CAPITOLUL XV „INFRACŢIUNI CONTRA BUNEI DESFĂŞURĂRI

A ACTIVITĂŢII ÎN SFERA PUBLICĂ”

Prin „infracţiuni contra bunei desfăşurări a activităţii în sfera publică” se au în vedere

faptele prejudiciabile, săvârşite cu intenţie sau din imprudență, care aduc atingere, în mod
exclusiv sau în principal, relaţiilor sociale cu privire cu privire la buna desfăşurare a activităţii în
sfera publică, şi care sunt specificate la art.324-3322 CP RM.
În cele din urmă, tipologia infracţiunilor contra bunei desfășurări a activității în sfera
publică fi prezentată în felul următor:
1) infracţiuni de corupţie (art.324-326 CP RM);
2) infracţiuni care aduc atingere bunei desfășurări a activităţii în sfera publică, dar care nu
sunt legate nemijlocit de corupţie (art.3261, 327-329, alin.(3) art.3301, art.3302, 332, 3321 și 3322
CP RM).

TEMA „CORUPERE PASIVĂ” (ART.324 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XV al Părţii Speciale a

Codului penal îl constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii în sfera
publică.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM îl formează
relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care
presupune respectarea de către persoanele publice și persoanele publice străine a obligaţiei de a
pretinde, accepta sau primi remuneraţia în strictă conformitate cu legea.

Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni îl reprezintă remunerația ilicită.

Aceasta se exprimă în bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele, ofertele ori promisiunile sub
orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.
Datorită specificului său, infracțiunea specificată la alin.(1) art.324 CP RM nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin
mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei
publice sau persoanei publice străine, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, ori de acceptare
a ofertei ori promisiunii de asemenea foloase.

Astfel, cele patru modalităţi normative cu caracter alternativ ale acţiunii prejudiciabile
specificate la alin.(1) art.324 CP RM sunt:
1) pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin
persoanei publice sau persoanei publice străine;
2) acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin
persoanei publice sau persoanei publice străine;
3) primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin
persoanei publice sau persoanei publice străine;
4) acceptarea ofertei ori promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.

Modalitatea de pretindere presupune cererea stăruitoare (insistentă) sau formularea unei

pretenţii vizând bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin
persoanei publice sau persoanei publice străine. Pretinderea nu implică neapărat satisfacerea
pretenţiei formulate de făptuitor.
Cât priveşte cea de-a doua și cea de-a patra modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile
prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM, prin „acceptare” se are în vedere după caz:
1) consimțirea dării de către corupător de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice
formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;
2) aprobarea oferirii ori promisiunii de către corupător de bunuri, servicii, privilegii sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.
Cât priveşte cea de-a treia modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile analizate, primirea
se exprimă în luarea în posesiune, obținerea, încasarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje
sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.
 Infracţiunea specificată la alin.(1) art.324 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul pretinderii, acceptării sau primirii în întregime a remunerației
ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă, de cele mai multe ori, în interesul
material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje nepatrimoniale.

Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este unul special, adoptând oricare
din următoarele patru forme:
1) scopul îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă –
de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acţiuni în exercitarea funcţiei sau
contrar funcției în cauză;
2) scopul neîndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă
– de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acţiuni în exercitarea funcţiei sau
contrar funcției în cauză;
3) scopul întârzierii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le
reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sau contrar funcției în cauză;
4) scopul grăbirii îndeplinirii – în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le
reprezintă – de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acţiuni în exercitarea
funcţiei sau contrar funcției în cauză.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este persoana fizică responsabilă

care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de persoana publică sau de persoana publică străină.

Noțiunea „persoană publică” este definită la alin.(2) art.123 CP RM.

