
şiVam. Pr i
n văzdu hul albastru pl utiră pes te ce t
atea cu
palate de aur şi porţi de rubi n, Naat , şil i
n cob orâră în cea
mai î nti
nsăpi aţ
ă, at ingân d uşor, cadou ă buze,pământ ul .
Atunci ,nevăzută deceidi n cetate,amuţ i
ţişiî ncremeni ţi
,
Mast ara se aprop i
e.Asp ru ca de ob i
cei îif ul
ger ă ar gi
nt ul
capacelor ăt cer
ii
, dar t săpâna negr eiMast azu be îşiami nti că
Vam îiînapoiasepări nteleluiCadumal .
— Aispartcerculde gheaţ ă ce- miţ i
nea ferecat ăinima,
Vam,spuseMast ara,şii nimameanu t e-auitat .Iat ăpent ru
ce u n mă pothot ăr î să t e târ ăscî n r ăcoar ea unei a di nt
re
peşteril
e apărat e de marea poa rt ă nea găr, di ndărătul că reia
nimen i, nici
odată, nu se a mi înt oarce.
—Î ngădui e-misă rămân î n mi jloculsemi nţieimel e,se
rugăVam, i ar Mast araî şiplecă f
runt ea
,î ncu vi
inţ
ând.
Şi, cudege tel
e cucar e apucănea gar pece te,at i
nse e p ârnd
pleoapele U neişipl eoa pele uli Vam. I ar amândoiî ncremen iră
în ceamai î nti
nsăpi aţă a cet ăţ i
i cu pal ate de aur şi porţi de
rubin, N aat
, pr ef
ăc ân du-se î n dou ă chi pu ri de mar mură

al
bă.Şi
, cum seţ
inură d
e mân
ă,de mân
ă se
ţineauşi acu
m,
zâmbind.
AtunciMi l
ga seapropiedechi puril
el orîncremenit
eşil e
sărută pe â rnd dreapt
a, grăind:
— O,pări nţiainoştri
,iată că pământula fostizbăvi
tde
sub put erea celui Vânăt, şi ne l egăm să nu- l maiad ucem
pri
ntre n oi nici
când, pent
ru caoa men ii săse na îlţ
e slobod în

au
oa ruli
men l
umi
i ni
nemi
uril
u
t iiSv
or ai
an.u
or pŞ
ti poa
ea t
zbue va
ra. ve
Fi
e ni
cadin
unn
at ou
ci săose
zi cân
ed
afl
printre cet
ăţile pământului cinevaca re să le ami nteascăde
Una şiVam, de L ua şide Ta rbit. Căci,fără ei, oa meni
i n-ar fi
fost oameni.
AşagrăiMi lga,şidouălacri
miisescurserăpeobraj i
.
… I ar cetateacupal ate de a ur şiporţ i de urbin, Naat, plut
i
vremedeşapt ezil
eşideşapt enopţ i
,pânăcemareaset rase
îndărăt iş uscat ul sei vidin nou . At uncice tatea seop ri pe
pământ ul pust
iu şioa men i
ii eşiră di n ce tat
e,răsp ândindu-se
pe t ot pă mântul, căcisoco teau că oam eni
i t rebu iau să- l
cuce rească i
nd nou. Şi numaio p art e ărmasea l vec hea vatră.
Iar dacăst răl
ucirea f ăr
ă se amăn a pal ateor
l de au r l e
îndul cicu vr emea cu l
oarea neagr ă a pi el
ii şif ăcupăr ul
f
emei l
or bălai casp i
cul copt, och iit uturor ărmaseră negr,iîn
ami ntireapământ ul
ui din ca re cut oţiif useser
ă pl ămădi ţi
. Şi
i
at ă căpe u lme sevi r
iă oamen i albi şioamen i negri , dar nici
o
duşmăni e nu-i asmuţ eape uni iîmpot ri
vacel orlal ţ
i, căcif raţi
erau, ramuri al e aceluiaşit runch i, şicu t oţi
ij urară să nu
mai î ngă
duie a buri
lor vineţ
i ai sp ai
meisăsest recoare,de p e
fundul î ntunecat al lumi i
,î n i nimi le lor… Şi ast f
elsf ârşeşt
e
cusl avăpovest eamari i răfuieli a pământ ul
ui cucer ul
. Dar şi
sfârştiul aces
ta e doa r u n î nceput , o,se minţie a l ui Vam!
Urm areao scri u, î
ncăazi ,ini mil
e n oastre fierbinţ i
.
 POSTFAŢĂ
La sf ârşi
t
ul ci cl
ului de l egende legate de lupt a sem inţi
eil ui
Vam î mpotri
va put eriiluiOrmag,socot im nimeritsă dăm
unele am ăn
unt e asu pra pop orului Vami t
,r ăspunzân d ast fel
curiozi
tăţiilegi
time a t ânăru l
ui cit
itor, cărui
a i seadres ează
această ediţi
e.Dacăşt i
ril
e de car e di spu
nem deoc amdat ă
sunt, di n păca t
e,î ncă puţ ine,cer cetări
le nu vorî ntârzia să
compl et
ezecu noştinţele noast re desp re viaţ
a, obi ceiuril
e şi
i
storia Vami ţ
il
or , căcipubl icareami tologi
eilor adeşt eptat un
i
nt eresex pl
icabilî n rânduri l
e o amen i
lor de ştii
nţ ă din l umea
î
nt reagă
. Ce şt im, aşa dar,l a ora act ual
ă, desp re semi nţia lui
Vam şiceadet ermi nati nt
eresuloameni lordeştiinţăpent ru
„poporul“ acesat, răsă rtipe n eaşep
tt ate din neg uril
e stioriei
?

