Drept Civil. Contracte - CURS ÎNTREG

1.
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
1.1. Considerafii generale despre contractul de vanzare- 8
cumparare
1.2. Condifiile de validitate ale contractului de vanzare- 13
cumparare
1.3. Obligafiile vanzatorului 28
1.4. Obligafiile cumparatorului 40
Obiectivele specifice unitafii de invafare
Rezumat 44
Teste de autoevaluare 44
Bibliografie minimala 45
Obiective specifice:f
La sfar�itul capitolului, vei avea capacitatea:
• sa identifici caracterele juridice ale contractului de vanzare- cumparare;

sa descrii conditiile de validitate ale contractului de vanzare- cumparare;
• sa expui specificul obligatiilor partilor acestui contract;
•
•
saidentifici principaleloractiunicivilecaredecurgdin
nerespectarea obligatiilor contractuale.
sa redactezi un contract de vanzare-cumparare, plecand de la o situatie concreta.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore
Drept ci il ontracte 7
irela Costache ontractul de n are cu p rare
1.1. Considerafii generale despre contractul de vanzare-cumparare

Noul Cod civil a fost adoptat prin Legea nr. 287/20091, ca urmare a necesitatii
reformarii profunde a sistemului juridic romanesc, in contextul realitatilor �i
cerintelor societatii actuale. Prin adoptarea Legii nr. 71/2011 de punere in
aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, la 1 octombrie 2011 Noul
Cod civil a intrat in vigoare, data la care a fost abrogat Codul civil din 1864,
dar �i alte acte normative. ai mult, la nivelul Uniunii Europene exista
preocupari pentru unificarea dispozitiilor privitoare la contracte, vorbindu-se
despre un viitor drept european al contractelor.
Consideram necesara precizarea ca in virtutea principiului neretroactivitatii
legii civile2, actele �i faptele juridice (a�adar �i in cazul contractelor) incheiate
ori, dupa caz, savar�ite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului
civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare
la data incheierii sau, dupa caz, a savar�irii ori producerii lor3. De asemenea,
la data intrarii in vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau
afectate de alte cauze de ineficacitate, prevazute de Codul civil din 1864,
precum �i de alte acte normative, raman supuse dispozitiilor legii vechi,
neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit Codului civil sau
dispozitiilor prezentei legi4.
Conform unui alt principiu fundamental al dreptului civil, cel al aplicarii
imediate a legii civile noi, Codul civil intrat in vigoare la data de 1 octombrie
2011 este aplicabil tuturor situatiilor ivite dupa intrarea lui in vigoare,
referindu-ne in special la materia contractelor (cu exceptiile prevazute expres
de lege).
Contractul de vanzare i�i are originea in vechiul troc, iar momentul aparitiei
monedei a prefigurat primele ipostaze ale vanzarii in intelesul actual al
notiunii, devenind cel mai frecvent �i uzual contract, menit sa asigure
circulatia bunurilor.
1.1.1. Nofiunea contractului de vanzare-cumparare

Plecand de la aprecierile doctrinare conform carora acest contract reprezinta
etalonul sau contractul tip ale carui dispozitii sunt aplicabile �i altor
contracte, este motivul pentru care �i legiuitorul a deschis seria expunerii
contractelor speciale cu vanzarea.
Contractul de vanzare este reglementat de Codul civil in Titlul TX (Diferite
contracte speciale), Capitolul T ( ontractul de n are), art. 1650-1762,
precum �i de alte acte normative speciale.
1
Aceasta lege a fost modificata prin Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil.
2
Reamintim ca prin principiul neretroactivitatii legii civile se intelege regula juridica potrivit careia o lege civila
se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea ei in vigoare, iar nu �i situatiilor anterioare
(Boroi & Anghelescu, 2011, p. 15). Acest principiu este prevazut in art. 6 alin. (1) C. civ. din 2009.
3
Art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
4
Art. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Pornind de la criticile formulate de doctrina �i jurisprudenta referitoare la

vechea definitiel, potrivit art. 1650 C. civ., legiuitorul define�te n area ca
fiind:
,,(1) contractul prin care n torul trans ite sau, dup ca , se oblig s trans it
cu p r torului proprietatea unui bun in schi bul unui pref pe care cu p r torul se
oblig s l pl teasc (2) Poate fi, de ase enea, trans is prin n are un de e br nt al
dreptului de proprietate sau orice alt drept
Din definitia legala prezentata reies urmatoarele caracteristici:
- obligafia vanzatorului de a transmite cumparatorului un anumit bun;
- obligafia corelativa a cumparatorului de a plati un pret, definitia scotand
in evidenta faptul ca pretul constituie obiectul unei obligatii;
- poate fi transmis prin vanzare �i un dezmembramant al dreptului de
proprietate sau un alt drept;
- transmiterea dreptului de proprietate este de natura acestui contract, nu
�i de esenta lui;
- alte drepturi reale care pot fi transmise sunt: nuda proprietate, uzufructul,
superficia, cesiunea de creanta, un drept ce decurge din proprietatea
intelectuala, un drept asupra unei universalitati juridice (de exemplu,
vanzarea unei succesiuni).
Prin urmare, contractul de n are cu p rare poate fi definit ca fiind acel
contract in baza caruia o parte, numita n tor, transfera �i garanteaza unei
altei parti, numita cu p r tor, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau
alt drept real ori drept de creanta, sau dreptul asupra unei universalitati juridice,
cumparatorul obligandu-se, in schimb, sa plateasca vanzatorului o suma de
bani, numita pref. (Lup�an, 2010, p. 8)
Nu pot forma obiectul contractului de vanzare:
- drepturi personale nepatrimoniale �i nici drepturi patrimoniale care au
caracter strict personal (dreptul de uz, dreptul temporar de abitatie al
sotului supravietuitor);
- alte drepturi prevazute de lege sau drepturi convenite prin acte unilaterale
sau prin contracte intuitu personae (de exemplu, dreptul de intretinere,
dreptul de pensie). (Deak, 2006, p. 15)
In art. 1651 C. civ., legiuitorul asigura prin aceasta prevedere o uniformitate de
reglementare intre efectele transmiterii proprietatii �i cele ale altor drepturi
(de folosinta, de creanta) pentru toate contractele care au ca obiect un astfel de
transfer:
"Dispo ifiile pre entului capitol pri ind obligafiile n torului se aplic , in od
corespun tor, obligafiilor instr in torului in ca ul oric rui alt contract a nd ca efect
trans iterea unui drept, dac din regle ent rile aplicabile acelui contract sau din cele
referitoare la obligafii in general nu re ult altfel".
1
Vechiul Cod civil definea vanzarea ca fiind ,,o con enfie prin care dou p rfi se oblig intre sine, una a
trans ite celeilalte proprietatea unui lucru �i aceasta a pl ti celei dint i preful lui " (art. 1294 C. civ.). Aceasta
definitie a fost supusa criticii doctrinei deoarece ea limita obiectul vanzarii doar la transmiterea dreptului de
proprietate, de�i in schimbul unui pret, se poate transmite �i un alt drept real.
Spre exemplu, in cazul contractelor de renta viagera sau de intretinere

constituite cu titlu oneros (se transmite in schimbul rentei proprietatea asupra
sau un dezmembramant asupra unui imobil), instrainatorul (in cazul nostru,
credirentierul sau intretinutul) este tinut sa indeplineasca toate obligatiile
vanzatorului.
1.1.2. Izvoarele vanzarii
Izvoare interne
- Codul civil trateaza contractul de vanzare in art. 1650-1762;
- Constitutia Romaniei1;
- Legea 18/1991- Legea fondului funciar actualizata2;
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor �i drepturile conexe;
- Legea 7/1996 (actualizata prin Legea 71/2011) - Legea cadastrului �i a
publicitatii imobiliare3;
- Legea 112/1995 actualizata in 2011 pentru reglementarea situatiei
juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea
statului;
- Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, actualizata;
- Legea 213/1998 actualizata 2011 privind bunurile proprietate publica,
actualizata prin Legea 71/2011 �i altele.
- O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie �i penalizatoare
pentru obligatii bane�ti, precum �i pentru reglementarea unor masuri
financiar-fiscale in domeniul bancar.
Izvoare comunitare
- Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 actualizata privind protectia
consumatorilor;
- Legea 296/2004 - Codul consumului;
- Legea 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte;
- Legea 455/2001 privind semnatura electronic;
- Legea 365/2002 actualizata privind comertul electronic �i altele.
Sarcina de lucru 1
Clasifica �i analizeaza contractul de vanzare in functie de criteriile
invatate.
1
Adoptata la 8 decembrie 1991 �i revizuita prin Legea nr. 429/2003, republicata.
2
Legea a fost republicata in onitorul Oficial nr. 1 din 5.1.1998 �i ultima actualizare este prin Legea nr. 71/2011
pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
3
Publicata .Of. nr. 201 din 3.3.2006
1.1.3. Caracterele juridice ale contractului de vanzare

a. Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (do ut des)
deoarece da na�tere la obligatii reciproce �i interdependente in sarcina
ambelor parti contractante (art. 1171 C. civ.).
Vanzatorul are obligatia de a transmite proprietatea, de a preda lucrul vandut,
de a-l garanta pe cumparator contra evictiunii �i contra viciilor ascunse, iar
cumparatorul are obligatia de a prelua bunul �i de a plati pretul.
b. Contractul de vanzare-cumparare este un contract consensual, care se
incheie prin simplul acord de vointa al partilor.
Caracterul consensual rezulta din dispozitiile art. 1178 C. civ.
" ontractul se incheie prin si plul acord de oinf al p rfilor, capabile de a contracta, dac
legea nu i pune o anu it for alitate pentru incheierea sa alabil ".
Vanzarea nu este nici contract solemn, nici contract real, nefiind necesara
predarea bunului in momentul incheierii contractului. Nu este necesara a�adar
indeplinirea vreunei formalitati pentru valida incheiere a vanzarii.
De la principiul consensualismului exista �i unele excepfii:
1. O prima exceptie este formulata de art. 1244 C. civ. conform caruia:
,,in afara altor ca uri pre ute de lege, trebuie s fie incheiate prin inscris autentic, sub
sancfiunea nulit fii absolute, con enfiile care str ut sau constituie drepturi reale care
ur ea a fi inscrise in cartea funciar "
Dispozitiile de mai sus se completeaza cu cele ale art. 877 C. civ. potrivit
carora drepturile reale imobiliare inscrise in cartea funciara sunt drepturi
tabulare, a caror dobandire, modificare sau stingere se realizeaza numai cu
respectarea regulilor de carte funciara. ai multi coproprietari nu pot fi inscri�i
in aceea�i carte funciara decat daca se afla in coproprietate pe cote-parti ori in
devalma�ie.
2. De asemenea, in cazul contractelor electronice, potrivit art. 1245 C. civ.
incheierea lor este supusa conditiilor de forma prevazute de legea speciala1.
3. Art. 1.675. C. civ. prevede ca in cazurile anume prevazute de lege, vanzarea
nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate
respective.
In cazul vanzarii autoturismelor, legea nu cere inscris autentic. Cu privire la
radierea �i inmatricularea autoturismelor, se realizeaza in conditiile
Ordonantei nr. 78/2000 modificata �i actualizata privind omologarea
vehiculelor rutiere �i eliberarea cartii de identitate a acestora, in vederea
admiterii in circulatie pe drumurile publice din Romania, pe baza contractului-
tip incheiat la organele de politie �i nu la notarul public (Florescu, 2011, p.
11).
c. Contractul de vanzare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele parti
urmaresc la incheierea contractului realizarea anumitor interese patrimoniale.
1
Legea 455/2001 privind semnatura electronica.
d. Caracterul comutativ al vanzarii rezida in faptul ca ambele parti cunosc din

momentul incheierii contractului intinderea drepturilor b �i o ligatiilor
reciproce. Ele nu depind e un eveniment incert �i oviitor, ca in cazul c
d
ntractelor aleatorii.
e. Contractul
Potrivit deC.
art. 1674 vanzare
civ. este un contract translativ de proprietate.
"cu excepfia ca urilor pre ute de lege ori dac din oinfa p rfilor nu re ult contrariul,
proprietatea se str ut de drept cu p r torului din o entul incheierii contractului, chiar
dac bunul nu a fost predat ori preful nu a fost pl tit inc ".1
Rezulta ca transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator are
loc in momentul incheierii contractului, daca partile nu au derogat prin vointa
lor (printr-o clauza speciala prevazuta in contract). Acest principiu se aplica
numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
1. Vanzarea sa fie valabil incheiata. Daca legea prevede indeplinirea vreunei
formalitati, acordul partilor trebuie sa imbrace forma ceruta de lege, sub
sanctiunea prevazuta de lege.
2. Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul bunului vandut.
3. Lucrul vandut trebuie sa existe. In cazul bunurilor de gen, transferul
dreptului de proprietate �i a riscurilor pieirii fortuite a bunurilor se produce in
momentul individualizarii lor.
"Atunci c nd n area are ca obiect bunuri de gen, proprietatea se transfer cu p r torului
nu ai dup indi iduali area acestora prin predare, nu rare, c nt rire, surare ori prin
orice alt od con enit sau i pus de natura bunului". (art. 1678 C. civ.)
In cazul vanzarii bunurilor viitoare, transferul opereaza numai din momentul in
care au fost executate sau determinate (pentru bunurile individual determinate),
sau din momentul individualizarii lor (bunurile de gen).
4. Obiectul contractului trebuie sa il constituie numai bunuri individual
determinate (certe), deoarece in cazul bunurilor generic determinate (de gen)
transferul proprietatii se produce in momentul individualizarii lor, operatiune
care se realizeaza, de regula, in momentul predarii lucrului in mainile
cumparatorului. (Lup�an, 2010, p. 9)
5. Partile sa nu fi amanat transferul proprietatii sau al altui drept (real ori de
creanta) printr-o clauza speciala, pana la predarea bunului sau la implinirea
unui termen sau a unei conditii. Astfel, partile pot amana transferul proprietatii
pana la implinirea unui termen suspensiv sau pana la realizarea unei conditii
suspensive. Vanzatorul va ramane proprietar pana la indeplinirea conditiei
suspensive. Daca in cazul conditiei suspensive, aceasta amana transferul
proprietatii pana la realizarea evenimentului, termenul suspensiv afecteaza
transferul proprietatii numai daca partile au prevazut expres acest lucru. In caz
contrar, daca termenul suspensiv a fost stipulat fara nicio clauza expresa, el
afecteaza numai executarea obligatiilor din contract, nu �i transferul
proprietatii. ( otiu, 2011, p. 24)
1
Aceasta dispozitie era prezenta �i in vechiul Cod civil: ,,dreptul de proprietate se transfer .de�i lucrul inc nu
se a fi predat �i preful inc nu se a fi nu rat" (art. 1295 alin. 1 C. civ.)
6. In cazul vanzarii cu plata prefului in rate �i rezerve proprietatii, art. 1755

C. civ. dispune ca intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata este
garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobande�te
dreptul de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret; riscul bunului este
insa transferat cumparatorului de la momentul predarii acestuia.
Sarcina de lucru 2
Consultand bibliografia indicata la finalul acestei unitati, identifica
momentul incheierii contractului �i transferului proprietatii in situatia
cumpararii marfurilor dintr-o unitate cu autoservire.
1.2. Condifiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare

1.2.1. Capacitatea parfilor contractante
A. Regula �i excepfia
Potrivit art. 28 alin. (1) C. civ., capacitatea civila este recunoscuta tuturor
persoanelor, ea fiind o conditie esentiala, de fond care consta in aptitudinea
subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi �i obligatii la
incheierea unui act juridic.
Plecand de la cele expuse anterior, potrivit art. 1652 C. civ.: ,,Pot cu p ra
sau
inde tofi cei c rora nu le este inter is prin lege". Astfel, orice persoana poate
vinde sau cumpara, daca legea nu ii interzice expres acest lucru. Prin urmare,
regula o constituie capacitatea, incapacitatea fiind exceptia. In cazul
exceptiilor, ele trebuie sa fie expres �i limitativ prevazute de lege.
Vanzarea-cumpararea constituie pentru ambele parti un act de dispozitie, ceea
ce impune ca acestea sa aiba capacitatea de exercitiu deplina. Persoanele lipsite
de capacitate de exercitiu sau care au capacitate de exercitiu restransa vor putea
incheia un asemenea contract numai prin intermediul ocrotitorului legal,
respectiv cu incuviintarea acestuia �i, in toate cazurile, cu autorizatia instantei
de tutela (Lup�an, 2010, p. 10).
Fata de prevederile vechiului cod civil in ceea ce prive�te capacitatea civila,
un element de noutate adus de Codul civil actual il constituie posibilitatea
dobandirii capacitatii de exercitiu anticipate: pentru motive temeinice, instanta
de tutela poate recunoa�te minorului care a implinit varsta de 16 ani
capacitatea deplina de exercitiu. In acest scop, vor fi ascultati �i parintii sau
tutorele minorului, luandu-se, cand este cazul, �i avizul consiliului de
familie. (art. 40
C. civ.)
Vanzarea este un act de dispozitie raportat la obiectul contractului, respectiv

pretul �i bunul vandut. Raportat la patrimoniul partilor contractante, vanzarea
mijloce�te efectuarea de acte de conservare sau de administrare a
�i
patrimoniului, cazuri in care partile trebuie sa aiba capacitatea incheierii astfel
de acte.
Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii conditiilorl legale de catre
persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa este nulitatea relativa. inorul devenit major poate insa
confirma actul facut singur in timpul minoritatii, atunci cand el trebuia sa fie
reprezentat sau asistat, conform art. 48 C. civ. ( otiu, 2011, p. 38)
Sarcina de lucru 3
inorul casatorit poate incheia un contract de vanzare? Dar
in cazul in care casatoria acestuia este anulata, minorul mai poate
sa vanda sau sa cumpere? Argumenteaza, precizand �i temeiul
legal.
B. Incapacitafi speciale
a. lncapacit fi de a cu p ra
1. Judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici,
consilierii juridici �i practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau prin
persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei
judecatore�ti in a carei circumscriptie i�i desfa�oara activitatea [art. 1653
alin.
(1) C. civ.]. Sanctiunea nerespectarii acestei interdictii este nulitatea absoluta.
Din interpretarea textului, rezulta ca in cazul persoanelor expuse mai sus care
i�i desfa�oara activitatea la Inalta Curte de Casatie �i Justitie �i al
procurorilor de la parchetul general de pe langa Inalta Curte de Casatie �i
Justitie, interdictia functioneaza pe intreg teritoriul tarii.
Sunt exceptate urmatoarele situatii, caz in care este permisa cesiunea
drepturilor litigioase:
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de

proprietate de la como�tenitori sau coproprietari, dupa caz;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a
nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapane�te
bunul in legatura cu care exista dreptul litigios.
a mandatarilor de a cumpara bunurile pe care sunt insarcinati sa

2. Tncapacitate
le vanda, cu exceptia cazului prevazut la art. 1.304.
Aceasta interdictie este prevazuta de art. 1654 alin. (1) C. civ., incalcarea
acestei interdictii fiind sanctionata cu nulitatea relativa. Este permisa totu�i
incheierea de catre mandatar a�a-numitului contract cu sine insu�i atunci
cand sunt indeplinite conditiile art. 1304 C. civ.
3) Tncapacitatea parintilor, tutorelui, curatorului, administratorului provizoriu,
pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta [art. 1654 alin. (1) C. civ. ]
Rationamentul acestei interdictii vizeaza protejarea intereselor celui reprezentat
sau ocrotit prin una din formele expuse. In privinta tutorelui, textul trebuie
coroborat cu dispozitiile art. 147 C. civ., potrivit caruia tutorele sau sotul, o ruda
in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui pot cumpara la licitatie publica un
bun al minorului, daca are o garantie reala asupra acestui bun ori il detin in
coproprietate cu minorul, dupa caz. Aceasta reglementare favorabila se aplica
in mod corespunzator curatorului (art. 186 C. civ.) �i parintilor (art. 502 alin.
1
C. civ.). Sanctiunea: nulitatea relativa.
4) Tncapacitatea functionarilor publici, judecatorilor sindici, practicienilor in
insolventa, ex ecutorilor, precum �i alte asemenea persoane, care ar putea
influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect
s
bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza. [art.
1654 alin. (1) lit. c C. civ. ]
b. lncapacit fi speciale de a inde

1. Persoanele pprevazute la art. 1654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sa vanda
bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din
vanzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza sau
a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
Scopul incapacitatii il reprezinta prevenirea deturnarii puterii de reprezentare
sau de angajare a fondurilor pe care le administreaza de catre incapabil, in
dauna celor ale caror interese el ar trebui sa le vegheze. ( otiu, 2011, p. 43)
2. Sunt interzise contractele in care, in schimbul unei prestatii promise de
persoanele prevazute la art. 1654 alin.(1), cealalta parte se obliga sa plateasca o
suma de bani. [art. 1655 alin. (2) C. civ. ]. Apreciem ca aceasta formulare este
destul de ambigua, dispozitia fiind neclara.
Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vanda nu pot sa ceara anularea
vanzarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite. Aceasta
dispozitie este o aplicatie a principiului ne o auditor propria turpitudine
allegans (nimeni nu poate invoca propria culpa), fiind exclusa posibilitatea ca
insu�i cel vinovat de incalcarea unei incapacitati sa poata inlatura, prin
exercitarea actiunii in anulare, consecintele neconvenabile pentru el.
3. In ceea ce prive�te posibilitatea cetatenilor straini �i a apatrizilor de a
dobandi terenuri situate in Romania, Constitutia revizuita prevede in art. 44
alin. 2:
,,cet fenii str ini �i apatri ii pot dob ndi dreptul de proprietate asupra terenurilor nu ai
in condifiile re ultate din aderarea Ro niei la Uniunea European �i din alte tratate
internafionale la care Ro nia este parte, pe ba de reciprocitate, in condifiile pre ute
prin lege organic , precu �i prin o�tenire legal ".
Sarcina de lucru 4
2/2005 precizeaza in ce conditii (�i daca e posibil) un cetatean al unui stat membru UE poate dobandi drept de proprietate in
1.2.2. Consimfamantul parfilor

Consimtamantul reprezinta o conditie de fond, esentiala de validitate �i in
cazul incheierii vanzarii, mai ales ca, in principiu, acest contract este unul
consensual, acordul de vointa al partilor, capabile de a contracta, fiind necesar
�i suficient pentru formarea valida a contractului. Conform art. 1204 �i 1205
C. civ., consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant,
sa fie serios, liber �i exprimat in cuno�tinta de cauza. Acordul de vointa al
partilor trebuie sa fie incheiat cu scopul de a produce efecte juridice. De
asemenea, consimtamantul nu trebuie sa fie alterat printr-un viciu de
consimtamant (eroare, dol, violenta, leziune).
In legatura cu consimtamantul, in cazul contractului de vanzare-cumparare, vor
fi expuse urmatoarele situatii:
• pro isiunea unilateral de n are sau de cumparare;
• pro isiunea bilateral de n are cu p rare, promisiuni care pot
precede incheierea valida a contractului de vanzare-cumparare;
• dreptului de preemptiune.
A. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare

Pro isiunea unilateral constituie un contract care consta in promisiunea
proprietarului bunului de a-l vinde unui eventual cumparator, care i�i rezerva
facultatea de a-�i manifesta ulterior, de regula, inlauntrul unui termen,
consimtamantul de a-l cumpara. Promisiunea de vanzare este un contract
unilateral care creeaza obligatii numai in sarcina promitentului.
Ca natura juridica, promisiunea de vanzare este o conventie, un contract
(denumit gre�it din punct de vedere juridic antecontract), care nu transfera
dreptul de proprietate, ci da na�tere la o obligafia de a face, respectiv la un
drept de creanta in persoana beneficiarului, acesta avand posibilitatea de a opta
intre a cumpara sau nu (Lup�an, 2010, p. 13). Fiind un contract unilateral,

promisiunea creeaza obligatii numai in sarcina promitentului �i trebuie sa
contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar
putea executa contractul. (art. 1279 C. civ.)
Promisiunea de vanzare nu reprezinta insa o vanzare, fiind distincta de aceasta
�i nici nu poate produce efectele vanzarii, fiind de fapt un antecontract ( otiu,
2011, p. 29). Daca beneficiarul va opta in sensul cumpararii bunului, dar
promitentul refuza perfectarea contractului, el va avea dreptul sa solicite
executarea obligatiei de catre promitent sau desfiintarea conventiei, cu daune-
interese. Codul civil prevede expres aceasta situatie in art. 1669 C. civ.
"(l) nd una dintre p rfile unei pro isiuni bilaterale de n are refu din oti e care ii
sunt i putabile s incheie contractul pro is, cealalt parte poate cere pronunfarea unei
hot r ri care s fin loc de contract, dac toate celelalte condifii de aliditate sunt
indeplinite (2) Dreptul la acfiune se prescrie in ter en de 6 luni de la data la care contractul
trebuia incheiat (3) Dispozitiile alin. (l) $i (2) se aplicii in mod corespunziitor in cazul
promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumpiirare, dup ca
Cu toate acestea, in cazul promisiunii unilaterale de cumparare se recunoa�te
dreptul proprietarului de a instraina bunul ori de a-l greva cu un drept real caz
in care obligatia promitentului (care dorea cumpararea bunului, dar nu �i-a
putut realiza aceasta intentie) se considera stinsa:
(4) in ca ul pro isiunii unilaterale de cu p rare a unui bun indi idual deter inat, dac ,
ai inainte ca pro isiunea s fi fost executat , creditorul s u instr inea bunul ori
constituie un drept real asupra acestuia "
In cazul in care bunul a fost vandut unei terte persoane sau nu mai exista,
beneficiarul are dreptul doar la daune-interese.
Daca partile au stipulat un termen, iar inauntrul acestuia beneficiarul
promisiunii nu �i-a manifestat optiunea, ulterior el nu il mai poate obliga pe
promitent sa incheie contractul. Doctrina a opinat faptul ca mentionarea in
promisiunea de contracta a datei la care se va incheia contractul promis nu
trebuie sa fie o conditie de validitate a promisiunii, deoarece este posibil ca la
data incheierii promisiunii partile sa nu poata prevedea data exacta a incheierii
contractului promis �i ar fi injust ca aceasta lipsa sa atraga anularea
contractului. Daca partile nu au stabilit un termen, dreptul la actiune prin care
se solicita instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract se va
stinge in termenul general de prescriptie de ani, calculat de la data incheierii
promisiunii de vanzare sau de cumparare. De asemenea, in absenta unui termen
conventional, promisiunea de a instraina un drept tabular nu va fi admisa spre
notare in cartea funciara, ceea ce afecteaza dreptul beneficiarului [art. 906 alin.
(1) C. civ.]
In ceea ce prive�te riscul pieirii fortuite a bunului, acesta va fi suportat de
proprietarul bunului, adica de promitent, deoarece promisiunea de vanzare da
na�tere unei singure obligatii �i aceasta nu presupune transferul dreptului de
proprietate. In cazul in care se incheie vanzarea, ea va avea caracter translativ
de proprietate din momentul incheierii contractului �i numai pentru viitor.
B. Promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vanzare-cumparare

Pro isiunea bilateral (sinalagmatica) de n are cu p rare este un contract
prin care ambele parti se obliga, una ca va vinde, iar cealalta ca va cumpara un
anumit bun la un pret determinat, contract ce va fi perfectat in viitor. ( otiu,
2011, p. 30)
Promisiunea bilaterala este, de asemenea, un antecontract care nu transfera
dreptului de proprietate de la promitent la beneficiar. Daca promitentul-
vanzator nu-�i respecta obligatia stabilita, beneficiarul-cumparator nu poate
cere predarea bunului, deoarece nu e proprietar. Nerespectarea culpabila a
obligatiei de a finaliza incheierea contractului de vanzare de catre una din parti
da celeilalte dreptul la o actiune in rezolutiune, partile fiind obligate sa-�i
restituie tot ceea ce �i-au prestat reciproc, iar partea in culpa va datora �i
despagubiri. ai mult, daca bunul se mai afla in patrimoniul promitentului-
vanzator, aplicand dispozitiile art. 1669 alin. (1)" c nd una dintre p rfile unei
pro isiuni bilaterale de n are refu din oti e care ii sunt i putabile s
incheie contractul pro is, cealalt parte poate cere pronunfarea unei hot r ri
care s fin loc de contract, dac toate celelalte condifii de aliditate sunt
indeplinite
Deosebit de obligatia incheierii in viitor a contractului promis, partile pot sa-
�i asume prin promisiunea de vanzare-cumparare �i alte obligatii, cum ar fi:
plata anticipata a pretului de vanzare convenit, punerea la dispozitia
beneficiarului cumparator a folosintei bunului care formeaza obiectul
promisiunii sau plata unei arvune pentru garantarea indeplinirii obligatiei
asumate �i despagubirea partii vatamate pentru neperfectarea contractului de
vanzare-cumparare (Lup�an, 2010, p. 13). Stipularea unui pret al promisiunii
nu inseamna ca cealalta parte s-a hotarat sa cumpere, dar daca vanzarea se
realizeaza, suma platita reprezinta un avand daca partile nu au convenit altfel
(art. 1670 C. civ.)
Pentru incheierea valida a acestui antecontract, nu se cere o anumita forma,
chiar �i atunci cand contractul de vanzare trebuie incheiat, conform legii, in
forma ad aliditate .
In ceea ce prive�te inscrierea in cartea funciara, potrivit art. 906 C. civ.,
promisiunea de a incheia un contract avand ca obiect dreptul de proprietate
asupra imobilului sau un alt drept in legatura cu acesta se poate nota in cartea
funciara, daca promitentul este inscris in cartea funciara ca titularul dreptului
care face obiectul promisiunii, iar antecontractul, sub sanctiunea respingerii
cererii de notare, prevede termenul in care urmeaza a fi incheiat contractul.
Notarea se poate efectua oricand in termenul stipulat in antecontract pentru
executarea sa, dar nu mai tarziu de 6 luni de la expirarea lui. Promisiunea se va
putea radia, daca cel indreptatit nu a cerut instantei pronuntarea unei hotarari
care sa tina loc de contract, in termen de 6 luni de la trecerea termenului fixat
pentru incheierea lui sau daca, intre timp, imobilul a fost definitiv adjudecat in
cadrul vanzarii silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile
promitentului.
C. Dreptul de preempfiune
Dreptul de preemptiune constituie o forma a promisiunii unilaterale de vanzare
prin care proprietarul unui bun se obliga ca, in cazul in care il va vinde, sa
acorde preferinta unei anumite persoane (beneficiarul promisiunii), la pret egal
�i in conditii egale.
Spre exemplu, proprietarul (locator) se obliga fata de chiria� sa-i acorde
preferinta in cazul in care s-ar decide sa-�i vanda locuinta. O asemenea
obligatie, pentru a fi creatoare de efecte juridice, trebuie sa fie prevazuta expres
in contractul incheiat de parti. In aceasta situatie, promitentul ramane liber sa
vanda sau nu bunul; dar daca se hotara�te sa-l vanda este tinut sa il prefere pe
beneficiar. Daca vinde bunul unei terte persoane prin frauda sau prin
complicitate la frauda din partea tertului achizitor, beneficiarul este indreptatit
sa ceara anularea vanzarii, invocand dreptul sau de preferinta. Daca nu se face
dovada fraudei, beneficiarul pactului are doar un drept la actiune impotriva
promitentului pentru daune-interese. (Lup�an, 2010, p. 14)
Actualul Cod civil a consacrat expres notiunea de preemptiune, legiuitorul
propunand o analiza a naturii juridice, a mecanismului de functionare, a
conditiilor �i efectelor exercitarii acestui drept, acordand, de asemenea,
atentie
�i anumitor aspecte de natura conflictuala: incalcarea acestui drept, concursul
dintre preemptori, pluralitatea de bunuri vandute, exercitarea dreptului de
preemptiune in cadrul executarii silite. Insa nu �i o definitie legala
concludenta, care ar fi eliminat controversele doctrinare mai ales in legatura cu
natura sa juridica. Art. 1730 Noul Cod civ. prevede:
"(1) in condifiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de pree pfiune, nu it
pree ptor, poate s cu pere cu prioritate un bun (2) Dispo ifiile pre entului cod pri itoare
la dreptul de pree pfiune sunt aplicabile nu ai dac prin lege sau contract nu se
stabile�te altfel "
Legiuitorul a precizat izvorul acestui drept, fie de natura legala, fiind instituit
printr-o norma imperativa (Deak, 2006, p. 40), fie de natura contractuala care
aminte�te de pactul de preferinta, caz in care dreptul prioritar la cumparare se
na�te pe baza consimtamantului partilor.
Tn lumina noii reglementari, termenul acordat preemptorului pentru a se decide
este diferit, dupa natura bunului: 10 zile de la notificarea ofertei in cazul
vanzarii de bunuri mobile sau de cel mult 30 de zile in cazul vanzarii de bunuri
imobile. Potrivit aliniatului final al art. 1730, termenul curge in ambele cazuri
de la comunicarea ofertei catre preemptor. In continuare, legiuitorul intervine
expres, specificand faptul ca numai dupa scurgerea acestor termene, bunul
poate fi instrainat unei terte persoane, in caz contrar, aplicandu-se sanctiunea
nulitatii relative a contractului, indiferent daca exista un drept de preemptiune
legal sau conventional (art. 1731 C. civ.).
De asemenea, legiuitorul face distinctie intre titulari ai dreptului legal de
preempfiune �i titulari ai dreptului convenfional de preempfiune. Astfel,
in virtutea preeminentei legii, solutia propusa de Codul civil poate fi u�or
anticipata, totul in functie de deosebirea fundamentala intre dreptul de
preemptiune de natura legala �i dreptul de preemptiune de natura
conventionala: in cazul concursului dintre cei doi, contractual valabil incheiat
va fi cu titularul dreptului legal de preempfiune. Alte situatii determinate de
concursul dintre preemptori dau ca�tig de cauza fie titularului dreptului legal
de preemptiune ales de vanzator (daca existau mai multi), fie titularului
dreptului conventional care a fost cel dintai inscris in cartea funciara1, fie
titularului dreptului conventional de preemptiune care prezinta ca data certa a
vanzarii pe cea mai veche (in cazul unui bun mobil).
Articolul 1739 NCC prezinta lapidar �i sumativ caracterele juridice ale
acestui drept, amintind doar de cel indivizibil �i de cel incesibil. Totu�i,
enumerarea nu este exhaustiva, putand adauga caracterul de ordine publica al
acestui drept, in sensul ca nu se poate renunta la el anticipat, iar partile nu pot
deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la dispozitiile ce
reglementeaza dreptul de preemptiune. (Chirica, 2008, p. 104). La acestea
doctrina a adaugat
�i caracterul temporar, sub dublu aspect: al calitatii persoanei titulare a
acestui drept �i sub aspectul epuizarii lui, dupa ce acest drept a fost exercitat.
Sarcina de lucru 5
a incheia un contract de vanzare-cumparare in forma autentica pentru pretul de 50.000 euro. Ulterior, X incheie cu Z un contract de van
1.2.3. Obiectul contractului

A. Lucrul vandut
Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei vanzatorului,
el trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
A. Lucrul trebuie sii fie in comert (in circuitul civil.) Potrivit art. 1.657 C.
civ., orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori
limitata prin lege sau prin conventie ori testament. Aceasta prevedere consacra
principiul liberei circulatii a bunurilor in sensul ca pot fi vandute numai
lucrurile aflate in circuitul civil.
1
Situatia se aplica atunci cand obiectul contractului de vanzare-cumparare este un bun imobil.
In principiu, toate lucrurile sunt in comert, dar exista �i exceptii:

• Nu pot forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare res nullius,
lucrurile care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului
de proprietate (aerul, lumina soarelui, apa raurilor �.a.);
• Sunt declarate inalienabile bunurile care fac parte din domeniul public
al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.
Constitutia Romaniei prevede: "(3) Bog fiile de interes public ale subsolului, spafiul aerian,
apele cu potenfial energetic alorificabil, de interes nafional, plajele, area teritorial ,
resursele naturale ale onei econo ice �i ale platoului continental, precu �i alte bunuri
stabilite de legea organic , fac obiectul exclusiv al proprietiitii publice (4) Bunurile
proprietate public sunt inalienabile in condifiile legii organice, ele pot fi date in
ad inistrare regiilor autono e ori institufiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate;
de ase enea, ele pot fi date in folosinf gratuit institufiilor de utilitate public ". [art. 136
alin. (3) �i (4)];
ai mult, conform art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, actualizata,
apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de
interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale �i parcuri publice,
porturi �i aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor �i
fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare
�i al marii teritoriale, tarmurile arii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru
rezervatii naturale �i parcuri nationale, monumentele, ansamblurile �i siturile
arheologice �i istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii
sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care,
prin natura lor, sunt de uz sau interes public. Terenurile care fac parte din
domeniul public sunt inalienabile, insesizabile �i imprescriptibile. Ele nu pot
fi introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din
domeniul public.
In conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrare sau in
folosinta �i pot fi inchiriate ori concesionate. [art. 861 alin. (3) C. civ.];
• Prin legi speciale, s-a restrans circulatia bunurilor care constituie
monopol de stat. Aceste bunuri vor putea forma obiectul contractului de
vanzare-cumparare numai in conditiile Legii nr. 31/1996 privind regimul
monopolului de stat, modificata �i completata prin Legea nr. 171/2001.
Astfel, potrivit art. 2 din legea citata, constituie monopol de stat: armamentul,
munitiile �i explozibilii, substantele �i medicamentele care contin stupefiante
etc. Pe langa aceste acte normative, mai amintim si altele care dezvolta
prevederile Legii monopolului de stat, stabilind reguli speciale privind
instrainarea acestor bunuri: Legea 116/1997 pentru ratificarea Conventiei
Europene cu privire la contractul achizitionarii �i detinerii armelor de foc de
catre particulari, Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor,
substantelor �i preparatelor stupefiante �i psihotrope, O.G. nr. 31/1995
privind regimul de producere, circulatie �i comercializare a produselor
farmaceutice.
• Bunurile din patrimoniul cultural national sunt in circuitul civil, insa
scoaterea lor din tara, definitiv sau temporar, de catre persoane fizice sau
juridice se realizeaza numai pe baza unui certificat de export definitiv sau
temporar, emis de oficiile pentru patrimoniul cultural national.
• In legatura cu circulatia metalelor �i pietrelor pretioase, legea nr.