Pentru recunoaşterea unei sau altei categorii de persoane ca fiind persoane publice, are
importanţă caracterul acţiunilor pe care acestea le îndeplinesc. Or, uneori, aceleaşi persoane pot
îndeplini atribuţii ale persoanei publice, dar şi acţiuni de natură pur profesională. De aceea,
pentru a atesta comiterea infracțiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM, este decisiv să
stabilim că, într-un caz concret, făptuitorul a exercitat tocmai atribuţii ale persoanei publice, şi nu
acţiuni de natură pur profesională.
În consecinţă, nu pot fi subiecţi ai infracțiunii analizate acei salariați care exercită funcţii
pur profesionale (de exemplu, medicii, pedagogii etc.). În acelaşi timp – dacă, în afară de
exercitarea funcţiilor pur profesionale, persoanele în cauză sunt învestite cu atribuţii ale
persoanei publice – în caz de pretindere, acceptare sau primire a remunerației ilicite, ele pot fi
trase la răspundere penală pentru infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM (de exemplu:
medicul care eliberează certificatul de concediu medical; medicul din cadrul Consiliul pentru
determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă, care eliberează certificatul de dizabilitate şi
capacitate de muncă; medicul din cadrul comisiei de expertiză medico-militară, care semnează
concluzia de inaptitudine a recrutului de a satisface serviciul militar în termen; profesorul din
cadrul comisiei de admitere, de examinare sau de calificare, care semnează documentul de
promovare a candidatului (studentului, masterandului, doctorandului, audientului etc.), etc.).

Primirea de către medici, profesori etc. a unei recompense ilicite de la cetăţeni pentru
îndeplinirea unor acţiuni, care intră în atribuţiile lor profesionale, nu intră sub incidența alin.(1)
art.324 CP RM.
În altă ordine de idei, cele trei categorii de persoane publice străine, specificate în alin.(1)
art.123 CP RM, sunt:
1) orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv,
administrativ sau judiciar al unui stat străin;
2) persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ
public sau o întreprindere publică străină;
3) persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește infracțiunea specificată

la lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM de infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM. Astfel,
infracțiunea specificată la lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM este săvârșită de un funcţionar
internaţional.
Potrivit alin.(2) art.1231 CP RM, prin „funcţionar internaţional” se înţelege, după caz:
 1) funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană
autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei;
2) membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale;
3) orice persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv
persoana cu atribuţii de grefă.

Circumstanța agravantă consemnată la lit.b) alin.(2) art.324 CP RM presupune o pluralitate

de făptuitori la săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. Circumstanța
agravantă în cauză nu este aplicabilă în următoarele două ipoteze:
1) infracţiunea este săvârşită de o persoană având semnele subiectului infracţiunii,
împreună cu o persoană care nu are astfel de semne;
2) infracţiunea este săvârşită de o persoană având semnele subiectului infracţiunii, prin
intermediul unei persoane care nu are astfel de semne.
Circumstanța agravantă în cauză este aplicabilă numai în ipoteza în care persoanele, care
comit infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM, au calitatea specială de persoane publice
sau de persoane publice străine.

În altă ordine de idei, vom analiza infracțiunea prevăzută la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni are un caracter multiplu:
• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a
activităţii de serviciu în sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice și
persoanele publice străine a obligaţiei de a pretinde remuneraţia în strictă conformitate cu legea;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală,
sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.

Obiectul material sau imaterial al infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM il

reprezintă remunerația ilicită, concretizată în bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele, ce nu i
se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine. Noțiunile desemnând acest obiect au
fost definite cu ocazia analizei infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. De aceea, facem
trimitere la explicațiile corespunzătoare.
 În ipoteza în care extorcarea se concretizează în aplicarea violenței, corpul persoanei
constituie obiectul material secundar al infracțiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM.
Victima infracțiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este cel căruia îi sunt
extorcate de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină, personal sau prin
mijlocitor, bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, pentru aceasta sau pentru o
altă persoană, pentru a o face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea
unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale ori contrar funcției în cauză.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de extorcare, personal sau prin mijlocitor, de bunuri,
servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei
publice străine, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.

Pot fi deosebite următoarele trei modalități faptice de extorcare:

1) punerea victimei într-o situaţie care o impune să-i transmită făptuitorului remuneraţia
ilicită, pentru a preîntâmpina producerea efectelor nefaste pentru interesele legitime ale victimei;
2) ameninţarea cu lezarea intereselor legitime ale victimei (nu lezarea efectivă), în cazul în
care aceasta nu-i transmite făptuitorului remuneraţia ilicită;
3) nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să transmită
remuneraţia ilicită către făptuitor, pentru a evita lezarea intereselor sale legitime.

Infracţiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este o infracţiune formală. Ea se

consideră consumată din momentul extorcării în întregime a remunerației ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă, de cele mai multe
ori, în interesul material sau în năzuinţa de a obţine unele avantaje nepatrimoniale.
Scopul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este unul special, desemnat
prin sintagma „pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni
în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia”. În vederea perceperii esenței juridice a scopului
în cauză, facem trimitere la explicațiile privind scopul infracțiunii specificate la alin.(1) art.324
CP RM.