ştC
i
rier
ecet
l ă
nri
l
oaerear
st h
peo l
ogi
rovinceapaflâp
roane
du-se
î abi
n excla î
usint
viaf
ta
eza dii
nci
n pi
ent
ceeaă,ce
Vami ţi
iînşi
şinespundespreei( deremarcat ,t
otuşi ,căpână
acum dat el
e ar heologice confirmă dat ele mitologice şi cănu
s-a găsi t încă ni ciun elemen t car e să i nfirme real it
atea
ist
orică a co ndiţi
ilor de viaţă zugrăvti
e n îleg endele v amite)
.În
f
on d, ne a flăm î n si tuaţ
ia în care s- ar fiafl atacu m un se col
omul de şt iinţă car e arfi î ncercat săev ocevi aţa din Mycen e,
pe bazaI l
iadei,f ără sprij
inul argumen tel
or a rheo l
ogice
.
Atuncicând aflăm despreexi st
enţalor,Vamiţ i
isegăsesc
pe t er
it
oriul nor di
c al Dob rogei de azi
, şiput em afirma că
sunt băştinaşi, saucăau i migratdin cele mai ve ch itimpuri
dintr
-o regiune necu noscut
ă. Di ntre aşez
ări l
e l or ne su nt
f
ami l
iare cet ăţ
ile Zinu şi a N
at ( nel
oca
lizate), precu m şi
CetateaRoşi e,de pe ost rovul asimil
at – p ioteit
c – cuact ual
a
Insula Şerpilor
, princi
pala insulă din MareaNea găr. Şti
m că
pe a ces
t ostrov se năl
ţî
a un f aimos emtplu,Cn l
o
upot
miu
tl lui
Ormag ,air faptul că, sub numel e d e Leu
ce, I
nsu l
a Şer pil
or a
f
ost i nb
ecunoscută de gr eci, care au î nălţat acicel ebrul
templu de mar mură albă, nî chinat l
ui A hile, epr
r ezi
ntă,
poate,un ar gu
ment n î plus pent ru identi
ficarea propu să,
l
ocu ri
le consider
ate „sfinte” i n
fid de obicei preluate de că t
re
noil
e re l
igi
i, de al cel
e precedente.
Altedouă aşezări
,Agra şiGargand,aparţin unui„ popor“