182/2000 privind protejarea patrimoniului national mobil impune anumite
restrictii. De exemplu, art. 37 dispune:
"(l) Scoaterea peste frontier a bunurilor culturale obile constituie operafiune de export,
care poate fi te porar sau definiti (2) Exportul te porar sau definiti al bunurilor culturale
obile clasate sau neclasate se efectuea nu ai pe ba a certificatului de export (3)
ertificatul de export a fi e is de ser iciile publice deconcentrate ale Ministerului ulturii
�i cultelor, in condifiile pre entei legi (4) Exportul te porar pentru bunurile culturale obile
clasate in te aur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de ad inistrare, a fi
a i at de o isia Nafional a Mu eelor �i olecfiilor �i a fi aprobat de inistrul culturii �i
cultelor (5) Scoaterea din far , pe orice cale, a bunurilor culturale obile pentru care nu s a
obfinut certificatul de export te porar sau definiti , eliberat in condifiile legii, constituie
operafiune de export ilegal."
• O alta limitare privind instrainarea unor bunuri este prevazuta de art.

627 C. civ. ale carui dispozitii reglementeaza expres clauza de inalienabilitate,
potrivit careia prin conventie sau testament se poate interzice instrainarea unui
bun, insa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani �i daca exista un interes
serios �i legitim. Termenul incepe sa curga de la data dobandirii bunului
• Legea nr. 95/2006 actualizata privind reforma in domeniul sanatatii prevede
in cadrul Capitolului TT, art. 144 ca "donarea �i transplantul de organe,
fesuturi
�i celule de origine u an nu pot face obiectul unor acte �i fapte juridice (in
scopul obfinerii unui folos aterial sau de alt natur ) ", implicit aceste organe
sau tesuturi umane nu vor putea constitui obiect al unui contract de vanzare-
cumparare.
Sanctiunea incheierii unui contract de vanzare al carui obiect este un bun scos
din circuitul civil sau care se afla intr-una din situatiile expuse mai sus, este
nulitatea absoluta.
Sarcina de lucru 6
X este chiria� al unei locuinte restituite fostului proprietar conform legii nr. 112/1995. Y mo�tenitoru
50.000 euro. Z il cheama in judecata pe X pentru evacuarea sa din imobil, in considerarea calitatii sale d
B. Lucrul trebuie s existe in pre ent sau s poat exista in iitor

Potrivit art. 1659 C. civ.,
,,dac in o entul n rii unui bun indi idual deter inat acesta pierise in intregi e,
contractul nu produce niciun efect Dac bunul pierise nu ai in parte, cu p r torul care nu
cuno�tea acest fapt in o entul n rii poate cere fie anularea n rii, fie reducerea
corespun toare a prefului."
Riscul pieirii totale sau partiale a bunului apartine vanzatorului, caci daca
bunul a pierit sau chiar nici nu a existat, prestatia vanzatorului ramane fara
obiect, fapt care atrage �i lipsa cauzei obligatiei cumparatorului. In cazul in
care bunul a existat �i a pierit partial, cumparatorul are posibilitatea legala de
a solicita fie anularea contractului (nu rezolutiunea lui), fie o reducere a
pretului proportionala cu pierderea suferita. Aceea�i solutie devine aplicabila �i
in cazul in care mai multe obiecte formeaza obiectul contractului �i doar unele
au pierit la momentul incheierii contractului ( otiu, 2011, p. 48). Optiunea
facuta de cumparator nu trebuie sa fie abuziva, in sensul ca va renunta la
contract atunci cand bunul a devenit impropriu scopului pentru care a fost
achizitionat.
Conform art. 1228 C. civ. in lipsa unei prevederi legale contrare, contractele
pot purta �i asupra bunurilor viitoare, cu exceptia mo�tenirilor nedeschise,
care nu pot forma obiect al unei vanzari, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Daca obiectul vanzarii il constituie un bun viitor, cumparatorul va dobandi
proprietatea asupra lui in momentul in care bunul s-a realizat sau in momentul
individualizarii (cazul bunurilor de gen) lor de catre vanzator. Daca bunul nu se
va realiza, nu se va produce nici un efect, dar daca nerealizarea bunului se
datoreaza culpei vanzatorului, acesta va plati daune-interese. In cazul realizarii
partiale a bunului, cumparatorul poate opta intre solicitarea unei reduceri
corespunzatoare a pretului, fie solicita desfiintarea vanzarii. Daca vanzarea are
caracter aleatoriu, iar cumparatorul �i-a asumat riscul nerealizarii bunului sau
genului limitat, el va suporta �i riscul contractului �i va ramane obligat la
plata
pretului (cazul cumpararii unei recolte viitoare de pe un anumit teren al
vanzatorului).
C. Lucrul trebuie s fie deter inat sau deter inabil, licit �i posibil
Potrivit art. 1226 C. civ. obiectul obligatiei, sub sanctiunea nulitatii absolute,
trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil �i licit. Bunurile certe se
determina prin trasaturi proprii (de exemplu, o constructie este determinata prin
indicarea localitatii in care este situata, a strazii, numarului, dimensiunilor,
vecinatatilor, materialului din care este construita, cu ce este acoperita �.a.,).
Daca bunul vandut este un bun de gen, determinarea se va face prin aratarea
speciei (grau, porumb), cantitatii, calitatii �.a.
Bunul vandut trebuie sa fie �i posibil din punct de vedere fizic (material) �i
juridic; nimeni nu se poate obliga la imposibil (imposibilitatea se apreciaza in
abstracto, trebuind sa fie absoluta �i de neinvins pentru oricine). De
asemenea, bunul trebuie sa fie licit �i corespun tor regulilor de oral

(Lup�an, 2010, p.
16). Daca obiectul contractului este imoral, acest lucru va atrage nulitatea
absoluta a acestuia. Practica judiciara a decis in acest sens ca daca se

dovede�te reaua-credinta a cumparatorului care a �tiut ca obiectul vanzarii
provine din contrabanda, in caz de confiscare a lucrului, el nu mai poate
solicita restituirea pretului platit.
D. Lucrul ndut trebuie s fie proprietatea n torului
Aceasta conditie rezulta din caracterul translativ de proprietate al contractului
de vanzare, pentru validitatea sa, fiind necesar ca vanzatorul sa fie proprietarul
lucrului individual determinat care formeaza obiectul contractului. Codul civil
reglementeaza situatiile in care bunul apartine altei persoane, sub denumirea de
vanzarea bunului altuia, in cadrul art. 1863-1864 C. civ.
Exista urmatoarele posibilitati: sa fie efectuata in cuno�tinta de cauza de
ambele parti, sau in imprejurari in care atat vanzatorul cat �i cumparatorul ori
numai unul din ei nu �tia ca bunul vandut apartine altei persoane. Codul civil
roman de la 1864, de�i elaborat dupa sistemul Codului civil francez, el nu a
mai reprodus dispozitiile art. 1599 C. civ. fr. referitoare la vanzarea lucrului
altuia, care prevede clar �i tran�ant ca vanzarea bunului altuia este nula,
mentinand insa principiul transmiterii dreptului de proprietate prin insu�i
acordul de vointa ce marcheaza �i incheierea contractului. In aceste conditii,
s- a pus problema daca, in dreptul civil roman vanzarea lucrului altuia este sau
nu este valabila.
Situatia este clara in cazul vanzarii unor bunuri viitoare sau de gen, caci
momentul transferului dreptului de proprietate coincide cu momentul
individualizarii sau realizarii bunurilor viitoare.
Daca obiectul il constituie un bun individual determinat �i daca acesta se afla
in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat
sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre
cumparator. Proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul
dobandirii bunului de catre vanzator sau al ratificarii contractului de vanzare de
catre proprietar, daca din lege sau din vointa partilor nu rezulta contrariul. In
situatia in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre
cumparator, acesta din urma poate solicita rezolutiunea contractului, restituirea
pretului �i, daca este cazul, daune-interese.
Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna �i ulterior nu

asigura transmiterea proprietatii intregului bun catre cumparator, acesta din
urma poate cere, pe langa daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului
proportional cu cota-parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului
in cazul in care nu ar fi cumparat daca ar fi �tiut ca nu va dobandi proprietatea
intregului bun.
B. Pretul
Preful este obiectul prestatiei cumparatorului, constand intr-o suma de bani
care corespunde valorii lucrului vandut. In lipsa unui pret, vanzarea este nula
absolut, deoarece obligatia cumparatorului nu are obiect, iar obligatia
vanzatorului este lipsita de cauza. (Lup�an, 2010, p. 17)
Ca element de validitate a vanzarii, pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:
A. Preful trebuie s fie fixat intr o su de bani
Aceasta conditie este prevazuta de art. 1660 alin. (1) C. civ. A�adar, este de
esenta vanzarii ca pretul sa constea intr-o suma de bani. In cazul locatiunii �i
antreprizei, pretul poate consta in alte bunuri sau prestatii, aceasta solutie
nefiind acceptata pentru a mentine natura juridica a unei vanzari. Astfel daca
vanzarea se face in schimbul unui lucru, suntem in prezenta unui contract de
schimb ori daca in schimbul proprietatii unui lucru se stabile�te doar o
obligatie de intretinere a celui care a instrainat bunul, va fi un contract de
intretinere.
O situatie deosebita se inregistreaza atunci cand exista o prestatie mixta, in
sensul ca in schimbul dreptului de proprietate transmis, se plate�te o suma de
bani �i exista �i o prestatie care consta intr-o obligatie de intretinere. Pentru
determinarea naturii juridice, trebuie stabilit care este obligatia principala.
Daca obligatie principala este plata unei sume de bani, contractul va fi de
vanzare-cumparare, iar daca obligatia principala va fi prestarea intretinerii,
atunci �i contractul va fi unul similar (Chirica, 2008, pp. 205-206). Doctrina a
emis mai multe teorii in legatura cu natura contractului de vanzare cu clauza de
intretinere, cea mai fundamentata �i sustinuta fiind cea potrivit careia
valoarea pretului platit va fi raportata la valoarea bunului, nu la valoarea
cuantumului intretinerii, care este aleatorie. A�adar, va fi un contract de
vanzare atunci cand
prestatia remuneratorie este de cel putine jumatate din valoarea bunului
instrainat, in caz contrar fiind in prezenta unui contract de intretinere.
B. Preful trebuie s fie deter inat sau deter inabil
Potrivit art. 1660 alin. (2), raportat la art. 1661 C. civ., pretul trebuie sa fie
determinat sau cel putin determinabil. In primul caz, cuantumul lui este stabilit
de parti in momentul incheierii contractului, iar in cazul pretului determinabil,
vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila
daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi
determinat ulterior, dar nu mai tarziu de data platii �i care nu necesita un nou
acord de vointa al partilor. Pentru ca pretul sa fie determinabil este necesar ca
stabilirea lui sa se faca pe baza elementelor existente in contract
p �i mai inainte
de plata .
1
u
Pretul poate fi determinat �i de catre una sau mai multe ersoane desemnate
potrivit acordului partilor. Atunci cand persoanele astfel desemnate nu
determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni
de la incheierea contractului, la cererea partii interesate, pre�edintele
judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in
camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru determinarea
pretului. Remuneratia expertului se plate�te in cote egale de catre parti. In
cazul nedeterminarii pretului in termen de un an de la incheierea contractului,
vanzarea este nula (nulitate absoluta), afara de cazul in care partile au convenit
un alt mod de determinare a pretului (art. 1662 C. civ.).
1
Ca exemplu, partile pot conveni ca plata sa se faca la pretul curent, la termenul prevazut in functie de cotatia la
bursa a produsului.
Cu privire la posibilitatea de determinare a pretului, legiuitorul a prevazut la

art. 1664 C. civ. situatia in care, de�i lipse�te determinarea expresa a
pretului, vanzarea ramane valabila:
"Preful n rii este suficient deter inat dac poate fi stability potri it i prejur rilor (2)
nd contractul are ca obiect bunuri pe care n torul le inde in od obi�nuit, se pre u
c p rfile au a ut in edere preful practicat in od obi�nuit de n tor (3) in lips de
stipulafie contrar , n area unor bunuri al c ror pref este stabilit pe piefe organi ate este
presupus a se fi incheiat pentru preful ediu aplicat in iua incheierii contractului pe piafa
cea ai apropiat de locul incheierii contractului Dac aceast i a fost nelucr toare, se
fine sea a de ulti a i lucr toare "
Exista �i situatii in care pretul poate fi stabilit �i de catre lege. De exemplu, in
cazul locuintelor construite din fondurile statului �i vandute potrivit
dispozitiilor cuprinse in Decretul-lege nr. 61/1990 �i in Legea nr. 85/1992.
C. Preful trebuie s fie sincer �i serios
Pretul trebuie sa fie sincer, adic atunci cand cuantumul lui, mentionat in
contract, este cel real �i nu fictiv sau simulat. In acest sens dispozitiile art. 1665
C. civ. reflecta seriozitatea �i valoarea reala a pretului ca prestatie a
cumparatorului:
"V n area este anulabil atunci c nd preful este stabilit f r intenfia de a fi pl tit De
ase enea, dac prin lege nu se pre ede altfel, n area este anulabil c nd preful este intr
at t de disproporfionat faf de aloarea bunului, inc t este e ident c p rfile nu au dorit s
consi t la o n are."
Se observa ca, fata de dispozitiile Codului civil de la 1864, actualul Cod civil
sanctioneaza cu nulitatea relativa cazul in care preful nu este serios, fiind
vadita disproportia dintre cuantumul lui �i valoarea reala a bunului. De
asemenea, dezechilibru dintre prestatii poate fi �i consecinta leziunii, viciu de
consimtamant apreciat in functie de cauza contractului, caz in care sunt
aplicabile dispozitiile art. 1221 C. civ., sanctiunea fiind tot nulitatea relativa.
Aceasta noua conceptie a legiuitorului se bazeaza pe doua aspecte practice,
care au fost luate in considerare. Pe de o parte, s-a avut in vedere faptul ca
interesul ocrotit este unul particular (motivandu-se sanctiunea nulitatii
relative), iar pe de alta parte s-a realizat corelarea cu dispozitiile Codului fiscal
ce permit calcularea impozitului datorat nu in functie de pretul declarat, ci in
functie de valoarea minimala stabilita ca fiind aplicabila pe o anumita piata
determinata geografic1. ( otiu, 2011, p. 55)
Stabilirea situatiei in care pretul este considerat neserios constituie o situatie de
fapt, iar instanta va aprecia in functie de probele administrate. Pretul poate fi
ori superior, ori inferior raportat la valoarea bunului vandut, partile fiind cele
1
Art. 771 alin. (4) din Codul fiscal actualizat (cu privire la transferul proprietafilor imobiliare din
patrimoniul personal) prevede: "l po itul pre ut la alin (l) �i (3) se calculea la aloarea declarat de
p rfi in actul prin care se transfer dreptul de proprietate sau de e br intele sale in ca ul in care aloarea
declarat este inferioar alorii orientati e stabilite prin experti a intoc it de ca era notarilor publici,
i po itul se a calcula la ni elul alorii stabilite prin experti , cu excepfia tran acfiilor incheiate intre rude
ori afini p n la gradul al ll lea inclusi , precu �i intre sofi, ca in care i po itul se calculea la aloarea
declarat de p rfi in actul prin care se transfer dreptul de proprietate (5) a erele notarilor publici or
actuali a cel pufin o dat pe an experti ele pri ind aloarea de circulafie a bunurilor i obile, care or fi
co unicate la direcfiile teritoriale ale Ministerului Finanfelor Publice."
care vor stabili cuantumul lui, echivalenta dintre cele doua aspecte fiind una
relativa. In aceasta situatie, s-a stabilit ca nu trebuie sa se confunde
neseriozitatea pretului cu vilitatea lui (pret lezionar), sanctiunea aplicabila fiind
diferita.
Sarcina de lucru 7
X a instrainat lui Z, prin act autentic, imobilul proprietatea sa, casa �i teren, in schimbul unui
1.2.4. Cauza contractului
au a contractului de vanzare-cumparare este un element constitutiv in

structura sa �i o conditie de validitate a acestuia �i se compune din doua
elemente: scopul direct (imediat) �i scopul indirect (mediat). Scopul direct al
vanzatorului este primirea pretului in schimbul instrainarii bunului, iar al
cumparatorului dobandirea bunului in schimbul platii pretului. Scopul direct
este un element abstract, invariabil �i obiectiv (cauza juridica a obligatiei).
Scopul indirect il constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea
consimtamantului de a incheia contractul. Altfel spus, scopul indirect vizeaza
nevoile pe care vanzatorul �i le va satisface din pretul obtinut, iar
cumparatorul cu bunul dobandit. Scopul indirect apare ca un element concret,
variabil �i subiectiv in fiecare contract de vanzare-cumparare. (Lup�an,
Cauza trebuie sa existe, a�a cum rezulta �i din prevederile art. 1236 alin. (1)
C. civ.: "cau a trebuie s existe, s fie licit �i oral . Lipsa cauzei atrage
nulitatea relativa a contractului, cu exceptia cazului in care contractul a fost
gre�it calificat �i poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicita sau
imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna sau, in caz
contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, trebuia s-o
cunoasca. In ceea ce prive�te dovada cauzei, legiuitorul stabile�te o
prezumtie relativa a existentei cauzei, ce poate fi rasturnata prin proba contrara.
Cauza trebuie sa fie licit , in sensul ca scopul urmarit de parti sa fie in
concordanta cu dispozitii legale �i sa nu contravina bunelor moravuri sau
ordinii publice. Frauda la lege reprezinta un caz particular de cauza ilicita a
contractului �i intervine in cazul in care contractul constituie pentru parti
mijlocul de a eluda aplicarea unei norme legale imperati ve (art. 1237 �i art.
1238 C. civ.).
Trebuie retinut ca in materia cauzei ilicite �i imorale, sanctiunea va fi
nulitatea absoluta numai atunci cand ea este comuna ambelor parti, in caz
contrar, trebuie ca cealalta parte sa o fi cunoscut sau, dupa imprejurari, sa fi
trebuit sa o cunoasca.
Cauza trebuie sa fie �i oral , adica scopul actului juridic sa corespunda
bunelor moravuri. In practica judiciara, s-a statuat ca vanzarea intre concubini
nu este valabila daca se dovede�te o cauza imorala, de exemplu cea a
mentinerii starii de concubinaj. Dupa cum s-a mai precizat, cauza imorala
atrage �i ea nulitatea absoluta a contractului daca este comuna ambelor parti
sau in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, ar fi
trebuit sa o cunoasca.
1.3. Obligafiile vanzatorului

1.3.1. Precizari prealabile despre efectelor contractului, obligafiile vanzatorului
Prin efectele contractului de vanzare se inteleg obligatiile pe care acesta le
creeaza in sarcina celor doua parti, efecte pe care partile le vizeaza.
In legatura cu efectele acestui contract sunt incidente urmatoarele aspecte:
- potrivit principiului pacta sunt ser anda �i a art. 127 0 alin. (1) C. civ.,
contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante;
- clauzele prevazute de parti in contract vor fi respectate intocmai, cat timp
nu se abat de la alte norme legale (contractul este legea partilor);
- contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din
cauze legale, a�adar revocarea unilaterala a contractului de vanzare nu
este posibila;
- conform art. 1280 C. civ. care consacra principiul relativitatii efectelor
contractului, acesta produce efecte numai intre partile contractante, cu
respectareaconditiilor legale, neputand nici sa profite, nici sa prejudicieze
pe altii;
- in cazul in care anumite clauze sunt indoielnice, acestea se interpreteaza
in favoarea cumparatorului (art. 1671 C. civ.), cu exceptia contractelor
incheiate cu consumatorii �i contractelor de adeziune, caz in care, conf.
e
art. 1269 alin. (2) C. civ. interpretarea se face in favoarea c lui care se
obliga;
- d obligate sa i�i execute prestatiile asumate in contract, chiar
partile sunt
�i atunci can executarea contractului a devenit mai oneroasa;
- legiuitorul a introdus ca noutate institutia impreviziunii. Principiul
impreviziunii este reglementat de Codul Civil la art.a1271. Astfel, daca
"executarea contractului a de enit excesi de onero s din cau a unei
schi b ri excepfionale a i prejur rilor care ar face dit injust
obligarea debitorului la executarea obligafiei", instanta poate sa dispuna
fie adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti
pierderile �i beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor, fie
stabile�te. Aceste dispozitii sunt aplicabile numai daca sunt respectate a

4 conditii1.
Potrivit art. 1672 C. civ., obligatiile principale ale vanzatorului sunt:
1. sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;
2. sa predea bunul;
3. sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii �i viciilor bunului.
Pe langa aceste obligatii principale, partile pot stipula �i alte obligatii cu
conditia ca acesta sa fie licite �i morale. In vederea protejarii cumparatorului
ignorant, evidentiem �i alte obligatii accesorii care incumba vanzatorului:
✓ obligatia de informare;
✓ obligatia de consiliere;
✓ obligatia de securitate.
Sarcina de lucru 8
Plecand de la dispozitiile Legii nr. 296/2004, a Ordonanta Guvernului nr.
21/1992 actualizata privind protectia consumatorilor, a Legii nr. 245/2004,
argumenteaza in ce consta cele trei obligatii accesorii amintite mai sus.
1.3.2. Obligafia de a transmite proprietatea bunului sau dreptului vandut

In materia contractului de vanzare, aceasta obligatie reprezinta o noutate (art.
1672 C. civ.), in sensul prevederii ei exprese. Raportat la art. 1673 �i art.
1674, transmiterea proprietatii de la vanzator la cumparator se realizeaza de
drept din momentul inchei erii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat
ori pretul nu a fost platit inca. Odata cu proprietatea, cumparatorul
dobande�te toate drepturile �i actiunile accesorii ce au apartinut
vanzatorului.
Regulile cu privire la transmiterea proprietatii bunului prevazute de Codul civil
au caracter supletiv, putand fi modificate potrivit vointei partilor.
Riscul pieirii fortuite a lucrului vandut, ca regula generala, este suportat de
catre proprietarul bunului la momentul pieirii fortuite, conform principiului res
perit do ino. Cu privire la acest aspect, codul civil actual prevede o regula no
ua in cazul contractelor translative de proprietate, �i anume, art. 1274
dispune:
1
Acestea sunt: a) schimbarea imprejurarilor a survenit dupa incheierea contractului; b) schimbarea
imprejurarilor nu putea fi avuta in vedere in mod rezonabil in momentul incheierii contractului; c) debitorul nu
�i-a asumat riscul imprejurarilor �i nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca �i-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil �i cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile �i
echitabile a contractului.
"in lips de stipulafie contrar , c t ti p bunul nu este predat, riscul contractului r ne in

sarcina debitorului obligafiei de predare, chiar dac proprietatea a fost transferat
dob nditorului in ca ul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligafiei de predare pierde
dreptul la contraprestafie, iar dac a pri it o, este obligat s o restituie."
Prin urmare, in cazul vanzarii unui bun individual determinat, chiar daca odata
cu incheierea contractului, in principiu, se transmite �i proprietatea supra
bunului vandut, nu din acest moment trec asupra cumparatorului riscurile
pieirii fortuite a bunului. Transmiterea lor este conditionata de predarea
efectiva a bunului de la vanzator la cumparator. Cu toate acestea, cumparatorul
pus in intarziere cu privire la predarea bunului preia riscul pieirii fortuite a
bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit �i
daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp. In aceste situatii,
cumparatorul datoreaza pretul stabilit de parti, chiar daca lucrul pierit nu-i
va mai putea fi predat. ( otiu, 2011, p. 62)
Conform art. 1678 C. civ. atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen,
proprietatea se transfera cumparatorului numai dupa individualizarea acestora
prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau
impus de natura bunului. Daca aceste bunuri pier fortuit pana la momentul
predarii, cel care va suporta riscul pieirii fortuite va fi vanzatorul �i nu va
putea fi eliberat de obligatia de predare.
1.3.3. Obligafia de predare a bunului vandut �i de conservare a acestuia pana la predare

Prin predarea bunului de catre vanzator se intelege ppunerea bunului la
dispozitia cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa
imprejurari, pentru exercitarea libera �i neingradita a posesiei. (art. 1685 C.
civ.)
Predarea bunului nu are semnificatia transmiterii dreptului de proprietate, ci a
detentiei. Si cu privire la aceasta obligatie, normele civile sunt supletive, partile
putand deroga dispozitiile cuprinse intre art. 1685-1694.
Obligatia de a preda bunul se intinde �i la accesoriile sale, precum �i la tot
ce este destinat folosintei sale perpetue, dar este insotita �i de predarea
titlurile �i documentele privitoare la proprietatea sau folosinta bunului. Pana
la predarea
bunului, vanzatorul este obligat sa de a conserva bunul pentru ca acesta sa
poata fi predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului.
Bunuri Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispozitia
imobile cumparatorului, liber de orice bunuri ale vanzatorului (art. 1687 C. civ.)
/mobile Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materiala, fie prin
remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care permite
cumparatorului preluarea in orice moment. Daca bunul se afla deja in posesia
cumparatorului cu alt titlu, simplul consimtamant face ca predarea sa i�i
produca efectele.
In cazul bunurilor mobile incorporale predarea se face prin re iterea titlurilor
(de exemplu, recipise, chitante, tichete).
Bunuri
In cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de predare
chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate,
de gen
afara numai daca lotul era anume prevazut in conventie.
Unde? Locul predarii - Predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in
momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor
ori, in lipsa acesteia, din uzante. (art. 1689 C. civ.)
Starea bunului - Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in
momentul incheierii contractului. In cuprinsul contractului, i se pune in vedre
cumparatorului obligatia de a verifica starea bunului in momentul incheierii
contractului, chiar daca predarea lui se va face la o data ulterioara:
,, u p r torul are obligafia ca i ediat dup preluare s erifice starea
bunului potri it u anfelor". Daca in urma verificarii sunt descoperite vicii,
cumparatorul trebuie sa-l informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere.
In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul �i-a executat obligatia de
predare. Raman aplicabile dispozitiile privind vanzarea bunului cu vicii
ascunse.
in cazul bunurilor de gen sau cele viitoare - acestea se vor preda in
cantitatea �i calitatea convenite. Potrivit art. 1486 C. civ., daca obligatia are
ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce vor fi
predate. El insa nu este liberat decat prin predarea unor bunuri de calitate cel
putin medie.
Momentul predarii - In lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea
Cand? bunului de indata ce pretul este platit. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari
cunoscute cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se poate
face decat dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca
predarea sa aiba loc la expirarea acelui termen. Cumparatorul nu poate solicita
de la vanzator predarea bunului, daca el nu a facut plata pretului. Daca
Cheltuielile
vanzatorul nu a prevazut un termen de plata a pretului, atunci acesta are drept
de retentie asupra bunului vandut, pana cand cumparatorul executa plata,
aceasta situatie justificandu-se prin caracterul sinalagmatic al contractului de
vanzare. Aceea�i situatie de vine aplicabila �i atunci cand, de�i a fost
prevazut un termen de plata, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile
acordate vanzatorului s-au diminuat.
Cheltuielile predarii - cantarire, masurare, numarare - sunt in sarcina
vanzatorului, cele de ridicare in sarcina cumparatorului, daca partile nu au
convenit altfel.
In caz de neexecutare (totala sau partiala) a obligatiei de predare a bunului de
catre vanzator, cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare a
contractului sau poate cere rezolutiunea contractului cu daune-interese sau
executarea in natura a contractului.
1.3.4. Obligafia vanzatorului de garanfie contra evicfiunii1 (art. 1337- 1351 C. civ.).
Nofiunea de e icfiune Prin e icfiune se intelege pierderea in tot sau in parte a
proprietatii bunului cumparat sau tulburarea cumparatorului in exercitarea
prerogativelor de proprietar ca urmare a valorificarii de catre vanzator sau de
catre o terta persoana a unui drept care exclude, in tot sau in parte, dreptul
cumparatorului asupra acelui bun. (Lup�an, 2011, p. 22)
Vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator impotriva
evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a
bunului vandut [art. 1695 alin. (1) C. civ.]. Obligatia se justifica prin aceea
ca el trebuie sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a-i asigura cumparatorului
stapanirea lini�tita a lucrului vandut, fiind vazuta ca o prelungire in timp a
obligatiei de transmitere a dreptului de proprietate. otiv pentru care
vanzatorul este obligat sa il apere pe cumparator de eventualele tulburari,
deposedari care ar putea avea drept efect pierderea partiala sau totala a bunului.
( otiu, 2011, p. 68)
Evictiunea i�i are sorgintea, de regula, in fapta unei terfe persoane, iar,
uneori, �i in fapta personala a vanzatorului. Potrivit art. 1695 alin. (2) �i
(3)
C. civ.:
"(2) Garanfia este datorat i potri a e icfiunii ce re ult din pretenfiile unui terf nu ai
dac acestea sunt inte eiate pe un drept n scut anterior datei n rii �i care nu a fost
adus la cuno�tinfa cu p r torului p n la acea dat (3) De ase enea, garanfia este
datorat i potri a e icfiunii ce pro ine din fapte i putabile n torului, chiar dac acestea s au
i it ulterior n rii."
De regula, evictiunea rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva,
prin care se consacra dreptul tertului asupra bunului care a format obiectul
contractului de vanzare-cumparare �i de care cumparatorul a fost deposedat.
Evictiune poate fi de drept sau de fapt.
I. Garanfia contra evicfiunii provenite din fapta proprie a vanzatorului

Garanfia este datorat i potri a e icfiunii ce pro ine din fapte imputabile vanziitorului,
chiar dac acestea s au i it ulterior n rii. [art. 1695 alin. (3) C. civ.]."
Prin fapt imputabil vanzatorului se intelege orice fapt sau act anterior vanzarii,
dar ascuns cumparatorului, sau ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract,
savar�it de vanzator sau de succesorii sai universali sau cu titlu universal, de
natura sa il tulbure pe cumparator in lini�tita folosinta a bunului.
Excepfia de In acest caz este irelevant daca tulburarea este de fapt sau de drept. Intr-o
garanfie asemenea situatie, cumparatorul se va apara prin invocarea unei exceptii
personale, numita excepfie de garanfie, conform careia ,,cine trebuie s
garante e pentru e icfiune nu poate s e ing " (art. 1696 C. civ.)
Vanzatorul nu-l poate evinge pe cumparator nici direct, nici indirect �i nici in
urma dobandirii unei noi calitati pe care nu o avea in momentul vanzarii.
Aceasta obligatie este una patrimoniala, deci se transmite �i succesorilor
1
Termenul de evictiune provine din latinescul e ictio, onis care insemna deposedare.
universali �i cu titlu universal ai celui defunct, cu exceptia celor cu titlu

particular.
Obligatia de garantie vizeaza atat tulburarea directa, cat �i pe cea indirecta
realizata prin intermediul unui tert. De asemenea, legiuitorul permite partilor sa
modifice sau chiar sa inlature (conventional) garantia contra evictiunii, dar cu
stabilirea numitor limite. In acest sens, art. 1698 �i 1699 C. civ. prevad ca
partile pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de garantie, putand
chiar conveni sa-l exonereze pe vanzator de orice garantie contra evictiunii.
Stipulatia prin care obligatia de garantie a vanzatorului este restransa sau
inlaturata nu-l exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia
cazului in care cumparatorul �i-a asumat riscul producerii evictiunii.
Chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nicio garantie, el raspunde
totu�i de evicfiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal ori de
cea provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a
ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
II. Garanfia contra evicfiunii provenite din fapta unui terf

Potrivit art. 1695 alin. (2):
"Garanfia este datorat i potri a e icfiunii ce re ult din pretenfiile unui terf nu ai dac
acestea sunt inte eiate pe un drept n scut anterior datei n rii �i care nu a fost adus la
cuno�tinfa cu p r torului p n la acea dat "
Rezulta ca in cazul tulburarilor de fapt din parte unui tert nu atrage obligatia de
garantie a vanzatorului, caci in aceste situatii, cumparatorul se poate apara
singur prin intermediul actiunilor posesorii sau in revendicare. In cazul in care
tertul invoca un drept asupra bunului, intervine obligatia vanzatorului de
garantie.
ondifiile de existenf a obligafiei de garanfie contra e icfiunii:
a. sa fie vorba de o tulburare de drept;
b. cauza evictiunii provocata de tert cumparatorului sa fie a nterioara vanzarii;
c. cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.
a. Sa fie vorba de o tulburare de drept

Dupa cum s-a precizat deja, vanzatorul nu poate fi tinut raspunzator pentru
simpla tulburare de fapt a cumparatorului care nu are un temei juridic.
Dreptul invocat de tert poate fi un drept real (de proprietate, uzufruct, servitute
nedeclarata, de ipoteca sau privilegii) sau un drept de creanta (vanzatorul nu ii
comunica respectivului cumparator despre contractul de locatiune incheiat
anterior cu X). Vanzatorul, indiferent de buna sau reaua-credinta, este obligat
sa garanteze pentru evictiune in aceste situatii.
b. Cauza evictiunii provocata de tert cumparatorului sa fie anterioara vanzarii
Vanzatorul nu raspunde de imprejurari ulterioare incheierii contractului �i

predarii lucrului, exceptie facand situatia in care evictiunea provine dintr-un
fapt personal al instrainatorului. ai mult, vanzatorul nu raspunde nici pentru
uzucapiunea inceputa anterior incheierii contractului, dar desavar�ita ulterior,
deoarece cumparatorul devenit proprietar avea posibilitatea sa intrerupa cursul
prescriptiei achizitive. (Lup�an, 2010, p. 22)
c. cauza evicfiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator
In cazul in care evictiunea i-a fost comunicata, cumparatorul a cumparat pe
riscul sau. Sarcina probei cunoa�terii evictiunii de catre cumparator revine
celui care pretinde aceasta (vanzatorului), care dore�te sa fie exonerat de
obligatia de garantie pentru fapta tertului.
Sarcina de lucru 9
Ce conditii trebuie indeplinite pentru a se antrena raspunderea vanzatorului
pentru evictiunea rezultand din fapta unui tert?
Modul de funcfionare a obligafiei de garanfie contra e icfiunii In cazul in care

cumparatorul este pe cale de a fi evins, el este dator sa-l cheme in garantie pe
vanzator in procesul intentat de tertul reclamant.
Pe langa chemarea in garantie a vanzatorului in procesul intentat de tert,
cumparatorul are �i o alta posibilitate, �i anume, are deschisa calea unei
actiuni directe (in dezdaunare) impotriva vanzatorului. In aceasta situatie, insa,
cumparatorul se expune la pierderea pretului, a daunelor-interese �i a
cheltuielilor de judecata, daca vanzatorul face dovada ca ar fi avut mijloace
potrivnice, necunoscute de cumparator, pentru a respinge pretentiile tertului -
exceptia procesului rau condus. (Lup�an, 2010, p. 23). In acest sens sunt �i
dispozitiile art. 1705 C. civ.:
"(1) u p r torul che at in judecat de un terf care pretinde c are drepturi asupra
lucrului ndut trebuie s l che e in cau pe n tor in ca ul in care nu a f cut o, fiind
conda nat printr o hot r re intrat in puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garanfie
dac n torul do ede�te c existau oti e suficiente pentru a se respinge cererea (2)
u p r torul care, f r a exista o hot r re judec toreasc , a recunoscut dreptul terfului
pierde dreptul de garanfie, afar de ca ul in care do ede �te c nu existau oti e suficiente
pentru a i piedica e icfiunea."
In concluzie, atata vreme cat evicfiunea nu s-a produs, vanzatorul nu trebuie
sa comita nici un fapt sau act juridic care ar putea sa-l tulbur pe cumparator
(obligatie de a nu face). Ea incumba atat vanzatorului, cat �i succesorilor sai.