Subiectul infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea,
subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoana publică sau de persoana publică străină.
La noțiunile desemnând aceste calități, ne-am referit cu ocazia examinării infracțiunii prevăzute
la alin.(1) art.324 CP RM.
În alt registru, în ipoteza infracțiunii specificate la lit.d) alin.(2) art.324 CP RM, valoarea
exprimată în bani a remunerației ilicite, care constituie obiectul material sau imaterial al
infracțiunii, trebuie să depăşească 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite
prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În același timp, valoarea în
cauză nu trebuie să depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În caz contar, răspunderea se va
aplica în conformitate cu lit.b) alin.(3) art.324 CP RM.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește infracțiunea specificată

la lit.a) alin.(3) art.324 CP RM de infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM. Astfel,
infracțiunea specificată la lit.a) alin.(3) art.324 CP RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de
demnitate publică.
Din alin.(3) art.123 CP RM, deducem că persoană cu funcţie de demnitate publică este,
după caz: 1) persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia
Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către
Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, altă persoană cu funcție de demnitate
publică stabilită prin lege; 2) persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat
împuternicirile sale.
În ipoteza infracțiunii specificate la lit.b) alin.(3) art.324 CP RM, valoarea exprimată în
bani a remunerației ilicite, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunii, trebuie să
depăşească 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern
în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
 Cu privire la circumstanţa agravantă specificată la lit.c) alin.(3) art.324 CP RM, precizăm
doar că infracţiunea poate fi săvârşită în interesul unei organizaţii criminale atât de către un
membru al acesteia (din proprie iniţiativă sau la însărcinarea organizaţiei respective), cât şi de
către o persoană care nu este membru al organizaţiei criminale (la însărcinarea acesteia).
Aceleaşi principii pot fi aplicate la interpretarea noţiunii „în interesul unui grup criminal
organizat”.
În încheiere, menționăm că în ipoteza infracțiunii prevăzute la alin.(4) art.324 CP RM,
valoarea exprimată în bani a remunerației ilicite, care constituie obiectul material sau imaterial al
infracțiunii, nu trebuie să depăşească 100 unităţi convenţionale.

TEMA „CORUPERE ACTIVĂ” (ART.325 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este
incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere a persoanelor publice sau a persoanelor
publice străine.
Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni are acelaşi conţinut cu obiectul
material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. De aceea, facem
trimitere la explicațiile corespunzătoare.
Datorită trăsăturilor sale particularizante, infracțiunea specificată la alin.(1) art.325 CP RM
nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în

acţiunea de promisiune, oferire sau dare, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau
unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i
se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.

Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM cunoaşte următoarele

trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) promisiunea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
 2) oferirea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;
3) darea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin.

Vizavi de prima dintre modalităţile normative ale acțiunii prejudiciabile în cauză, este de
menţionat că promisiunea reprezintă angajamentul pe care corupătorul şi-l asumă faţă de o
persoană publică sau o persoană publică străină de a-i transmite în viitor – într-un termen
determinat sau nedeterminat – remunerația ilicită, dacă acea persoană publică sau persoană
publică străină va acţiona în sensul dorit de corupător.
În legătură cu cea de-a doua modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile specificate la
alin.(1) art.325 CP RM, consemnăm că oferirea se exprimă în prezentarea, etalarea, înfăţişarea de
bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau
persoanei publice străine.
Cât priveşte cea de-a treia modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile prevăzute la alin.
(1) art.325 CP RM, darea constituie înmânarea, remiterea, predarea efectivă a remunerației ilicite
de către corupător către persoana publică sau persoana publică străină. Spre deosebire de
promisiune sau oferire, darea implică în mod necesar acţiunea corelativă de primire a foloaselor
necuvenite, acţiune săvârşită de persoana publică sau persoana publică străină. Deci, darea nu
mai este un act unilateral. Ea este un act bilateral.

Infracţiunea specificată la alin.(1) art.325 CP RM este o infracţiune formală. Ea se

consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării în întregime a recompensei
ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivele infracţiunii în cauză se exprimă în: năzuinţa făptuitorului de a obţine
unele avantaje nepatrimoniale; năzuinţa făptuitorului de a-şi ajuta persoana apropiată; interesul
material, etc.
 Scopul infracţiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM este unul special. Caracteristicile
acestuia nu diferă de cele ale scopului infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. De aceea,
facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM este: 1) persoana fizică

responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu
excepția autorității publice). Nu se cere ca subiectul să aibă vreo calitate specială.