den
Dunu
ămi
ri
it A
, magr
iand
,egrşiaudecât
abă fost,n ot
tî
băi
p
lot
ţi
lei
e t
c,
fluvio
uca
l
lul
i
iza
, t
een
p î
tn
ru dcă
el
t a
ast
felsu nt situate mai aproa pe de Insu la Şer pi
lor, unde se
cred
e căar fif ostprincipalul ce
ntru rel i
gios al închinători
lor
l
ui Ormag.Î ntr
-adevăr
, deşi par să mani fest
e o pr edil
ecţi
e
marcat
ă pen tru cu lt
ul Zubal ei
, cr
edi
nţele A granil
or n u difer
ă
în f
ond de cel e ale Vami ţ
il
or, ceea cene f acesă con si
derăm
acest
e p„opoare”drep t două t ri
buriînrudite.
Si
ngurele met ale pe car e Vamiţ
iil e cu noscsu nt au rul şi
arama. Moment ul s it or
i
c î n car e t rebui e pl asaţi e deci
perioada de r tec
ereedl a ep ocanouă a pi etrei( neoli
t i
c)l a ce a
a b ron zului, perioadă si tuat
ă acu m ap roximat iv 4000 de an i
şi cu nosc ută uneor i su b den umi rea de en eol
iti
c.Pen tru
aceas tă dat are pl ede
ază şi menţ i
ner ea ri tualului
înmor mân tăril
or cu ocr u ( pul berea gal ben ă a ui tări
i , d i
n
legendel e vam it
e), ob iceiat estat î ncă di n et apa final ă a
neoliticului di n ţ ara noast ră ( cu l
turile Gumel niţa şi
Cer nav oda I ), dar maicu nosc ut d i
n per ioad a de t ran ziţi
e
către per i
oa da bron zul ui
,î ndeoseb i pri n î nmorm ântări
le cu
ocru roşu , care su nt l egat
e de i nhumaţ ia î n pozi ţi
e ch ircit
ă
(nep omen ită în l egen de)şipuse nîl egăt ură cu păt runder ea
pe t erit
oriul R omâni eia t riburi l
or de păst ori n omazi i nd
stepele nor d-pontice
. Î nmor mân tarea î n poz iţie î nt i
nsă
(at
est ată de l egende)e î n sch imb pred omi nant ă l a purt ătorii
vechiicul turiHamangi a,edrept ,fărăi ntervenţiaocrul ui.Dar
odat ă cu dat area pr opusă, ar ce nu par e a î ntâmpi na

î
mpot
rivi
ri
,înce
p adevă
rat
ele s
urp
rze.
i
 Legen
del
e vam it
e vor besc, ntr-
îadevăr, d esp
re exi st
enţa
unor cet
ăţi(Zinu, Naat) sp re deosebireaşe
dză
e ri
les (
atel
e)
Agra şiGargand,iar că nu e vorba despre o greşeală de
traducer
e, eir
esedi n f aptul căt ext
ele pomen escexp l
ici
t
„ziduri
l
e groase” ale ce tăţ
ii Zinu, „ uli
ţe pietrui
te, ap l
ate şi
pieţe“
. Avemde- a face, prin urm are,cu o ci vi
li
zaţie evol
uată,