Daca evicfiunea este pe cale sa se produca, in sensul ca un tert a invocat un
anumit drept asupra bunului �i l-a actionat in judecata pe cumparator,
vanzatorul are obligatia de a-l apara impotriva pretentiilor tertului, fiind o
obligatie de a face. Daca evictiunea s-a produs, vanzatorul este raspunzator de
daune (obligatie de a da).
Efectele obligafiei de garanfie contra evicfiunii
Evicfiunea totala. Evictiunea este total in situatia in care cumparatorul pierde
in intregime proprietatea asupra lucrului care a format obiectul vanzarii-
" u p r torul poate cere re olufiunea n rii dac a fost e ins de intregul
bun sau de o parte a acestuia indeajuns de inse nat inc t, dac ar fi
cunoscut e icfiunea, el nu ar ai fi incheiat contractul Odat cu re olufiunea,
cu p r torul poate cere restituirea prefului �i repararea prejudiciului
suferit." Potrivit art. 1700 C. civ. (enuntat anterior), in caz de evictiune
totala, cumparatorul poate solicita rezolutiunea contractului, producandu-se
urmatoarele efecte:
1. Vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul, caci, de vreme ce
cumparatorul a fost evins, detinerea pretului de catre vanzator este lipsita de
cauza. Nu se tine cont de faptul ca valoarea bunului a scazut, indiferent de
cauze, vanzatorul fiind obligat sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la
data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit
deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.
Totu�i, daca, insa, cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor
cauzate bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma
corespunzatoare acestui beneficiu. [art. 1701 alin. (1) �i (2) C. civ.].
2. Conform art. 1702 C. civ., cumparatorul are dreptul �i la valoarea fructelor
naturale �i civile pe care a fost obligat sa le inapoieze celui care l-a evins;
3. Cumparatorul va solicita �i restituirea cheltuielilor de judecata, precum �i
a cheltuielilor contractului (autentificare, taxe de timbru etc. [art. 1702 alin. (1)
lit. c �i d C. civ.];
4. De asemenea, cumparatorul are dreptul la daune-interese care cuprind
pierderile suferite �i ca�tigurile nerealizate de catre cumparator din cauza
evictiunii.
5. Potrivit art. 1701 alin. (3), daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o
valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca
cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de valoare acumulat pana la
data evictiunii.
6. In functie de buna sau reaua-credinta a vanzatorului, se apreciaza �i
restituirea cheltuielilor facute de cumparator pentru lucrarile efectuate in
legatura cu bunul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate,
dar, in acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile. Daca vanzatorul
a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contractului, el este dator sa
ramburseze cumparatorului �i cheltuielile facute pentru efectuarea �i, dupa
caz, ridicarea lucrarilor voluptuare.
Evicfiunea parfiala. In caz de e icfiune parfial , cumparatorul pierde doar o parte a proprietatii
Potrivit art. 1700 C. civ. raportat la art. 1703 C. civ., cumparatorul poate opta
intre rezolutiunea vanzarii numai daca evictiunea partiala este atat de
importanta, incat el nu ar fi cumparat daca ar fi putut sa o prevada �i
restituirea unei parti din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost
evins �i, daca este cazul, sa plateasca daune-interese. Pentru stabilirea
intinderii daunelor- interese, se aplica in mod corespunzator prevederile
art.1.702, expuse in cazul producerii evictiunii totale.
O alta noutate adusa de Codul civil prevede posibilitatea cumparatorului de a
inlatura el insu�i evictiunea, prin plata unei sume de bani data tertului
evingator sau dandu-i un alt bun, vanzatorul fiind liberat de urmarile garantiei,
in primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda
legala calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin plata valorii bunului
dat, precum �i, in ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente. (art. 1704 C.
civ.)
Sarcina de lucru 10
Care sunt posibilitatile pe care le are la indemana cumparatorul in cazul
in care este actionat in instanta de catre un tert printr-o actiune in
revendicare a bunului cumparat?
1.3.5. Obligafia vanzatorului de garanfie contra viciilor lucrului

Vanzatorul raspunde �i pentru utila posesiune a bunului vandut, dupa cum
reiese �i din dispozitiile art. 1672 C. civ. raportat la art. 1707 alin. (1) C. civ.:
"V n torul garantea cu p r torul contra oric ror icii ascunse care fac bunul ndut
i propriu intrebuinf rii la care este destinat sau care ii ic�orea in ase enea sur
intrebuinfarea sau aloarea inc t, dac le ar fi cunoscut, cu p r torul nu ar fi cu p rat sau
ar fi dat un pref ai ic".
Viciul ascunse reprezinta a�adar acele defecte ale bunului vandut care
afecteaza total sau partial folosinta acestuia, facandu-l impropriu intrebuintarii
in scopul pentru care a fost cumparat sau care sunt de natura sai mic�oreze
intr- atat de mult valoarea de intrebuintare, incat, daca cumparatorul le-ar fi
cunoscut, n-ar mai fi cumparat lucrul sau nu ar fi platit acela�i pret .
In cazul in care viciile pot fi inlaturate prin repararea bunului, cumparatorul va
putea cere acest lucru.
Condifiile obligafiei de garanfie contra viciilor. Vanzatorul va raspunde
pentru vicii daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele trei conditii:
1. viciile sa fie ascunse;

2. viciile sa fi existat la data predarii bunului;
3. viciile sa fie grave.
1. Viciile sa fie ascunse. Potrivit art. 1707 alin. (2) C. civ., este ascuns acel
viciu care, la data contractarii nu poate fi descoperit de catre un cumparator
prudent �i diligent fara a fi nevoie de asistenta de specialitate. Deci vanzatorul
nu raspunde de viciile aparente. Posibilitatea cumparatorului de a cunoa�te
viciile lucrului se apreciaza in abstracto, avandu-se in vedere diligenta �i
prudenta cumparatorului. Practica judiciara a fost sesizata cu nenumarate astfel
de cauze, care au avut in centru clarificarea notiunii de viciu ascuns, a
circumstantelor relevante care fac sa subziste sau nu aceasta obligatie in
sarcina vanzatorului1.
Viciul are caracter ascuns daca el nu poate fi observat la o atenta verificare a
lucrului �i, dent, cumparatorul nu l-a cunoscut �i nici nu putea sa-l
evi iar cunoasca, nu l-a incuno�tintat despre existenta acestuia.
vanzatorul Sarcina probei
cunoa�terii viciului de catre cumparator incumba vanzatorului. (Lup�an,
2011, p. 26)
Potrivit art. 1708 alin. (1) C. civ. daca partile nu au convenit altfel, vanzatorul
este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar �i atunci cand nu le-a
cunoscut. Clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula
in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la
data incheierii contractului. A�adar, se dore�te ca �i cumparatorul sa fie
unul avizat, raspunzator, diligent, chiar daca vanzatorul va raspunde indiferent
de buna sau reaua-credinta. In cazul in care cumparatorul cuno�tea despre
existenta viciilor pana in momentul incheierii contractului, garantia nu mai este
retinuta. Exista �i situatia viciilor aparente, putand fi cunoscute la o atenta
verificare a bunului. Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului
este obligat sa le aduca la cuno�tinta vanzatorului intr-un termen rezonabil,
stabilit potrivit cu imprejurarile, su sanctiunea decaderii din dreptul de a cere
rezolutiunea contractului.
Criteriile pentru a delimita daca viciul este ascuns sau aparent sunt variate:
natura bunului, competenta cumparatorului etc. In cazul vanzarilor silite nu se
datoreaza garantie contra viciilor ascunse.
2. Viciile sa e xiste in momentul incheierii contractului, adica viciul ascuns
al lucrului sa fii existat anterior sau sa fie concomitent vanzarii. In cazul celor
aparute ulterior nu va fi angajata raspunderea vanzatorului, caci riscurile trec la
cumparator odata cu preluarea bunului.
In cazul in care transferul dreptului de proprietate asupra bunului urmeaza sa
aiba loc la o data ulterioara celei a incheierii contractului de vanzare-
cumparare, vanzatorul are obligatia de a raspunde pentru viciile ascunse ivite
intre momentul incheierii contractului �i transferul dreptului de proprietate.
Daca vanzarea s-a efectuat sub conditie suspensiva, viciul ascuns trebuie sa
existe la momentul indeplinirii conditiei. (Lup�an, 2010, p. 26)
1
Aspecte relevante sin practica judiciara in aceasta materie se regasesc in lucrarea prof. otiu F. (2011, pp. 81-
82).
3. Viciile sa fie grave, aceasta conditie fiind expres prevazuta de art. 1707 alin.
(1) C. civ, in sensul ca ele fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este
destinat sau care ii mic�oreaza in asemenea masura intrebuintarea sau
valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar
fi dat un pret mai mic. In practica judiciara s-a decis ca daca lucrul care trebuie
vandut, de�i prezinta ni�te defectiuni, poate fi folosit potrivit destinatiei sale,
viciul nu e grav. Exemplu: cumpararea unui autoturism folosit, care are anumite
piese uzate �i a caror uzura putea fi prevazuta. Schimbarea acestora permite
cumparatorului sa se foloseasca de bun potrivit necesitatilor sale.
In concluzie, putem aprecia �i asupra situatiilor care nu atrag raspunderea
vanzatorului de viciile ascunse:
- cand viciile sunt aparente sau au fost comunicate cumparatorului;
- viciile au fost ascunse, dar �i cumparatorul le �tia;
- viciile sunt ascunse, dar partile au convenit ca vanzatorul sa fie exonerat de
raspundere;
- in cazul vanzarilor silite.
Efectele obligafiei de garanfie pentru vicii ascunse

In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul,
potrivit art. 1710 C. civ., are facultatea de a cere:
a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acela�i fel, insa lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzatoare a pretului;
d) rezolutiunea vanzarii.
Dreptul de optiune apartine doar cumparatorului, dar la cererea vanzatorului,
instanta, tinand seama de gravitatea viciilor �i de scopul pentru care
contractul a fost incheiat, precum �i de alte imprejurari, poate dispune o alta
masura prevazuta la alin.(1), decat cea solicitata de cumparator.
Actiunea prin care cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii este numita acfiune
redhibitorie Aceasta actiune este admisa in cazul in care, datorita viciului,
bunul este impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale ori
valoarea de intrebuintare este intr-atat de mic�orata incat, in cuno�tinta de
cauza, cumparatorul nu ar fi incheiat contractul. Nu se cere, insa, ca bunul sa
fie absolut impropriu utilizarii potrivit destinatiei sale normale, dar daca
dreptul de optiune al cumparatorului este exercitat in mod abuziv, instanta
judecatoreasca poate aprecia aceasta situatie �i sa refuze desfiintarea
contractului, dispunand o alta masura.
Daca actiunea redhibitorie a fost admisa, cumparatorul va trebui sa restituie
lucrul in starea in care se afla, iar vanzatorul sa restituie pretul incasat �i sa-l
despagubeasca pe cumparator pentru cheltuielile ocazionate de incheierea
contractului. Aceste despagubiri sunt datorate de catre vanzator chiar �i atunci
cand cumparatorul nu mai poate restitui bunul datorita viciilor ascunse.

(Lup�an, 2011, p. 27)
Potrivit art. 1711 C. civ., daca numai unele dintre bunurile vandute sunt
afectate de vicii �i acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru
cumparator, iar instanta dispune rezolutiunea in conditiile art.1.710, contractul
se desfiinteaza numai in parte. Rezolutiunea contractului, in ceea ce prive�te
bunul principal, atrage rezolutiunea lui �i in privinta bunului accesoriu.
Daca cumparatorul nu cere rezolutiunea contractului, el vapastra bunul, putand
solicita reducerea corespunzatoare a pretului, proportional cu paguba provocata
de viciile ascunse �i restituirea partii respective din pretula chitat. Actiunea de
reducere a pretului este numita acfiune esti atorie sau quanti inoris, caci
aprecierea valorii lucrului se apreciaza prin expertiza.
Actiunea redhibitorie �i cea estimatorie nu se pot exercita concomitent,
cumparatorul fiind obligat sa opteze pentru una dintre ele.
Dispozitiile art. 1711 alin. (1) C. civ. prevad ca in situatia in care la data
incheierii contractului vanzatorul cuno�tea viciile bunului vandut, pe langa
una
dintre masurile prevazute de art. 1710, vanzatorul este obligat la plata de
daune-interese, pentru repararea intregului prejudiciu cauzat, daca este cazul.
Atunci cand vanzatorul nu cuno�tea viciile bunului vandut �i s-a dispus una
dintre masurile prevazute la art.1.710 alin.(1) lit.c) �i d), el este obligat sa
restituie cumparatorului doar pretul �i cheltuielile facute cu prilejul vanzarii,
in tot sau in parte, dupa caz. Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta
majora, nu il impiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor prevazute
de art.1.710 alin.(1).
Cumparatorul are �i posibilitatea remedierii defectiunilor de catre vanzator
sau chiar de catre el pe seama vanzatorului, cand aceasta reparare este posibila
�i
cand ea nu ar ocaziona cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea
lucrului. In aceea�i masura se poate cere �i inlocuirea de catre vanzator
bunului defect. Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la
actiune pentru viciile ascunse incepe sa curga:
- in cazul bunului vandut, altul decat o constructie, de la i mplinirea unui an de
la data predarii, in afara cazului in care viciul a fost des coperit mai inainte,
cand va incepe sa curga de la data descoperirii;
- in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data predarii, afara
numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa
curga de la datadescoperirii.
In acest sens, in literatura de specialitate s-a apreciat ca legiuitorul la prevazut
doua momente alternative de la care poate sa curga termenul de prescriptie:
- un moment subiectiv, acela de la data descoperirii viciilor;
- un moment obiectiv, data implinirii termenului de un an sau de 3 sau in
data expirarii termenului de garantie, daca acesta a fost prevazut. ( otiu,
2011, p. 86)
Sarcina de lucru 11
Care sunt actiunile pe care le are la indemana cumparatorul in cazul in
care bunul cumparat este afectat de vicii ascunse?
1.4. Obligafiile cumparatorului

Potrivit art. 1719 C. civ., cumparatorul are urmatoarele obligatii principale: sa
preia bunul vandut �i sa plateasca pretul vanzarii. Alaturi de aceste doua
obligatii, se alatura �i suportarea platii cheltuielilor vanzarii, in lipsa de
stipulatie contrara.
1.4.1. Obligafia cumparatorului de plata a prefului
Unde?
Constituie principala obligatie a cumparatorului, in lipsa careia contractul de
Cand?
vanzare ar deveni nul. Conform art. 1720 C. civ.:
"in lipsa unei stipulafii contrare, cu p r torul trebuie s pl teasc preful la locul in care
bunul se afla in momentul incheierii contractului �i de indat ce proprietatea este
trans is (2) Dac la data incheierii contractului bunurile se afl in tran it, in lipsa unei
stipulafii contrare plata prefului se face la locul care re ult din u anfe sau, in lipsa acestora,
la locul destinafiei".
Cui?
Plata pretului trebuie f cut n torului, insa ea poate fi facuta �i unei alte
persoane, indicata de vanzator. Daca plata este facuta de cumparator unui tert
nedesemnat, atunci acesta nu este eliberat de plata pretului catre vanzator.
Totu�i, plecand de la prevederile art. 1475-1475 C. civ. (1) plata facuta unei
alte persoane decat cele mentionate la art. 1475 este totu�i valabila daca: a)
este ratificata de creditor; b) cel care a primit plata devine ulterior titularul
creantei;
c) a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii
semnate de creditor. Plata facuta in alte conditii decat cele mentionate la alin.
(1) stinge obligatia numai in masura in care profita creditorului.
In practica judiciara s-a aratat ca in caz de refuz al vanzatorului de primire a
platii, cumparatorul poate sa-i faca o oferta reala, iar apoi sa consemneze suma
pe numele vanzatorului �i astfel se elibereaza de obligatia de plata a pretului.
( otiu, 2011, p. 88)
In ceea ce prive�te modalitatea de plata a pretului, aceasta se poate realiza:
Cum?
- ori sub forma

- ori in mod fractionat, e�alonat in timp, in rate la anumite termene, de regula
lunar, caz in care vanzatorul i�i poate lua masuri de precautie in vederea
garantarii platii
pana la achitarea
Daca
partile
au
incheiat
o
vanzare
pe
credit,
la
scadent
a
cumpar
atorul,
potrivit
principi
ului
indivizi
bilitatii
platii
prevazu
t
trebuie
sa
plateasc
a
datoria
in
intregime. Cumparatorul poate plati �i anticipat suma datorata, insa cu

obligarea de a achita �i dobanda datorata pana la termenul prevazut in
contract.
Potrivit art. 1722 C. civ., in cazul in care cumparatorul afla de existenta unei
cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea
tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare. In
schimb, daca respectivul cumparator a cunoscut pericolul evictiunii in
momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a prevazut ca plata se
va face chiar in caz de tulburare, nu poate suspenda plata pretului.
Cumparatorul este obligat sa plateasca, pana la plata integrala �i efectiva a
pretului �i dobanzi, in urmatoarele trei cazuri:
- daca partile au convenit expres prin contract acest fapt;
- daca lucrul vandut este producator de fructe (naturale sau civile)
cumparatorul este tinut sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii
proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau naturale ori din ziua predarii,
daca bunul nu produce fructe insa ii procura alte foloase;
- daca cumparatorul a fost pus la intarziere pentru a plati pretul �i nu s-a
conformat.
Dobanda datorata este cea conventionala, iar daca partile nu au prevazut expres
cuantumul acesteia, atunci instantele judecatore�ti vor acorda dobanda legala.
Reglementarea in acest domeniu este una recenta, �i anume O.G. nr. 13/2011
privind dobanda legala remuneratorie �i penalizatoare pentru obligatii
bane�ti, precum �i pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in
domeniul bancar1.
Partile au libertatea de a stabili de comun acord orice cuantum al dobanzii
pentru intarzierea platii pretului de catre cumparator, insa cu exceptia
raporturilor care decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ,
dobanda conventionala nu poate depa�i dobanda legala cu mai mult de 50%
pe an, orice clauza contrara fiind nula de drept. Rata dobanzii remuneratorii se
stabile�te la nivelul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei,
care este rata dobanzii de politica monetara stabilita prin hotarare a Consiliului
de Administratie al B.N.R. Rata dobanzii legale penalizatoare se stabile�te la
nivelul ratei dobanzii de referinta, plus 4 puncte procentuale. In raporturile
juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ, in
sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata,
rata dobanzii legale se stabile�te potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin.
(2), diminuat cu 20%. In raporturile juridice cu element de extraneitate, atunci
cand legea romana este aplicabila �i cand s-a stipulat plata in moneda straina,
dobanda legala este de 6% pe an. (art. 3 �i 4 din O.G. nr. 13/2011)
In caz de neplata a pretului de catre cumparator, vanzatorul are urmatoarele
optiuni:
Sancfiuni
1. executarea silita a obligatiei de plata;
2. exceptia de neexecutare �i daune-interese;
3. actiunea in rezolutiunea contractului de vanzare �i daune-interese.
(art. 1724 C. civ.)
1
Ordonanta a fost publicata in onitorul Oficial nr. 607 din 29 august 2011.
1. Executarea silita a obligafiei de plata

Acest mijloc juridic poate fi aplicat atunci cand cumparatorul este solvabil,
modalitatile de realizare putand fi variate: poprire, executare silita mobiliara
�i imobiliara, actiuni personale ce se prescriu in termenul general de 3 ani.
Art. 1726 prevede cu caracter de noutate executarea silita directa in cazul
bunurilor mobile:
"(l) nd cu p r torul unui bun obil nu �i indepline�te obligatia de preluare sau de platii,
n torul are facultatea de a depune lucrul ndut intr un depo it, la dispo ifia �i pe
cheltuiala cu p r torului, sau de a l inde (2) V n area se a face prin licitafie public sau
chiar pe preful curent dac lucrul are un pref la burs sau in t rg ori stabilit de lege, de c
tre o persoan autori at de lege pentru ase enea acte �i cu dreptul pentru n tor la plata
diferenfei dintre preful con enit la pri a n are �i cel efecti obfinut, precu �i la daune
interese "
2. Excepfia de neexecutare
Tnvocand aceasta exceptie, vanzatorul are drept de retentie asupra bunului
pana in momentul platii, daca nu a acordat cumparatorului un termen de plata.
In caz contrar, el nu mai poate invoca aceasta exceptie �i nici nu poate refuza
redarea
bunului decat daca cumparatorul a devenit insolvabil sau garantiile acordate
vanzatorului s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de
predare cat timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati
pretul la termenul stabilit. Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul
cuno�tea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza
beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod
substantial. (art. 1694 C. civ.)
3. Rezolufiunea vanzarii
Vanzatorul poate opta �i pentru a cere rezolutiunea contractului de vanzare-
cumparare pentru neplata integrala sau partiala a pretului, inclusiv a dobanzilor
asupra carora s-a convenit (se presupune in acest caz ca el �i-a indeplinit toate
obligatiile sau este pe cale sa le indeplineasca). Dreptul de optiune apartine
numai vanzatorului.
In cazul bunurilor mobile, potrivit art. 1725 alin. (1) C. civ., cumparatorul este
de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la
scadenta, nici nu a platit pretul �i nici nu a preluat bunul.
Art. 1727 C. civ. consacra o situatie speciala de rezolutiune in cazul bunurilor
mobile conform caruia, atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar
cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la
data predarii, sa declare rezolufiunea fara punere in intarziere �i sa ceara
restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia
cumparatorului �i nu a suferit transformari.
O ultima prevedere legala cu privire la posibilitatea vanzatorului de a solicita
rezolutiunea se regase�te in dispozitiile art. 1728 C. civ., in materie de vanzare
de imobile �i cand s-a stipulat ca in cazul in care nu se plate�te pretul la
termenul convenit cumparatorul este de drept in intarziere, acesta din urma
poate sa plateasca �i dupa expirarea termenului cat timp nu a primit declaratia
de rezolutiune din partea vanzatorului.
Actiunea vanzatorului in rezolutiunea vanzarii pentru neplata pretului este o

actiune reala, deci urmare�te lucrul vandut �i nu persoana cumparatorului,
ceea ce inseamna ca poate fi intentata impotriva oricarei persoane in posesia
careia se afla bunul vandut. Poate fi pornita fie de catre vanzator, fie de
mo�tenitorii sai, de creditorii vanzatorului pe calea actiunii oblice.
1.4.2. Obligafia cumparatorului de a lua in primire lucrul

Cumparatorul are dreptul �i in acela�i timp este obligat sa preia bunul vandut la
locul �i la termenul prevazute pentru a fi predate de catre vanzator, aceasta
obligatie a cumparatorului fiind corelativa celei a vanzatorului de predare a
bunului. Cumparatorul trebuie sa preia bunul la data �i la locul prevazute in
contract �i sa suporte cheltuielile de preluare �i pe cele de transport, daca nu
s-a facut vreo derogare in acest sens.
Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii
contractului. Ca �i in cazul obligatiei de plata, in cazul neexecutarii de
catre cumparator a obligatiei de preluare a bunului achizitionat, potrivit art.
1726 C. civ1. vanzatorul poate sa depuna lucrul intr-un depozit, la dispozitia
�i pe cheltuiala cumparatorului sau de a-l vinde prin licitatie publica sau
pe pretul curent. Alaturi de varianta executarii coactive, prevazuta de articolul
mentionat anterior, vanzatorul are �i posibilitatea solicitarii rezolutiunii
contractului, solicitand �i daune-interese. Potrivit art. 1725 C. civ., in cazul
vanzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept in intarziere cu
privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul
�i nici nu a preluat bunul. Daca bunurile mobile sunt supuse deteriorarii
rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in
intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul
convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea fara
sa fi platit pretul. In aceste doua cazuri intervine rezolutiunea de drept a
contractului fara punerea in intarziere a cumparatorului, daca in contract s-a
stabilit un termen ferm pentru ridicarea bunurilor. ( otiu, 2011, p. 93)
1.4.3. Obligafia cumparatorului de suportare a cheltuielilor vanzarii

Aceasta obligatie este prevazuta expres in art. 1666 alin. (1) C. civ. In lipsa de
stipulatie contrara, cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare sunt in
sarcina cumparatorului. Aici sunt incluse cheltuielile legate de autentificarea
contractului, taxele notariale, taxele de timbru, onorariu notarial, cheltuielile
pentru publicitatea imobiliara etc. asurarea, cantarirea �i cheltuielile de
1
"Cand cumparatorul unui bun mobil nu-�i indepline�te obligatia de preluare sau de plata, vanzatorul are
facultatea de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia �i pe cheltuiala cumparatorului, sau de a-l
vinde. (2) Vanzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent daca lucrul are un pret la bursa sau
in targ ori stabilit de lege, de catre o persoana autorizata de lege pentru asemenea acte �i cu dreptul pentru
vanzator la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vanzare �i cel efectiv obtinut, precum �i la daune-
interese. (3) Daca vanzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent in sensul alin.(2), iar
neexecutarea contractului provine din partea vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de
acela�i gen pe cheltuiala vanzatorului, prin intermediul unei persoane autorizate."
predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare �i transport

de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit
altfel. Atunci cand plata pretului se face prin virament bancar, spezele bancare
sunt in sarcina cumparatorului, in absenta unei clauze contrare. De asemenea,
cheltuielile de transport sunt tot in sarcina cumparatorului (art. 1667 C. civ.)
Dispozitia art. 1666 C. civ. se refera doar la raporturile dintre parti, nu �i
dintre parti �i tertele persoane. Daca tertul (un avocat, ca exemplu) este
mandatarul ambelor parti, obligatia de plata a onorariului este solidara. Daca a
platit-o doar o singura parte, aceasta are o actiune de regres impotriva partii
care nu �i-a indeplinit obligatia.
Rezumat
Contractul de vanzare este cel mai in amanunt reglementatde Codul civil, fiind
contractul cadru pentru toate celelalte contracte ce cuprind prestatii reciproce.
Ca element de noutate, Codul civil unifica regimul juridic al contractelor civile
�i comerciale, consacrandu-i-se un capitolul intreg (art. 1650-1762), alaturi de
o serie de alte norme speciale care fac referire �i la vanzare. Avand caractere
juridice speciale care il delimiteaza de toate celelalte contracte, contractul de
vanzare-cumparare se incheie, in regula generala, pe baza principiului libertatii
conventiilor �i cel al autonomiei de vointa, respectandu-se conditiile generale
de validitate prevazute C. civ., la care se adauga cateva particularitati. Din
noua regle entare lipse�te prohibirea n rii intre sofi - ceea ce, insa, nu a
atras �i renuntarea la revocarea donatiilor intre ace�tia, pe timpul casatoriei.
In privinta efectelor contractului, au fost expuse obligatiile vanzatorului �i ale
cumparatorului, ele fiind de altfel, de cele mai multe ori in practica, sursa
litigiilor civile dintre parti. In dreptul nostru, de regula, dreptul de proprietate
se transmite din chiar momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare,
de unde rezulta ca ratiunea incheierii contractului o reprezinta insa�i
transmiterea proprietatii. fiind, a�a cum se cunoa�te, legea p artilor. ajoritatea
normelor expuse in cazul acestui contract, au caracter supletiv, partile putand
deroga de la acestea, potrivit vointei lor.
Teste de autoevaluare
1. Contractul de vanzare-cumparare:
a) este un contract unilateral;
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este solemn, cand are ca obiect un teren, dar numai daca acesta este
situat in extravilan.
2. In materia vanzarii-cumpararii, clauzele indoielnice se interpreteaza in

favoarea:
a) vanzatorului;
b) cumparatorului;
c) proprietarului sub conditie suspensiva.
3. In caz de evictiune partiala:

a) cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului, in orice caz;
b) cumparatorul poate cere mentinerea contractului, cu despagubiri;

c) cumparatorul are dreptul la despagubiri in toate cazurile.
4. Dreptul de preemptiune poate avea natura:

a) contractuala;
b) legala;
c) judecatoreasca.
5. Cum opereaza transferul dreptului de proprietate catre cumparator a bunului

individual determinat vandut:
a) numai daca s-a facut predarea bunului;
b) numai daca s-a facut plata pretului;
c) indiferent daca s-a facut predarea bunului ori plata pretului.
6. In cazul contractului de vanzare care sunt obligatiile vanzatorului?

a) sa predea lucrul vandut;
b) sa suporte cheltuielile de ridicare a bunului;
c) sa il apere pe cumparator impotriva tulburarilor de fapt provocate
prin fapta unui tert.
7. Daca evictiune este pe cale sa se produca, vanzatorul are o obligatie:

a) de a da;
b) de a face;
c) de a nu face.
8. Regulile privind raspunderea vanzatorului pentru vicii ascunse:
a) nu se aplica la vanzarile simulate;
b) nu se aplica la vanzarile silite
c) se aplica la toate vanzarile.
9. Vanzatorul raspunde pentru vicii ascunse:
a) numai daca a cunoscut aceste vicii;
b) daca a neglijat bunul vandut;
c) indiferent daca le-a cunoscut sau nu.
10. Este interzisa prin lege:

a) vanzarea unei mo�teniri;
b) vanzarea unei mo�teniri nedeschise;
c) vanzarea drepturilor litigioase;
d) vanzarea bunurilor viitoare;
e) toate variantele sunt corecte.
Bibliografie minimala
Chirica, Dan (2008). Tratat de drept ci il ontracte speciale Vol l V n area �i
schi bul Bucure�ti: C. H. Beck, pp. 21-500.
Deak, Francisc (2006). Tratat de drept ci il ontracte speciale. Editia a TV-a. Vol. T.
V n area cu p rarea Schi bul. Bucure�ti: Universul Juridic, pp. 13-149.
Lup�an, G. (2010). Drept ci il ontracte. Galati: Universitara Danubius, pp. 8-33.
2. ALTE CONTRACTE TRANSLATTVE DE PROPRTETATE
2.1. Contractul de schimb 48

2.2. Contractul de furnizare 49
2.3. Contractul de donafie 53
2.4. Contractul de renta viagera 65
2.5. Contractul de intrefinere 70
Rezumat 74
Lucrare de verificare 75
Obiective specifice:
• sa identifici caracterele juridice ale contractului schimb, donatie,

intretinere, renta viagera;
• sa descrii conditiile de validitate ale acestor contracte;
• sa expui specificul obligatiilor partilor contractelor expuse;
• sa identifici principale actiuni civile care decurg din nerespectarea
obligatiilor contractuale;
• sa redactezi un contract de donatie, plecand de la o situatie
concreta.