În fond, înțelesul noțiunilor utilizate la alin.(2) şi (3) art.325 CP RM ne este cunoscut din
investigaţiile asupra variantelor de infracțiuni prevăzute la alin.(2) și (3) art.324 CP RM.
Urmează doar să fie făcută o ajustare la esenţa juridică a infracţiunilor prevăzute la art.325 CP
RM.
În acord cu dispoziţia de la alin.(4) art.325 CP RM, persoana, care a promis, a oferit sau a
dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 CP RM, este liberată de răspundere penală în oricare
din următoarele două ipoteze:
1) aceste bunuri sau servicii i-au fost extorcate;
2) această persoană s-a autodenunţat, neştiind că organul de urmărire penală este la curent
cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.

TEMA „TRAFICUL DE INFLUENŢĂ” (ART.326 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este
incompatibilă cu bănuiala că persoanele publice, persoanele cu funcţie de demnitate publică,
persoanele publice străine sau funcţionarii internaţionali pot fi influenţaţi în exercitarea
atribuţiilor lor.
În cazul în care modalitatea faptică a infracțiunii analizate (presupunând modalitatea
normativă de pretindere a remunerației ilicite) este cea de extorcare a remunerației ilicite, în plan
secundar, se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau
libertatea psihică (morală) a persoanei.
 Obiectul material sau imaterial al infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM îl
reprezintă remunerația ilicită. Aceasta se exprimă în banii, titlurile de valoare, serviciile,
privilegiile, alte bunuri sau avantaje necuvenite făptuitorului (adică traficantului de influență).
În ipoteza infracțiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM, este esențial ca valoarea
exprimată în bani a remunerației ilicite să nu depăşească 20 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În caz
contar, răspunderea se va aplica în conformitate cu lit.c) alin.(2) art.326 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM poate avea victimă numai în cazul în care
extorcarea remunerației ilicite constituie modalitatea faptică sub care se prezintă fapta
prejudiciabilă prevăzută la această normă (faptă presupunând modalitatea normativă de
pretindere a remunerației ilicite). În acest caz, victimă este persoana căreia remunerația ilicită îi
este extorcată de către făptuitor.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin
mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau
pentru o altă persoană.

Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM cunoaşte următoarele

trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i
se cuvin făptuitorului;
2) acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i
se cuvin făptuitorului;
3) primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, ce nu i se
cuvin făptuitorului.

În fond, înțelesul noțiunilor „pretindere”, „acceptare” şi „primire” ne este cunoscut din

investigaţiile asupra infracțiunii specificate la alin.(1) art.324 CP RM. Urmează doar să fie făcută
o ajustare la esenţa juridică a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM.
 Precizăm că, în prezența modalității normative de pretindere a remunerației ilicite, la
individualizarea pedepsei, se poate lua în considerație dacă această modalitate normativă se
înfățișează sau nu în modalitatea faptică de extorcare a remunerației ilicite. În prezența
modalității faptice de extorcare, nu va fi necesară calificarea suplimentară conform altor norme.
În această ipoteză, va fi aplicabil doar alin.(1) art.326 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.326 CP RM poate fi săvârşită de către făptuitor pentru
sine sau pentru o altă persoană. În primul caz, pretinderea, acceptarea sau primirea remunerației
ilicite se face în profitul făptuitorului. În cel de-al doilea caz, fapta respectivă se realizează în
profitul unei alte persoane, în a cărei soartă este, de regulă, interesat făptuitorul.

Infracţiunea specificată la alin.(1) art.326 CP RM este o infracţiune formală. Ea se

consideră consumată din momentul pretinderii, acceptării sau primirii în întregime a remunerației
ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză constă, în principal, în interesul material sau în
năzuinţa de a obţine unele avantaje nepatrimoniale.

Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM este unul special. Acesta cunoaște
următoarele patru forme alternative:
1) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să îndeplinească o acțiune în exercitarea
funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
2) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să nu îndeplinească o acţiune în
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
3) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să întârzie îndeplinirea unei acțiuni în
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită;
 4) scopul de a o face pe persoana publică, persoana cu funcţie de demnitate publică,
persoana publică străină sau funcţionarul internaţional să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în
exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă o asemenea acţiune va fi sau nu săvârşită.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP RM este:

1) persoana fizică responsabilă care, în momentul săvârşirii infracţiunii, a atins vârsta de 16
ani;
2) persoana juridică (cu excepția autorității publice).
În plus, subiectul infracțiunii în cauză trebuie să fie o persoană care are influenţă sau care
susţine că are influenţă asupra unui factor de decizie, și anume asupra unei persoane publice,
persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau funcţionar internaţional.
În art.326 CP RM, termenul „influenţă” este folosit în sensul de putere, capacitate de a
modifica comportamentul factorului de decizie în sensul dorit, respectiv de a-l determina să facă
o favoare sau să ia o decizie favorabilă. Evident, această influenţă trebuie să fie de o anumită
natură şi să îndeplinească anumite condiţii pentru a face obiectul de referinţă al dispoziției de la
alin.(1) art.326 CP RM. Astfel, influenţa la care se referă dispoziţia în cauză nu trebuie să aibă la
bază o putere legală, autoritate, cu care este învestit cineva prin lege sau în baza legii, cum ar fi
şeful faţă de subordonat, organul de control faţă de cel controlat etc. Drept urmare, în sensul
prevederii de la alin.(1) art.326 CP RM, termenul „influenţa” priveşte acea influenţă care trebuie
să izvorască din alte raporturi decât raporturile legale de subordonare, de control, colaborare,
îndrumare, supraveghere etc., prevăzute de lege sau în baza legii. Aceasta trebuie să izvorască,
de exemplu, din raporturile de rudenie sau prietenie, raporturile comerciale, relaţiile
infracţionale, relaţiile politice etc.

În altă ordine de idei, vom examina infracțiunea specificată la alin.(11) art.326 CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la buna
desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu bănuiala că
influența asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane
publice străine sau a unui funcţionar internaţional poate fi cumpărată în urma promisiunii, oferirii
sau dării de recompensă ilicită unui traficant de influență.
 Obiectul material sau imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.326 CP RM are
acelaşi conţinut cu obiectul material sau imaterial al infracţiunii specificate la alin.(1) art.326 CP
RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.
Datorită specificului său, infracțiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea

de promisiune, oferire sau dare unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii,
privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1) art.326 CP RM, pentru aceasta sau pentru o altă
persoană.

Astfel, acţiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM cunoaşte următoarele

trei modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) promisiunea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1) art.326 CP
RM, ce nu i se cuvin traficantului de influență;
2) oferirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1) art.326 CP RM,
ce nu i se cuvin traficantului de influență;
3) darea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1) art.326 CP RM, ce
nu i se cuvin traficantului de influență.

În fond, înțelesul noțiunilor „promisiune”, „oferire” și „dare” ne este cunoscut din

investigaţiile asupra infracțiunii specificate la alin.(1) art.325 CP RM. Urmează doar să fie făcută
o ajustare la esenţa juridică a infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.326 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.326 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării în întregime a remunerației
ilicite.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză se exprimă în: interesul material; năzuinţa
făptuitorului de a obţine unele avantaje nepatrimoniale; năzuinţa făptuitorului de a-şi ajuta
persoana apropiată; răzbunare; gelozie; ură; invidie; ură socială, naţională, rasială sau religioasă,
etc.
 Scopul infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.326 CP RM are aceleaşi caracteristici ca şi
scopul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.326 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile
corespunzătoare.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(11) art.326 CP RM este: 1) persoana fizică

responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică (cu
excepția autorității publice). Nu se cere ca subiectul să aibă vreo calitate specială.

În acord cu prevederea de la alin.(4) art.326 CP RM, persoana, care a promis, a oferit sau a
dat bunuri ori servicii enumerate la alin.(1) art.326 CP RM, este liberată de răspundere penală în
oricare din următoarele două ipoteze:
1) aceste bunuri sau servicii i-au fost extorcate;
2) această persoană s-a autodenunţat, neştiind că organul de urmărire penală este la curent
cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.
Conținutul prevederii de la alin.(4) art.326 CP RM este asemănător cu cel al prevederii de
la alin.(4) art.325 CP RM. De aceea, este admisibilă o abordare similară a conținutului prevederii
în cauză, cu luarea în consideraţie a particularizărilor de rigoare, condiţionate de specificul
infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.326 CP RM.

În fond, înțelesul noțiunilor utilizate la lit.b) și c) alin.(2) şi (3) art.326 CP RM ne este

cunoscut din analiza variantelor de infracțiuni prevăzute la alin.(2) și (3) art.324 CP RM.
Urmează doar să fie făcută o ajustare la esenţa juridică a infracţiunilor prevăzute la art.326 CP
RM.