î
nt
caru
r
e at
flot
ulregi
ăm surp
,runi
nzăto
sfa
are,
t efl
al dr
rect
â
egă
tn
ord
il
orosarea
u li
t
ba
ăt
te
rânso
i
lc
or
,a
il
ă îni
oamen
l
iberişirobi. Acest e dat e co nt
razic cu noşti
nţ ele noastre de
până acum asu pra pop ulaţ
ii
lor i d
n per i
oad a ami ntit
ă şine
obl
igă l
a o rev izuire f undamen tal
ă, es dchizătoa re de noi
perspective.
Ceamai mar e su rpri
zăo con stit
uie desco perireascr ieri
i şi
a legen
del
or vam it
e,at ât de di feri
te – ca men t
ali
tate – de
l
egendel
e cel
orl
alte p opoare antice, pe care e l cu noaştem.
După cu m se şt ie,Ahei i au năvăl i
tî n Cret a,di st
rugân d
cultura mi noi că şi d ezvolt
ân d ap oi cu ltura myceni an ă,
distrusă l a rân dul eide căt re Dor i
eni. A tât Ahei i cât şi
Dori eni
i au năvăl itî n Greci a, din nor d. Dar a fptul că t extul
legendelor va mi t
e est e sc rsi cu ca racterel easc reri
i i cretane
li
nea re A, sen sibil mai ar haicedecâ t cele mai vech i caractere
de ace st i t
p cunos cute î n Cr et
a,pune î n mod neaş teptat
problema ori gi nii creatnilor di n mi noicul mijloci
u ( când apare
scrierea l i
nea ră A) ,i ndi când t otodată so luţia: deşi au f ost
con si
der aţ
i b ăştinaşi, şi aceş t
ia au cob orât di n nor d, şi
an ume di ntr-o regi une măc ar vecină, dac ă nu chi ar di n
regiuneal ocu i
tă de Vami ţi
. Al tminteri, scri
erea lineară A, cu
caracter ar hai c f aţ
ă de ce a mi noică,nu put ea fi găsi t
ă l a
Vami ţi.Deosebi ri
le dintre credi nţ
ele celor două popoare –
deş i credi nţele mi noicului cret an ne sunt cunos cute
îndeo sebi prin anal ogie cucel e mycen iene,pe b ă
ca
rn
euim
e
l
insp i
rate d e c eel dintâi,f ără a avea preamul te d ovezi î
n acest

sen
s şiî
nşel
ându-
ne,poa
te,î
n ch
i
p gr
oso
l
an – deoseb
i
ril
e
acest
easeex pl
icălesne,dacăadmi tem creatni
lor şi Vami ţ
il
or
ori
gini sau ch i
ar ar
se d i
feri
t
e, tra di
ţi
i şi mentalit
ăţi deosebit
e,
pri
ncipalul act
f or com un rămân ând sc ri
erea (li
neară A) ,
împrumut at
ă de uni i de la ceilal
ţi, dat
orită veci
nătăţi
i( dacă
Vamiţi
iau împrumutat-odel avii
toricretani
,sau aceşti
ade
la Vamiţi, e o probl
emă pe car e n-o put em soluţiona în faza

a
nct
eua l
ară
ăta
ăm cu
pn
roşt
efin
er
iţ
nel
ţor
a pnoa
entst
ure,
r Vadar
mi ţ
ini
, mi
alc căr
e nuor
necon
mp
îcepţ
iedi
că
i
i nesă
apar netsu peri
oare). Ceeace i şt
m cu si gu ranţă e căî n Creta
securea dubl ă era ob iec
tul unui cu l
t deose bit şinu put em
considera decât cel puţi
n t ulburătoare coinci den
ţa care face
casi mbol ul l
ui Ormagsăfie m „arease cure d e osa put eri
i“,
atât de d es mianti
tăî n l egendele vami t
e.
Cee a ce rămân e f ără expl icaţi
e e pri cina pentru car e
socet
iatea împărţit
ă î n cl ase, palatele, cet
ăţ i
le şica ract
erel
e
li
nearu l
ui A apar n î Cret a abi a î n mi noicul mi jl
ociu (atunci
cân d î n Creta se ărsp ândeaf ol osi
reabron zului),î n vr eme ce
Vami ţ
i ilecunosccam în aceeaşiperi oadă( sec.XX î .e.n.)dar
grefate î ncă pe o cu ltură de t i
p en eolit
ic.Si ngura ex plicaţ
ie,
care nu gă seşte însă sp ri
ji
nul a rheol ogil
or, a r con sta î n
accep t area ipotezei unei i scon
d t inui tăţi d e popul aţ
ie at ât
între mi noi
cul i t
mpuri u şicelmi jl
oci u, cât şiî n cad rul
aces tui a din urmă. Pes t
e cr eatnii mi noicu l
ui t i
mpuri u arfi
năvăl it, cu al te cu vinte, î n val uri su ccesive,pop ulaţi
a
minoi cu l
ui mijl
ociu, aducân d cu ea scr i
erea l i
near a A ( din
pat ria co mună cuVami ţii) şit eh nicabron zului ( învăţat
ă de a l
o pop ulaţ
ie rămasămi steri
oasă – pel asgii
? – î n vremea
parcu rgeriiGrecieicontinen tale)
.
Aceast ă nouă surpriză,pe car e ne- o aduce st răvechiul
pămân t alDob rogei, e am pli
ficat ăî ncă, dacăce rcetăm f ondul
lege ndel or semi
nţieilui Vam. Arăt am căel e sedeoseb escî n
chip radi cal de cel e si milare, pân ă ac um cunos cute;