Mirela Costache Alte contracte translative de proprietate
2.1. Contractul de schimb

2.1.1. Nofiunea �i caracterele juridice ale contractului de schimb
Contractul de schimb este cel mai vechi contract care succede vechiului troc
�i a jucat un rol fundamental in societate sub aspectul posibilitatii individului
de a dobandi un drept de proprietate, pana in momentul aparitiei monedei care
a pozitionat vanzarea pe primul loc.
De�i s-a opinat ca schimbul ar fi de fapt o varietate a vanzarii sau chiar o
dubla vanzare, consideram ca acest contract este unul distinct, un contract
numit atat in vechea cat �i in actuala reglementare. Art. 1763 C. civ.
define�te schimbul ca fiind:
"contractul prin care fiecare dintre parfi, denumite copermutanfi, transmite sau, dupa caz, se
obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul".
Pornind de la definitia legala, schimbul este acel contract consensual,
sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, dublu translativ de proprietate (sau de
alte drepturi reale sau de creanta), in care partile, numite copermutanti (sau
coschimba�i) se obliga a-�i transmite anumite drepturi reale sau de creanta
asupra unor bunuri, altele decat banii. (Dogaru, Olteanu & Sauleanu, 2009, p.
557)
Articolul 1764 C. civ. consacra principiul aplicabilitatii dispozitiilor specifice
vanzarii. Prin urmare, dispozitiile Codului civil referitoare la vanzare vor
deveni aplicabile �i schimbului, cand fiecare parte este atat vanzator al
bunului pe care dore�te sa-l instraineze, cat �i cumparator al bunul nou
dobandit. Conditiile de validitate, forma, obligatiile partilor �i indeplinirea
conditiilor de publicitate in materia contractului de vanzare sunt �i ele,
conform aceluia�i articol aplicabile schimbului. Exceptie face obligatia de
plata a pretului.
Caracterele juridice ale contractului de schimb sunt:
- contract consensual;
- contract sinalagmatic;
- contract cu titlu oneros;
- contract comutativ;
- contract (dublu) translativ de proprietate.
2.1.2. Alte aspecte privitoare la contractul de schimb

In cazul in care valoarea celor doua prestatii ale copermutantilor nu este egala,
intervine sulta.
Sulta reprezinta acea suma de bani platita de copermutant pentru a suplini
diferenta de valoare a bunurilor supuse schimbului.
In functie de cuantumul ei, tranzactia efectuata i�i poate modifica natura
contractuala. Astfel, daca sulta este mai mare decat valoarea lucrului schimbat,
operatiunea juridica incheiata este de vanzare cu dare in plata accesorie platii
pretului. (Deak, 2006, p. 152), iar atunci cand valoarea sultei este mai mica
decat cea a lucrului supus schimbului, va fi un contract de schimb. Daca
rept civil ontracte 4

ambele prestatii au ca obiect o suma de bani1, contractul incheiat va fi unul de

schimb2.
Daca partile nu se inteleg altfel, cheltuielile contractului de schimb sunt
suportate de ambele parti, in mod egal (art. 1765 C. civ.). Privitor la
interpretarea clauzelor indoielnice, nu se mai aplica norma derogatorie de la
vanzare, astfel ca tot ce e indoielnic se interpreteaza in favoarea debitorului3.
Sarcina de lucru 1
Aplicand cuno�tintele dobandite de la contractul de vanzare, raspunde la
urmatoarele cerinte:
- Ce forma trebuie sa respecte contractul de schimb pentru a fi valabil?
- Sotii pot fi copermutanti intr-un asemenea contract?
- Ce conditii trebuie indeplinite pentru a se antrena raspunderea
copermutantului pentru evictiunea rezultand din fapta unui tert? Dar
pentru garantia contra viciilor ascunse?
2.2. Contractul de furnizare

2.2.1. Nofiunea �i caracterele juridice ale contractului de furnizare
Contractul de furnizare reprezinta codificarea unui contract nenumit des
intalnit pana in prezent in domenii diverse precum furnizarea energiei termice,
electrice, furnizarea de servicii medicale ori a serviciilor de telefonie etc. Este
binevenita intentia legiuitorului de a transforma aceasta operatiune intr-un
contract numit, reglementat de Codul civil in cadrul art. 1766-1771.4
Art. 1.766 C. civ. define�te contractul de furnizare ca fiind acela prin care o
parte, denumita furnizor, se obliga sa transmita proprietatea asupra unei
cantitati determinate de bunuri �i sa le predea, la unul sau mai multe termene
ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite
servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori in mod continuu, iar
1
Tnclusiv valuta.
2
Exemplu: 1000 de lei in 20 de bancnote de 50 de lei.
3
Art. 1269 (1): " aca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractual ramane neclar, acesta se
interpreteaza in favoarea celui care se obliga".
4
Codul comercial care a fost abrogat prevedea ca fapta de comert orice intreprindere de furnituri (art. 3, pct. 5).
Intreprinderea de furnitura de bunuri sau marfuri - caracteristica generala consta in continuitatea presta tiilor si
presupune furnizarea de imbracaminte, alimente, etc. Intreprinderea de furnituri presupune o activitate
organizata, prin care furnizorul, prin schimbul unui pret determinat anticipat asigura prestarea de servicii
(obligatie de afaceri), predarea unor produse sau marfuri la termene succesive, predare care presupune si
transmiterea dreptului de proprietate de la producator la beneficiar. Tn cazul furnizarii de produse, intreprinderea
de furnituri are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra marfurilor cu caracter continuu, pe baza
unui contract de locatie de servicii.
cealalta parte, denumita beneficiar, se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca

prestarea serviciilor �i sa plateasca pretul lor.
Din aceasta definitie se evidentiaza urmatoarele caracteristici:
- contractul de furnizare are ca obiect furnizare de bunuri;
- contractul de furnizare are ca obiect �i prestari servicii;
- partile se numesc furnizor, persoana care se obliga sa transmita
proprietatea asupra unor bunuri �i sa le predea sau sa presteze anumite
servicii
�i beneficiar, persoana care se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca
prestarea serviciilor �i sa plateasca pretul lor;
- proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar in
momentul predarii acestora.
Caractere juridice ale contractului de furnizare
- contract consensual, fiind aplicabila dispozitia de la contractul de vanzare;
- contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin incheierea sa da na�tere la
obligatii reciproce intre partile contractante;
- contract cu titlu oneros in sensul ca ambele parti urmaresc anumite interese
patrimoniale;
- contract comutativ, partile cunoscand inca de la incheierea lui existenta �i
intinderea obligatiilor;
- de regula, este un contract cu executare succesiva in timp, dupa cum reiese
din dispozitiile legale.
2.2.2. Delimitarea fafa de contractul de vanzare

Asemenea contractului de schimb, legiuitorul a prevazut aplicabilitatea
dispozitiilor de la vanzare1 �i in ceea ce prive�te acest contract, cu exceptia
anumitor situatii la care Codul civil face referire expresa.
Potrivit art. 1766 (3) din Codul civil, ,,daca prin acela�i contract se convin atat vanzarea
unor bunuri, cat �i furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat in
funcfie de obligafia caracteristica �i cea accesorie".
Din aceasta dispozitie rezulta ca pentru a stabili natura contractului, trebuie sa
se faca distinctie intre obligatia principala �i cea accesorie �i, in functie de
acestea, respectiva operatiune juridica va fi clasificata ca fiind vanzare sau
furnizare (Motiu, 2011, p. 117). Ca elemente definitorii ale acestui contract
remarcam: transmiterea proprietatii asupra unei cantitati determinate de bunuri
�i predarea acestora, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii
contractului ori in mod continuu, sau prestarea anumitor servicii la unul sau
mai multe termene ulterioare ori in mod continuu.
1
Art. 1.771 C. civ.: " ispozifiile prezentului capitol se intregesc, in mod corespunzator, cu dispozifiile
privitoare la contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta o reglementare speciala pentru
contractul de furnizare".

2.2.3. Condifii de validitate

Conditiile de validitate aplicabile acestui contract se raporteaza la dispozitiile
art. 1771 C. civ.:
,, ispozifiile prezentului capitol se intregesc, in mod corespunzator, cu dispozifiile privitoare
la contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta o reglementare speciala pentru
contractul de furnizare".
A�adar vor fi aplicabile regulile aplicabile vanzarii, cu unele aspecte speciale
privind obiectul obligatiei celor doua parti contractante, reamintind faptul ca
acest contract se incadreaza in tipologia contractelor incheiate cu
consumatorii, a�a cum prevede legiuitorul in art. 1177 C. civ.: ,, contractul
incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale �i, in completare,
dispozifiilor prezentului cod".
Fiind un contract bilateral, obiectul material al obligatiei furnizorului il
constituie furnizarea de bunuri sau servicii (art. 1766 C. civ.), iar obiectul
material al celeilalte parti este dat de plata pretului. In cazul furnizarii de
bunuri, accesoriu obligatiei principale, furnizorul se poate obliga sa presteze
beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea bunurilor. De asemenea,
bunurile furnizate trebuie sa fie determinate, caci transmiterea lor de la furnizor
catre beneficiar se realizeaza in momentul predarii acestora.
Cu titlu de exemplu, cu privire la obiect, acesta poate sa constea in furnizarea
urmatoarelor categorii de bunuri �i servicii: servicii de curatenie, de paza �i
protectie, furnizare de energie electrica, gaze, furnizare de telefonie, internet
etc.
Dupa cum obiectul contractului consta in furnizarea de bunuri sau de servicii,
�i obligatia furnizorului este diferentiata, respectiv o obligatie de a da
(furnizare de bunuri) �i obligatie de a face (furnizare de servicii). Pretul, ca
obiect al prestatiei beneficiarului va fi datorat potrivit cuantumului stabilit prin
contract.
A�a prevede �i art. 176 C. civ.:
"Preful datorat de beneficiar este cel prevazut in contract sau in lege (2) aca in cursul
executarii contractului se modifica reglementarea legala a prefului sau mecanismului de
determinare a acestuia, intre parfi va continua sa se aplice preful sau mecanismul de
determinare a acestuia stabilit inifial in contract, daca legea nu prevede expres contrariul"
Daca legea prevede expres ca pretul sau modalitatea de determinare pe care le
stabile�te se va aplica �i contractelor in curs, fiecare dintre parti poate
denunta contractul in 30 de zile de la data intrarii in vigoare a legii. Pe durata
celor 30 de zile partile vor aplica pretul stabilit prin contract.
2.2.3. Efectele juridice ale contractului

In materia efectelor juridice ale contractului de furnizare, in principiu, sunt
aplicabile dispozitiile Codului civil privitoare la contractul de vanzare, la care
se adauga �i alte dispozitii ale Codului civil, dar �i ale legilor speciale, in
functie de obiectul contractului de furnizare.

Potrivit art. 1766-1767 C. civ., obligatiile principale ale furnizorului sunt:

- sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri;
- sa predea bunurile, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii
contractului ori in mod continuu;
- sa presteze anumite servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori in
mod continuu.
Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar in
momentul predarii acestora. In cazul unui contract de transport al bunurilor,
cand expedierea produselor este in seama furnizorului, produsele receptionate
sunt socotite predate beneficiarului pe data predarii lor catre carau�. [art. 1767
alin. (3) C. civ.]
Beneficiarul are urmatoarele obligatii:
- de a prelua bunurile furnizate [art. 1767 alin. (1) C. civ.];
- de a primi prestarea serviciilor convenite;
- de plata a pretului bunurilor sau serviciilor, la data �i in conditiile prevazute
in contract. Facem precizarea ca orice modificare de pret survenita in cursul
executarii contractului nu aduce modificari in cazul contractului in derulare, cu
exceptia unei prevederi exprese a legii in acest sens. Daca legea prevede expres
ca pretul sau modalitatea de determinare pe care le stabile�te se va aplica �i
contractelor in curs, fiecare dintre parti poate denunta contractul in 30 de zile
de la data intrarii in vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile partile vor aplica
pretul stabilit prin contract. (art. 176 C. civ.)
Subcontractarea este posibila, fiind prevazuta �i de Codul civil. Furnizorul
poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor catre o terta persoana, cu
exceptia cazurilor in care contractul are un caracter strict personal sau natura
contractului nu permite. Exista subcontractare ori de cate ori produsul sau
serviciul care face obiectul contractului de furnizare este in fapt furnizat, in tot
sau in parte, de catre un tert cu care furnizorul a subcontractat in acest scop.
In cazul subcontractarii, executarea contractului de furnizare ramane sub
supravegherea furnizorului �i acesta raspunde fata de beneficiar pentru
calitatea produselor �i a serviciilor furnizate de tertul subcontractant, avand
insa drept de regres impotriva acestuia.
Sarcina de lucru 2
Aplicand cuno�tintele dobandite de la contractul de vanzare �i
contractul de furnizare, prezinta principalele asemanari �i deosebiri
dintre acestea.

2.3. Contractul de donafie

2.3.1. Nofiunea contractului de donafie
Relatiile interumane au capatat in ultima perioada o dimensiune preponderent
contractuala, care le permite indivizilor sa dispuna conform propriei vointe
intr-unul din cele doua moduri consacrate legislativ: cu titlu oneros sau cu titlu
gratuit. Din categoria celor din urma face parte �i contractul de donatie, dupa
cum rezulta �i din dispozitiile art. 9 4 alin. (2) C. civ.: "Nu se pot face
liberalitafi decat prin donafie sau prin legat cuprins in testament".
Donatia este reglementata in cadrul Codului civil, in Cartea a TN-a, intitulata
espre mo�tenire �i liberalitafi, Titlul al TTT-lea - Liberalitafile, Capitolul al
TT- lea (Donatia) �i cuprinde 4 sectiuni. Ratiunea pentru care legiuitorul a
inclus contractul de donatie alaturi de testament �i legat este justificata prin
dispozitiile art. 9 4 C. civ.:
"(1) Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile
sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane (2) Nu se pot face liberalitafi decat
prin donafie sau prin legat cuprins in testament."
A�adar, atat donatia, cat �i legatul cuprins intr-un testament au la baza
intentia liberala de a dispune a carei determinare cunoa�te suficiente cauze:
dragoste, pietate, mila, caritate, filiatie etc. Simultan cu animus donandi care
ramane liantul de baza a celor doua tipuri de acte, pot fi identificate �i alte
motive care sa justifice optiunea legiuitorului de a reglementa cele doua
liberalitati in cadrul aceluia�i capitol, dintre care putem mentiona: modelul
codului civil francez, considerentul formei pe care aceste acte juridice le
imbraca, reductiunea donatiilor etc.
Potrivit art. 9 5 C. civ 1. �i formularilor doctrinare in materie, vom defini
contractul de donafie ca fiind un contract solemn, unilateral, esentialmente
gratuit, prin care o parte, numita donator, transmite irevocabil dreptul sau de
proprietate asupra unui bun sau un alt drept real ori drept de creanta, unei alte
parti, numita donatar, sporind patrimoniul acesteia, fara sa primeasca ceva in
schimb. (Deak, 2007, pp. 17 -179)
2.3.2. Caracterele juridice ale contractului de donafie

Din cuprinsul definitiei expuse mai sus, se desprind urmatoarele caractere
juridice:
1. Contractul de donatie este un contract solemn (art. 1011 C. civ.)., pentru a
carei valabilitate legiuitorul reclama o anumita forma, cea autentica, sub
sanctiunea nulitatii absolute. Exista �i o categorie speciala de donatii
exceptate de la cerinta formei autentice: darurile manuale, donatiile
indirecte
�i cele deghizate.
2. Donatia este un contract unilateral, pentru ca, in principiu, nu creeaza
obligatii decat in sarcina donatorului. Donatarul are numai o indatorire de
recuno�tinta fata de donator, intr-o exprimare plastica donatorul este
"platit"

1
Art. 9 5 C. civ.: " onafia este contractul prin care, cu intenfia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune
in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parfi, numita donatar."

prin simpla recuno�tinta a donatarului. Aceasta indatorire morala rezulta

din lege, nu din contract. Donatia poate avea �i un caracter bilateral, in
cazul donatiei cu sarcini, donatarul fiind obligat sa execute in favoarea
donatorului sau a unui tert o anumita obligatie (sarcina).
3. Donatia este un contract esenfialmente gratuit (o liberalitate), dar in cazul
donatiei cu sarcina, capata titlu oneros, in limitele valorii sarcinii. Daca
sarcina impusa donatarului este echivalenta sau mai mare decat valoarea
dreptului transmis, contractul inceteaza a fi o donatie, cu exceptia cazului in
care sarcina sa fie stipulata in favoarea donatarului insu�i, nu �i a
donatorului sau a unei terte persoane.
4. Contractul de donatie este un contract comutativ, existenta �i intinderea
obligatiilor fiind cunoscute de catre parti la momentul incheierii lui.
5. Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate din
momentul incheierii lui, adica a exprimarii consimtamantului in forma
autentica. Exista �i posibilitatea ca partile sa convina ca transferul sa se
faca la o data ulterioara. In cazul darului manual, transferul dreptului de
proprietate se realizeaza prin traditiunea bunului de la donator la donatar.
6. Donatia este irevocabila, donatorul nu mai poate sa revoce liberalitatea
efectuata dupa incheierea contractului. Doar in mod exceptional,
ingratitudinea donatarului este sanctionata cu revocarea donatiei. De
asemenea, potrivit dispozitiilor legale, sotii pot solicita revocarea donatiei
facute intre ei, dar numai in timpul casatoriei. (art. 1031 C. civ.)
Sarcina de lucru 3
Argumenteaza de ce donatia este un act bilateral �i un contract unilateral.
2.3.3. Condifiile de validitate ale contractului de

donafie Condifiile de fond ale contractului de donafie
A. Capacitatea parfilor
Potrivit regulilor impuse de art. 121 C. civ. �i de art. 9 7 C. civ.:
,,orice persoana poate face �i primi liberalitafi, cu respectarea regulilor privind capacitatea".
Prin urmare, capacitatea este regula, iar incapacitatea constituie exceptia, de
stricta interpretare. Capacitatea trebuie sa existe in momentul realizarii
acordului de vointa. A�adar donatorul trebuie sa aiba capacitatea de a
dispune cu titlu gratuit, iar donatarul capacitatea de a primi cu titlu gratuit,
incapacitatile sunt limitative �i expres prevazute de lege. Acestea se impart in:
1
(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca legea nu prevede in mod expres altfel. (2) Nimeni nu
poate dispune cu titlu gratuit, daca este insolvabil.
• incapacitati de a dispune prin donatie

• incapacitati de a primi prin donatie
1. lncapacitafi de a dispune prin donafie

Donatia face parte din categoria actelor de dispozitie, prin urmare donatorul
trebuie sa aiba capacitatea de a incheia astfel de acte. Nu pot dispune prin
donatii:
1. Potrivit art. 9 alin. (1) "cel lipsit de capacitate de exercifiu sau cu
capacitate de exercifiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin
liberalitafi, cu excepfia cazurilor prevazute de lege".
Deci minorii �i persoanele puse sub interdicfie judecatoreasca nu pot dispune
prin contractul de donatie nici personal �i nici prin reprezentantii lor legali.
Totu�i, minorul care �i-a intregit capacitatea de exercitiu, fie in urma
casatoriei (art. 39 C. civ.), fie in prin recunoa�terea anticipata conform
prevederilor art. 40 C. civ., poate dispune prin liberalitati. Tot cu titlu de
exceptie, ca o noutate a Codului civil, este permisa donatia in care donatorul
este pus sub interdictie judecatoreasca, iar donatarii sunt descendentii
interzisului:
" in bunurile celui pus sub interdicfie judecatoreasca, descendenfii acestuia pot fi gratificafi
sau inzestrafi de catre tutore cu avizul consiliului de familie �i cu autorizarea instanfei de
tutela, fara insa sa se poata da scutire de raport". (art. 175 C. civ.)
In practica se recunoa�te validitatea donatiilor efectuate sub forma darurilor
obi�nuite facute de minor, daca sunt potrivite cu posibilitatile celui ocrotit.
Tncapacitatea de a dispune prin donatie constituie o incapacitate de folosinta,
incalcarea ei fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a donatiei (Lup�an, 2010,
p. 37).
2. Potrivit art. 9 alin. (2) C. civ., sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar
dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin
liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor
legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare
pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz,
ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.
2. lncapacitafi de a primi prin donafie

1. Fata de dispozitiile Codului civil din 1 64, art. 0 alin. (1), potrivit caruia
persoanele neconcepute nu puteau primi prin donatie, o dispozitie nou
introdusa in actualul Cod civil, art. 9 9 alin. (2), reglementeaza posibilitatea
gratificarii persoanei care nu exista la data intocmirii liberalitatii, sub conditia
ca aceasta sa existe �i sa fie determinata la data executarii sarcinii impuse
persoanei capabile in favoarea careia s-a dispus liberalitatea, executare ce va
avea loc imediat ce va fi posibil. Conditia este ca acea viitoare persoana sa se
nasca vie. In acest caz, regulile privind capacitatea se analizeaza intre
dispunator �i tertul beneficiar.
2. Persoanele juridice care n-au dobandit personalitate juridica Acestea vor
putea primi donatii, in cursul constituirii, de la data actului de infiintare, dar
numai daca bunurile dobandite prin donatie sustin constituirea persoanei

juridice. Odata infiintate, vor putea primi donatii numai daca acestea corespund
scopului lor determinat prin lege, actul de infiintare ori statut.
3. Medicii �i farmaci�tii Conform art. 990 C. civ., sunt lovite de nulitate
relativa liberalitatile facute medicilor, farmaci�tilor sau altor persoane, in
perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate
dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului.
Aceasta interdictie se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de sugestie �i
captatie, iar nerespectarea ei atrage sanctiunea nulitatii relative. Din
interpretarea textului, se are in vedere situatia in care categoriile de persoane
mai sus-mentionate au acordat asistenta medicala cu caracter repetat, de
continuitate.
Aliniatul 2 al art. 990 C. civ. enumera cazurile exceptate de la aceasta
interdictie:
- liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor
privilegiati;
- liberalitatile facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data
liberalitatii, dispunatorul nu are sot �i nici rude in linie dreapta sau colaterali
privilegiati.
Fata de vechea reglementare care sanctiona astfel de donatii cu nulitatea
absoluta, cea actuala prevede doar sanctiunea nulitatii relative.
4. Prevederile art. 990 C. civ. sunt aplicabile �i preofilor sau altor persoane
care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.
Potrivit art. 990 alin. (4), daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul
de prescriptie a actiunii in nulitate relativa curge de la data la care
mo�tenitorii au luat cuno�tinta de existenta liberalitatii. In cazul in care
dispunatorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar actiunea in anularea
donatiei poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data la care dispunatorul s-a
restabilit.
5. Dupa cum s-a mentionat anterior (persoanele incapabile de a dispune prin
donatii) sunt de asemenea anulabile liberalitatile facute de catre cel reprezentat
sau ocrotit, chiar �i dupa dobandirea deplinei capacitati de exercitiu, in
folosul celui care a avut calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal, inainte
ca acesta sa fi primit descarcarea de gestiune din partea instantei tutelare.
Exceptie: ocrotitorul legal sau reprezentantul este ascendent al dispunatorului.
Facem precizarea ca donatiile primite de minor sau de cel pus sub interdictie
judecatoreasca sunt acceptate de parinte, sau dupa caz, de tutore.
4. Surdo-mutul care nu �tie sa scrie, nu poate accepta o donatie decat cu
asistarea unui curator special, numit de autoritatea tutelara.
5. etafenii straini �i apatrizii pot primi prin donatii terenuri situate in tara
noastra (art. 44 alin. 2 din Constitutia revizuita), dar numai in conditiile
rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana �i din alte tratate
internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate �i in
conditiile stabilite prin lege organica. Legea speciala aplicabila este nr.
312/2005 intrata in vigoare la 1 ianuarie 2007.

Sarcina de lucru 4
Un minor poate sau nu sa primeasca / accepte o donatie cu sarcini?
Argumenteaza!
B. Consimfamantul parfilor
Pentru validitatea donatiei, in privinta consimtamantului partilor acesta trebuie
sa respecte regulile generale �i ca o specificitate a donatiei, consimtamantul
trebuie sa fie exprimat in forma autentica.
In materia donatiei, consimtamantul poate fi viciat prin eroare, dol sau violenta.
Sanctiunea vicierii consimtamantului este nulitatea relativa a donatiei. Eroarea
poate privi identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donatiei. In practica,
mai frecvent, este intalnit dolul, care se manifesta aici sub forma sugestiei �i
captafiei. Violenfa, fie ea fizica sau morala, poate proveni atat de la donatar,
cat �i de la un tert. (Lup�an, 2010, p. 37)
C. Obiectul contractului de donafie

Si in cazul obiectului contractului de donatie trebuie sa fie respectate regulile
generale ale unui act juridic civil, �i anume, sa fie in circuitul civil, sa fie
determinat sau determinabil, posibil, licit �i sa existe sau sa poata exista in
viitor. Obiect al contractului de donatie il pot forma atat bunurile mobile, cat �i
cele imobile, atat bunuri prezente, cat �i bunuri viitoare, cu exceptia
succesiunile nedeschise. De asemenea, bunurile viitoare nu pot constitui
obiectul darului manual. Daca bunul donat este individual determinat,
donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar. Caci este nula absolut donatia
bunului altuia.
D. Cauza contractului de donafie

Cauza donatiei trebuie sa fie reala, licita �i morala. Cauza cuprinde doua
elemente:

- intenfia de a gratifica consta in transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de

proprietate asupra unui bun ori a altui drept real sau de creanta. Tntentia de a
gratifica este comuna tuturor contractelor de donatie, ea infati�andu-se ca un
element abstract, obiectiv �i invariabil al cauzei donatiei.
- motivul determinant este scopul efectiv urmarit de catre donator, fiind variabil
�i diferit pentru fiecare contract.
In practica judiciara au fost numeroase situatii care au avut drept cauza a
gratificarii un motiv ilicit, dedus in urma judecarii cauzei. Mentionam cazul

donatorului care, fiind con�tient de repercusiunile infractiunii savar�ite,

doneaza cu scopul de a se sustrage de la urmarirea penala (de exemplu, in cazul
unui viol). De asemenea, daca motivul determinant al contractului de donatie se
dovede�te a fi inceperea, mentinerea unei relatii de concubinaj, donatia este
nula.
E. Forma contractului de donafie

Promisiunea de donafie
Cu caracter de noutate, promisiune de donatie este reglementata in cadrul art.
1014 C. civ. Astfel, sub sanctiunea nulitatii absolute, promisiunea de donatie
este supusa formei autentice.
Legiuitorul a prevazut ca in caz de neexecutare din partea promitentului,
promisiunea de donatie nu confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde
daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care le-a facut �i avantajele pe
care le-a acordat tertilor, in considerarea promisiunii.
Observam ca, fata de promisiunea de vanzare, beneficiarii unei promisiuni de
donatie nu beneficiaza de acela�i sistem de protectie legala, dat fiind
caracterul gratuit al contractului.
Revocarea promisiunii de donatie se realizeaza de drept in urmatoarele doua
cazuri:
- daca anterior executarii sale se ive�te unul dintre cazurile de revocare
pentru ingratitudine prevazute la art. 1023 C. civ.;
- daca anterior executarii sale, situatia materiala a promitentului s-a deteriorat
intr-o asemenea masura incat executarea promisiunii a devenit excesiv de
oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.
Donafia intre persoanele prezente

Potrivit art. 1011 C. civ.: " onafia se incheie prin inscris autentic, sub
sancfiunea nulitafii absolute".
Forma autentica este ceruta ca o conditie ad validitatem, nerespectarea acesteia
antrenand sanctiunea nulitatii absolute a contractului, drept modalitate de
protectia a vointei dispunatorului. Dovada donatiei nu se poate face prin proba
cu martori, chiar �i atunci cand exista un inceput de dovada scrisa. In cazul in
care partile incheie contractul prin mandatar, mandatul (procura ca
instrumentum probationem) trebuie sa imbrace, la randul ei, forma autentica,
conform art. 2013 alin. (2). Pentru donator, procura trebuie sa fie �i speciala,
deoarece suntem in prezenta unui act de dispozitie.
Nu sunt supuse formei autentice donatiile indirecte, cele deghizate �i darurile
manuale.
Nulitatea donatiei pentru nerespectarea conditiilor de forma poate fi invocata
de catre parti, instanta de judecata, procuror sau orice persoana interesata,
neputand fi inlaturata prin confirmare sau validare. Cu caracter de noutate, art.
1012 C. civ. dispune:

"fn scop de informare a persoanelor care justifica existenfa unui interes legitim, notarul care
autentifica un contract de donafie are obligafia sa inscrie de indata acest contract in registrul
nafional notarial, finut in format electronic, potrivit legii ispozifiile in materie de carte
funciara raman aplicabile."
Donafia intre absenfi
In cazul in care contractul se incheie intre parti care nu sunt prezente nici
personal �i nici prin reprezentant, donatia se compune din doua acte: oferta
de a dona �i acceptarea donatiei, ambele acte trebuind sa imbrace forma
autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Oferta de donatie facuta unei persoane lipsita de capacitate de exercitiu se
accepta de catre reprezentantul legal, in timp ce oferta de donatie facuta unei
persoane c u capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata de catre
aceasta cu incuviintarea ocrotitorului legal.
Acceptarea trebuie sa aiba loc in timpul vietii donatorului �i a donatarului.
Daca survine decesul donatorului inainte de acceptarea ofertei de donatie, ca
�i in cazul in care donatorul devine incapabil, oferta de donatie devine
caduca. De asemenea, daca decedeaza �i donatarul inainte de acceptare, oferta
nu mai poate fi acceptata de mo�tenitorii acestuia. Daca decedeaza dupa
acceptarea ofertei de donatie, mo�tenitorii destinatarului pot insa comunica
acceptarea facuta de acesta (art. 1013 alin. 2 C. civ.). A treia conditie in cazul
donatiei intre absenti vizeaza ca actul de acceptare sa fie notificat donatorului,
in timpul vietii lui �i inainte de a deveni incapabil.
Actul estimativ
In cazul in care donatia are ca obiect bunuri mobile, trebuie intocmit unui act
estimativ. Art. 1011 alin. (3) C. civ. dispune ca:
,,Bunurile mobile care constituie obiectul donafiei trebuie enumerate �i evaluate intr-un
inscris, chiar sub semnatura privata, sub sancfiunea nulitafii absolute a donafiei "
Actul estimativ trebuie sa cuprinda descrierea fiecarui bun mobil donat,
precum �i evaluarea lui. De asemenea, el poate fi inclus atat in cadrul actului
de donatie, dar �i printr-un inscris separat, chiar �i sub semnatura privata,
nefiind necesara forma autentica, ci doar existenta lui, semnat de ambele parti.
Sarcina de lucru 5
Redacteaza un contract de donatie intre soti, respectand toate dispozitiile
legale.

2.3.4. Principiul irevocabilitafii donafiilor

Analiza principiului irevocabilitafii
donafiilor
Conform dispozitiilor art. 1015 C. civ. contractul de donatie este irevocabil,
astfel incat, cel care a facut liberalitatea, nu mai poate lua inapoi ceea ce a
daruit. Trevocabilitatea donatiilor este menita sa asigure siguranta circuitului
civil. (Lup�an, 2010, p. 39)
In cazul contractului de donatie irevocabilitatea are un caracter special, fiind
denumita �i irevocabilitate de gradul al doilea, fiind de esenta acestui
contract. A�adar, orice clauza a caror indeplinire ar atarna de vointa
donatorului devin incompatibile cu acest principiu, sub sanctiunea nulitatii
absolute: " onafia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit
donatorului sa o revoce prin voinfa sa."
1. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitafii donafiilor sunt
prevazute de art. 1015 alin. (2) C. civ. Este nula absolut donatia care:
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa
donatorului (iti donez daca voi vrea). A�adar, donatia nu poate sa fie
facuta sub o conditie pur potestativa.
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in
viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de
donatie;
c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca
donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune
vizeaza doar o parte din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in
privinta acestei parti.
2. Clauze compatibile cu principiul irevocabilitafii donafiilor:

- conditiile cazuale �i mixte (o donatie facuta sotilor sub co nditia rezolutorie a
divortului este valabila);
- contractul de donafie sa fie afectat de un termen, deoarece termenul nu
afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acestuia;
m este specificat in
- plata datoriilor prezente sau viitoare, al caror cuantu
contract;
a moare inaintea
- clauza de reintoarcere a bunurilor donate daca donatarul
donatorului, chiar daca are descendenti sau in cazul in care tat donatarul, cat
�i descendentii
e sai decedeaza inaintea donatorului (art. 1016 C. civ.).
- cele prin car donafia are ca obiect nuda proprietate, donatorul rezervandu-
�i uzufructul sau dreptul de abitatie. Tot astfel, este permisa �i clauza prin
care se doneaza doar uzufructul, donatorul pastrand nuda proprietate.

2.3.5. Cauze legale de revocare a donafiilor

Prin exceptie de la principiul irevocabilitatii donatiilor, revocarea donatiei este
posibila in urmatoarele doua situatii:
- revocarea pentru neexecutarea sarcinilor impuse de donator;
- revocarea pentru ingratitudinea donatarului.
In aceste doua situatii, revocarea nu opereaza de drept, ci ea trebuie sa rezulte
dintr-o hotarare judecatoreasca.
Trebuie sa mentionam �i situatia donatiei facute intre soti in timpul casatoriei
care este revocabila numai in timpul casatoriei. Revocarea se poate realiza prin
vointa unilaterala a sotului donator, oricand, in timpul casatoriei, fara nicio
justificare privind hotararea de revocare. Orice clauza de irevocabilitate
inscrisa de soti in contractul de donatie este nula de drept �i nu produce efecte
juridice. Nointa sotului donator de a revoca donatia facuta celuilalt sot poate fi
exprimata expres (prin solicitarea restituirii bunului) �i chiar tacit (de
exemplu, in cazul in care donatorul dispune de bunul donat prin testament in
favoarea altcuiva). Din cele expuse, rezulta ca la moartea donatorului sau la
data desfacerii casatoriei, donatie facuta intre soti devine irevocabila.
De asemenea, acela�i regim juridic este aplicabil �i in cazul viitorilor soti,
sub conditia incheierii casatoriei. In acest caz, se va inscrie provizoriu in cartea
funciara contractul de donatie, iar justificarea inscrierii definitive se realizeaza
odata cu actul de casatorie prezentat notarului.
Revocarea donafiilor pentru neexecutarea sarcinilor

Sarcina este o obligatie impusa donatarului, care, daca a acceptat donatia, este
tinut sa o aduca la indeplinire, in caz de neexecutare, donatorul avand dreptul
fie la acfiunea in executare, fie la a cere in justitie revocarea donafiei pentru
neexecutarea sarcinii (Lup�an, 2010, p. 41). In cazul bunurilor imobile,
sarcina trebuie inscrisa in cartea funciara.
Revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii este reglementata de art. 1027-
1029 C. civ. �i se constata numai pe cale judecatoreasca. Cei care pot solicita
revocarea ei sunt: donatorul, mo�tenitorii sai, creditorii donatorului. Parati in
aceasta actiune pot fi donatarul sau mo�tenitorii sai.
In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere
numai executarea sarcinii. Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea
sarcinii sau revocare a donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care
sarcina trebuia executata.
Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in
patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui,
sub rezerva dispozitiilor art.1.64 C. civ. care prevede ca atunci cand bunul
supus restituirii a fost instrainat, actiunea in restituire poate fi exercitata �i
impotriva tertului dobanditor, sub rezerva regulilor de carte funciara sau a
efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile ori, dupa caz, a
aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune.

