SENZORI

Consideraţii generale; definiţie; clasificări

Consideraţii generale; ce este senzorul?
Dicţionarele din prima parte a anilor '70 nu cuprind cuvântul "senzor". Acesta a apărut odată
cu dezvoltarea microelectronicii, împreună cu alte noţiuni de mare impact, cum ar fi cele de
„microprocesor”, „microcontroller”, „transputer”, „actuator” etc., dăugând o noţiune nouă
unei terminologii tehnice având o anumită redundanţă.
Astfel, o mare parte din elementele tehnice senzitive sunt încadrate în categoria de traductor.
Un traductor este un dispozitiv care converteşte efecte fizice în semnale electrice, ce pot fi
prelucrate de instrumente de măsurat sau calculatoare.
În unele domenii, în special în sfera dispozitivelor electro-optice, se utilizează termenul de
detector (detector în infraroşu, fotodetector etc.).
Traductoarele introduse într-un fluid sunt denumite, uneori, probe. O categorie largă o
constituie sistemele terminate în "-metru": de exemplu, "accelerometru" pentru măsurarea
acceleraţiei, "tahometru" pentru măsurarea vitezei unghiulare.
Ce este senzorul? Trebuie spus că nu există o definiţie unitară şi necontestată a „senzorului”,
motiv care lasă mult spaţiu pentru interpretări, ambiguităţi şi confuzii. Mulţi autori preferă să
folosească sintagma „senzori şi traductoare”, în cadrul căreia, fie pun pe picior de egalitate
senzorul şi traductorul, utilizând, alternativ sau preferenţial, unul dintre termeni, fie consideră
că unul reprezintă o categorie ierarhică superioară, incluzându-l pe celălalt. De multe ori se
mai utilizează şi noţiunea de „captor”, care amplifică semnele de întrebare, întrucât în limba
franceză, termenul „capteur” este utilizat pentru a desemna elementele tehnice, care în
această carte au fost numite „senzor”.
Denumirea senzorului provine din cuvântul latin „sensus”, care însemnă simţ şi înainte de a
fi adoptat pentru sisteme tehnice, a fost şi este utilizat pentru a desemna capacităţile organelor
de simţ ale oamenilor şi ale organismelor vii, de a culege şi prelucra informaţii din mediul
înconjurător şi a le transmite creierului. În acest proces mărimile fizice, neelectrice, sunt
convertite în semnale electrice, pe care creierul le poate prelua şi interpreta şi pe baza cărora
coordonează acţiunile muşchilor. Modelul din biologie îl întâlnim, în mare măsură, la
sistemele mecatronice, astfel că nu este inutilă o scurtă trecere în revistă a sistemelor
senzoriale ale omului, cu unele comentarii privind contribuţia acestora în supervizarea
proceselor de producţie de către om:
Cea mai solicitată şi importantă funcţie senzorială este cea vizuală, care asigură cantitatea
preponderentă de informaţie, având şi cea mai mare viteză de transfer (cc.3.106 biţi/s).
Vederea facilitează omului cvasi-totalitatea acţiunilor de investigare a mediului - identificarea
obiectelor şi a configuraţiei, poziţiei şi orientării lor, aprecierea distanţelor. Extraordinara
perfecţionare a simţului vizual explică, poate, absenţa altor senzori de investigare la om, cum
ar fi cei ultrasonici, cu care sunt dotate specii de animale, ca lilieci, delfini, balene ş.a. Funcţia
ochiului nu se rezumă la simpla preluare a unei imagini pe retină şi transmiterea ei către
creier, ci presupune şi o serie de reglări inteligente, prin intermediul muşchilor optici, ale
cristalinului şi irisului, precum şi o prelucrare şi compresie a datelor transmise.
Simţul auzului permite omului recepţionarea undelor sonore din domeniul "audio", având
frecvenţe cuprinse între aproximativ 16 Hz şi 16 kHz. Rata de transfer a informaţiei auditive
este de circa 2.104 biţi/s. Acest simţ stă la baza comunicaţiei dintre oameni;
asigură şi funcţii de investigare a mediului, prin receptarea unor sunete, precum şi funcţii
de supraveghere a procesului de producţie, în baza unor semnale sonore provenite de la
sisteme de avertizare, a unor zgomote anormale.
Foarte importantă, inclusiv în procesele de producţie, este sensibilitatea cutanată a omului,
asigurată de multipli receptori implantaţi în piele. Au fost identificate următoarele forme de
sensibilitate cutanată: sensibilitatea tactilă, sensibilitatea termică şi sensibilitatea dureroasă.
Cele trei feluri de sensibilitate cutanată nu sunt răspândite uniform pe suprafaţa pielii.
Sensibilitatea tactilă este dezvoltată, în special, pe pielea de pe faţa volară a vârfurilor
degetelor, iar sensibilitatea termică este mai accentuată pe faţa dorsală a mânii, unde există şi
o sensibilitate dureroasă accentuată. Receptorii cutanaţi sunt specializaţi.
Simţul mirosului (olfactiv) (102 biţi/s) şi cel gustativ (10 biţi/s) sunt extrem de utile omului în
viaţa de zi cu zi, dar utilizate de om într-un număr restrâns de procese de producţie, din
industria alimentară, cea cosmetică etc.
Traductorul este un dispozitiv care converteşte o mărime de o anumită natură fizică în
altă mărime de o altă natură fizică.
Traductorul reprezintă dispozitivul care primeşte la intrare o mărime fizică de o anumită
natură numită parametru de proces, şi oferă la ieşire un semnal electric calibrat corespunzător
unei anumite stări sau situaţii de măsurat.
Proprietăţile ale unui senzor care îl diferenţiază de traductor:

a) Un senzor realizează măsurarea într-o manieră similară organelor de simţ umane.

b) Senzorii sunt de dimensiuni reduse, ceea ce conduce la determinări „punctuale”, făcând

posibilă extinderea către o arie de măsurare sau o matrice de senzori.

c) Senzorii permit determinarea unei hărţi a unei scene investigate prin metode sau mijloace
de baleiere.

Senzorii reprezintă un ansamblu de dispozitive sensibile de dimensiuni reduse care permit

determinarea unui câmp de valori pentru o mărime investigată într-o manieră similară
percepţiei umane. Senzorii încearcă să imite comportamentul uman (anumite componente
umane – ochiul, nasul, urechea), dar nu principiile de funcţionare ale organelor de simţ
umane, încă insuficient cunoscute.

Tipuri de senzori:

1) Senzori vizuali: folosiţi la camerele de luat vederi, roboţi, oriunde se investighează o

scenă;
2) Senzori tactili: în aplicaţii de piele artificială;

3) Senzori olfactivi şi gustativi: în industria alimentară (unde se investighează calitatea

produselor), în industria petrolieră, în industria minieră (la sistemele de siguranţă/ avertizare);

4) Senzori auditivi: în industria multimedia, la sistemele de recunoaştere vocală;

5) Senzori de temperatură;

Să considerăm un sistem robot care face parte integrantă a unui proces.

Componentele sistemului sunt:

 Traductoare de deplasare liniară (dus-întors) pentru braţul robot întins;

 Traductoare de poziţie unghiulară pentru rotirea corpului;  Senzori pentru vedere

artificială - pentru recunoaşterea pieselor, de exemplu;

 Senzori de forţă;

 Traductoare şi senzori de proximitate – pentru detectarea obstacolelor.

Deoarece atât senzorii cât şi traductoarele realizează aceste operaţii de măsurare de mai multe
ori, cele două noţiuni se mai şi confundă. Calitatea unei automatizări este puternic influenţată
de calitatea măsurării parametrilor de proces care intră în componenţa instalaţiei automatizate,
deci de senzorii şi traductoarele utilizate, preţul unor asemenea componente influenţând serios
preţul instalaţiei. Evoluţia tehnologică din ultimul timp a condus la apariţia unui senzor mult
evoluat – smart sensor / smart transducer. Este vorba despre o unitate funcţională care asigură
măsurarea unuia sau mai multor parametri de proces cu o configuraţie internă organizată în
jurul unei unităţi procesoare de tip microprocesor, microcontroler sau microcalculator.

Senzori pentru UV

Pe baza de TiO2

Nanosized TiO2 thin films were deposited by conventional vacuum thermal evaporation and
triode-cathode sputtering of Ti on silicon and quartz substrates. To form TiO2 a high
temperature annealing of the Ti films was carried out in the range of 450÷800 ºC. The optical
properties of TiO2 were studied by measuring UV-VIS transmittance spectra and the indirect
band gap was evaluated. Scanning electron microscope (SEM), atomic force microscope
(AFM) and energy-dispersive spectroscopy were employed for surface and structure analysis.
Structures for UV sensors were formed by thermal evaporation of various combing contacts
on the TiO2/Si substrates. The photoresponse of the structures was detected in the wavelength
range of 235÷420 nm. An increase in photocurrent with an order of magnitude was detected
by exposing samples to UVA illumination and applying 6÷10 V bias voltage. The obtained
results indicated that the studied structures are suitable for UV sensors.
Pe baza de GaN si AlGaN
ZnO (hexagonal, 3.37 eV),

Ga2O3 (Monoclinic, 4.2–4.9 eV),

SnO2 (Tetragonal, 3.6 eV),

In2O3 (Cubic, 3.6 eV).

ZnO

During the last two decades, one-dimensional (1D) nanostructures have attracted great interests due
to their outstanding properties and potential applications. [1–4] Zinc oxide (ZnO), one of the most
important metal oxides, has a wide bandgap of 3.37 eV and high exciton binding energy of 60 meV at
room temperature.
http://www.slideserve.com/vita/senzori-i-traductoare-aplica-ii