pri
nci
pal
a deo
seb
i
re co
nst
ă î
n f
apt
ul că l
egen
del
e Vami
ţi
lor
al
cătuiesc o mi tol
ogie o
amului, sp
re deose bi
re de t oat
e
cel
elal
te mi tol
ogii
, care nar
ea ză şiglorifică
,î n primul rând,
f
aptele zeil
or.Î n mod eviden t
, si
mpatia seî ndreaptă de ast
ă
dată că t
re oa men i
i car
e izbut escsă-nf
rângă puterea zei
lor
,
î
ntemeiată pe spai mă. E de as emenea semni fic
ati
vă
î
nvăţătura cesedesp ri
nde din ist
ori
cu llupteilui Vam, aceea

că
ani un
ma tăsin
dgu
e ra
celom
ea şn
iu poa
năzu nt
iţe
e,bi
erun
i
i,
viî
n
ncibvr
il
ăe
.me ce ocol ecti
vitate,
Dacăse nţ î
elegeeda l si
ne că nu put em cere uneimi tologi
i,
sintet
izând cr edinţel
e şicu noştinţ
ele unor oa meni care au
trăit acum pat ru mi i de a ni, săcor esp undă datel
or ufrnizate
de şt i
inţa mode rnă, u n e mai pu ţ i
n ui mit
or f apt
ul c ă
legendele Vami ţi
lor nîcearcă să ex pli
ce apari ţ
ia rel
igi
eişică
explicaţi
a l or co resp
unde,î n lini
i mari , adevă
rului, atunci
cân d desc oper
ă or igi
nearel igi
eiî n sp aima de necu noscut şi
în nădej dea rea l
izării unor d orinţe.Deşi sugerează l egă tura
interesată di nt re st ăpâni t
ori( regi
) şicu lt,l egen dele nu se
ridicăt otuşipână l a demasca reaca r
act erului şa rl
atanesc la
religiei
.Î n co ndiţii
le ist ori
ce dat e, uclrul ni ci n- ar fi f ost uc
pu tinţă, devreme ce Vami ţii u efectiv
lptă î
mpot riva l ui
Ormag ,î l con sideră o put reală.
ere E poca î ndoielil
or,î ntâi, şi
apoi a neg ării ex i
stenţeiaşa -
zisel
or o frţ
e su pranat urale e cu
mul t ulteri
oa ră en eolit
icu l
ui, şinu put em cer e Vami ţi
lorsă
gân dea scăî n af ara coo rdonatel
or ce-il i
mi tează. Cosm ogo nia
lor, de a semen ea, poa rtă pece t
eadep ărtatelor i mp
t uri cân d a
fostcr eată şi, dacăast ăziori care şcolar zâm beşte a flând cu m
a f ăuri
t uri aşu l Panca l umea , expli
ca ţi
il
e Vami ţil
or u n su nt
totuşi a mi n aive decâ t mul t
e di ntre t eorii
le „ şti
inţifice”al e
celeb rul
ui Pl iniu, ca re şi -a scrs itratatele cu t reimi i de ani
după ei .
Esen ţ
ială rămâne pozi ţi
a lor e d principiu şif apt ul că au
simţ it nevoia să ex pli
ce apari ţia reli
giei,î n ca re au vă zut o