În sensul prevederii de la lit.d) alin.(2) art.326 CP RM, faptul că săvârșirea infracțiunilor

specificate la alin.(1) sau (11) art.326 CP RM este urmată de influenţa promisă înseamnă că
traficantului de influență i-a reușit să exercite influența asupra unei persoane publice, persoane
cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine sau a unui funcţionar internaţional,
pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în
exercitarea funcţiei sale. În același timp, faptul că săvârșirea infracțiunilor prevăzute la alin.(1)
sau (11) art.326 CP RM este urmată de obţinerea rezultatului urmărit înseamnă că persoana
publică, persoana cu funcţie de demnitate publică, persoana publică străină sau funcţionarul
internaţional a fost influențat de către traficantul de influență, și, drept urmare, a îndeplinit, nu a
îndeplinit, a întârziat sau a grăbit îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale.

TEMA „ABUZUL DE PUTERE SAU ABUZUL DE SERVICIU”

(ART.327 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.327 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care
presupune îndeplinirea de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu în mod corect, fără
abuzuri, cu respectarea drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi ale celor
juridice.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă sau îl poate reprezenta corpul persoanei
ori bunurile mobile sau imobile.
Persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în
proporţii considerabile, este victima infracţiunii specificate la alin.(1) art.327 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate include următoarele trei semne:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de folosire a situaţiei de
serviciu;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii considerabile cauzate drepturilor
şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Prin „folosirea situaţiei de serviciu” se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care
decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care sunt în limitele competenţei sale de
serviciu.
Indiferent de forma sub care se poate exprima folosirea situaţiei de serviciu, esenţial este
ca, în procesul de calificare a infracţiunii – în urma analizei tuturor normelor care
circumstanţiază statutul juridic al făptuitorului – să se stabilească că acţiunea sau inacţiunea
făptuitorului decurge din atribuţiile de serviciu ale acestuia, că această acţiune sau inacţiune este
în limitele competenţei sale de serviciu. Deci, că nu au fost depăşite în mod vădit limitele
drepturilor şi atribuţiilor ce i-au fost acordate făptuitorului prin lege.

Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.327 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii considerabile drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Conform alin.(2) art.126 CP RM,
în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege, caracterul considerabil al daunelor
cauzate se stabileşte luându-se în consideraţie gradul lezării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.327 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivul infracţiunii în cauză poate fi oricare cu excepția celui
prevăzut la lit. b1) alin. (2) art.327 CP RM: „interes material, alte interese personale sau interesul
unei terţe persoane”.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.327 CP RM este persoana fizică responsabilă

care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de persoană publică.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește infracțiunea prevăzută

la lit.b) alin.(2) art.327 CP RM de infracțiunea specificată la alin.(1) art.327 CP RM. Astfel,
infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.327 CP RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de
demnitate publică.

TEMA „EXCESUL DE PUTERE SAU DEPĂŞIREA ATRIBUŢIILOR DE

SERVICIU” (ART.328 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.328 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care
presupune îndeplinirea de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu în mod corect, fără
excese, cu respectarea drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi ale celor
juridice.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă sau poate să-l reprezinte corpul
persoanei ori bunurile mobile sau imobile.
Victima infracţiunii specificate la alin.(1) art.328 CP RM este persoana fizică sau juridică,
ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în proporţii considerabile.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include următoarele trei semne:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de depăşire a limitelor drepturilor şi
atribuţiilor acordate prin lege;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii considerabile cauzate intereselor
publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Când ne referim la acţiunea prejudiciabilă de depăşire a limitelor drepturilor şi atribuţiilor

acordate prin lege, avem în vedere oricare din următoarele patru modalităţi faptice:
1) săvârşirea unei acţiuni care ţine de competenţa unei alte persoane publice;
2) săvârşirea unei acţiuni care putea fi comisă de către făptuitor numai în prezenţa unor
circumstanţe deosebite, indicate în lege sau într-un alt act normativ;
3) săvârşirea unipersonală a unei acţiuni pe care o poate efectua exclusiv un organ colegial;
4) săvârşirea unei acţiuni pe care nimeni şi în nici un fel de circumstanţe nu este în drept să
le săvârşească.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.328 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă.
În dispoziția de la alin.(1) art.328 CP RM se menţionează despre săvârşirea de către o
persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor
acordate prin lege. Aceasta înseamnă că făptuitorul manifestă certitudine, este lipsit de orice
îndoială, nu are dubii că depăşeşte limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege. În lipsa
caracterului vădit al depăşirii limitelor drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, răspunderea
nu poate fi aplicată potrivit alin.(1) art.328 CP RM.
 Motivele infracţiunii specificate la alin.(1) art.328 CP RM pot consta în: interesul material;
năzuinţa de a obţine unele avantaje nepatrimoniale; răzbunare; gelozie; interpretarea eronată a
obligaţiilor de serviciu; excesul de zel, etc.

Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul trebuie să aibă calitatea specială
de persoană publică.

În altă ordine de idei, cât priveşte noţiunea „aplicarea armei”, utilizată la lit.b) alin.(2)
art.328 CP RM, facem trimitere la explicaţiile vizând agravanta consemnată la lit.g) alin.(2)
art.164 CP RM, cu ajustările de rigoare.
În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește infracțiunea prevăzută
la lit.b) alin.(3) art.328 CP RM de infracțiunea specificată la alin.(1) art.328 CP RM. Astfel,
infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(3) art.328 CP RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de
demnitate publică.

În altă ordine de idei, vom examina infracțiunea specificată la alin.(11) art.328 CP RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la buna
desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu refuzul
neîntemeiat de eliberare a actului permisiv care a condus la restrângerea dreptului de desfăşurare
a activităţii de întreprinzător.
Datorită specificului său, infracțiunea analizată nu are obiect material.
Victimă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM este persoana fizică sau
juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în mărime de cel puţin 10
salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la
momentul săvârşirii faptei. Victima infracțiunii analizate este solicitantul actului permisiv.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacțiunea de refuz neîntemeiat de eliberare a actului
permisiv;
 2) urmările prejudiciabile, și anume – restrângerea dreptului de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice, în valoare de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Inacțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(11) art.328 CP RM se exprimă în refuzul

neîntemeiat de eliberare a actului permisiv. Ce înseamnă „refuz”?
Refuzul implică sustragerea categorică şi definitivă de la eliberarea actului permisiv.
Refuzul se consideră neîntemeiat dacă:
1) solicitantul întrunește și respectă cerințele și/sau condițiile expres stabilite de lege în
privința actului permisiv în cauză sau, după caz, demonstrează întrunirea acestor condiții în
decursul suspendării termenului de examinare a solicitării;
2) nu se constată o neregularitate a documentaţiei depuse de către solicitant.

În sensul alin.(11) art.328 CP RM, refuzul de eliberare a actului permisiv se concrerizează,

după caz, în:
1) refuzul de înmânare a actului permisiv solicitantului;
2) refuzul de trimitere/livrare a actului permisiv prin serviciul poștal sau alte servicii de
livrare la sediul solicitantului;
3) refuzul de emitere a actului permisiv, etc.

Infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.328 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul restrângerii dreptului de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător, dacă aceasta a cauzat daune drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice, în mărime de cel puţin 10 salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivul infracţiunii examinate se exprimă în: interesul material;
excesul de zel; răzbunare; ură; invidie; ură socială, naţională, rasială sau religioasă, etc.
 Subiectul infracţiunii specificate la alin.(11) art.328 CP RM este persoana fizică
responsabilă care, în momentul comiterii faptei, a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul are
calitatea specială de funcționar competent din cadrul autorității emitente abilitate cu dreptul de
eliberare a actului permisiv.

TEMA „NEGLIJENȚA ÎN SERVICIU” (ART.329 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.329 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care
presupune îndeplinirea corespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor sale de
serviciu.
Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă corpul persoanei sau bunurile mobile
ori imobile.
Persoana fizică sau juridică, ale cărei drepturi sau interese ocrotite de lege suferă daune în
proporţii mari, este victima infracţiunii specificate la alin.(1) art.329 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii examinate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de neîndeplinire sau
îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii mari cauzate drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Cât priveşte fapta prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.329 CP RM, aceasta se
particularizează prin aceea că făptuitorul fie nu realizează în genere ceea ce-i revine potrivit
competenţei de serviciu, fie îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu de o manieră
necorespunzătoare (adică la momentul nepotrivit, în volum incomplet, într-un mod inexact,
necalitativ etc.). În legătură cu aceasta, în procesul de calificare a faptei întâi de toate, urmează
de stabilit – în baza legilor, altor acte normative, ordinelor, instrucţiunilor etc. – obligaţiile care îi
reveneau făptuitorului, sarcinile concrete pe care urma să le îndeplinească acesta. În nici un caz
nu pot fi considerate suficiente afirmaţiile abstracte privind o oarecare neexecutare de către
făptuitor a obligaţiilor de serviciu, privind lipsa unui control adecvat din partea acestuia asupra
comportamentului altor persoane, privind lipsa de atenţie, diligenţă, prudenţă, vigilenţă etc. din
partea făptuitorului.

