Actualitatea cercetarii.

Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină

efecte negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în
cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să
dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanentizat
„stigmatizează”,„etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de
comportamentedeviante şi infracţionale.
Abandonul şcolar are la bază mai mulţi factori care pot fi diferiţi, dar cel mai adesea asociaţi, elevul
se confruntă cu o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale cauze: propria persoană, părinţii
şi familia, şcoala , comunitatea locală, etc.

Scopul lucrării este: analiza şi studierea abandonului şcolar ca formă de devianţă şcolară şi
elucidarea rolului asistentului social în prevenirea acestuio fenomen.

Ipoteza cercetării: Intervenţia timpurie a asistentului social în soluţionarea dificultăţilor şi

carenţelor cu care se confruntă familiile social- vulnerabile va contribui esenţial la prevenirea
abandonului şcolar în rândurile elevilor.

Baza experimentală: Studiul s-a realizat în Liceul Mihai Eminescu orasul… Eşantionul a
constituit în total 70 respondenţi, dintre care 20 sunt copiii în dificultate şi care au multe absenţe
nemotivate, 20 sunt cadre didactice din liceul … , iar 10 sunt asistenţi sociali din cadrul Direcţiilor
de asistenţă socială din municipiul Chişinău, 20 părinţi ai copiilor chestionaţi.

Metodele de cercetare
1. Chestionarul. Au fost elaborate patru chestionare în vederea studierii fenomenului de
abandon şcolar:
 Chestionar pentru elevi
 Chestionar pentru cadrele didactice
 Chestionar pentru asistenţii sociali
 Chestionar pentru părinţi.
2. Studiul de caz.

Concluzii
I. Referitor la factorii de bază care duc la răspândirea fenomenului de abandon şcolar
am obţinut următoarele rezultate:
a. în viziunea cadrelor didactice aceştia sunt:
 suprasolicitare informaţională (25%)
 carenţe educaţionale familial (35%)
 lipsa de motivaţie a elevului pentru şcoală( însoţită de comportament deviant, conflict cu
legea,etc) (40%)
b) În viziunea asistenţilor sociali
situaţia material – 30%, migraţia – 20%, lipsa parteneriatului dintre familie şi şcoală – 10%, nivelul
de educaţie slab sau precar al părinţilor – 10%.
c. în opinia elevilor
A – atitudinea profesorului, stilul de predare, personalitatea profesorului (45%)
B – suprasolicitarea informaţională (teme dificile, prea multe teme de pregătit individual,
orar suprasolicitat) (35%)
C – alte motive (conflicte cu colegii de clasă, frica de a rămâne corigent şi a acumula note
slabe, lipsa interesului pentru disicpline, probleme financiare în familie, lipsa îmbrăcămintei şi
încălţămintei. etc. ) (20%).

II. Cu referire la efectele abandonului şcolar:

a. În opinia cadrelor didactice

1
 40% sustin că din cauza nefrecventării regulate a şcolii, elevii nu vor avea posibilitatea să se
formeze ca personalitate , mai mult decât atâta aceştia vor avea şanse minime de participare la viaţa
socială, economică şi culturală a societăţii în care trăiesc şi vor trăi; 35% din profesori susţin ideea
ca acest fapt induce un risc mărit al infracţionalităţii în rândul minorilor, apoi acest lucru se va
răsfrânge şi în maturitate; 20% din respondenţi spun că absenteismul şcolar şi în general abandonul
timpuriu al şcolii va duce şi la un nivel scăzut de cultură în rândul populaţiei; 5% din total sunt de
părerea că dacă copii nu vor beneficia de studii,educaţie şi cunoştinţe, măcar generale, aceste lucru
va provoca ca analfabetism şi stil e viaţă precar în maturitate, creşterea generaţiei analfabetice.
b. În opinia asistenţilor sociali
30% din totalul specialiştilor din domeniul lucrului cu familiile social vulnerabile sunt de
părere că acest fapt poate duce nemijlocit la şomaj, sărăcie, excluziune socială şi multe probleme
corelate cu acest fenomen; 20% din specialisi susţin ideea că dacă populaţia nu va obţine educaţie,
copii nu vor frecventa şcoala, atunci aceştia în viitor permanent va trebui să depindă de programele
sociale existente de sprijin social, îndemnizaţii,etc şi în general vor fi dependenţi de ajutorul oferit
de alte persoane fizice; 20% din respondenţi susţin ideea că abandonul şcolar generează
frustrări/dezamăgiri/stres mai ales începând cu vârsta adolescenţei, atunci când persoanele încep a
conştientiza că au pierdut timpul şi nu au obţinut o preofesie sau cel puţin nu au obţinut diploma de
studii gimnaziale; 10% din asistenţii sociali chestionaţi susţin că acest fapt poate duce la
imposibilitatea persoanelor de a se integra armonios în societate ducând permanent un stil de viaţă
precar sau sub limita existenţei.