put
ere neg
ait
vă,după cu
m au păst
rat am
i
nti
rea vr
emuri
lor
de drept
ate ale com uneipri miti
ve. Căcil umească ldatăî ntr-o
veşni
că l
umi nă auri
e,l umea în care nu exist
au bogaţişi
săraci
,lumeadi nai
nt eaiviri
il ui Orm ag n u rep
rezi
nt ă altceva
decâtideali
zareaso cet
iăţi
il i
psită de clase, pe care Vami ţi
i nu
o mai cu noşt
eaudecât cao l egen
dă, de elful „vârst
eide a ur”
a greci
lorsa u a l umi i„ paradisi
ace“ i nd l
egendel
e vec hiului

testamen
Oa ment.
i
i de şt i
inţă au fostvi u interesaţ
i de f aptul cănoi l
e
texte cu prind o ver suine i nedi
t
ă a cu noscuteil eg ende a
„potop ul
ui ”
. Se şt ie că această legendă apare l a Sumer i
enii
din Mesop otami
a, de la ca re a fost preluată de gr eci şievr ei
.
Fapt ul că o regă sim, esen ţ
ial modificată, printre cr edi
nţele
vami te,pareadaonouăconfirmarei potezeiarheologuluiJ.
de Morgan, du pă car e „ potopul
” n- ar repr ezenta
transfi gurarea prin l egendă a uneii nundaţ i
i c atastrofal
e,
pricinuită de revă rsarea Ti grului şiEuf ratului, ciami nt i
rea
uriaşelori nundaţ ii ceau urmat ul t
imeiper i
oa de gl aci
ar e (8
000 î .e.n.). Desc operi rea de căt re savan ţi
i români a aşa-
numi tei„ culturi de p rund” î n ţ ara noa st
ră, ceea ce nseam înă
căt eritoriul R. S.R. facepart e di ntre pământ uri l
e pe ca re au
apăr ut p rimii oam en i, dă şi mai mul t e tmeii potezeil ui
Mor gan : au exi stat ec ai
d cioameni car e a t
ră
u itp „otopul”
post- gl
aciar şica r
e au t ransmi s urmaşi lor
, pri nt r
e car e şi
Vami ţii, ami ntirea acest ui cat acli
sm, î mpodobi nd-o cu
plăsmui ri
le boga t
eil or n îch i
pui ri
. To cmai dat orit
ă ex i
sten ţei
l
egen deipot opului se o pate co nsidera căVami ţii reprezintă o
pop ulaţie băşt inaşă,ăcân f d part e – î n or ice caz– di nt
re
purt ătorii cu l
turii Gumel niţa, şiprobabi l chiar Hamangi a, cu
care vi aţa neo l
iti
căa î ncep ut î n Dobrogea( din păca te n -
avem
î
ncăşt iridi n pal eoli
ticu l dobr ogea n)
.
Cee a ce deos ebeşt
e î nsă ver suinea vami t
ă de t oate ce l
e
până azi cu noscu te e z vi
i
uneadi amet ral opusăa l egendeil or;

î
ntr
-adevă
r
, dacăî
n versi
unea„
clasi
că
” di
vini
tat
eaped
epse
şet
omenirea „plină de păcate”
, cr uţân du-l doarpe un si ngur
cr
edincios(Ziusudra, Umnapişti
, NoesauDeu cal
ion)
, Vami ţi
i
î
i acf să pi ar
ă pe ce i c e t răiesc sub legea l ui O rmag,
scă
pându-it ocmai pe loc
uitori
i di n Naat , ca
re-
şiat răseser
ă
mânia zeu l
ui. Dintr
-o birui
nţă a di vi
nit
ăţi
i„potopul” d evi
ne
acum pri l
ejul uneist răl
ucit
e bi ruinţe a omului, în urma