Revocarea donafiilor pentru ingratitudine

Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine �i pentru neexecutarea
culpabila a sarcinilor la care s-a obligat donatarul (art. 1020 C. civ.).
Art. 1023 C. civ. enumera limitativ cazurile de revocare a donatiilor datorita
ingratitudinii survenite:
a. Atentatul la viafa donatorului, a unei persoane apro iate
p lui sau, �tiind
ca alfii intenfioneaza sa atenteze, nu l a in�tiinfat.
Este indiferent daca a existat numai o tentativa de omor sau fapta s-a consumat
�i nu este necesara o condamnare penala, fiind suficienta stabilirea intentiei
de a ucide atatp in rivinta donatarului, dar �i prin tacerea sa, �tiind ca alte
persoane intentionau acest lucru. Daca se dovede�te culpa donatarului, dar �i
lipsa discernamantului, revocarea nu mai subzista. (donatarul - �ofer - ucidere
din culpa a donatorului)
b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave
fafa de donator. Aceste fapte savar�ite cu intentie vizeaza atat integritatea
corporala, dar �i onoarea, demnitatea sau reputatia donatorului.
a Gravitatea
faptelor se apreciaza numai de catre instanta de judecata.
c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente
donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat,
finandu se insa seama de starea in care se afla b unul la momentul
donafiei.
Revocarea donatiei pentru refuz de alimente (art. 31 pct. 3 C. civ.) presupune
ca donatorul sa fi ajuns in nevoie, iar donatarul, avand posibilitatea, sa-i refuze
d
fara cuvant, adica fara o temeinica justificare, ajutorul alimentar pe care i-l
impune obligatia de recuno�tinta. Refuzul donatarului nu va putea fi sanctionat
cu revocarea, daca donatorul are rude in situatia de a-i putea acorda intretinere.
Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru donatitudine se
prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a �tiut ca donatarul a
savar�it fapta de ingratitudine.
Actiunea in revocare pentru ingratitudine poate fi exercitata numai impotriva
donatarului �i poate fi continuata de mo�tenitorii acestuia. Daca donatarul
moare dupa introducerea acfiunii, aceasta poate fi continuata impotriva
mo�tenitorilor1. Cererea de revocare nu poate fi introdusa de mo�tenitorii
donatorului, cu exceptia cazului in care donatorul a decedat in termenul
prevazut la alin.(1) fara sa-l fi iertat pe donatar. De asemenea, mo�tenitorii
pot introduce actiunea in revocare in termen de un an de la data mortii
donatorului, daca acesta a decedat fara sa fi cunoscut cauza de revocare.
In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura a bunului
donat nu este posibila, donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea acestuia,
socotita la data solutionarii cauzei. In urma revocarii donatiei pentru
1
Spre deosebire de vechea reglementare, potrivit careia actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine putea
fi intentata doar in contra autorului faptei de ingratitudine, nu �i impotriva mo �tenitorilor acestuia, potrivit
actualei reglementari, este permisa continuarea actiunii impotriva mo�tenitorilor donatarului, daca donatarul
moare dupa introducerea actiunii.
ingratitudine, donatarul va fi obligat sa restituie fructele pe care le-a perceput

incepand cu data introducerii cererii de revocare a donatiei.
Ca un efect special al revocarii donatiei pentru ingratitudine, datorita naturii
acestei actiuni care are caracter de pedeapsa, admiterea ei nu produce efecte
retroactive fata de terti, in sensul ca drepturile dobandite de ace�tia inainte de
sesizarea instantei cu actiunea de revocare sau de inscrierea bunului in cartea
funciara, raman valabile, potrivit art. 1026 C. civ.
Sarcina de lucru 6
1. Prezinta care sunt efectele revocarii donatiei pentru ingratitudine in
cazul in care bunul a fost instrainat sau ipotecat.
2. Tnterpreteaza dispozitiile art. 1091 (4) Cod civil. Ce fel de prezumtie
instituie aceasta dispozitie?
2.3.6. Donafiile indirecte, donafiile deghizate �i darurile

manuale Donafiile indirecte
Sunt situatii in care o persoana dore�te sa gratifice pe o alta, dar nu prin
intermediul contractului de donatie propriu-zis, ci prin intermediul unui alt act
juridic. In aceasta situatie ne aflam in prezenta unei donatii indirecte, care
pentru a fi valabila trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond �i de
forma ale actului prin intermediul caruia se realizeaza.
In practica se intalnesc, in principal, urmatoarele categorii de donatii indirecte:
Renunfarea la un drept In cazul in care renuntarea la un drept este facuta cu intentia de a gratifi
Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligatii, constand in renu
c. Stipulafia in favoarea unei terfe persoane este un contract prin care o parte, numita promitent
Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica

reprezinta o donatie indirecta, scutita de forma solemna ceruta pentru donatii.
(Lup�an, 2010. pp. 43-44 )
Donafiile deghizate
Donatia este deghizata atunci cand este simulata, ascunsa sub aparenta unui
contract cu titlu oneros. In acest caz, intre parti de incheie un act real, secret, cu
titlu gratuit ascuns printr-un act aparent, simulat, oneros, menit sa ascunda

tertilor operatiunea juridica reala dintre parti. Donatia deghizata trebuie sa

imbrace forma autentica. (Motiu, 2011, p. 134)
Donatiile pot fi facute �i prin persoane interpuse. Se recurge la aceasta forma
a simulatiei in cazul in care se urmare�te sa se faca o liberalitate unei
persoane incapabile sa primeasca liberalitati de la donator. Persoana interpusa,
capabila de a primi donatia, va remite apoi bunul donat donatarului
incapabil. Potrivit
art. 992 C. civ., sunt prezumate a fi persoane interpuse ascendentii,
descendentii �i sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum �i
descendentii sotului acestei persoane.
Darurile manuale
Codul civil re g lementeaza darul manual in art. 1011 C. c iv. conform caruia
darul manual se incheie valabil prin acordul de vointa al partilor insotit de
traditiunea bunului de la donator la donatar. Bunurile corporale cu o valoare de
pana la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor
prevazute de lege.
Darul manual este un contract real �i nu solemn. Nu poate avea ca obiect
bunuri viitoare.
2.3.7. Efectele contractului de donafie

Efectele donafiei intre parfi. Obligafiile donatorului
Donatorul are obligafia de a transmite �i de a preda bunul donat �i,
eventual, de a-l pastra pana la predare. In cazul darului manual acesta trebuie
predat in momentul incheierii contractului. Daca donatia are ca obiect un drept
tabular, trebuie respectate regulile de carte funciara. Art. 1017 prevede: in
executarea donatiei, dispunatorul raspunde doar pentru dol �i culpa grava.
fn principiu, potrivit art. 101 �i art. 1019 C. civ, donatorul nu raspunde
pentru evicfiune �i nici pentru vicii ascunse, deoarece donatia este un contract
cu titlu gratuit. Cu toate acestea, potrivit acelora�i dispozitii, donatorul este
finut de obligafia de garanfie pentru evictiune, daca:
- a prevazut expres aceasta obligatie;
- evictiunea provine din faptul sau personal ori dintr-o imprejurare care
afecteaza dreptul transmis, pe care a cunoscut-o �i nu a comunicat-o
donatarului la incheierea contractului;
- daca donatia este cu sarcini, in limita valorii acestora, asemenea vanzatorului.
De asemenea, donatorul raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat in
urmatoarele situatii:
- s-a obligat expres in acest sens; �
- daca a cunoscut viciile ascunse �i nu le-a adus la cuno�tinta donatarului
la incheierea
d contractului,
- atunci can donatia este cu sarcina, in limita valorii acestora.

Obligafiile donatarului
De regula, din contractul de donatie donatarului nu ii revine nici o obligatie
legala fata de donator, ci doar una morala, de recuno�tinta, care, in caz de
nerespectare, atrage revocarea donatiei pentru ingratitudine. Daca donatia este
cu sarcini, neindeplinirea acestora de catre donatar da dreptul donatorului de a
cere fie executarea contractului cu daune-interese, fie revocarea donatiei.
(Lup�an, 2010, p. 45)
Sarcina de lucru 7
Consultand bibliografia indicata, precizeaza care sunt efectele
contractului de donatie fata de tertele persoane?
2.4. Contractul de renta viagera

Contractele aleatorii sunt contractele cu titlu oneros in care intinderea, uneori
chiar existenta obligatiei pentru una din parti ori pentru ambele parti
contractante nu se cunosc in momentul incheierii contractului, deoarece depind
de un eveniment viitor �i incert �i in care exista �anse de ca�tig sau de
pierdere pentru toate partile contractante. (Florescu, 2011, p. 30 )
Codul civil reglementeaza urmatoarele tipuri de contracte aleatorii: contractul
de renta viagera, contractul de intretinere, contractul de asigurare, jocul �i
prinsoare, din randul carora vor fi supuse dezbaterii primele doua.
2.4.1. Nofiunea �i reglementarea contractului de renta viagera

Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa
efectueze in folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii
periodice, constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile (art. 2242 C.
civ.).
Contractul poate fi constituit �i cu titlu oneros, caz in care credirentierul
instraineaza debirentierului un bun sau o suma de bani (capital). Renta viagera
se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat
constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane
determinate.
De esenta acestui contract este elementul viager, adica durata contractului sa
fie legata de timpul vietii unei persoane. In general, renta este constituita in
favoarea aceluia care beneficiaza de ea, adica trebuie sa-i fie platita pe toata
durata vietii �i se va stinge la moartea sa. Tata provenienta caracterului
aleatoriu
al acestui contract, care nu depinde, nu poate fi influentat, stabilit prin vointa

omului. Renta poate sa fie stabilita �i in favoarea unei terte persoane, sau
chiar in favoarea a mai multe persoane.
Contractul de renta viagera este reglementat de Codul civil in Cartea a N-a,
Titlul TX ( iferite contracte speciale), in Capitolul XNTT intitulat ontractul de
renta viagera, art. 2242-2253.
2.4.2. Caracterele juridice ale contractului de renta viagera
1. Contractul de renta viagera este consensual, caci ia na�tere prin acordul de
vointa al partilor. Cand obiectul contractului de renta viagera il formeaza un
drept tabularr (cazul contractului cu titlu oneros), actul trebuie sa fie intocmit
in forma autentica �i sa respecte dispozitiile de carte funciara.
2. Contractul de renta viagera este cu titlu oneros, dar poate fi constituita �i
cu titlu gratuit, prin donatie sau legat (art. 2243 C. civ. ). Atunci cand renta
viagera este stipulata in favoarea unui tert, chiar daca acesta o prime�te cu
titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.
3. Contractul ed renta viagera este un contract aleatoriu, existand �anse de
ca�tig sau de pierdere pentru ambele parti. Cand renta viagera este
constituita cu titlu gratuit, prin donatie sau legat, contractul nu mai are un
caracter aleatoriu, fiind o liberalitate., caci pentru credirentier nu exista
�anse de pierdere, iar pentru debirentier nu exista �anse de ca�tig.
Mentionam faptul ca un contract de renta viagera nu poate fi aleatoriu decat
pentru ambele parti, fiind exclusa varianta ca pentru o parte sa fie contract
comutativ, iar pentru cealalta parte contract aleatoriu.
4. Renta viagera este un contract sinalagmatic/unilateral in functie de natura
contractului cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
5. Contractul de renta viagera este un contract translativ de proprietate, caz in
care credirentierul va fi tinut la obligatia de garantie. Nor fi aplicabile in
acest sens dispozitiile de la vanzare-cumparare. Transferul dreptului de
proprietate are loc in momentul manifestarii acordului de vointa, iar in cazul
transmiterii unui drept tabular, in momentul inscrierii lui in cartea funciara.
6. Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva pentru
debirentier, fiind platita periodic, la termenele stabilite in contract.
2.4.3. Condifiile de validitate ale contractului de renta viagera

Reguli generale. Conditiile de validitate aplicabile acestui contract respecta
regulile de drept comun. In ceea ce prive�te capacitatea, renta viagera fiind un
act de dispozitie, atat credirentierul cat �i debirentierul trebuie sa aiba
capacitatea de a dispune, intrucat renta viagera este translativa de proprietate,
caz in care sunt aplicabile regulile de la vanzare. Daca renta este constituita cu
titlu gratuit, debirentierul trebuie sa aiba capacitatea ceruta pentru incheierea
contractului de donatie sau a unui testament, caz in care contractul trebuie sa
respecte �i conditiile de forma ale acestora. Atunci cand renta viagera este
stipulata in favoarea unui tert, chiar daca acesta o prime�te cu titlu gratuit,
contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.

onsimfamantul trebuie sa fie liber exprimat, sa nu fie viciat prin eroare, dol,
violenta �i, in unele conditii, leziune. Obiectul prestafiei credirentierului poate
sa fie atat un bun imobil, cat �i un bun mobil, inclusiv o suma de bani, iar
obiectul obligafiei debirentierului va consta intr-o suma de bani (sau anumite
cantitati de bunuri fungibile), platibila la anumite intervale de timp. auza
trebuie sa existe, sa fie licita �i morala. (Lup�an, 2010, p. 52)
Reguli speciale ale acestui contract sunt cele care reies din interpretarea
dispozitiilor art. 2246 �i 2247 C. civ. Astfel, este lovitd e nulitate absoluta
contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei persoane care
era decedata in ziua incheierii contractului. Nu produce, de asemenea, niciun
efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii
unei persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza
careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.
2.4.4. Efectele contractului de renta viagera. Obligafiile debirentierului

A. Plata rentei
Principala obligatie a debirentierului este sa plateasca ratele de renta in
cuantumul convenit, pe toata durata vietii credirentierului (contractant sau tert
beneficiar) ori pana la decesul tertului pana la moartea caruia credirentierul are
dreptul la ratele de renta. Specificam faptul ca obiectul prestatiei
debirentierului il constituie renta, care poate consta intr-o suma de bani sau alte
bunuri fungibile.
Potrivit art. 224 C. civ., in lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se
platesc trimestrial in avans �i indexate in functie de rata inflatiei. Atunci cand
credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a
platit in avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente
perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata. Daca renta viagera a fost
stipulata pe durata vietii mai multor persoane, in acest caz, in lipsa de stipulatie
contrara, obligatia de plata a rentei inceteaza la data la care decedeaza ultima
dintre aceste persoane. De exemplu, in cazul decesului unuia dintre sotii
credirentieri, cel ramas in viata poate beneficia de intreaga renta, daca nu s-a
stabilit prin contract ca in acest caz obligatia debirentierului se va reduce la
jumatate.
In caz de moarte a debirentierului, obligatia de plata a rentei se transmite la
mo�tenitorii as i. Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind
restituirea capitalului �i renuntand la restituirea ratelor platite. Debirentierul
este tinut la plata rentei pana la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost
constituita renta, oricat de impovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia, iar
leziunea nu poate fi invocata in contractele aleatorii. Executarea obligatiilor
debirentierului este succesiva, iar durata este incerta, de aici irevocabilitatea
contractului.
Odata incasate, ratele de renta viagera pot fi urmarite de catre creditorii
credirentierului, cu exceptia prevazuta de art. 2253 C. civ. in sensul ca numai
renta cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin conventia partilor. Data
fiind aceasta situatie, totu�i in conditiile art. 2257 la care face expres referire
textul art. 2253 C. civ., renta cu titlu gratuit poate fi urmarita, dar numai in
limita valorii rentei care este necesara credirentierului pentru asigurarea

intretinerii. Renta cu titlu oneros nu poate fi declarata neurmaribila, deoarece s-
ar urmari fraudarea creditorilor debirentierului in acest mod, avand in vedere ca
ea reprezinta echivalentul bunului instrainat sau capitalului primit. (Motiu,
2011, p. 326)
In caz de neexecutare a obligatiei de plata a rentei, credirentierul are dreptul de
a cere executarea silita asupra patrimoniului debirentierului sau rezolufiunea
contractului de renta viagera.
Executarea silita a ratelor este prevazuta de art. 2250 C. civ., stabilind
procedura:
,,fn caz de neindeplinire a obligafiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere
sechestrul �i vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenfa unei sume suficiente
spre a asigura plata rentei pentru viitor (2) Aceasta suma se stabile�te, in condifiile legii, pe
baza unei expertize intocmite in conformitate cu metodologia de calcul aplicabila in cazul
asigurarilor de viafa, finandu-se seama, printre altele, de ratele deja incasate de credirentier,
de varsta �i de starea acestuia heltuielile expertizei sunt suportate de debirentier (3)
upa
ce a fost obfinuta in urma vanzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o
institufie de credit �i va fi platita credirentierului cu respectarea cuantumului �i scadenfelor
convenite prin contractul de renta viagera (4) aca debirentierul intra in lichidare,
credirentierul i�i poate realiza dreptul la renta inscriind in tabloul creditorilor o creanfa al
carei cuantum se determina potrivit alin (2) "
Potrivit prevederilor art. 147 din Legea 71/2011 pentru punerea ]n aplicare a Legii nr. 2 7/2009 privind Codu
a
Dreptul la actiune prin care se solicita plata ratelor de renta restante se prescrie
in termenul general de 3 ani, care se calculeaza separat pentru fiecare rata de
renta, din momentul in care ea a devenit exigibila. Mo�tenitorii
credirentierului nu pot cere plata ratelor scadente, dar neincasate de autorul lor
decedat. Practica judiciara a precizat ca, avand un caracter personal, renta nu se
transmite mo�tenitorilor, iar urmarirea ei nu se poate face decat de creditor.
Totu�i, in cazul unor sume restante, neachitate pana la moartea creditorului,
mo�tenitorii sai preiau creanta in aceste limite �i au dreptul sa urmareasca
sumele scadente la data mortii. (Florescu, 2011, p. 314)
Credirentierul va putea solicita rezolufiunea contractului pentru neexecutare
in doua cazuri, conform dispozitiilor art. 2251 C. civ. :
- creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea
contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea
executarii obligatiei sale ori o diminueaza;
- credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexe c utarea culpabila a
obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.
De asemenea, partile pot conveni printr-un pact comisoriu expres asupra
dreptului de a cere rezolutiunea contractului. In lipsa unei stipulatii contrare,
rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de
renta deja platite pana in acel moment.

Sarcina de lucru 8
data de 19.0 .2010, X a decedat, sotia sa supravietuind inca �ase luni. Y �i-a executat obligatia de a plati renta viagera pan
va decide instanta de judecata?
B. Obligafia debirentierului de a oferi credirentierului garanfiile stipulate in contract

pentru asigurarea plafii rentei
Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros,
credirentierul are dupa caz un privilegiu sau o ipoteca asupra bunului transmis.
In acest caz, in vederea inscrierii ipotecii legale nu este necesara declararea
valorii creantei garantate.
Obligafiile credirentierului
Obligatiile credirentierului in contractul de renta viagera cu titlu oneros sunt
identice cu cele ale vanzatorului, atunci cand prestatia sa consta in transmiterea
dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, in schimbul careia
este stipulata obligatia debitorului de a plati renta. Aceste obligatii sunt:
• obligatia de transmitere a dreptului de proprietate (de a da);
• obligatia de predare (a face) a lucrului sau de plata a sumei promise;

• obligatia de garantie contra evictiunii �i contra viciilor ascunse;
• obligatia de conservare a bunului pana in momentul predarii
debirentierului.
In cazul rentei cu titlu gratuit, aceste obligatii nu se retin in sarcina
credirentierului.
2.4.5. Incetarea contractului de renta viagera

Ca regula, renta viagera inceteaza la moartea persoanei in funcfie de durata
viefii careia a fost constituita. Contractul inceteaza �i prin rezolufiune, care
poate fi judiciara sau conventionala.

Sarcina de lucru 9
paratilor dobanditori la plata contravalorii ratelor de renta restante de 10 ani. Prin intampinare, paratii s- au opus admiterii ac
2.5. Contractul de intrefinere

2.5.1. Nofiunea contractului de intrefinere �i confinutul nofiunii de intrefinere
Contractul de intretinere a fost pana la adoptarea noului Cod civil un contract
nenumit, creatie a practicii judiciare. Codul civil in vigoare il reglementeaza in

cadrul art. 2254-2263.

Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte
parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare intretinerii �i ingrijirii pentru
o anumita durata. Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a
prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza
pentru toata durata vietii creditorului intretinerii.
Altfel spus, contractul de intretinere reprezinta o conventie prin care o parte,
numita intrefinut, transmite unul sau mai multe bunuri individualizate ori o
suma de bani (capital), sau �i bunuri �i bani unei alte parti, numita
intrefinator, care se obliga, in schimb, sa presteze intretinere in natura fie
contractantului sau, fie unei alte persoane, numita beneficiar al intrefinerii, pe
o perioada determinata sau, de regula, pe tot restul vietii, iar dupa moarte sa o
inmormanteze. (Lup�an, 2010, p. 46)
Notiunea de intrefinere presupune o obligatie complexa, care prive�te, pe de
o parte, mijloacele necesare traiului (in care se includ: alimente, imbracaminte,
locuinta, cele necesare ingrijirii sanatatii etc.), iar, pe de alta parte, mijloacele
necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului (in care se includ
nevoile culturale, artistice, �tiintifice, de informare etc.).

De regula, partile prevad elementele obligatiei de intretinere, strict necesare,

referitoare la: alimente, imbracaminte, locuinta, asistenta medicala, cheltuieli
de inmormantare etc., iar uneori recurg �i la formula generala ,,toate cele
necesare traiului". In toate situatiile in care instantele de judecata sunt chemate
sa aprecieze intinderea obligatiei intretinatorului, acestea vor trebui sa tina cont
nu numai de ceea ce partile au prevazut in contract, ci �i de specificul
obligatiei de intretinere. (art. 2257 C. civ.)
2.5.2. Caracterele juridice ale contractului de intrefinere

1. Contractul de intretinere este un contract solemn, care se incheie in mod
valabil numai in forma autentica (art. 2255 C. civ.).
2. Contractul de intretinere este sinalagmatic, dar poate fi �i unilateral, cand
se constituie prin donatie.
3. Contractul d e intretinere este un contract aleatoriu. In cazul intretinerii,
sunt aplicab ile regulile speciale amintite anterior la contractul de renta
viagera, �i anume, este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza
o renta constituita pe durata vietii unei persoane care era decedata in ziua
incheierii contractului. Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul
prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane
care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a
murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data. In cazul in care
contractul de intretinere s-a incheiat pe o perioada determinata, el va avea
caracter comutativ.
4. Contractul de intretinere este un contract intuitu personae, intrucat contine
o obligatie ed a face, strict personala �i netransmisibila, care se stinge prin
moartea beneficiarului.
5. Este, in principiu, cu titlu oneros, dar poate fi �i cu titlu gratuit, caz in
care este o liberalitate.
6. Este un contract cu executare succesiva, in privinta obligatiei de a presta
intretinere, care trebuie executata permanent, zi cu zi, pe toata durata vietii
intretinutului.
7. Este un contract translativ de proprietate.
2.5.3. Condifiile de validitate ale contractului de intrefinere

Ambele parti trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, deoarece
intretinutul i�i asuma obligatia transmiterii dreptului de proprietate
asupra unui bun sau o suma de bani, iar intretinatorul va putea fi obligat la
plata daunelor-interese in caz de neexecutare a obligatiilor.
onsimfamantul trebuie sa fie liber exprimat, neviciat prin eroare, dol sau
violenta. Obiectul contractului de intrefinere il pot forma atat bunurile
mobile, cat �i cele imobile aflate in circuitul civil general. auza trebuie sa
fie licita �i morala, contrar, contractul este lovit de nulitate absoluta. Sub
sanctiunea nulitatii absolute, acest contract trebuie sa imbrace forma
autentica. (Lup�an, 2010, p. 47)

Sarcina de lucru 10
iva unitara, indica asemanarile �i deosebirile dintre contractul de intretinere �i contractul de vanzare, de donatie �i cel de
2.5.4. Efectele contractului de intrefinere

A. Obligafiile intrefinutului
Din contractul de intretinere, intretinutului ii revin obligatii similare cu cele ale
vanzatorului, conform dispozitiei art. 1651 C. civ.
• obligatia de transmitere a dreptului de proprietate (de a da);
• obligatia de predare (a face) a lucrului sau de plata a sumei promise;
• obligatia de garantie contra evictiunii �i contra viciilor ascunse;
• obligatia de conservare a bunului pana in momentul predarii.
B. Obligafiile intrefinatorului
Potrivit art. 2257 C. civ., principala obligatie a intretinatorului consta in
prestarea intretinerii catre intretinut care, din cauza caracterului ei alimentar,
trebuie executata in natura, zi de zi. Cerinta prestatiilor succesive trebuie sa
vizeze deopotriva, cele doua planuri ale obligatiei de intretinere: material �i
spiritual. Locul executarii intretinerii este acela prevazut de parti, iar in lipsa de
stipulatie expresa, intretinerea se executa la domiciliul intretinutului.
Debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte,
incaltaminte, menaj, precum �i folosinta unei locuinte corespunzatoare.
Intretinerea cuprinde, de asemenea, ingrijirile �i cheltuielile necesare in caz
de boala. In cazul in care intretinerea are caracter viager sau atunci cand
creditorul
decedeaza in cursul duratei contractului, debitorul are obligatia sa-l
inmormanteze. Aceasta enumerare nu este una exhaustiva.
Intretinerea continua a fi datorata in aceea�i masura chiar daca, in cursul
executarii contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau partial
ori �i-a diminuat valoarea, dintr-o cauza pentru care creditorul intretinerii nu
este tinut sa raspunda. Clauza prin care creditorul intretinerii se obliga la
prestarea unor servicii este considerata nescrisa.
Daca exista pluralitate de intretinuti sau intretinatori, obligatia de a presta
intretinerea este indivizibila, putand fi pretinsa integral de oricare din
intretinuti �i la oricare dintre intretinatori. (Motiu, 2010, p. 333)

Codul civil prevede posibilitatea transformarii in ba ni a obligatiei de
intretinere. Astfel, art. 2261 prevede cazul in care presta r ea sau primirea in
natura a intretinerii nu mai poate continua din motive obiective sau daca

debitorul intretinerii decedeaza �i nu intervine o intelegere intre parti, instanta

judecatoreasca poate sa inlocuiasca, la cererea oricareia dintre parti, fie �i
numai temporar, intretinerea in natura cu o suma de bani corespunzatoare.
Atunci cand prestarea sau primirea in natura a intretinerii nu mai poate
continua din culpa uneia dintre parti, instanta va majora sau, dupa caz, diminua
cuantumul sumei de bani care inlocuie�te prestatia de intretinere. (de
exemplu, instanta poate diminua prestatia daca mo�tenitorii care trebuie sa
continue executarea obligatiei sunt minori.)
Decesul debitorului nu duce la stingerea obligatiei, ci aceasta se transmite catre
mo�tenitori. Transformarea temporara a obligatiei de intretinere in plata unei
sume de bani (renta) este atributia instantei competente sa analizeze situatia. In
acest caz, devin aplicabile regulile de la contractul de renta viagera.
2.5.5. Incetarea contractului de intrefinere
Contractul de intretinere incheiat pe durata determinata inceteaza la expirarea
acestei durate, cu exceptia cazului in care creditorul intretinerii decedeaza mai
devreme.
In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de intretinere, creditorul poate cere
rezolufiunea acestuia: atunci cand comportamentul celeilalte parti face
imposibila executarea contractului in conditii conforme bunelor moravuri, cel
interesat poate cere rezolutiunea. In acest caz precum �i atunci cand se
intemeiaza pe neexecutarea culpabila a obligatiei de intretinere, rezolutiunea nu
poate fi pronuntata decat de instanta, dispozitiile art.1.021 nefiind aplicabile.
Orice clauza contrara este considerata nescrisa. Daca rezolutiunea a fost ceruta
pentru unul dintre motivele prevazute la alin.(2) sau (3), oferta de intretinere
facuta de debitorul parat dupa introducerea actiunii nu poate impiedica
rezolutiunea contractului.
Ca �i in cazul rentei viagere, daca rezolutiunea se pronunta pentru unul dintre
motivele prevazute la alin.(2) sau (3), debitorul in culpa nu poate obtine
restituirea prestatiilor de intretinere deja executate. Dreptul la actiunea in
rezolutiune se transmite mo�tenitorilor. Rezolutiunea contractului de
intretinere nu se poate cere pentru motivele prevazute la art.2.261 alin.(1).
Sarcina de lucru 11
de intretinere?
iliere, �tiut fiind faptul ca aceasta este sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile de catre una dintre parti a o

Rezumat
Donatia este un contract �i nu un act juridic unilateral, ea presupunand acordul
de vointa al celor doua parti, donator �i donatar, insa se incadreaza in
categoria contractelor unilaterale, deoarece da na�tere la obligatii numai in
sarcina uneia dintre parti, respectiv a donatarului, a celui care prime�te.
Codul civil contine o serie de dispozitii speciale prin care, dupa ce atrage
atentia asupra cerintelor de fond �i de forma ale contractului de donatie, de
natura a
proteja vointa dispunatorului cu titlu gratuit, consacra caracterul definitiv,
irevocabil al acestei dispozitii.
Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte
parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare intretinerii �i ingrijirii pentru
o anumita durata. Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori
s-a
prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza
pentru toata durata vietii creditorului intretinerii. Potrivit art. 2257 C. civ.,
principala obligatie a intretinatorului consta in prestarea intretinerii catre
intretinut care, din cauza caracterului ei alimentar, trebuie executata in natura,
zi de zi. Cerinta prestatiilor succesive trebuie sa vizeze deopotriva, cele doua
planuri ale obligatiei
o de intretinere: material �i spiritual. Locul executarii
intretinerii este acela prevazut de parti, iar in lipsa de stipulatie expresa,
intretinerea se executa la domiciliul intretinutului. Debitorul este obligat in
special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte, menaj,
precum �i folosinta unei locuinte corespunzatoare. Intretinerea cuprinde, de
asemenea, ingrijirile �i cheltuielile necesare in caz de boala. In cazul in care
intretinerea are caracter viager sau atunci cand creditorul decedeaza in cursul
duratei contractului, debitorul are obligatia sa-l inmormanteze.
Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa
efectueze in folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii
periodice, constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile. De esenta
acestui contract este elementul viager, adica durata contractului
r sa fie legata
de timpul vietii unei persoane. In general, renta este constituita in favoarea
aceluia care beneficiaza de ea, adica trebuie sa-i fie platita pe toata durata
vietii �i se va stinge la moartea sa. Tata provenienta cara cterului aleatoriu al
acestui contract, care nu depinde, nu poate fi influentat, stabilit prin vointa
omului. Renta poate sa fie stabilita �i in favoarea unei terte persoane, sau chiar
in favoarea a mai multe persoane. este lovit de nulitate absoluta contractul
care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei persoane care era
decedata in ziua incheierii contractului. Nu produce, de asemenea, niciun
efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii
unei persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza
careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.

