Moldoveanu Bianca-Andra

MIMM, Anul I
Facultatea de Jurnalism și
Științele Comunicării București

Marți, 10 martie

Infecția cu virusul SARS COV-2 a apărut în decembrie 2019 în orașul Wuhan, China,
de unde s-a propagat în majoritatea provinciilor chineze și majoritatea țărilor din lume.
Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat luni, 16 martie 2020, decretul privind
instituirea stării de urgență pe teritoriul României pentru 30 de zile.

Primul caz de infecție cu noul coronavirus a fost confirmat pe 26 februarie 2020 la un

bărbat din județul Gorj.

Pe data de 22 martie 2020 au fost confirmate primele 3 decese. De atunci, numărul

acestora a fost în continuă creștere. Cea mai neagră zi fiind 8 decembrie 2020 cu 213 decese
înregistrate.

Pandemia de Covid-19 a produs multe schimbări în viețile oamenilor. Frică,

nesiguranță, tristețe, anxietate, depresie, sunt doar câteva dintre stările care pot descrie ceea
ce milioane de oameni au simțit în ultimul an. Departe de familie, de prieteni, de ceea ce
iubeam să facem, toate acestea au adus un nor negru deasupra noastră.

Eram în ultimul an de licență, ne doream enorm să se închidă facultatea pentru a avea

o mică vacanță, dar nu ne-am gândit că așa se va termina cea mai frumoasă perioadă din viața
noastră. Ne-am bucurat enorm când am auzit că se închid școlile, dar nu ne-am dat seama că
marți, 10 martie, a fost ultima noastră zi împreună.

Îmi amintesc și acum acea zi de marți. Am avut invitați câțiva studenți din Marea
Britanie la cursul cu doamna Natalia Vasilendiuc. Eu și colegele mele ne-am împrietenit cu
unul dintre studenții veniți din Anglia. S-a născut în Cipru, dar a mers la studii în Regatul
Unit. Am râs mult cu el și l-am învățat câteva cuvinte în limba română. După ce cursul s-a
încheiat, am plecat spre casă împreună cu cele două prietene ale mele. Ne-am oprit în fața
facultății pentru a mai sta puțin de vorbă. Am râs cu lacrimi, neștiind nici noi de ce. Acum
îmi dau seama că au fost lacrimile pe care ar fi trebuit să le vărsăm la festivitatea de
absolvire. Ne-am luat în brațe și am plecat spre metrou, neștiind că aceea a fost ultima noastră
zi la facultate.
Moldoveanu Bianca-Andra
MIMM, Anul I
Facultatea de Jurnalism și
Științele Comunicării București

Cursurile nu au mai fost la fel și nici nu am avut ocazia să ne cumpărăm acea rochiță
specială pentru balul de absolvire. Ne-am dorit mult să ne revedem și am organizat la mine
acasă propria noastră festivitate de absolvire. Ne-am desenat pe coli A4 diplomele și le-am
mulțumit părinților, profesorilor și colegilor pentru acei trei ani minunați de studenție.

Pot spune că unul dintre lucrurile bune din toată această perioadă, a fost că s-au întors
părinții mei acasă. Erau plecați în Anglia de câțiva ani, iar venirea lor în țară a adus foarte
multă bucurie și liniște în viața mea. Am petrecut mult timp împreună și am redescoperit
căldura familiei. Acele seri în care stăteam cu mama în bucătărie până târziu, mesele în
familie și sărbătorile acasă.

Am fost speriată că nu îi voi mai revedea. Mi-a fost frică că se vor îmbolnăvi și nu voi
avea cum să am grijă de ei, că se vor închide granițele și nu vor avea cum să se întoarcă
acasă. Am stat cu toate aceste temeri până când i-am văzut ieșind din aeroport. Am fost
extrem de fericită și am știu că împreună vom trece mult mai ușor peste această perioadă.

Mă întorc în luna februarie a anului trecut și îmi aduc aminte cum m-am trezit într-un
supermarket lângă raftul de făină, gândindu-mă câte pungi să cumpăr. Eram cu cea mai bună
prietenă a mea, ne-am uitat deodată una la alta și am zis: „Noi ne facem provizii pentru
pandemie? Am zis că nu vom face asta”. Panica se instala ușor în rândul oamenilor, iar
efectul de turmă se activase deja. Nu ne doream să facem parte din categoria oamenilor care
cumpără drojdie și făină, dar atunci când am văzut rafturile aproape goale, instinctul ne-a
împins să luăm și noi măcar două pungi de făină și cinci plicuri de drojdie. Am făcut provizii
și ne-am instalat în fața televizorului așteptând să vină ceva rău.

Nimeni nu a făcut pâine și nici nu a trăit doar din proviziile cumpărate. Ba mai mult,
oamenii au fost supărați că nu au avut ce face cu proviziile, că de fapt nu s-au închis
magazinele, iar ei au cumpărat atât de multă mâncare degeaba. La începutul pandemiei au zis
că acum oamenii vor deveni mai buni, mai prietenoși, dar eu din păcate nu am văzut asta. Eu
am văzut oameni și mai răi și mai egoiști. Ne certam în magazine pentru mâncare sau pentru
un loc mai în față la coadă. Nu făina și drojdia au fost cele care au lipsit în toată această
perioadă. Ne-a lipsit libertatea, ne-au lipsit prietenii și bucuria de a bea o cafea în fața
facultății înainte de cursuri.
Moldoveanu Bianca-Andra
MIMM, Anul I
Facultatea de Jurnalism și
Științele Comunicării București

Pentru mine anul 2020 a fost unul diferit, nu greu. Sunt sigură că această experiență,
deloc plăcută, m-a făcut să înțeleg cât de norocoasă sunt atunci când mă pot plimba oriunde
îmi doresc, când pot călători, când pot merge la concerte, la teatru și când îi am alături pe cei
dragi. Îmi doresc ca lucrurile să revină cât mai curând la normal, pentru a putea bea acea
cafea în fața facultății alături de colegii mei.