Din dispoziţia de la alin.(1) art.329 CP RM reiese că fapta prejudiciabilă analizată cunoaște

două modalități normative cu caracter alternativ:
1) inacţiunea de neîndeplinire a obligaţiilor de serviciu;
2) acţiunea de îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

Prima din aceste modalități presupune omisiunea făptuitorului de a-şi îndeplini obligaţiile
de serviciu, obligaţii decurgând din competenţa lui de serviciu, pe care făptuitorul putea şi
trebuia să le îndeplinească. Făptuitorului nu i se pot incumba obligaţii care nu intră în sfera lui de
competenţă. La fel, făptuitorului nu i se poate incrimina fapta prevăzută la alin.(1) art.329 CP
RM, dacă, la momentul comiterii faptei:
1) făptuitorul nu putea să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu;
2) făptuitorul nu trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu;
3) făptuitorul nu putea şi nu trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu.

La rândul ei, cea de-a doua modalitate normativă a faptei prejudiciabile specificate la alin.
(1) art.329 CP RM presupune o asemenea conduită a făptuitorului, când acesta, deşi acţionează
în direcţia îndeplinirii obligaţiilor sale de serviciu, totuşi o face într-un mod defectuos, adică
altfel decât s-ar fi cuvenit să le îndeplinească.

Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.329 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporţii mari drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. În acord cu alin.(1) art.126 CP
RM, se consideră proporţii mari valoarea pagubei pricinuite, care, la momentul săvârşirii
infracţiunii, depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea
de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
 Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.329 CP RM se caracterizează prin
imprudenţă.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.329 CP RM este persoana fizică responsabilă

care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul trebuie să aibă
calitatea specială de persoană publică.

În ipoteza consemnată la lit.a) alin.(2) art.329 CP RM, faţă de decesul victimei, care se află
în legătură cauzală cu fapta de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor de
serviciu, făptuitorul manifestă imprudenţă.

TEMA „FALSUL ÎN ACTE PUBLICE” (ART.332 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.332 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sfera publică, care este
condiţionată de încrederea publică în autenticitatea documentelor oficiale.
Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni îl reprezintă documentul oficial
autentic (în ipoteza înscrierii în documentele oficiale a unor date vădit false sau în ipoteza
falsificării documentelor oficiale, presupunând modificarea conţinutului unor documente oficiale
autentice, nu însă introducerea în asemenea documente a constatărilor sau menţiunilor false) sau
materia primă utilizată în vederea falsificării documentului oficial (în ipoteza falsificării
documentelor oficiale presupunând contrafacerea acestora). Totodată, produsul infracţiunii în
cauză îl constituie documentul oficial fals.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.332 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de înscriere în documentele oficiale a unor date vădit false
ori de falsificare a unor astfel de documente.
Deducem că modalităţile normative cu caracter alternativ ale acţiunii prejudiciabile
analizate sunt:
1) înscrierea în documentele oficiale a unor date vădit false;
2) falsificarea documentelor oficiale.
 Prima din aceste modalități presupune introducerea în documentele oficiale autentice a
constatărilor sau menţiunilor false. Cea de-a doua modalitate presupune fie contrafacerea docu-
mentelor oficiale (adică confecţionarea documentelor oficiale false), fie modificarea conţinutului
unor documente oficiale autentice, nu însă introducerea în asemenea documente a constatărilor
sau menţiunilor false.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.332 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul înscrierii în documentele oficiale a unor date vădit false ori al
falsificării unor astfel de documente.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.332 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivul infracţiunii în cauză are un caracter special. După caz, acesta se exprimă
în: 1) interesul material; 2) alte interese personale.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.332 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiectul
infracţiunii în cauză are calitatea specială de persoană publică.

În principal, calitatea specială a subiectului este ceea ce deosebește infracțiunea prevăzută

la lit.b) alin.(2) art.332 CP RM de infracțiunea specificată la alin.(1) art.332 CP RM. Astfel,
infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.332 CP RM este săvârșită de o persoană cu funcţie de
demnitate publică.