1. Donatorul poate revoca donatia:
a) pana in momentul primirii comunicarii de acceptare;
b) nu numai expres, ci �i tacit;
c) fara a notifica donatarului revocarea.
2. Actul estimativ:
a) Este prevazut de lege pentru donatia de bunuri mobile;
b) Este prevazut de lege pentru donatia de bunuri imobile;
c) Lipsa lui nu atrage nulitatea absoluta a donatiei.
3. Donatia intre absenti produce efecte:

a) din momentul acceptarii ei de catre donatar;
b) din momentul facerii ofertei;
c) din momentul primirii actului de acceptare.
4. Natura juridica a contractului prin care o persoana transmite un bun altei

persoane, in schimbul unei sume de bani �i a intretinerii pe viata, este:
a) contract de intretinere;
b) contract de vanzare-cumparare;
c) contract de vanzare-cumparare, daca prestatia in bani reprezinta mai mult
de jumatate din valoarea bunului transmis.
5. Contractul de renta viagera se poate constitui:

a) cu titlu oneros;
b) cu titlu gratuit, dar numai prin donatie;
c) cu titlu gratuit, prin donatie, chiar daca nu este indeplinita forma
prevazuta de lege pentru donatii.
Lucrare de verificare aferenta capitolelor 1 �i 2

Redacteaza un contract de vanzare-cumparare care sa aiba ca obiect un imobil
�i un contract de donatie intre soti. Pentru fiecare contract, veti insera
maximum trei clauze speciale, prin care sa derogati de la norma de drept
comun (prevazuta de Codul civil). Aceste derogari le veti sublinia.
Lucrarea va fi incarcata pe site-ul de curs DD3104 FR/ DD3104 TD din cadrul
platformei e-Learning anubius Online la sectiunea Teme, in termenul
prevazut pentru executarea ei, iar rezultatul evaluarii va fi comunicat in cadrul
sectiunii arnet de note din acela�i site de curs.
Bibliografie minimala
Deak, Francisc (2007). Tratat de drept civil ontracte speciale. Editia a TN-a.
Nol. TTT. Bucure�ti: Universul Juridic, pp. 17 -25 .
Dogaru, T.; Olteanu, E.G.; Sauleanu, L. B. (2009). Bazele dreptului civil.
ontracte speciale Nol. TN. Bucure�ti: C.H. Beck, pp. 1-530; 533-596.
Lup�an, G. (2010). rept civil ontracte. Galati: Universitara Danubius, pp. 36-56.
Motiu, F. (2011). ontractele speciale in Noul od civil. Editia a TT-a revazuta �i
adaugita. Bucure�ti: Universul Juridic, pp. 122-149.
3. CONTRACTE PRTN CARE SE ASTGURA
ADMTNTSTRAREA ST CONSERVAREA BUNURTLOR
3.1. Contractul de locatiune 78

3.2. Contractul de inchiriere a locuintei 90
3.4. Contractul de imprumut de folosinta 97
3.5. Contractul de imprumut de consumatie 101
3.7. Contractul de mandat 103
Obiectivele specifice unitatii de invatare
Rezumat 107
• sa identifici �i sa expui caracterele juridice ale contractelor de locatiune, mandat,

sa descrii conditiile de validitate ale acestor contracte; sa expui specificul obligatiilor p
•
•
•
saidentifici principaleloractiunicivile caredecurgdin

Timp mediu estimat pentru studiu individual: JO ore

Mirela Costache Contracte prin care se asigura administrarea �i conservarea
bunurilor
3.1. Contractul de locatiune
3.1.1. Notiunea �i caracterele juridice ale contractului de locatiune
Locatiunea exercita un rol economic esential in societate. Disociind
proprietatea de folosinta, au fost accelerate �i dinamizate relatiile sociale,
fiind
valorificate in mod rational in functie de posibilitatile patrimoniale ale
membrilor societatii. Concret, un neproprietar se poate bucura de dreptul de a
folosi bunul altuia, iar proprietarul se bucura de acest statut, prin incasarea
chiriei.
Actualul Cod civil consacra mai bine de cincizeci de articole locatiunii
bunurilor, la care se adauga alte douazeci �i cinci de articole privitoare la
varietatile acestuia, respectiv inchirierea locuintelor �i arendarea.
Potrivit art. 1777 C. civ. locatiunea este contractul prin care o parte, numita
locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun
pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret denumit chirie.
Dupa cum rezulta din textul de lege mentionat, elementul timp este de esenta
acestui contract, locatiunea putandu-se incheia atat pe o perioada determinata,
dar �i pe o perioada nedeterminata (pe maximum 49 ani - element de noutate
adus de Codul civil), dar in nici un caz nu poate fi perpetua1.
De asemenea, identificam doua elemente definitorii ale locatiunii: folosinta la
care se obliga locatorul, adica dreptul personal de folosinta conferit locatarului
�i chiria pe care acesta din urma se obliga sa o plateasca succesiv. Aceste doua
caracteristici permit delimitarea acestui contract de altele asemanatoare.
0 prima clasificare a locatiunilor in functie de obiectul lor se identifica in
dispozitiile art. 1778 C. civ., fiecare dintre acestea avand �i o denumire proprie
�i un cadru normativ specific. Dispozitiile generale privind locatiunea sunt
aplicabile, in mod corespunzator, inchirierii locuintelor �i arendarii, daca sunt
compatibile cu regulile particulare prevazute pentru aceste contracte.
Varietatile locatiunii sunt:
• inchirierea - adica locatiunea bunurilor mobile �i imobile;
• arendarea, locatiunea bunurilor agricole;
• locatiunea spatiilor destinate exercitarii unei profesii sau intreprinderi
(dupa modelul francez).
Caracterele juridice ale contractului de locatiune sunt urmatoarele:
- Contractul de locatiune este un contract sinalagmatic, dand na�tere la
obligatii reciproce �i interdependente in sarcina ambelor parti.
- Contractul de locatiune este un contract esentialmentee cu titlu oneros,
urmarirea obtinerii unui folos patrimonial este vizata de ambele parti
contractante.
- Contractul de locatiune este un contract consensual, care se incheie prin
simplul acord de vointa al partilor, fara ca legea sa ceara o anumita forma
pentru validitate, dupa cum rezulta din interpretarea art. 1781 C. civ.:
rept civil Contracte 78

1
bunurilor
Denumita �i emfiteoza, locatiunea ereditara imobiliara este interzisa.

bunurilor
,,Contractul de locafiune se considera incheiat indata ce parfile au convenit
asupra bunului �i prefului".
Pentru a preveni aparitia litigiilor intre parti, de cele mai multe ori, acest
contract necesita o forma scrisa ad probationem. Mai mult, forma scrisa este
ceruta de obligativitatea inregistrarii actului de locatiune la organele fiscale
pentru impozitarea veniturilor. Mai mult, art. 1798 prevede expres faptul ca
acele Contractele de locatiune incheiate in forma autentica, precum �i cele
incheiate prin inscris sub semnatura privata �i inregistrate la organele fiscale,
constituie in conditiile legii, titluri executorii pentru plata chiriei la termenele
�i in modalitatile stabilite in contract.
- Contractul de locatiune este un contract comutativ, caci intinderea
drepturilor �i obligatiilor partilor nu depind de vreun element alea
- Locatiunea este un contract translativ de folosinta temporara asupra unui
lucru, de unde rezulta urmatoarele doua aspecte:
- locator poate fi nu numai proprietarul bunului, ci �i uzufructuarul, locatarul
principal etc.
- riscul pieirii fortuite a bunului este suportat de proprietar (locator).
- Este un contract cu executare succesiva in timp. Reamintim faptul ca
locatiunea nu poate fi ve�nica, durata maxima legala fiind de 49 de ani.
- Este un contract creator de raporturi obligationale, �i nu un contract
translativ sau constitutiv de drepturi reale cum este contractul prin care se
creeaza un drept de uzufruct, de uz sau abitatie. Dreptul de folosinta al
locatarului este doar un drept de creanta, �i nu un drept real de folosinta.
(Florescu, 2011, p. 141)
3.1.2. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune

• Capacitatea partilor contractante
Fiind un act juridic de administrare, ambele parti trebuie sa aiba capacitatea
legala de a incheia astfel de acte. In aceasta situatie, daca legea nu dispune
altfel, locatiunile incheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decat
acte de administrare nu vor depa�i 5 ani. Per a contrario, rezulta ca orice
locatiune a carei durata depa�e�te 5 ani, implica un act de dispozitie, a�adar
partile trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu.
Sarcina de lucru 1
Argumenteaza in ce situatii un minor cu varsta 14-18 ani poate fi locator.
Identifica temeiul juridic (Codul civil).

bunurilor
Noul Cod civil large�te sfera incapacitatilor, fiind aplicabile in materia
contractului de locatiune dispozitiile art. 1654 �i art. 1655 C. civ. studiate la
contractul de vanzare. De asemenea, sunt aplicabile, prin analogie, �i
dispozitiile art. 1.643, inclusiv atunci cand exista litigiu cu privire la dreptul de
proprietate asupra bunului ce urmeaza a face obiectul locatiunii. (art. 1784 C.
civ.)
• Consimtamantul in materia locatiunii trebuie sa respecte regulile generale

din materia contractelor civile. De asemenea, �i cauza acestui contract.
• 0biectul contractului de locatiune este dublu:
- bunul inchiriat, total sau partial, poate fi un bun mobil sau imobil, corporal
sau incorporal. Un lucru viitor poate fi inchiriat, dar in caz de nerealizarea a
acestuia la termenul convenit, locatorul va raspunde pentru nerespectarea
obligatiilor asumate. Bunurile din domeniul public al statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale vor putea fi inchiriate numai in conditiile legii speciale
(art. 136 alin. 4 din Constitutie). Concesionarea sau inchirierea bunurilor
proprietate publica se realizeaza prin licitatie publica, in conditiile legii
213/2008 actualizata. Nu pot forma obiect al locatiunii succesiunile nedeschise.
- chiria reprezinta suma de bani pe care locatarul este tinut sa o plateasca
locatorului in schimbul folosintei lucrului. Chiria se fixeaza in functie de durata
contractului, fie global, fie pe unitati de timp (ora, ziua, luna, anul), urmand sa
fie platita la termenele stipulate in contract, de regula, in mod succesiv. Chiria
trebuie sa fie sincera �i serioasa, determinata sau cel putin determinabila,
putand fi lasata �i la aprecierea unui tert ales de comun acord de catre parti;
uneori, fiind stabilita chiar de lege. Chiria se fixeaza, de regula, in bani, insa
poate sa fie fixata �i sub forma unei alte prestatii (de exemplu, o cota-parte
dintr-o recolta sau prestarea unui serviciu). (Lup�an, 2010, p. 59)
Sarcina de lucru 2
Interpreteaza in maximum 7 enunturi dispozitiile art. 1785 C. civ.
3.1.3. Obligatiile locatorului

Articolul 1786 C. civ. enumera principalele obligatii ale locatorului, acestea
formand un triptic. Pastrand cronologia legiuitorului, acestea amintesc in buna
masura de cele ale vanzatorului, diferentele dintre cele doua contracte fiind
totu�i relevante.

bunurilor
1. Obligatia depredare a lucrului inchiriat (art. 1786 lit. a C. civ.)
Locatorul este obligat sa predea bunul impreuna cu toate accesoriile sale in
stare corespunzatoare utilizarii acestuia.
Refuzul locatorului de a executa obligatia de predare da dreptul locatarului de a
invoca exceptia de neexecutare sau poate cere fie executarea silita, fie
rezilierea contractului, locatorul putand fi obligat �i la plata de daune-interese.
(Lup�an, 2011, p. 59). In cazul in care predarea bunului inchiriat s-a facut cu
intarziere, locatarul este indreptatit a cere o diminuare a chiriei, proportionala
cu lipsa de folosinta. Cheltuielile predarii sunt in sarcina locatorului.
2. Obligatia de a mentine bunul in stare corespunzato are de folosinta pe
toata durata locatiunii (art. 1786 lit. b C. civ.)
Potrivit art. 1788 C. civ., locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile
care sunt necesare pentru a mentine bunul in stare corespunzatoare de
intrebuintare pe toata durata locatiunii conform destinatiei stabilite potrivit
art.1.799. Acesta trebuie sa efectueze reparatiile necesare bunei locatiuni,
cu exceptia reparatiilor locative care sunt in sarcina locatarului. A�adar,
natura reparatiilor este apreciata �i incredintata de legiuitor in mod diferit
partilor, dupa importanta acestora. Jurisprudenta a fost confruntata cu
nenumarate cazuri, care a necesitat departajarea reparatiilor principale �i a
celor cu caracter locativ.
Daca, dupa incheierea contractului, se ive�te nevoia unor reparatii care sunt in
sarcina locatorului, iar acesta din urma, de�i incuno�tintat, nu incepe sa ia de
indata masurile necesare, reparatiile pot fi facute de locatar. In acest caz,
locatorul este dator sa restituie, in afara sumelor avansate de locatar, dobanzi
socotite de la data efectuarii cheltuielilor. In caz de urgenta, locatarul poate
in�tiinta pe locator �i dupa inceperea reparatiilor, dobanzile la sumele
avansate neputand curge decat de la data in�tiintarii.
3. Obligatia degarantie (art. 1786 lit. c C. civ.)
Folosinta locatarului nu trebuie sa fie tulburata prin faptele proprii ale
locatorului, acesta din urma trebuind sa se abtina de la orice fapt care ar
impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea folosinta. (art. 1789 C. civ.)
Locatorul este obligat sa intreprinda tot ceea ce este necesar pentru a asigura in
mod constant locatarului folosinta lini�tita �i utila a bunului, fiind dator sa
se abtina de la orice fapt care ar impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea
folosinta. Aceasta obligatie de garantie reflecta urmatoarele trei situatii: de a
raspunde pentru tulburarile provenite din fapta proprie, din partea tertilor �i
raspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului inchiriat.
a. Locatorul este obligat sa se abtina de la orice fapt care ar impiedica, diminua
sau stanjeni o asemenea folosinta.
Daca in timpul locatiunii bunul are nevoie de reparatii care nu pot fi amanate
pana la sfar�itul locatiunii sau a caror amanare ar expune bunul pericolului de
a fi distrus, locatarul va suporta restrangerea necesara a locatiunii cauzata de
aceste reparatii, a�adar aceasta situatie nu este asimilata tulburarii prin fapta
proprie a locatorului. De asemenea, solutia este identica �i in urmatoarea

bunurilor
situatie: Codul civil actual permite locatorului examinarea bunului inchiriat la
intervale de timp rezonabile in raport cu natura �i destinatia bunului, precum
�i de cei care doresc sa cumpere bunul sau care, la data incetarii prezentei
locatiuni, doresc sa devina viitori locatari.
Daca, totu�i, reparatiile dureaza mai mult de 10 zile, pretul locatiunii va fi
scazut proportional cu timpul �i cu partea bunului de care locatarul a fost
lipsit. Daca reparatiile sunt de a�a natura incat, in timpul executarii lor, bunul
devine impropriu pentru intrebuintarea convenita, locatarul poate rezilia
contractul.
b. Locatorul este obligat de a-l garanta pe locatar contra tulburarilor de drept
provenite de la tertele persoane
Art. 1794 C. civ. prevede ca locatorul va raspunde numai pentru tulburarile de
drept provenite de la terti, in cazul tulburarilor de fapt, locatarul are la
indemana apararea prin actiunile posesorii. Daca locatarul este lipsit in tot sau
in parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa-l despagubeasca pentru toate
prejudiciile suferite din aceasta cauza. In cazul in care tulburarea este atat de
grava, locatarul poate solicita o scadere proportionala a chiriei sau chiar
rezilierea contractului �i daune-interese, daca contractul nu mai poate fi
executat. Locatarul care, la incheierea contractului, cuno�tea cauza de
evictiune nu are dreptul la daune-interese.
Daca locatarul este chemat in judecata de un tert care pretinde un drept asupra
bunului inchiriat, inclusiv un drept de servitute, �i exista riscul pierderii, in tot
sau in parte, a folosintei bunului, el are dreptul sa ceara introducerea in proces
a locatorului, in conditiile Codului de procedura civila. In schimb, locatarul va
fi tinut sa il despagubeasca pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a
necomunicarii tulburarii de catre locatar. El nu va fi insa tinut la despagubiri
daca dovede�te ca locatorul nu ar fi avut ca�tig de cauza sau ca, avand
cuno�tinta de tulburare, nu a actionat.
c. Locatorul este obligat de a-l garanta pe locatar contra viciilor ascunse ale
bunului inchiriat.
Asemenea vanzatorului, locatorul garanteaza contra tuturor viciilor lucrului
care impiedica sau mic�oreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la
incheierea contractului �i fara a tine seama daca ele existau dinainte ori au
survenit in cursul locatiunii. Insa spre deosebire de vanzator, locatorul
raspunde atat pentru viciile existente anterior incheierii contractului, cat �i
pentru cele care provin din cauze ulterioare, deoarece obligatia lui este de a
sigura folosinta bunului inchiriat in mod continuu pana la terminarea
contractului. (Motiu, 2011, p. 158)
Locatorul nu raspunde pentru viciile care erau aparente la data incheierii
contractului. Cu toate acestea, locatorul poate fi obligat la despagubiri pentru
prejudiciile pe care viciile aparente le cauzeaza vietii, sanatatii sau integritatii
corporale a locatarului.
In ceea ce prive�te efectele garantiei pentru viciile ascunse, legiuitorul
prevede in art. 1791 C. civ. urmatoarele:
" aca locatorul nu inlatura viciile in cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scadere

bunurilor
proporfionala a chiriei fn cazul in care viciile sunt atat de grave incat, daca le-ar fi

bunurilor
cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul in locafiune, el poate rezilia contractul, in condifiile
legii (2) Atunci cand aceste vicii aduc vreun pre}udiciu locatarului, locatorul poate fi obligat
�i la daune-interese, in afara de cazul cand dovede�te ca nu le-a cunoscut �i ca, potrivit
impre}urarilor, nu era dator sa le cunoasca".
0bligatia de garantie a locatorului poate fi modificata conventional, fie in
sensul agravarii, fie in sensul limitarii sau eliminarii garantiei! Ne este valabila
insa o exonerare sau de limitare a raspunderii pentru faptul personal al
locatorului. (Florescu, 2011, p. 147)
Sarcina de lucru 3
Prin ce se deosebe�te obligatia de garantie a locatorului contra
evictiunii
�i pentru viciile ascunse ale lucrului de obligatia similara a
vanzatorului?
3.1.4. Obligatiile locatarului

1. Obligafia de a lua in primire bunul dat in locafiune (art. 1796 lit. a)
Aceasta obligatie trebuie executata la termenul stabilit in contract, in locul
unde se gasea bunul in momentul incheierii contractului. In acest moment ia la
cuno�tinta �i va respecta destinatia conventionala a lucrului.
2. Obligafia de a plati chiria (art. 1796 lit. b)
Aceasta obligatie este de esenta acestui contract, caci daca nu s-ar percepe o
suma de bani in sarcina locatarului, atunci natura contractului va suferi �i ea
modificari, in sensul ca vom fi in prezenta unui comodat (imprumut de
folosinta care este esentialmente gratuit).
Chiria poate sa constea intr-o suma de bani, dar �i in alte bunuri, care
constituie o contrapartida a folosintei lucrului. Ea trebuie sa fie platita la
domiciliul debitorului-locatar (partile pot deroga de la aceasta regula generala),
la termenele stabilite prin conventia partilor, iar in lipsa, conform uzantelor.
Daca nu exista uzante �i in lipsa unei stipulatii contrare, chiria se plate�te
dupa cum urmeaza:
a) in avans pentru toata durata contractului, daca aceasta nu depa�e�te o luna;
b) in prima zi lucratoare a fiecarei luni, daca durata locatiunii este mai mare de
o luna, dar mai mica de un an;
c) in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel
putin un an.

bunurilor
In caz de neexecutare a acestei obligatii, locatorul poate cere executarea silita
sau rezilierea contractului. Partile pot stipula in contract un pact comisoriu
expres, in baza caruia, in caz de neplata a chiriei la termen, contractul sa fie
considerat reziliat de drept, fara notificare �i fara actiune in justitie. (Chirica,
2005, p. 182)
Art. 1789 C. civ. consacra caracterul executoriu al contractelor de locatiune
incheiate in forma autentica sau sub semnatura privata �i inregistrate la
organele fiscale, care consacra titluri executorii cu privire la plata chiriei la
termenele �i in modalitatile prevazute in contract.
2. Obligafia de a folosi bunul cu prudenfa �i diligenfa (art.1 796 lit. c)
Locatarul este obligat sa foloseasca bunul luat in locatiune cu prudenta �i
diligenta, potrivit destinatiei stabilite prin contract sau, in lipsa, potrivit celei
prezumate dupa anumite imprejurari, cum ar fi natura bunului, destinatia sa
anterioara ori cea potrivit careia locatarul il folose�te (art. 1799 C. civ.).
El trebuie sa respecte destinatia determinata prin contract, iar in lipsa de
stipulatie speciala, se recurge la interpretarea ei in functie de natura bunului,
destinatia anterioara etc. In cazul unei intrebuintari neadecvate, acesta este
sanctionat prin plata de daune-interese sau chiar cu rezilierea contractului
Tot in sarcina locatarului sunt �i reparatiile locative (reparatii mici, uzuale, de
mica insemnatate). Daca degradarea lucrului se datoreaza culpei acestuia, el va
fi obligat sa suporte cheltuielile de reparatie, chiar daca nu sunt locative. Mai
mult, legiuitorul a prevazut ca atunci cand intervine o situatie de urgenta, sa
notifice imediat locatorului despre necesitatea efectuarii reparatiilor care sunt
in sarcina celui din urma, sub sanctiunea platii de daune-interese �i a
suportarii oricaror alte cheltuieli (art. 1801 C. civ.).
Locatarul este obligat sa permita examinarea bunului de catre locator la
intervale de timp rezonabile in raport cu natura �i destinatia bunului, precum
�i de catre cei care doresc sa-l cumpere sau, care, la incetarea contractului,
doresc sa-l ia in locatiune, fara insa ca prin aceasta sa i se cauzeze o stanjenire
nejustificata a folosintei bunului.
3. Obligafia de a restitui bunul la incetarea, din orice cauza, a contractului de

locafiune (art. 1796 lit. d), in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a
pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii. Pana la proba contrara, locatarul
este prezumat ca a primit bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare
u
potrivit destinatiei stabilite. Restituirea bunurilor mobile luate in locatiune se
face in locul in care au fost predate.
Potrivit art. 1821 C. civ.:
"(1) Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul folosinfei sale,
inclusiv cea cauzata de incendiu, daca nu dovede�te ca a survenit fortuit (2) El raspunde
inclusiv pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale, de sublocatarul sau, ca �i de
fapta altor persoane carora le-a ingaduit in orice mod folosirea, definerea sau accesul la
bun".

bunurilor
Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate �i autonome efectuate
asupra bunului pe durata locatiunii �i nu poate fi obligat la despagubiri decat
daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al locatorului. Daca
lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate
alege sa ceara locatarului aducerea bunului in starea initiala, precum �i plata
de despagubiri pentru orice paguba ar fi cauzata bunului de catre locatar. In
cazul in care nu a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate
invoca, in niciun caz, dreptul de retentie.
Daca la incetarea locatiunii, beneficiarul ei nu preda nunul inchiriat, locatorul
are la indemana doua actiuni:
- o actiune personala;
- o actiune reala (revendicare), daca este proprietarul bunului.
Sarcina de lucru 4
Prin actiune, reclamanta, proprietara a imobilului, a cerut obligarea
paratilor pe ultimii doi ani la plata unei chirii majorate, precum �i
evacuarea paratilor din imobil, cu motivarea ca raporturile de locatiune
au incetat prin expirarea termenului �i nu a intervenit tacita
relocatiune. Prin cerere reconventionala, paratii au solicitat obligarea
reclamantei la plata unei sume de bani, reprezentand contravaloarea
unor imbunatatiri
�i reparatii aduse imobilului, constand in introducerea instalatiei de
apa, refacerea tavanului �i alte lucrari. Reclamanta a recunoscut ca a
permis paratilor sa execute lucrari de canalizare �i introducere a apei,
dar intrucat confortul a sporit, ca �i numarul membrilor familiei
paratilor, intelege sa solicite chiria majorata. Instanta a admis actiunea
�i a respins cererea reconventionala.
fn sarcina cui se stabilesc, in lipsa unei convenfii, lucrarile de
reparafii �i imbunatafiri ale imobilului?
Cum se poate motiva apelul parafilor?
Este legala solufia instanfei?
3.1.5. Incetarea contractului de locatiune

Pe langa incetarea conventionala, legea prevede �i urmatoarele modalitati de
incetare a contractului de locatiune:
Denuntarea unilaterala a contractului de locatiune (art. 1816 C. civ.)
enunfarea unilaterala (concediul) reprezinta un act unilateral de vointa, care
duce la desfacerea contractului, indiferent de acceptarea celeilalte parti.

bunurilor
Potrivit art. 1277 C. civ. raportat la art. 1816 C. civ. daca locatiunea a fost
facuta fara determinarea duratei, oricare dintre parti poate denunta contractul
prin notificare, cu respectarea termenului de preaviz.
Prin termen de preaviz se intelege perioada de timp cuprinsa intre manifestarea
vointei de a se desface contractul �i data la care contractul urmeaza sa
inceteze in urma denuntarii, el variaza dupa natura lucrului �i obiceiul locului,
�i are ca ratiune protectia partii careia i se comunica preavizul, in sensul de a-
�i gasi un nou locatar, respectiv acesta sa-�i gaseasca un alt lucru
corespunzator pe care
sa-l inchirieze. Acest termen poate avea caracter conventional sau legal.
Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau,
in lipsa, de uzante, nu produce efecte decat de la implinirea acelui termen. La
implinirea termenului de preaviz, obligatia de restituire a bunului devine
exigibila. (Motiu, 2011, p. 166)
Incetarea contractului de locatiune prin expirarea termenului. Tacita relocatiune

Contractul de locatiune inceteaza de drept la expirarea termenului convenit de
parti sau, dupa caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o in�tiintare prealabila
(art. 1809 C. civ.). La aceea�i data, locatarul este obligat sa restituie bunul.
Cu privire la aceasta obligatie, dupa cum am precizat deja, contractual incheiat
pe durata determinata �i constatat prin inscris autentic sau prin inscris sub
semnatura privata constituie, in conditiile legii, titlu executoriu la expirarea
termenului.
In situatia in care daca dupa implinirea termenului, locatarul continua sa detina
bunul �i sa-�i indeplineasca obligatiile fara vreo impotrivire din partea
locatorului se considera incheiata o noua locatiune, in conditiile celei vechi,
inclusiv in privinta garantiilor. Noua locatiune va fi insa pe durata
nedeterminata (fara termen), daca prin lege sau conventia partilor nu se
prevede altfel (art. 1810 C. civ.).0 astfel de situatie poarta numele de tacita
relocatiune. Aceasta caracteristica a reinnoirii contractului pe o durata
nedeterminata are drept consecinta posibilitatea oricareia dintre parti de a
denunta unilateral noul contract, cu conditia respectarii termenului de preaviz.
Tacita relocatiune opereaza asemenea unui contract de locatiune, presupunand
indeplinirea tuturor conditiilor de validitate. In schimb, exista situatii cand
tacita relocatiune nu poate sa produca efecte juridice:
- cazul in care o anumita lege speciala a prevazut pentru incheierea contractului
t de exemplu, organizarea unor licitatii, caz in care acest
anumite conditii,
contract nu se poate innoi tacit;
- cazul in care partile au exclus posibilitatea reinnoirii contractului la expirarea
termenului;
- cazul in care locatorul a notificat concediul (manifestarea vointei de a nu
reinnoi contractul).
e Pentru a fi valabil, concediul trebuie anuntat inainte de
expirarea term nului prevazut in contract, fara a fi necesara �i respectarea
unui termen de preaviz. Daca locatorul a anuntat concediul, c locatarul nu mai
poate opune tacita relocatiune, chiar daca a continuat sa foloseas a lucrul
inchiriat �i a platit in continuare echivalentul chiriei.
bunurilor
Incetarea contractului de locatiune prin reziliere (art. 1817 C. civ.)
Fiind un contract sinalagmatic cu executare succesiva, locatiunea poate sa
inceteze prin reziliere in cazul neindeplinirii obligatiilor de catre partile
contractante. Atunci cand, fara justificare, una din partile contractului de
locatiune nu i�i executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte
are dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese daca este cazul, potrivit
legii (art. 1817 C. civ.). De mentionat ca rezilierea locatiunii trebuie sa aiba in
vedere doar neexecutarea obligatiilor principale.
Incetarea locatiunii prin pieirea lucrului inchiriat (art. 1818 C. civ.)

Dispozitiile art. 1818 C. civ. prevad:
" aca bunul este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinafiei stabilite,
locafiunea inceteaza de drept aca imposibilitatea folosirii bunului este numai partialii,
locatarul poate, dupa impre}urari, sa ceara fie rezilierea locafiunii, fie reducerea
proporfionala a chiriei Atunci cand bunul este doar deteriorat, locafiunea continua, fiind
aplicabile dispozifiile art 1 788 fn toate cazurile in care imposibilitatea totala sau parfiala
de folosire a bunului este fortuita, locatarul nu are drept la daune-interese".
Prin pieire se intelege, in primul rand, distrugerea materiala a lucrului, dar �i
orice alta imposibilitate de a folosi lucrul: expropriere, confiscare,
rechizitionare etc.
Din interpretarea textului mai sus-mentionat, rezulta urmatoarele aspecte:
- indiferent daca pieirea este fortuita sau culpabila, locatiunea va inceta. Culpa
partii va determina �i plata unor daune-interese;
- daca pieirea este doar partiala, locatarul poate solita in instanta, dupa
imprejurari, fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei. Partea
culpabila datoreaza �i in acest caz plata daune-interese;
- daca bunul este doar deteriorat, locatiunea continua, cu obligarea locatorului
de a efectua reparatiile menite sa asigure buna folosinta a lucrului inchiriat.
Incetarea locatiunii prin desfiintarea titlului locatorului (art. 1819 C. civ.)

Desfiintarea titlului locatorului poate avea ca efect incetarea locatiunii, potrivit
principiului resoluto }ure dantis, resolvitur }us accipientis. Astfel, potrivit art.
1819 C. civ. alin. (1), desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure
folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de
locatiune. Cele mai intalnite astfel de cazuri: rezolutiune, evingere de catre un
tert printr-o o actiune in revendicare, caz de nulitate intervenit etc.
De la aceasta regula exista insa �i o exceptie: locatiunea va continua sa
produca efecte �i dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de
parti, fara a se depa�i un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa
numai daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii.

bunurilor
Instrainarea lucrului inchiriat prin acte intre vii (art. 1811 C. civ.)
Daca bunul dat in locatiune este instrainat, dreptul locatarului este opozabil
dobanditorului, dupa cum urmeaza:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata
in cartea funciara;
b) in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii
este anterioara datei certe a instrainarii;
c) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a
indeplinit aceste formalitati;
d) in cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in
folosinta locatarului.
Astfel, cumparatorul unui bun mobil sau imobil care anterior constituia obiect
al unui contract de locatiune, este obligat sa respecte locatiunea intervenita,
daca acel contract ii este opozabil, dupa cum rezulta din cazurile mentionate
anterior.
Potrivit art. 1812 alin. (1) C. civ., daca partile convin astfel, locatiunea
inceteaza in cazul instrainarii bunului dat in locatiune. In acest caz, va fi
notificat locatarul cu privire la contractual de vanzare, locatiunea incetand dupa
ce i s-a notificat instrainarea la expirarea unui termen de doua ori mai mare
decat cel care s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului. Locatarul caruia
i s-a comunicat incetarea contractului cu respectarea prevederilor legale, nu are
drept la despagubire nici impotriva locatorului, nici impotriva dobanditorului.
Moartea locatarului sau a locatorului

Locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau a locatarului. Cu toate
acestea, in cazul locatiunii cu durata determinata, mo�tenitorii locatarului pot
denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat cuno �tinta
de moartea locatarului �i existenta locatiunii (art. 1820 C. civ.)
Sarcina de lucru 5
La 01.03.1996 intre A �i B s-a incheiat un contract de locatiune avand ca obiect
un autoturism. Contractul a fost incheiat pentru o perioada de doi ani. Dupa
expirarea termenului, locatarul a continuat sa foloseasca autoturismul, iar
locatarul sa primeasca pretul folosintei. In august 1998, A a introdus actiune in
instanta solicitand restituirea ma�inii. In motivarea cererii, A arata ca l-a somat
pe parat, anuntandu-i concediul, insa acesta a refuzat sa-i restituie bunul. Paratul
s-a aparat, motivand ca termenul in care locatorul ar fi trebuit sa faca in �tiintarea
prealabila pentru concediul locatiunii este de un an �i oricum, a operat tacita
relocatiune, fapt ce conduce la reinnoirea contractului pentru perioada de
intelegere initiala. Care sunt cauzele de incetare a locafiunii? fn ce condifii
funcfioneaza tacita relocafiune? Ce va decide instanfa?
Precizare: analizati speta din perspectiva codului civil in vigoare.

bunurilor
3.1.6. Contractul de sublocatiune �i cesiunea contractului de locatiune
Atat sublocatiunea cat �i cesiunea se incadreaza in categoria subcontractelor,
deoarece ambele i�i intemeiaza existenta pe cate un contract de locatiune
principal. (Stanciulescu, 2008, p. 145)
Contractul de sublocatiune
Contractul de sublocafiune este un acord de vointa, in temeiul caruia locatarul,
care a dobandit folosinta temporara a unui bun pe baza unui contract de
locatiune preexistent, subinchiriaza acel bun unui tert, ccare se obliga sa-i
plateasca chirie; locatarul devine, astfel, locator (sublocator), iar tertul cu care
contracteaza, sublocatar. (Lup�an, 2010, p. 65)
Potrivit art. 1805 C. civ.,
,,Locatarul poate sa incheie o sublocafiune, totala sau parfiala, ori chiar sa cedeze
locafiunea, in tot sau in parte, unei alte persoane daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa
in mod expres Cu toate acestea, daca bunul este mobil, sublocafiunea ori cesiunea nu este
permisa decat cu acordul scris al locatorului "
Sublocatiunea poate fi totala sau partiala, in functie de transmiterea integrala
sau partiala a dreptului de folosinta.
Pentru valabilitatea sublocatiunii, trebuie indeplinite urmatoarele doua conditii:
- transmiterea locatiunii sa nu fie interzisa prin contractul principal, caz in care
locatiunea devine un contract intuitu personae. Aceasta interdictie nu se
prezuma, ci trebuie sa fie stipulata expres. Daca bunul este mobil,
sublocatiunea nu este permisa decat cu acordul scris al locatorului.
- sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii care sa contravina conditiilor din
contractul principal (sa nu fie modificata destinatia bunului, caz in care
locatorul poate solicita rezilierea contractului sau executarea silita)
Chiar daca locatorul nu este parte in contract, potrivit art. 1807 C. civ. prevede
in cazul neplatii chiriei cuvenite dreptul acestuia de a se indrepta printr-o
actiune directa impotriva sublocatarului sau pana la concurenta chiriei pe care
acesta din urma o datoreaza locatarului principal. Plata anticipata a chiriei catre
locatarul principal nu poate fi opusa locatorului. Mai mult, alin. 3 al art. 1807
C. civ. dispune ca locatorul poate, de asemenea, sa se indrepte direct impotriva
sublocatarului pentru a-l constrange la executarea celorlalte obligatii asumate
prin contractul de sublocatiune.
Cesiunea contractului de locatiune
Cesiunea locatiunii reprezinta (spre deosebire de sublocatiune) o vanzare a
dreptului de folosinta.
Regulile prevazute in cazul sublocatiunii devin aplicabile �i in cazul cesiunii
contractului de locatiune. Prin cesiunea contractului de locatiune de catre
locatar, cesionarul dobande�te drepturile �i este tinut de obligatiile
locatarului izvorate din contractul de locatiune. Dispozitiile privind cesiunea
contractului se aplica in mod corespunzator (art. 1315-1320 C. civ.).