III. Referitor la soluţiile în vederea prevenirii abandonului şcolar respondenţii au prezentat

următoarele rezultate:
a. În opinia cadrelor didactice
45 % din respondenţi promovează lucrul intensiv cu părinţii copiilor vulnerabili în vederea
instruirii acestora să-şi ajute copiii în procesul de învăţământ; 35% din profesori susţin ideea că
psihologul şcolar, în parteneriat cu diriginţii şi alţi profesori să stimuleze elevii de a învăţa prin
diferite teste,activităţi extracurriculare, jocuri,etc.; 20% din profesori sunt de părere că autorităţile
locale trebuie permanent să supravegheze familiile social vulnrabile care se confruntă cu o gamă
largă de probleme ce ar afecta situaţia şcolară a copiilor.
b. În opinia asistenţilor sociali
50% din total merg pe ideea că familiile social vulnerabile aflate sun risc de abandon
trebuiesc permanent sprijinite în creşterea şi educarea copiilor prin diverse căi; 20% din specialişti
sunt de părere că părinţii vulnerabili trebuiesc informaţi şi instruiţi înainte de a concepe copiii cum
se cresc corect şi se educă aceştia; 20% din respondenţi spun că sesizarea timpurie a problemelor
educaţionale din familiile vulnerabile va contribui esenţial la diminuara şi prevenirea acestui
fenomen.; 10% din asistenţii sociali chestionaţi sunt de părere că ar trebui să existe permanent un
parteneriat familie/şcoală/societate în vederea creşterii şi educaţiei tinerei generaţii.

IV. În continuare voi prezenta concluziile în urma chestionării părinţilor:

 atitudinea părinţilor faţă de activităţile de învăţare ale copiilor au un puternic impact
asupra atitudinii copiilor faţă de învăţare ;
 neiimplicarea părinţilor în viaţa şcolară şi în activităţile de învăţare are efecte
negative asupra rezultatelor şcolare ale elevilor;
 atât climatul familial, cât şi stilurile parentale influenţează rezultatele şcolare ale
copiilor;
 atitudinea rigidă a părinţilor faţă de copii îi determină pe aceştia din urmă să nu aibă
curajul de a declara în faţa părinţilor care le sunt preferinţele reale;
 relaţiile comnflictuale dintre părinţi şi copii conduc la o comunicare neneficientă, şi,
implicit, la o mai bună lipsă de cunoaştere reciprocă, ceea ce încurcă la crearea din partea familiei
a unei atitudini pozitive faţă de învăţare a copilului;
 tensiunile din cadrul familiei sau relaţiile tensionate părinte- copil (în majoritatea
cazurilor) conduc la acţiuni ce produc eşecul şcolar şi abandonul şcolii.
2
Concluzii generale:
Problematica abandonului şcolar este foarte complexă şi soluţionarea fenomenului presupune
acţionarea la mai multe nivele.
Abandonul şcolar constituie astazi un fenomen întâlnit în toate sistemele de învatamânt.
Implicaţiile abandonului şcolar sunt multiple. Pe termen lung, efectele se regăsesc in eşecul
social. Randamentul economic este scazut datorita incompetentei profesionale a indivizilor. Slaba
pregatire a fortei de munca induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, şomajul,
delincvenţa etc. Abandonul şcolar are în vedere şi efecte psihologice, cum ar fi: dificultăţi de
adaptare, neîncrederea în forţele proprii, stres, anxietate etc.

Ca viitor asistent social aş propune următoarele recomandări şi soluţii privind combaterea

fenomenului abandonului şcolar:
1. responsabilizarea părinţilor
2. participarea frecventă a acestora la şedinţele şi activităţile extracurriculare din şcoală
3. organizare lunară de şedinţe de consiliere pentru părinţi
4. monitorizarea de către asistentul social din şcoală şi din cadrul secţiei de asistenţă
socială, a schimbărilor ce se produc în mediul familial al elevilor şi al
interrelaţionării dintre părinţi şi copii
5. suport psiho-emoţional şi financiar familiilor social vulnerabile aflate sub risc de
abandon şcolar.
6. terapii individuale cu copii ce au abandonat orele sau se află sub risc sporit de
abandon şcolar