căr
Sei
ea cse
uvides
ne cro
t
eorose
mar ş
c e
t
, de
at denarţ
as i
ei
mea
nsu
,pri
i t
ori
c
ă .l
egendele dau o
explicaţi
e mi t
icăex i
stenţ
eirasel or albă şinea gră. Dacănu ne
poat e mi ra necunoa şterea cel orl
alte ras e, rămân e
deoc amdată o en igmă fap t
ul căVami ţii din act uala Dob roge
au avu t c ont
actucnegr ii – şiî ncă un con t
act ri ept
enes
c,
j
ust ificând dragostea cu care textel
eî iî nf
ăţişează.Să nu
ui
tăm, t ot
uşi, că ar heol ogi
i au des coperi
t sc helet
e cu
caractere „ negroi
de” – di ntr
-o ep ocămul t a nteri
oară – î n
grotele de l a Grimal di din I tali
a.
În sf ârşit
, n- am vrea să t recem pes te o t răsăutră
caract erist
ică a acest ui p opor, ca re ni -l a fce deoseb i
t de
aprop iat: si mpat i
a cu car e pri veş te rob i
i şi , î n gen ere,
ned reptăţiţi
i, apriga l ui set e de drep t
ate.Î ntr-o ep ocă asp ră,
bânt uităderăzboai edej af,într-oepocăpecareocunoaşt em
dreptcr udă şi pri mi t
ivă, Vami ţii se ri dică î mpot riva
războiul ui şii au par t
ea oam en ilor si mpl i, munci tori şi
cinstiţi
. Până şipret extul ca re decl anşeazăacţ iuneal ui Vam
e o ri dicare mpîot ri
vanedr eptăţi
i şi arb i
trarului di vinităţii
.
Aceast ăt răsătură caract eri
stică a l egendelor e at ât de
neob işnui t
ă pen t
ru ep ocares pec tivă, î ncâtpr of. Vasi l
e
Theodorescu,descoperi torulcul turiivami t
e,a emi si pot eza
căt extele a j
unse â pnă l a noiî mpod obesc cu falduri l
e egen
l dei
lupta de el iberare pe ca re Vami ţii ar fi purt at-o î mpot riva
unei t al
e pop ulaţi
i, al r că
ei on cducăt or ar fi deve nit
, n î
imagi naţia pop ulară, p„ ut er
nicul Ormag” . Pef on dul unor

r
eal
it
ăţi st
iori
ce şi os
ci
al
e s-a
r fi gref
at, d
eci
, c
r
edi
nţel
e,
tradiţ
ii
le şiî ncercări
l
e de ex pl
icare a lumii, pe ca re un popor
îndrăzn eţ
,t alent
at şi pl
in de f antezi
e ni le-a transmi s.Iar,
dacăaşast au real
men tel ucruri
le,at unciput em numi ,f ăr
ă
şovăială, poporul ce se nch î
i
na l ui Ormag şi pe ca re Vamiţ
iil-
au i zgonit, cuceri
ndu-şilibertat
ea : e,fără doar şi poate,cel
38
care a vea săcr eeze,în Creta, cu l
tura minoicul
ui mi j
loci
u.

38 Cu tot riscul de a -l dezamăgipe c i

ti
toru l car
e s -
af amiliari
zat cu
lumeaVami ţ
il
or , redacţiaţ ine săpreci zeze căacea stăl ume eî n
într
egime n îchipuită de a ut or. Niciun docu men t, atestând
exist
enţa Vami ţ
il
or , nu a f ostdesco perit, prof. V. Theo dorescu e u n
personaj născ ocit
, şiapar en ţa„ şti
inţifică” a co men tariilor ce
însoţesc l
egen dele va mite n u co nsti
tuie d ecât un pr oced eul it
erar.
Dacă ulpta sem inţieil ui Vam pen tru l i
bertate şi demni tate umană
valăsatotuşiurmeî nami ntir
eaci ti
torului,dacăecoulmăr eţei
lupte aomul ui î mpot ri
vasp aimei, cut otco rtegi
ul eide a f
nt asme,–
nu se va sti
nge cu rând, at unciso coti
m căaut oru l şi-a at ins iţnta.
(
N.R.
).