bunurilor
3.2. Contractul de inchiriere a locuintei
3.2.1. Notiunea �i reglementarea contractului de inchiriere a locuintei
Inchirierea locuintei este un contract prin care o persoana, numita locator, se
obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, folosinta temporara, totala
sau partiala, a unei locuinte, in schimbul unei sume de bani numita chirie.
(Deak, 2006, p. 56)
Din definitie rezulta ca acest contract se deosebe�te de cel de locatiune prin
obiectul sau specific, reprezentat de locuinta, fiind o varietate a contractului de
locatiune.
Sediul materiei: art. 1824-1835 C. civ. �i Legea locuintei nr. 114/1996,
republicata cu modificarile ulterioare1, ultima modificare prin Legea nr.
71/2011 de punerea in aplicare a Codului civil. Legea de aplicare prevede
abrogarea art. 21-33 din Legea locuintei nr. 114/1996. Aceasta lege
cuprinde atat reglementari referitoare la inchirierea locuintelor in general, cat
�i la inchirierea unor categorii speciale de locuinte.
Dispozitii privind inchirierea locuintelor sunt cuprinse �i in Legea nr. 10/2001.
Locuinta, potrivit art. 2 Legea nr. 114/1996 este
"Construcfie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinfele, dotarile si
utilitafile necesare, care satisface cerinfele de locuit ale unei persoane sau familii."
3.2.2. Caracterele juridice ale contractului de inchiriere a locuintei

a. Contractul de inchiriere a locuintei este un contract sinalagmatic;
b. Contractul de inchiriere a locuintei are un caracter consensual;intocmirea in
forma scrisa este o cerinta ad probationem.
c. Contractul de inchiriere a locuintei are un caracter oneros;
d. Contractul de inchiriere a locuintei este un contract comutativ.
e. Contractul de inchiriere este un contract translativ de folosinta temporara
a locuintei.
f. Contractul de inchiriere a locuintei este un contract cu executare succesiva
in timp, partile executandu-�i obligatiile pe toata durata locatiunii.
Sarcina de lucru 6
Care este natura juridica a contractului incheiat in urmatoarele cazuri:
- contractul are ca obiect garajul �i curtea interioara;
- contractul are ca obiect locuinta, dar �i garajul din curtea imobilului?
1
Legea nr. 114/1996 a fost publicata in M. 0f. nr. 254 din 21 octombrie 1996 �i republicata in M. 0f. nr. 393 din
31 decembrie 1997, fiind modificata ulterior prin alte acte normative, cele mai recente fiind Legea 170/2010 �i
Legea nr. 71/2011.
bunurilor
3.2.3. Incheierea contractului de inchiriere a locuintei
Temeiul dreptului de folosinta al locuintei inchiriate il constituie contractul de
inchiriere. Art. 1826 C. civ. prevede ca in cadrul acordului de vointa al partilor,
proprietarul bunului ce urmeaza a fi inchiriat nu poate impune chiria�ului
incheierea unei asigurari cu un asigurator impus de locator. Contractul incheiat
trebuie inregistrat la organele fiscale in vederea impozitarii veniturilor.
Partile contractante sunt: proprietarul (locator) �i chiria�ul.
Locatorul poate fi atat o persoana fizica, cat �i o persoana juridica de stat sau
privata, chiar �i o unitate administrativ-teritoriala. Intrucat contractul de
inchiriere nu transfera proprietatea asupra lucrului inchiriat, in calitate de
locator poate sta atat proprietarul lucrului, cat �i un detentor precar.
Chiria�ul (locatarul) este persoana care dobande�te dreptul de folosinta
asupra locuintei. Contractul poate fi incheiat de mai mau multi chiria�i, ei
devenind cotitulari ai contractului.
Reglementand drepturile sotilor asupra locuintei inchiriate, art. 323 C. civ.
prevede:
"fn cazul in care locuinfa este definuta in temeiul unui contract de inchiriere, fiecare sof are
un drept locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este titularul contractului ori
contractul este incheiat inainte de casatorie".
Aceste dispozitii se coreleaza cu cele ale art. 324 C. civ. care reglementeaza cui
apartine beneficiul contractului de inchiriere la desfacerea casatoriei:
"daca nu este posibila folosirea locuinfei de catre ambii sofi �i ace�tia nu se infeleg,
beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre sofi, finand seama, in
ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei �i de
posibilitafile locative proprii ale fo�tilor sofi Soful caruia i s-a atribuit beneficiul
contractului de inchiriere este dator sa plateasca celuilalt sof o indemnizafie pentru
acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o alta locuinfa, cu excepfia cazului in care divorful a
fost pronunfat din culpa exclusiva a acestuia din urma aca exista bunuri comune,
indemnizafia se poate imputa, la parta}, asupra cotei cuvenite sofului caruia i s-a atribuit
beneficiul contractului de inchiriere."
Art. 1832 C. civ. reglementeaza situatia persoanelor care pot locui cu chiria�ul:
In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, �i alte personae pot locui impreuna cu
chiria�ul, caz in care vor fi tinute solidar cu acesta, pe durata folosintei exercitate, pentru
oricare dintre obligatiile izvorate din contract.
Sarcina de lucru 7
Dat fiiind contextul, interpreteaza dispozitiile art. 1832 alin. 2 C. civ.:
"fncetarea, din orice cauza, a contractului de inchiriere, precum �i hotararea
}udecatoreasca de evacuare a chiria�ului sunt de drept opozabile �i se
executa impotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara
titlu, impreuna cu chiria�ul".

bunurilor
Obiectul contractului de inchiriere a locuintei

a. Locuinfa. Contractul de inchiriere reglementat de Legea nr. 114/1996 are ca
obiect exclusiv spatii cu destinatie de locuinfa, necesare satisfacerii nevoilor de
locuit ale unei persoane sau familii. Locuinta, astfel cum este definita de art. 2
lit. a din lege, se refera atat la camerele de locuit (camere de zi, dormitoare),
cat �i la bai, bucatarii, holuri, spatii de depozitare, poduri etc. La toate acestea
se pot adauga, uneori, curtea �i gradina aferente imobilului inchiriat.
b. Chiria reprezinta o suma de bani care va fi achitata de catre chiria�, pe
toata durata contractului, ca un echivalent al folosirii locuintei. (Lup�an,
2010,
Partilep.trebuie
67) sa prevada in contract cuantumul chiriei lunare, modul de plata
�i cazurile de modificare a ei. Aceasta trebuie sa acopere cheltuielile de
administrare, intretinere �i reparatii, impozitele pe cladiri �i pe teren,
recuperarea investitiei, precum �i un profit supus negocierii intre parti.
Pentru locuintele aflate in proprietatea statului, nivelul maxim al chiriei se
stabile�te prin lege speciala, diferentiata pe categorii de localitati �i pe zone
de catre consiliile locale. Chiriile pentru locuintele care apartin domeniului
public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale ale
acestuia, pentru locuintele de serviciu, locuintele de interventie �i
caminele pentru salariati ale societatilor comerciale, companiilor �i
societatilor nationale �i ale regiilor autonome se calculeaza pornindu-se de la
un tarif de baza lunar, care se actualizeaza in functie de rata lunara a inflatiei1.
In cazul in care chiria�ul nu i�i da acordul scris la cererea de majorare a
chiriei in termen de 60 de zile de la data notificarii cererii de majorare,
proprietarul poate intenta actiune in justitie pentru majorarea chiriei. (Motiu,
2011, p. 175)
Termenul inchirierii
Termenul este de esenta inchirierii, contractul incheindu-se de obicei pe o
perioada determinata, avand un caracter volitional, dupa cum se inteleg partile.
Legea nr. 114/1996 nu a stabilit nicio limita, minima sau maxima, insa nu
poate fi perpetua, caci locatiunile ereditare sunt interzise prin lege. Art. 1824
alin. 1 C. civ. prevede posibilitatea incheierii contractului pe o perioada
nedeterminata (care nu poate depa�i 49 de ani). Atunci cand contractul de
inchiriere s-a incheiat fara determinarea duratei �i nu s-a convenit altfel,
chiria�ul poate denunta contractual prin notificare, cu respectarea unui termen
de preaviz care nu poate fi mai mic decat sfertul intervalului de timp pentru
care s-a stabilit plata chiriei.
De asemenea, in scopul protectiei chiria�ului, legiuitorul a reglementat expres
posibilitatea prorogarii legale a termenului inchirierii, precum �i dreptul
chiria�ului la reinnoirea contractului de inchiriere.
1
A se vedea 0.G. nr. 40/1999, exceptand art. 12, 14-25, art. 32 alin. 2, art. 43-44 care au fost abrogate prin
bunurilor
Legea nr. 71/2011.

bunurilor
a. Prorogarea legala reprezinta prelungirea de catre legiuitor a duratei

contractelor de inchiriere, din dorinta de a asigura stabilitatea �i continuitatea
folosirii locuintei de catre chiria�i �i, in acela�i timp, din dorinta de a
reduce birocratia incheierii unor noi contracte cu chiria�ii.
Legiuitorul a intervenit, in acest sens, prin mai multe acte normative, cum ar fi
Legea nr. 17/1994, Legea nr. 112/1995, precum �i 0.U.G. nr. 40/1999,
aprobata �i modificata prin Legea nr. 241/2001. Aceste acte normative au
prelungit de drept contractele de inchiriere aflate in curs de executare la data
intrarii lor in vigoare. Prelungirea s-a facut, de regula, pe o perioada de 5 ani de
la data intrarii in vigoare a actului normativ. (Lup�an, 2010, p. 67)
b. reptul chiria�ului la reinnoirea contractului de inchiriere In cazul in care
partile nu convin asupra incheierii unui nou contract, chiria�ul are dreptul, la
expirarea termenului inchirierii, la reinnoirea contractului pentru aceea�i
perioada. La incheierea unui nou contract, locatarul are un drept de preferinta,
exceptand situatiile in care nu �i-a executat obligatiile nascute in baza
inchirierii anterioare. (art. 1828 alin. 1 C. civ.) Dispozitiile referitoare la
exercitarea dreptului de preemptiune in materia vanzarii sunt aplicabile in mod
corespunzator, astfel chiria�ul beneficiaza de un drept de preemtiune la
cumpararea locuintei inchiriate.
3.2.4. Efectele contractului de inchiriere

• Obligatiile proprietarului (locatorului)
a. obligafia locatorului de a preda locuinfa inchiriata in stare normala de
folosinfa
b. obligafia de a repara �i a menfine in stare de siguranfa in exploatare �i
de funcfionalitate cladirea pe toata durata inchirierii locuinfei;
c. sa intrefina in bune condifii elementele structurii de rezistenfa a cladirii,
elementele de construcfie exterioara, curfile �i gradinile, precum �i spafiilor
comune din interiorul cladirii;
d. obligafia de a intrefine in bune condifii instalafiile comune ale cladirii
(ascensor, instalatii de alimentare cu apa, de canalizare etc.);
e. obligafia de raspundere pentru viciile care ameninfa sanatatea sau
integritatea corporala In acest sens, art. 1827 C. civ. dispune ca daca imobilul
inchiriat, prin structura sau prin starea sa, constituie o primejdie grava pentru
sanatatea celor care lucreaza sau locuiesc in el, chiria�ul, chiar daca a
renuntat
la acest drept, va putea rezilia contractul de inchiriere, in conditiile legii.
Chiria�ul are dreptul �i la daune-interese daca, la data incheierii
contractului, nu a cunoscut viciile bunului.
• Obligatiile chiria�ului (locatarului)

bunurilor
a. Obligafia de plata a chiriei este principala sa obligatie, fiind aplicabile
regulile de le contractul de locatiune. Plata se face la domiciliul locatorului.

bunurilor
b Obligafia de a folosi bunul cu prudenfa �i diligenfa (art. 1799 C. civ.).
Astfel, chiria�ul nu poate schimba destinatia bunului inchiriat (de exemplu,
sediul unei fundatii). Daca in contractul de inchiriere se specifica natura
profesiei chiria�ului, se poate prezuma acordul tacit al locatorului pentru
exercitarea acelei profesii.
c. Obligafia de a efectua lucrarile de intrefinere, reparafii sau inlocuire a
elementelor de construcfii �i instalafii din folosinfa exclusiva;
d. Obligafia de a repara sau inlocui elementele de construcfii �i de instalafii
deteriorate din folosinfa comuna, ca urmare a folosirii necorespunzatoare,
indiferent daca acestea sunt in interiorul sau in exteriorul cladirii Conform
art. 1829 C. civ. in cladirile cu mai multe apartamente, chiria�ii au dreptul de
a intrebuinta partile �i instalatiile de folosinta comuna ale cladirii potrivit cu
destinatia fiecareia. (2) Chiria�ii sunt obligati sa contribuie la cheltuielile
pentru iluminarea, incalzirea, curatirea partilor �i instalatiilor de folosinta
comuna, precum �i la orice alte cheltuieli pe care legea le stabile�te in
sarcina lor.
e. Obligafia de a asigura curafenia �i igienizarea in interiorul locuinfei �i
la parfile de folosinfa comuna Aceasta obligatie ii revine chiria�ului pe toata
durata contractului de inchiriere.
e. Obligafia de a preda proprietarului locuinfa in stare normala de curafenie
�i folosinfa, la eliberarea acesteia.
f. Obligafia de plata a cotelor din cheltuielile comune de intrefinere
Obligatii care nu pot fi asumate de chiria�
Potrivit art. 1826 C. civ. este considerata nescrisa orice clauza in temeiul
careia:
a) chiria�ul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de
locator;
b) se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiria�ilor din
apartamente diferite situate in acela�i imobil in cazul degradarii elementelor de
constructii �i a instalatiilor, obiectelor �i dotarilor aferente partilor comune
ale imobilului;
c) chiria�ul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans, cu titlu de
reparatii locative, sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de locator;
d) locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie
echivalenta, prestatiile la care s-a obligat prin contract.
Sarcina de lucru 8
Precizeaza in fraze distincte prin ce difera obligatiile locatorului de ale
proprietarului-locator. Dar ale locatarului fata de cele ale chiria�ului?

bunurilor
3.2.5. Contractul de subinchiriere �i cesiunea contractului de inchiriere a
locuintei Contractul de subinchiriere
Chiria�ul poate subinchiria locuinta detinuta, insa numai cu acordul prealabil
scris �i in conditiile stabilite de proprietar, daca subinchirierea nu a fost
interzisa prin contractul principal de inchiriere a locuintei. In acest caz, caz in
care, in lipsa unei stipulatii contrare, cesionarul, respectiv sublocatarul,
raspunde solidar cu chiria�ul pentru obligatiile asumate fata de locator prin
contractul de inchiriere.
Acest contract trebuie sa prevada, in mod obligatoriu, durata subinchirierii care
nu poate fi mai mare decat cea din contractul de inchiriere principal �i chiria
care urmeaza sa fie platita de sublocatar. Si acest contract trebuie inregistrat la
organele fiscale. Daca subinchirierea a fost facuta fara acordul sau chiar
impotriva clauzei de interzicere a subinchirierii, locatorul poate cere in justitie
fie executarea obligatiilor din contractul principal (evacuarea subchiria�ului),
fie rezilierea lui.
Contractul de subinchiriere nu produce efecte fata de locator (proprietar).
Spre deosebire de locatarul principal, care beneficiaza de prorogarea legala a
contractului de inchiriere �i de dreptul la reinnoirea contractului, sublocatarul
nu are asemenea beneficii, astfel incat, sublocatarul poate fi evacuat la
expirarea termenului sau odata cu incetarea contractului de inchiriere a
locatarului principal �i aceasta chiar daca termenul din contractul de
subinchiriere nu a expirat inca. (Lup�an, 2010, p. 70)
3.2.6. Incetarea contractului de inchiriere a

locuintei Expirarea termenului prevazut in contract
La expirarea termenului, acest contract inceteaza, cu obligativitatea din partea
chiria�ului de a preda locuinta proprietarului in starea in care a primit-o.
partile pot conveni �i asupra reinnoirii contractului, atat in mod expres, cat
�i tacit, prin tacita relocatiune.
Potrivit art. 1831 C. civ., Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea
chiria�ului se face in baza unei hotarari judecatore�ti. Chiria�ul este obligat
la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a locuintei,
precum �i la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate locatorului pana la
acea data.
Denuntarea unilaterala a contractului de catre chiria�
Codul civil a prevazut acest mod de incetare a contractului in functie daca a
fost incheiat pe perioada nedeterminata sau determinata. Astfel, art. 1824 C.
civ. prevede prima situatie:
"Atunci cand contractul de inchiriere s-a incheiat fiirii determinarea duratei �i nu s-a
convenit altfel, chiria�ul poate denunfa contractual prin notificare, cu respectarea unui
termen de preaviz care nu poate fi mai mic decat sfertul intervalului de timp pentru care s-a
stabilit plata chiriei Locatorul poate denunfa contractul prinnotificare cu respectarea unui
termen de preaviz care nu poate fi mai mic de:

bunurilor
a) 6O de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau
mai mare;
b) J5 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o
luna."
In schimb, daca inchirierea este pe o perioada determinata (art. 1825 C. civ.),
locatarul poate denunta unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui
termen de preaviz de cel putin 60 de zile. 0rice clauza contrara este considerata
nescrisa.
In cazul in care inchirierea este pe durata determinata iar in contract s-a
prevazut ca locatorul po ate denunta unilateral contractul in vederea satisfacerii
nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, acestei denuntari i se aplica
termenul de preaviz prevazut la art.1.824 alin.(2).
Rezilierea contractului
In cazul in care, fara justificare, una dintre partile contractului inchiriere nu-�i
executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul la
rezilierea contractului.
Cazurile speciale de reziliere a inchirierii sunt prevazute de art. 1830 alin. (2)
C. civ.:
- chiria�ul, membrii familiei sale sau alte personae carora locatorul le-a
ingaduit, in orice mod, folosirea, detinerea sau accesul in locuinta, fie au un
comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care
locuiesc in acela�i imobil sau in imobile aflate in vecinatate;
- chiria�ul, membrii familiei sale sau alte personae carora locatorul le-a
ingaduit, in orice mod, folosirea, detinerea sau accesul in locuinta impiedica
folosirea normala a locuintei sau a partilor commune.
Decesul chiria�ului
Potrivit art. 1834 alin. (1) C. civ., contractul de inchiriere a locuintei inceteaza
in termen de 30 de zile de la decesul chiria�ului.
Totu�i, descendentii �i ascendentii chiria�ului pot opta pentru continuarea
contractului de inchiriere pana la expirarea duratei acestuia, conditia fiind sa fie
trecuti in contract �i daca au locuit impreuna cu chiria�ul. Persoanele
mentionate mai sus vor desemna de comun acord persoana sau persoanele care
semneaza contractul de inchiriere in locul chiria�ului decedat. In cazul in care
ace�tia nu ajung la un acord in termen de 30 de zile de la data inregistrarii
decesului chiria�ului, desemnarea se face de catre locator.

bunurilor
3.3. Contractul de imprumut de folosinta (comodatul)
3.3.1. Notiunea �i caracterele juridice ale contractului de comodat
Doctrina a definit comodatul sau contractul de imprumut de folosinfa ca fiind
acel contract in baza caruia o parte, numita comodant, remite spre folosinta
temporara �i gratuita unei alte persoane, numita comodatar, un bun individual
determinat, nefungibil �i neconsumptibil, cu obligatia pentru acesta din urma
de a-l restitui la termen, in natura, in individualitatea sa.
Noul Cod civil pastreaza in linii mari aceea�i definitie, art. 2146 C. civ.
prevede ca:
"imprumutul de folosinfa este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant,
remite un bun mobil sau imobil celeilalte parfi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest
bun, cu obligafia de a-l restitui dupa un anumit timp".
Partile in contractul de comodat sunt:
• comodantul, persoana care remite bunul spre folosinta temporara �i gratuita;
• comodatarul, imprumutatul, cel caruia i se imprumuta bunul �i cel care are
obligatia de a-l restitui la termen, in individualitatea sa.
Comodatul prezinta urmatoarele caractere juridice:
a. este un contract real, deoarece pe langa acordul de vointa al partilor, este
necesara �i traditiunea lucrului care formeaza obiectul contractului.
Caracterul real permite acestui contract sa fie precedat de un antecontract de
comodat, avand ca obiect obligatia de a incheia in viitor un contract de
comodat, nefiind necesara traditiunea bunului (Stanciulescu, 2008, p. 232). Art.
2145 C. civ. reglementeaza promisiunea de imprumut �i stabile�te
sanctiunea nerespectarii promisiunii, astfel ca atunci cand bunul se afla in
detinerea beneficiarului, iar promitentul refuza sa incheie contractul, instanta,
la cererea celeilalte parti, poate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de
contract, daca cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite.
b. este un contract unilateral, caci da na�tere la obligatii numai in sarcina
comodatarului.
Remiterea (predarea) lucrului spre folosinta comodatarului la momentul
incheierii contractului, nu constituie o obligatia in sarcina comodantului, ci este
insa�i o conditie de validitate a contractului, in lipsa careia nu mai suntem in
prezenta unei conventii.
Daca pe parcursul derularii contractului, se nasc obligatii in sarcina
comodantului, acestea au un caracter extracontractual, comodatul pastrandu-
�i caracterul de contract unilateral.
c. este un contract gratuit, gratuitatea este de esenta acestui contract, in caz
contrar schimbandu-se natura juridica a acestuia (locatiune). Acest caracter
reiese �i din dispozitiile art. 2146 C. civ.
d. este un contract translativ de folosinta. Principala consecinta a acestui
caracter este aceea ca, in cazul pieirii fortuite a bunului imprumutat,

bunurilor
comodantul (proprietar al bunului) va suporta acest risc, conform regulii res
perit domino.
Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata
numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat. Daca insa
comodatarul folose�te bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost
imprumutat sau daca prelunge�te folosinta dupa scadenta restituirii,
comodatarul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar daca aceasta se
datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovede�te ca bunul ar fi pierit
ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore. (art. 2149 C. civ.)
e. este un contract intuitu personae, incheiat in consideratia persoanei

comodatarului
3.3.2. Conditiile de validitate ale contractului de comodat

A. Capacitatea partilor
Contractul de imprumut de folosinta este un act de administrare, ceea ce
inseamna ca atat comodantului, cat �i comodatarului trebuie sa aiba
capacitatea de a incheia astfel de acte.
Potrivit art. 2147 C. civ., daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice
persoana care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant. A�adar, din
interpretarea textului, comodantul nu trebuie sa fie exclusiv proprietarul
bunului, el putand fi �i uzufructuar sau locatar.
In ceea ce-l prive�te pe comodatar, el nu poate, la randul lui sa imprumute
bunul unui tert, decat cu aprobarea comodantului.
B. Consimtamantul partilor �i cauza contractului de comodat trebuie sa
respecte regulile generale prevazute de dreptul comun in materie.
C. Obiectul contractului de comodat
0biect al contractului de comodat il pot constitui atat bunurile mobile, cat �i
cele imobile, cu conditia sa fie nefungibile �i neconsumptibile, pentru a face
posibila restituirea lor la incetarea contractului. Bunurile care se imprumuta
trebuie sa se afle in circuitul civil �i pot fi atat bunuri mobile, cat �i imobile,
daca imprumutul acestora din urma nu este interzis prin lege sau este permis
doar in anumite conditii.
Bunurile proprietate publica pot fi date in comodat, daca inchirierea cu titlu
gratuit se justifica printr-un interes public (piese de muzeu pentru organizarea
unei expozitii)
D. Dovada contractului de comodat
Din interpretarea art. 2157 C. civ., forma contractului este una scrisa, ad
probafionem: in ceea ce prive�te obligatia de restituire, contractul de comodat
incheiat in forma autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu
data certa, constituie titlu executoriu, in conditiile legii, in cazul incetarii prin
decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. In schimb, faptul material

bunurilor
al predarii lucrului poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, indiferent de
valoarea acestuia.
3.3.3. Efectele contractului de comodat

Fiind un contract unilateral, comodatul da na�tere la obligatii contractuale
doar in sarcina comodatarului, fiind reglementate de art. 2148-2157 C. civ.,
orice obligatii ar reveni comodantului, fiind de natura extracontractuala.
Obligatiile (comodatarului)
a. Potrivit art. 2148 alin. (1) C. civ., comodatarul este tinut sa pazeasca �i sa
conserve bunul imprumutat cu prudenfa �i diligenfa unui bun proprietar.
b. Obligafia de a folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinafia
acestuia determinata prin contract ori, in lipsa, dupa natura bunului. Dupa cum
am precizat, el nu poate permite unui tert sa il foloseasca, decat cu aprobarea
prealabila a comodantului. Folosirea in mod abuziv a lucrului, contrar
destinatiei sale are drept consecinta trecerea riscurilor pieirii fortuite catre
comodatar. Comodantul are posibilitatea rezilierii contractului.
c. Obligafia de a suporta cheltuielile necesare folosinfei bunului (art. 2151),
cheltuieli care sunt un accesoriu al folosintei.
d. Potrivit art. 2155 C. civ., principala obligafie a comodatarului este de a
restitui, la scadenfa, in natura, lucrul imprumutat: comodatarul este obligat sa
inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau, in lipsa de termen, dupa
ce s-a folosit de bun potrivit conventiei. Daca termenul nu este convenit, iar
contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul,
comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la cererea comodantului.
Bunul trebuie restituit in individualitatea sa, nu �i contravaloare in bani a
bunului. In cazul in care bunul a fost deteriorate, comodatarul va fi obligat sa-l
repare in vederea restituirii. In cazuri extreme, i se permite a oferi
contraechivalentul in bani a bunului imprumutat. Restituirea se va face
comodantului, mo�tenitorilor, fiind predate in acela�i timp �i fructele bunului.
Potrivit art. 2153 C. civ., comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie
pentru obligatiile ce s-ar na�te in sarcina comodantului, dat fiind caracterul
gratuit al contractului. Comodantul poate cere restituirea bunului inainte de
momentul prevazut la art.2.155 alin.(1) atunci cand are el insu�i o nevoie
urgenta �i neprevazuta de bun, atunci cand comodatarul decedeaza sau atunci
cand acesta i�i incalca obligatiile.
Atunci cand comodatarul refuza nejustificat predarea bunului, comodantul
poate sa opteze fie pentru intentarea unei actiuni reale, in revendicarea bunului,
aceasta fiind imprescriptibila, fie recurge la o actiune personal, derivata din
contract, care este supusa prescriptiei extinctive.
e. De�i riscul pieirii fortuite apartine comodantului, exista doua situatii
cand va fi suportat de comodatar:
- daca insa comodatarul folose�te bunul cu alta destinatie decat aceea pentru
care i-a fost imprumutat sau daca prelunge�te folosinta dupa scadenta

bunurilor
restituirii, comodatarul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar daca
aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovede�te ca
bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore. (art.
2149 alin. 1 C. civ.).
- comodatarul raspunde pentru pieirea bunului imprumutat cand aceasta este
cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar fi putut feri intrebuintand un
bun propriu sau cand, neputand salva decat unul dintre cele doua bunuri, l-a
preferat pe al sau.
f. fmprumutatul va raspunde in mod solidar in cazul in care acela�i lucru este
imprumutat de mai mulfi comodatari (art. 2154 C. civ.).
Sarcina de lucru 9
Ce interpretare dati art. 2150 C. civ.?
Obligatiile imprumutatorului (comodantului)

Contractul de comodat creeaza obligatii numai in sarcina comodatarului, pentru
comodant nenascandu-se, in principiu, obligatii din acest contract. In mod
exceptional, potrivit prevederilor art. 1574-1575 C. civ., imprumutatorul poate
avea �i el obligatii fata de imprumutat, obligatii extracontractuale, �i anume:
a. obligafia de a restitui comodatarului cheltuielile extraordinare, necesare �i
urgente facute de acesta pe parcursul executarii contractului, pentru
conservarea bunului (art. 2151 alin. 2 C. civ.);
b. obligafia de a-l despagubi pe comodatar pentru pre}udiciile pe care acesta
le-a suferit din cauza viciilor ascunse ale lucrului imprumutat, vicii pe care
comodantul le-a cunoscut, insa nu l-a informat despre acestea pe comodatar
(art. 2152 C. civ.).
3.3.4. Incetarea contractului de comodat

- prin executarea contractului;
- prin rezili e rea contractului, in caz de nerespectare a obligatiilor
comodatarului. Daca partile au stipulat un pact comisoriu expres, rezilierea va
interveni de drept.
- prin moartea comodatarului, deoarece a fost incheiat intuitu personae,
mo�tenitorii fiind obligati sa restituie imediat bunul, indiferent de termenul
prevazut in contract.

bunurilor
3.4. Contractul de imprumut de consumatie (mutuum)
3.4.1. Notiunea �i caracterele juridice ale contractului de imprumut de
consumatie (propriu-zis)
Contractul de imprumut de consumafie (mutuum), imprumutul de consumatie
este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani
sau alte asemenea bunuri fungibile �i consumptibile prin natura lor, iar
imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceea�i
suma de bani sau cantitate de bunuri de aceea�i natura �i calitate. (art. 2158
C. civ.).
Contractul de imprumut de consumatie are urmatoarele caractere juridice:
a. Imprumutul de consumatie este un contract real
b. Imprumutul propriu-zis este un contract unilateral, caracter care se mentine
�i in cazul in care imprumutul este cu dobanda, deoarece cel care se obliga
este tot debitorul obligatiei de restituire a bunului imprumutat.
c. Contractul de imprumut de consumatie poate fi atat cu titlu gratuit, cat �i
cu titlu oneros, intrucat imprumutatorul poate sa obtina un contraechivalent
(dobanda), in schimbul acordarii imprumutului (art. 1587 C. civ.).Caracterul
oneros trebuie sa rezulte neindoielnic din contract.
d. Contractul de imprumut de consumatie este translativ de proprietate (art.
1577 C. civ.). In consecinta, imprumutatul devine proprietarul bunurilor
fungibile �i consumptibile imprumutate �i va suporta riscul pieirii acestora
in caz de forta majora sau caz fortuit. (Lup�an, 2010, p. 79)
3.4.2. Conditiile de validitate ale contractului de imprumut de consumatie

A Capacitatea parfilor
Intrucat imprumutul de consumatie este un contract translativ de proprietate,
imprumutatorul trebuie sa fie proprietarul bunului pe care il imprumuta �i sa
aiba capacitatea de a face acte de dispozitie. fmprumutatul trebuie sa aiba �i el
capacitatea de a dispune, respectiv capacitate de exercitiu deplina, deoarece la
scadenta el trebuie sa restituie bunuri asemanatoare celor pe care le-a
imprumutat de la cealalta parte.
B. Consimfamantul parfilor trebuie sa fie valabil exprimat, sa nu fie viciat prin
eroare, dol sau violenta, in caz contrar, contractul fiind lovit de nulitate
relativa.
C. Obiectul contractului il constituie bunuri mobile fungibile �i consumptibile.
D. Cauza imprumutului de consumafie trebuie sa existe, sa fie licita �i morala.
3.4.3 Efectele contractului de imprumut de consumatie. Obligatiile imprumutatului

Principala obligatie care revine imprumutatului este aceea de restituire a
bunului imprumutat. Potrivit art. 2164 C. civ., ,,In lipsa unei stipulatii contrare,
imprumutatul este tinut sa restituie aceea�i cantitate �i calitate de bunuri pe care
a primit-o, oricare ar fi cre�terea sau scaderea pretului acestora. In cazul in
bunurilor
care

bunurilor
imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa
inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia,
daca partile nu au convenit altfel. .
Bunurile care urmeaza sa fie restituite trebuie sa fie de aceea�i natura �i in
aceea�i cantitate, intrucat, in caz contrar, se schimba natura juridica a
contractului. Restituirea imprumutului nu poate fi ceruta de imprumutator mai
inainte de implinirea termenului. Cu toate acestea, nimic nu se opune ca partile
sa convina ca restituirea sa aiba loc �i inainte de scadenta. Locul restituirii
bunurilor imprumutate va fi cel convenit de parti in contract. Cand partile n-au
convenit nimic cu privire la locul restituirii, acesta va fi cel al incheierii
contractului.
In cazul in care imprumutatul se afla in imposibilitate de a-�i executa
obligatia de restituire in natura, el va face plata in bani, in raport cu valoarea
bunurilor din momentul in care obligatia sa a devenit, iar daca nu s-a stipulat
un termen, plata prin echivalent se face in raport cu valoarea bunurilor din
momentul incheierii contractului.
Obligatiile imprumutatorului
In principiu, imprumutatorul nu are nici o obligatie, contractul fiind unilateral.
Imprumutatorul este raspunzator de daunele cauzate prin viciile lucrului, la fel
ca �i comodantul. Acest text este lipsit de importanta practica, intrucat
imprumutul de folosinta, are ca obiect doar bunuri fungibile �i consumptibile
in acela�i timp, �i numai in mod exceptional ar putea produce daune.
3.4.5. Incetarea contractului de imprumut de consumatie
Contractul de imprumut de consumatie inceteaza, de regula, la data prevazuta
in contract, prin restituirea bunului imprumutat, iar daca imprumutul este cu
dobanda, �i a dobanzilor aferente. Plata poate fi facuta in mod valabil �i
inainte de scadenta, intrucat termenul este stabilit, de regula, in favoarea
debitorului. Daca termenul a fost stabilit in favoarea ambelor parti,
imprumutatul va putea
face plata inainte de scadenta numai cu consimtamantul imprumutatorului.
Contractul de imprumut de consumatie se poate stinge �i potrivit dreptului
comun, de exemplu, prin reziliere, remitere de datorie, compensatie, dare in
plata, confuziune.
Sarcina de lucru 10
Argumenteaza prin ce se deosebe�te contractul de imprumut de
folosinta (comodatul) de contractul de imprumut de consumatie?

bunurilor
3.5. Contractul de mandat
3.5.1 Notiunea, felurile �i caracterele juridice ale contractului de mandat
Contractul de mandat este acel act juridic prin care o parte, numita mandant,
insarcineaza o alta parte, numita mandatar, sa incheie acte juridice pe seama
�i in numele ei.
Contractul de mandat mai este denumit �i procura, imputernicire sau delegafie,
de�i acestea reprezinta dovada incheierii contractului.
Contractul de mandat este reglementat in Codul Civil, in art. 2009-2071.
Caracterele juridice ale contractului de mandat sunt urmatoarele:
a. Mandatul este un contract consensual. Potrivit art. 1533 alin. 1 C. civ.,
mandatul poate fi �i tacit.
b. Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece el se bazeaza
esentialmente pe increderea pe care mandantul o are in mandatar.
c. Contractul de mandat este, in principiu, cu titlu gratuit. Gratuitatea este insa
doar de natura contractului, nu �i de esenta acestuia, astfel incat partile pot
deroga de la aceasta regula, stipuland in favoarea mandatarului o
remuneratie, caz in care mandatul devine cu titlu oneros.
d. Contractul de mandat este, de regula, unilateral. Daca, insa, in favoarea
mandatarului s-a stipulat o retributie, mandatul devine sinalagmatic
(bilateral).
Sarcina de lucru 11
Specifica deosebirile intre contractul de mandat �i contractul de
antrepriza? Dar intre contractul de mandat �i contractul de munca?
3.5.2. Conditiile de validitate ale contractului de mandat

A. Capacitatea partilor
Mandatarul trebuie sa aiba capacitate de a incheia actul pentru care
reprezentarea a fost data, care poate fi de conservare, administrare sau de
dispozitie.
Mandantul trebuie sa fie el insu�i capabil sa incheie personal actul pentru
care l-a imputernicit pe mandatar, intrucat respectivul act juridic ii va profita
�i va suporta toate consecintele juridice ale acestuia. A�adar, capacitatea
mandantului se va aprecia in raport de natura actului juridic care face obiectul
bunurilor
contractului. Daca, mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie sa aiba, in
toate situatiile, capacitate deplina de exercitiu.
B. Consimfamantul parfilor trebuie sa fie liber exprimat, neafectat de vreun
viciu, in caz contrar contractul fiind lovit de nulitate relativa. Codul civil actual
prevede o regula noua cu privire la viciile de consimtamant, contractul de
mandat fiind anulabil atunci cand a fost viciat consimtamantul mandatarului.
Daca insa viciul prive�te elemente stabilite de mandant, contractul este
anulabil numai daca vointa acestuia a fost �i ea viciata.
C. Obiectul contractului de mandat il reprezinta incheierea de acte juridice.
0biectul trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil, sa fie licit, moral
�i posibil.
Exista o serie de actele juridice strict personale care nu pot fi facute prin
mandatar (de exemplu, testamentul, casatoria sau divortul).
In raport de intinderea obiectului, mandatul poate fi:
- general (mandatarul a fost imputernicit sa incheie orice acte juridice pe seama
�i in numele mandantului);
- special (mandatarul a primit insarcinarea de a incheia un act juridic
determinat sau mai multe acte juridice precis determinate).
D. Cauza contractului de mandat trebuie sa fie posibila, licita �i morala.
E. Forma contractului de mandat
Mandatul poate fi dat in forma scrisa sau verbala, putand fi �i tacit. In cazul in
care actul juridic care urmeaza sa fie incheiat de catre mandatar trebuie sa
imbrace forma autentica ad validitatem, �i procura trebuie data in aceasta
forma (regula simetriei de forma).
F. ovada contractului de mandat
In principiu, indiferent de valoarea �i de obiectul sau, dovada mandatului se
face prin insa�i executarea sa. In ceea ce ii prive�te pe terti (altii decat cei
care au contractat cu mandatarul), ei pot face dovada mandatului prin orice
mijloace de proba (inclusiv martori �i prezumtii), intrucat pentru ei contractul
este un fapt juridic.
3.5.4. Efectele contractului de

mandat Efectele contractului intre
parti
a. Obligafiile mandatarului
1. Obligafia de a indeplini mandatul primit. Principala obligatie a mandatarului
este de a executa mandatul (obligatie de a face) in limitele �i cu respectarea
imputernicirii pe care a primit-o de la mandant. 0bligatia mandatarului de a
indeplini mandatul este una de mijloace (de diligenta), �i nu de rezultat.
Culpa mandatarului in executarea mandatului va fi apreciata diferit, in raport
de natura contractului: daca mandatul este cu titlu oneros, raspunderea pentru
culpa a mandatarului va fi apreciata mai sever (in abstracto), avandu-se in
bunurilor
vedere criteriul abstract al persoanei prudente �i diligente, iar daca mandatul

bunurilor
este gratuit, culpa lui va fi apreciata mai ingaduitor (in concreto), prin raportare
la diligenta pe care acesta o dovede�te fata de propriile afaceri.
2. Obligafia de a da socoteala mandantului despre indeplinirea mandatului.

Conform art. 2109 C. civ.,
,,Orice mandatar este finut sa dea socoteala despre gestiunea sa �i sa remita mandantului
tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost
datorat mandantului (2) fn perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii
mandatului, de la mandant ori in numele lui, se afla in definerea mandatarului, acesta este
obligat sa le conserve "
3. Obligafia de a raspunde pentru persoana substituita in executarea
mandatului Fiind un contract intuitu personae, in principiu, mandatul trebuie
sa fie executat personal de catre mandatar. Totu�i, prin clauza expresa, partile
pot stabili posibilitatea mandatarului de a-�i substitui o alta persoana in
indeplinirea obligatiilor, caz in care mandatarul nu va fi tinut sa raspunda
pentru faptele persoanei substituite, cu exceptia situatiei in care persoana
substituita era incapabila sau insolvabila in mod notoriu. Daca nu a avut
acordul mandantului, mandatarul va raspunde pentru toate faptele
substituitului.
b. Obligafiile mandantului
1. Obligafia de a-l dezdauna pe mandatar pentru toate cheltuielile facute cu
indeplinirea mandatului. De asemenea, mandantul este tinut sa repare toate
pierderile suferite de mandatar in cursul executarii contractului, evident, daca
acestea nu se datoreaza culpei acestuia din urma. 0bligatia mandatarului fiind
una de diligenta, mandantul este obligat la dezdaunari chiar daca mandatul nu a
fost finalizat, cu exceptia cazului cand i se poate imputa vreo culpa.
2. Obligafia de plata a retribufiei, atunci cand mandatul este cu titlu oneros.
Exceptand situatia in care mandatarul este culpabil, mandantul nu poate refuza
plata onorariului pe motiv ca mandatul nu a fost indeplinit.
Efectele contractului fata de terti

a. Efectele care se produc intre mandant �i terti Efectele actelor incheiate de
mandatar cu tertii se vor produce intre ace�tia din urma �i mandant,
deoarece mandatarul actioneaza ca reprezentant al celui din urma. Mandantul
va fi tinut sa execute obligatiile contractate in numele sau de catre mandatar,
daca acesta a actionat in limitele imputernicirii conferite. In aceea�i masura,
el va raspunde
�i pentru actele incheiate cu tertii de catre persoana care l-a substituit pe
mandatar.
b. Efectele care se produc intre mandatar �i terti. Daca mandatarul i�i
respecta limitele imputernicirii, intre acesta �i terti nu se na�te nici un raport
juridic. In schimb, daca a contractat cu tertii, depa�indu-�i atributiile, pana
la �i sub rezerva ratificarii de catre mandant a acestor acte, intre mandatar �i
terti se formeaza un raport juridic, astfel incat primul va fi tinut sa garanteze
ultimilor validitatea actelor incheiate.
bunurilor
Sarcina de lucru 12
Care sunt efectele pe care le produce contractul de mandat intre partile
contractante?
3.5.5. Incetarea contractului de mandat

Enumerarea cauzelor de incetare a contractului de mandat
Contractul de mandat va inceta ca urmare a interventiei a doua categorii de
cauze:
- cauze generale: executarea obligatiei pentru care a fost incheiat, clauza
speciala a partilor, ajungerea la termen etc.
- cauze specifice: revocarea mandatarului de catre mandant, renuntarea
mandatarului la mandat, moartea uneia dintre parti, precum �i punerea sub
interdictie, insolvabilitatea sau falimentul mandatarului sau mandantului.
Cauzele specifice de incetare a contractului de mandat

a. Revocarea mandatului de catre mandant
Mandatul fiind dat in folosul mandantului, acesta poate sa-l revoce ori de cate
ori considera ca interesele sale sunt lezate sau nu sunt urmarite in mod
corespunzator.
Revocarea poate fi expresa (de exemplu, solicitarea restituirii procurii) sau
tacita, cand rezulta din faptele mandantului, ce exprima neechivoc intentia de
revocare a mandatu-lui (de exemplu, numirea altui mandatar pentru incheierea
aceluia�i act. Revocarea mandatului va produce efecte fata de mandatar din
momentul in care mandantul l-a in�tiintat printr-o notificare. In ceea ce ii
prive�te pe terti, atat timp cat ei au contractat cu mandatarul, fara a cunoa�te
ca mandatul acestuia a fost revocat de catre mandant, revocarea nu le este
opozabila.
b. Renunfarea mandatarului la mandat
In cazul in care mandatarul nu intelege sa continue executarea contractului,
renuntand la acesta, el are obligatia de a notifica intentia sa mandantului.
Mandatarul va fi obligat sa repare eventualul prejudiciu pe care l-a cauzat
bunurilor
mandantului prin renuntarea intempestiva la mandat, cu exceptia cazului in
care demonstreaza ca, daca ar continua contractul, aceasta imprejurare i-ar
produce pagube importante.
c. Moartea uneia dintre parfi

bunurilor
Fiind un contract intuitu personae, mandatul inceteaza, in principiu, prin
moartea uneia dintre parti. In cazul decesului mandatarului, mo�tenitorii
acestuia trebuie sa-i aduca la cuno�tinta mandantului faptul mortii. De
asemenea, pana la numirea unui nou mandatar, ei vor trebui sa execute
mandatul. In situatia in care moare mandantul, dar mandatarul nu cunoa�te
aceasta imprejurare �i contracteaza cu tertii, obligatiile care rezulta din actele
juridice incheiate sunt valabile, cu conditia ca tertii sa fi fost �i ei de buna-
credinta.
d. Alte cauze de incetare a contractului de mandat
Conform art. 1552 pct. 3 C. civ., mandatul se stinge �i prin punerea sub
interdicfie sau falimentul uneia dintre parfi. Punerea sub interdicfie va atrage
incetarea mandatului doar daca este efectiva, iar falimentul uneia dintre parti
conduce la stingerea mandatului, indiferent de izvorul acestuia (contract sau
lege).
Sarcina de lucru 13
Analizeaza continutul unei procuri din punct de vedere al conditiilor de
validitate, al obligatiilor partilor �i al modalitatii de incetare a
contractului de mandat.
Rezumat
Locatiunea este un contract prin care o persoana, numita locator, pune la
o
dispozitia altei persoane, numita locatar, folosinta temporara a unui bun, in
e
schimbul un i sume de bani, numita chirie. Contractul se considera incheiat
odata ce partile convin asupra bunului �i a pretului (art. 1781); chiria poate
consta nu numai intr-o suma de bani, ci �i in orice alte bunuri ori prestatii
m
(art. 1780). Noul Cod civil stabile�te, in art. 1783, durata axima a locatiunii,
u
anume 49 de ani; daca partile au stipulat un termen mai l ng, acesta se reduce
de drept la 49 de ani. Potrivit art. 1784 alin. 3 C.civ., daca legea nu dispune
g
altfel, locatiunile incheiate de persoanele care, potrivit le ii, nu pot face decat
e
acte de administrare nu vor depa�i 5 ani, ceea ce are intel sul ca, la fel ca
�i in prezent, contractele de locatiune pe o perioada mai mare reprezinta acte
u
de dispozitie. S nt prevazute moduri de determinare a duratei locatiunii, in
cazul in care partile nu au aratat aceasta �i nici nu au dorit sa contracteze pe
durata nedeterminata (art. 1785). Remarcam ca, potrivit art. 1798 C.civ.,
contractele de locatiune incheiate in forma autentica, la fel cu cele incheiate
prin inscris sub semnatura privata �i inregistrate la organele fiscale,
reprezinta, in conditiile legii, titluri executorii pentru plata chiriei. Daca bunul
reprezinta o locuinta, contractul se intituleaza contract de inchiriere.
bunurilor
Contractuled mandat este acel contract prin care o persoana, numita mandant,
imputernice�te o alta persoana, numita mandatar, sa o reprezinte la
incheierea de acte juridice, in numele ei. Forma mandatului.
e Imput rnicirea
data pentru incheierea unui act juridic supus, conform legii, unei anumite
forme (e.g. forma autentica) trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea
aplicabila actului juridic insu�i. Cu toate acestea, obligatia mentionata,
instituita prin
u Cod Civil n se aplica in cazul actelor juridice a caror forma
este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti. Durata
mandatului. Contractul de mandat va inceta in termen de trei ani de la data
incheierii lui, daca partile nu prevad alt termen. Pluralitatea de mandatari. In
situatia in care sunt imputernicite mai multe persoane a pentru indeplinire
anumitor sarcini, mandatul va trebui acceptat de catre ntoate aceste persoa e,
pentru a-�i putea produce efectele. Mandatul fara reprezentare. Notiune
�i varietati. Mandatul fara reprezentare nu a mai avut pana la intrarea in
vigoare a Noului Cod Civil o reglementare expresa, interpretarile in materie
avand in vedere pana in prezent concluziile impuse de doctrina. Varietatile
acestui tip de contract sunt frecvent uzitate in practica comerciala, fiind
aplicabile activitatii profesioni�tilor.
1. Contractul de locatiune:
a) este cu titlu oneros;
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este un contract comutativ.
2. Chiria trebuie sa fie:

a) determinata sau cel putin determinabila;
b) in bani sau alte prestatii;
c) numai in bani pentru ca tine de esenta contractului.
3. Tacita relocatiune opereaza:

a) in cazul unui contract de locatiune incheiat fara a se preciza durata
locatiunii;
b) daca locatarul ramane in folosinta lucrului dupa expirarea contractului
�i fara ca locatorul sa-l impiedice;
c) prin consimtamantul tacit al partilor.
4. In cazul in care opereaza tacita relocatiune, contractul de locatiune:

a) nu poate fi denuntat unilateral;
b) poate fi denuntat unilateral;
c) nu produce nici un efect.
5. Pentru tulburarile de fapt provenite de la terti, locatarul se poate apara:

a) prin actiunea posesorie;
b) il cheama in garantie pe locator;
c) prin indicarea titularului dreptului.

4. ALTE CONTRACTE
4.1. Contractul de antrepriza 111
4.2. Contractul de societate civila 115
4.3. Contractul de tranzacfie 120
Rezumat 122
Raspunsuri la intrebarile din testele de autoevaluare 124
Lucrare de verificare 124
• sa identifici �i sa expui caracterele juridice ale contractelor de antrepriza, tranzact

sa descrii conditiile de validitate ale acestor contracte; sa expui specificul obligatiilor p
•
•
•
saidentifici principaleloractiunicivile caredecurgdin


Mirela Costache Alte contracte
4.1. Contractul de antrepriza

4.1.1. Definifia �i caracterele juridice ale contractului de antrepriza
Codul civil reglementeaza contractul de antrepriza in Cartea a V-a, Capitolul

VI, intitulat Contractul de antrepriza, in art. 1851-1880.
Conform art. 1851 C. civ., prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga
ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa
presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
Contractul de antrepriza prezinta urmatoarele caractere juridice :
- este un contract
r bilateral (sinalagmatic);
- este un contract consensual/ in cazul antreprizei de lucrari publice, care se
pot contracta numai pe baza unei licitatii publice, antrepriza are caracter
solemn, fiind prevazute de lege forme speciale pentru validitatea contractului.
- este cu titlu oneros;
- este un contract
r comutativ;
- este un contract
r cu executare succesiva fn timp;
- este, in principiu, un contract intuitu personae, clientul avand in vedere
calitatile, aptitudinile �i cuno�tintele personale ale antreprenorului.
Sarcina de lucru 1
Pornind de la bibliografia indicata, arata care sunt deosebirile dintre
contractul de antrepriza �i contractul de munca.
4.1.2. Condifiile de validitate ale contractului de antrepriza

Antreprenorul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, pe cand clientul
va trebui sa aiba capacitate de exercitiu deplina doar in cazul in care contractul
de antrepriza are natura unui act de dispozitie (de exemplu, constructia unei
case). Atunci cand lucrarea are caracterul unui act de administrare (de
exemplu, efectuarea de reparatii obi�nuite), clientul poate avea �i capacitate
de exercitiu restransa, avand nevoie, insa, de incuviintarea prealabila a
tutorelui.
B. Consimfamantul parfilor trebuie sa fie liber exprimat, neviciat.
C. Obiectul �i cauza contractului
Drept civil. Contracte 111

Atat obiectul, cat �i cauza contractului de antrepriza trebuie sa indeplineasca

conditiile generale de validitate in materie de conventii.
Lucrarea executata reprezinta rezultatul muncii fizice sau intelectuale a
antreprenorului �i poate reprezenta construirea unei cladiri, unui drum,
prestarea de servicii etc.
Preful antreprizei poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau
prestatii. Pretul trebuie sa fie serios �i determinat sau cel putin determinabil.
Atunci cand contractul nu cuprinde clauze referitoare la pret, beneficiarul
datoreaza pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii, sau, in lipsa unor
asemenea prevederi legale, pretul stabilit in raport cu munca depusa �i
cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului,
avandu-se in vedere �i uzantele existente.
Noul Cod civil prevede �i reglementeaza preful estimat �i preful forfetar,
in art. 1865 C. civ. �i art. 1867:
"(l) Atunci cand, cu ocazia fncheierii contractului, preful lucrarilor sau al serviciilor a facut
obiectul unei estimari, antreprenorul trebuie sa justifice orice cre�tere a prefului.
Beneficiarul nu este finut sa plateasca aceasta cre�tere decat fn masura fn care ea rezulta
din lucrari sau servicii care nu puteau fi prevazute de catre antreprenor la momentul
fncheierii contractului."
Art. 1.867.: (1) "Atunci cand contractul este fncheiat pentru un pref global, beneficiarul
trebuie sa plateasca preful convenit �i nu poate cere o diminuare a acestuia motivand ca
lucrarea sau serviciul a necesitat mai pufina munca ori a costat mai pufin decat s-a prevazut.
(2) Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o cre�tere a prefului pentru motive opuse celor
menfionate la alin.(l). (3) Preful forfetar ramane neschimbat, cu toate ca s-au adus
modificari cu privire la condifiile de executare inifial prevazute, daca parfile nu au convenit
altfel".

antrepriza Obligafiile antreprenorului
a. Obligafia de informare a beneficiarului
Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca
normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia
acesteia ar fi primejduita din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului,
beneficiarul le-a pus la dispozitie;
b) instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;
c) existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut
sa raspunda.
b. Obligafia de a executa lucrarea convenita fn termenul stipulat de parfi

fn contract
Procurarea, pastrarea �i intrebuinfarea materialelor: Daca din lege sau
din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu
materialele sale. Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale raspunde
pentru calitatea acestora potrivit dispozitiilor de la contractul de vanzare.

Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le
pastreze �i sa le intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor
tehnice aplicabile, sa justifice modul in care acestea au fost intrebuintate �i sa
restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii. (art. 1857 C. civ.)
c. Obligafia de a permite beneficiarului controlul executarii lucrarii

Potrivit art. 1861 C. civ., beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala, sa
controleze lucrarea in cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe
antreprenor, precum �i sa-i comunice acestuia observatiile sale.
d. Obligafia de a preda lucrarea executata
e. Obligafia de a garanta clientul pentru vicii ascunse �i pentru calitafile
convenite ale lucrarii, obligafie asemanatoare celei de la contractul de
vanzare. (art. 1833 C. civ.)
Obligafiile clientului
a. Obligafia de a lua masurile necesare
Aceasta obligatie se refera la urmatoarea situatie: daca beneficiarul, de�i a
fost in�tiintat de catre antreprenor cu privire la primejduirea normalei
executari a
lucrarii, nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu imprejurarile,
antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe
riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens. Cu toate acestea, daca lucrarea
ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor,
antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a
prelua riscul �i de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.
b. Obligafia de a recepfiona �i de a prelua lucrarea. Prin recepfia lucrarii se
intelege verificarea �i, subsecvent, aprobarea de catre client a modului in care
antreprenorul �i-a executat lucrarea.
Beneficiarul are obligatia ca, intr-un termen rezonabil potrivit naturii lucrarii �i
uzantelor din domeniu, sa o verifice �i, daca aceasta corespunde conditiilor
stabilite prin contract, sa o receptioneze, precum �i, atunci cand este cazul, sa o
ridice. Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu
comunica neintarziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se
socote�te receptionata fara rezerve. Beneficiarul care a receptionat lucrarea
fara rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrarii sau lipsa
aparenta a calitatilor convenite.
c. Obligafia de plata a lucrarii
Atunci cand obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat sa
plateasca antreprenorului pretul la data �i locul receptiei intregii lucrari, daca
prin lege sau contract nu se prevede altfel. In cazul in care lucrarea a pierit ori
s-a deteriorat inainte de receptie, fara vina beneficiarului, antreprenorul nu are
dreptul la pret atunci cand el a dat materialul sau cand pieirea ori deteriorarea a
avut o alta cauza decat viciile materialului dat de beneficiar. In acest caz,
contractul ramane in fiinta, fiind aplicabile dispozitiile art.1.860.
d. Obligafia de a ridica fn termen bunurile

In cazul in care antreprenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul
beneficiarului sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care
beneficiarul i l-a predat in acest scop, iar acesta din urma nu ridica bunul in
termen de 6 luni socotit din ziua convenita pentru receptie sau, cand lucrarea
ori serviciul s-a finalizat mai tarziu, de la data finalizarii, antreprenorul, dupa
ce a in�tiintat in scris pe beneficiar, are dreptul sa vanda bunul cu diligenta
unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului. Dupa retinerea pretului lucrarii
�i a cheltuielilor de vanzare, antreprenorul va consemna diferenta la dispozitia
beneficiarului. Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in cazul in
care beneficiarul introduce impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a lucrarii.
Subantrepriza
Contractul de subantrepriza este acel contract in baza caruia o parte, numita
subantreprenor, se obliga fata de antreprenorul principal, dintr-un contract de
antrepriza preexistent, sa execute una sau unele dintre lucrarile la care acesta s-
a angajat fata de clientul sau, antreprenorul principal ramanand raspunzator
fata de client pentru lucrarile executate de catre subantreprenori.
In raporturile juridice care iau na�tere intre subantreprenor �i antreprenorul
principal sunt aplicabile regulile generale ale contractului de antrepriza.
Intre subantreprenori �i client nu se nasc raporturi juridice �i, prin urmare,
acesta din urma nu are o actiune rezultata din contract impotriva lor. Fata de
client, antreprenorul va fi tinut raspunzator pentru toate lucrarile efectuate de
subantreprenori.
Potrivit art. 185 ( ) C. civ., in raporturile cu clientul, antreprenorul raspunde
pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa fapta.
4.1.4. Incetarea contractului de antrepriza

Contractul de antrepriza inceteaza: prin executarea sa, prin rezolutiune, prin
imposibilitate fortuita de executare. Fiind un contract intuitu personae, incheiat
in considerarea aptitudinilor �i cuno�tintelor antreprenorului, antrepriza
inceteaza �i prin moartea acestuia.
Sarcina de lucru 2
Un antreprenor s-a obligat ca, in schimbul unui pret forfetar �i cu
materialele sale, sa construiasca pentru client osatura metalica �i
acoperi�ul unei hale industriale. Inainte de predarea lucrarii, in urma
caderilor abundente de zapada, edificiul s-a prabu�it. Clientul a introdus
actiune in justitie, solicitand obligarea antreprenorului ca, pentru acela�i
pret stabilit initial, sa refaca lucrarea, de data aceasta cu respectarea unei
noi prescriptii tehnice, care sa previna o noua prabu�ire. Antreprenorul
s-
a aparat, aratand ca este gata sa refaca lucrarea la pretul convenit dar in
exact acelea�i conditii tehnice. Instanta �i-a insu�it punctul de vedere

al paratului �i a dispus refacerea lucrarii la pretul �i in conditiile
tehnice prevazute in contract.
Cum poate fi motivat apelul clientului fmpotriva acestei
hotarari? Cine suporta riscul lucrului fn contractul de
antrepriza?
fn spefa era vorba de risc?
4.2. Contractul de societate civila

4.2.1. Definifia �i domeniul de aplicare a contractului de societate civila
Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa
coopereze pentru desfa�urarea unei activitati �i sa contribuie la aceasta prin
aporturi bane�ti, in bunuri, in cuno�tinte specifice sau prestatii, cu scopul de
a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta. (art.
1881 alin. 1 C. civ.).
Facem precizarea ca, in conditiile viziunii moniste a Codului civil, prezentele
reglementari (ale contractului de societate) devin aplicabile atat in cazul
contractelor civile, cat �i a celor comerciale.
Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea
la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel. Societatea se
poate constitui cu sau fara personalitate juridica. Dobandirea personalitatii
juridice se realizeaza daca prin contractul de societate sau printr-un act separat,
asociatii convin cu privire la constituirea unei societati cu personalitate
juridica, cu respectarea conditiilor legale prevazute de art. 1889 alin. (1) C. civ.
Societatea dobande�te personalitate juridica prin �i de la data inmatricularii
in registrul comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
Legea nu face distinctie intre persoanele care pot incheia un astfel de contract,
acestea putand fi �i persoane fizice, dar �i juridice.
4.2.2. Caracterele juridice �i condifiile de validitate ale contractului de societate civila

Contractul de societate civila prezinta urmatoarele caractere juridice:
- este, dupa caz, bilateral (sinalagmatic) sau multilateral.
- este un contract cu titlu oneros. In schimbul aportului sau, asociatul nu va
primi o contraprestatie de la ceilalti asociati, ci va participa la impartirea
eventualelor ca�tiguri realizate din activitatea societatii.
- este un contract comutativ.
- se incheie intuitu personae. Prin urmare, asociatii nu pot sa cedeze drepturile
lor in societate, sa-�i substituie sau sa-�i asocieze o alta persoana decat daca
au acordul tuturor asociatilor.
- este un contract consensual. Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin
care se infiinteaza o societate cu personalitate juridica, trebuie incheiat in

forma scrisa �i trebuie sa prevada asociatii, aporturile, forma juridica,

obiectul, denumirea �i sediul societatii (art. 188 alin. )
- este un contract cu executare succesiva, in timp, durata fiind de esenta acestui
contract.
In ceea ce prive�te conditiile de validitate ale contractului de societate civila,
facem urmatoarele precizari:
a. Capacitatea parfilor. Asociatii trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitiu.
b. Consimfamantul parfilor trebuie sa fie liber exprimat, neafectat de vicii.
c. Obiectul �i cauza contractului. Obiectul contractului de societate trebuie sa
fie licit (art. 1 9 C. civ.), moral �i posibil.
Codul civil prevede in art. 1888 clasificarea societatilor din punct de vedere al
formei:
a) simple;
b) in participatie;
c) in nume colectiv;
d) in comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe actiuni;
g) in comandita pe actiuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.
Noul Cod Civil constituie dreptul comun al societatilor comerciale, numite,
mai nou, societati speciale. Potrivit noilor reglementari, societatile se impart in
simple (civile)si speciale. Societatile simple sunt cele constituite prin contractul
de societate, exclusiv in conditiile Codului Civil. Societatile speciale sunt toate
celelalte societati, constituite, tot in baza unui contract de societate, insa in
vederea exercitarii unor activitati economice sau diverse profesii, reglementate
prin legi speciale, cum ar fi Legea 31/1990 privind societatile comerciale.
La randul ei, cauza trebuie sa intruneasca conditiile prevazute de lege pentru
valabilitatea contractului incheiat, sa includa scopul lucrativ, de a obtine �i
imparti foloasele patrimoniale rezultate din activitatea comuna desfa�urata,
fie sub forma beneficiilor bane�ti, fie sub forma altor avantaje patrimoniale.
(Motiu, 011, p. 17)
4.2.3. Societatea simpla1

Incheierea contractului de societate civila
Potrivit art. 1890 din Codul civil, ,,contractul de societate nu este supus unor
formalitati speciale, cu exceptia celor prevazute la art. 188 alin. (1) �i celor
care rezulta din natura bunurilor ce constituie aport".
1
Partea teoretica privitoare la societatea simpla a fost dezvoltata conform viziunii Prof. univ. Motiu Forin, op.
cit., pp. 18- 5.
Astfel, contractul de societate simpla se incheie in scris, insa forma scrisa este
ceruta de lege numai pentru proba (ad probationem).
Totu�i, in cazul aportului unor bunuri imobile sau, dupa caz, al altor drepturi
reale imobiliare, contractul se incheie in forma autentica (art. 1883 din noul
Cod civil).
Potrivit art. 189 din noul Cod civil, societatea simpla nu are personalitate
juridica. Totu�i, daca asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin
actul de modificare a contractului de societate vor indica, in mod expres, forma
juridica a acesteia �i vor pune de acord toate clauzele sale cu dispozitiile
legale aplicabile societatii nou-infiintate. In acest caz, dobandirea personalitatii
juridice se face fara a se dispune dizolvarea societatii simple. Asociatii �i
societatea nou-infiintata raspund solidar �i indivizibil pentru toate datoriile
societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice.
Capitalul social
Capitalul social al societatii se constituie din aporturile bane�ti sau in bunuri
ale asociatilor [art. 189 alin. (1)].
Conform art. 188 alin. (3) din noul Cod civil, ,,fiecare asociat trebuie sa
contribuie la constituirea societatii prin aporturi bane�ti, in bunuri, in prestatii
sau cuno�tinte specifice". Aportul social nu trebuie sa fie de valoare egala �i
nici de aceea�i natura, insa nici un asociat nu poate fi scutit de a aduce un
aport social, oricat de mic.
Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate �i fata de ceilalti asociati
pentru varsarea aporturilor la care s-a obligat (art. 1895). Daca aportul social
consta intr-o suma de bani, asociatul datoreaza �i dobanzi legale, in caz de
intarziere, acestea curgand de plin drept, din ziua cand trebuia facuta plata;
asociatul debitor poate fi obligat, daca este cazul, �i la plata de daune-interese
(art. 1898). Daca aportul social consta in bunuri, legea permite aducerea lor in
societate fie in proprietate, fie numai in folosinta (art. 1896). Aportul se
efectueaza prin transferul drepturilor asupra bunurilor �i predarea efectiva a
acestora in stare de functionare potrivit destinatiei sociale.
Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun
raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de
cumparator, iar asociatul care aporteaza folosinta raspunde pentru efectuarea
aportului intocmai unui locator fata de locatar.
Aportul in prestatii sau cuno�tinte specifice se efectueaza prin desfa�urarea
de catre asociatul care s-a obligat a unor activitati concrete �i prin punerea la
dispozitia societatii a unor informatii, pentru realizarea obiectului acesteia, in
modalitatile �i conditiile stabilite prin contractul de societate [art. 1899 alin.
( )]. El este datorat in mod continuu, atat timp cat asociatul care s-a obligat la
acesta este membru al societatii, iar asociatul este tinut fata de societate pentru
toate ca�tigurile realizate din activitatile care fac obiectul aportului.
Acest aport nu trebuie confundat cu activitatile desfa�urate in comun de catre
asociati pentru administrarea treburilor societatii pe parcursul functionarii

acesteia �i nici cu serviciile prestate de alte persoane decat asociatii, de

exemplu, in baza unui contract de munca sau de antrepriza.
Parfile de interes
Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi
bane�ti sau in bunuri, iar capitalul social subscris se divide in parti egale,
numite parti de interes, care se distribuie asociatilor proportional cu aporturile
fiecaruia, daca prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel [art.
189 alin. (1) din noul Cod civil]. Partile de interes sunt indivizibile.
Partile de interes platite sau varsate in intregime dau drept de vot in adunarea
asociatilor, daca prin contract nu s-a prevazut altfel [art. 1900 alin. ( )].
Daca o parte de interes este proprietatea comuna a mai multor persoane,
acestea raspund in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate �i
sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor
sociale aferente.
Potrivit art. 1901 alin. (1) din noul Cod civil, transmiterea partilor de interes se
face in limitele �i conditiile prevazute de lege �i de contractul de societate.
Transmiterea partilor de interes catre persoane din afara societatii este permisa
cu consimtamantul tuturor asociatilor. Orice asociat poate rascumpara,
substituindu-se in drepturile dobanditorului, partile de interes dobandite cu titlu
oneros de un tert fara consimtamantul tuturor asociatilor, in termen de 60 de
zile de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca cesiunea [art.
1901 alin. ( )].
Patrimoniul social
Societatea civila are un patrimoniu propriu, alcatuit din suma aporturilor
sociale, la care se adauga toate bunurile, drepturile �i obligatiile contractate in
numele societatii, denumit patrimoniu social .
Patrimoniul social este distinct de patrimoniul fiecarui asociat in parte, de�i
societatea civila nu are personalitate juridica �i nu este subiect de drept. Prin
aporturile sociale se constituie astfel un patrimoniu societar, avand ca titulari
pe asociati.
Raporturile dintre asociafi �i societate

in tot timpul functionarii societatii, raporturile dintre asociati trebuie sa se
intemeieze pe buna-credinta in indeplinirea obligatiilor �i in exercitarea
drepturilor �i pe grija pentru treburile societatii.
Astfel, in primul rand asociatii au obligatia de neconcurenta fata de societate.
Potrivit art. 1903 din noul Cod civil, asociatul nu poate face concurenta
societatii pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane �i nici nu poate
face pe socoteala sa ori pe socoteala altuia vreo operatiune care ar putea fi
pagubitoare pentru societate.

De asemenea, asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul unei
terte persoane la o activitate care ar conduce la privarea societatii de bunurile,
prestatiile sau cuno�tintele specifice la care asociatul s-a obligat.
Fiecare asociat raspunde fata de societate pentru orice pagube cauzate prin
culpa sa, indiferent de foloasele aduse de acela�i asociat societatii in alte
afaceri, foloase care nu se pot compensa cu pagubele produse [art. 1907 alin.
( )].
in privinta folosirii bunurilor societatii, art. 190 din noul Cod civil prevede ca
in lipsa de stipulatie contrara, fiecare asociat poate folosi bunurile sociale in
interesul societatii, potrivit cu destinatia acestora �i fara sa stanjeneasca
drepturile celorlalti asociati.
Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza
bunurile sociale in folosul sau sau al unei alte persoane este obligat sa restituie
societatii beneficiile ce au rezultat �i sa acopere daunele ce ar putea rezulta.
in ceea ce prive�te fondurile bane�ti ale societatii, conform art. 1905 din
noul Cod civil, niciun asociat nu poate lua din fondurile comune mai mult
decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca
in interesul societatii, asociatul care incalca aceste dispozitii fiind raspunzator
de sumele luate �i de toate daunele-interese ce ar putea rezulta.
La randul sau, asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a
facut pentru societate �i de a fi indemnizat pentru obligatiile sau pierderile pe
care le-a asumat sau suferit actionand de buna-credinta in interesul societatii
[art. 1907 alin. (1) din noul Cod civil].
Hotararile privind societatea

Potrivit art. 1910 din noul Cod civil, asociatii, chiar lipsiti de dreptul de
administrare, au dreptul sa participe la luarea hotararilor colective ale adunarii
asociatilor. Hotararile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor
asociatilor, daca prin contract sau prin lege nu se stabile�te altfel.
Totu�i, hotararile privind modificarea contractului de societate sau numirea
unui administrator unic se iau cu consimtamantul tuturor asociatilor, aceasta
prevedere legala justificandu-se prin importanta deciziilor care sunt luate in
aceste situatii.
De asemenea, obligatiile unui asociat nu pot fi marite fara consimtamantul
acestuia, ceea ce inseamna ca, indiferent de prevederile din contract sau din
lege privind adoptarea valabila a unei hotarari a asociatilor, in acest caz
particular este necesar consimtamantul asociatului ale carui obligatii sunt
marite.
Regulile de mai sus sunt imperative, astfel ca nu pot fi inlaturate prin conventia
partilor, orice clauza contrara fiind considerata nescrisa.
in ceea ce prive�te adoptarea hotararilor asociatilor, potrivit art. 1911 din noul
Cod civil, hotararile pot fi adoptate de asociatii reuniti in adunarea asociatilor
sau pot rezulta din consimtamantul tuturor asociatilor exprimat in actul incheiat
de societate.

Art. 191 din noul Cod civil prevede ca asociatul nemultumit de o hotarare
luata cu majoritate o poate contesta la instanta judecatoreasca, in termen de 15
zile de la data la care a fost luata, daca a fost prezent, �i de la data
comunicarii, daca a fost lipsa.
Daca hotararea nu i-a fost comunicata asociatului, termenul curge de la data la
care acesta a luat cuno�tinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data
la care a fost luata hotararea.
4.2.4. Incetarea contractului de societate civila

Cauzele de incetare a contractului de societate civila sunt prevazute de art.
1930 C. civ.:
A. realizarea obiectului societa{ii sau imposibilitatea nefndoielnica a
realizarii acestuia
B. consim{amantul tuturor asocia{ilor;
C. hotararea instan{ei, pentru motive temeinice �i legitime;
D. fmplinirea duratei societa{ii, cu excep{ia cazului fn care se aplica
dispozi{iile art. l93l C. civ.;
E. nulitatea societa{ii;
F. alte cauze stipulate in contract.
G. pieirea bunurilor subscrise ca aport;
H. moartea ori punerea sub interdictie a uneia dintre persoanele fizice asociate;
I. incetarea calitatii de subiecte de drept a uneia dintre persoanele juridice
asociate;
J. falimentul unui asociat.
4.3. Contractul de tranzacfie

4.3.1. Nofiunea, felurile �i caracterele juridice ale contractului de tranzacfie
Contractul de tranzacfie este acel act juridic prin care partile previn un proces
care ar putea sa se nasca intre ele sau termina un proces deja existent, fiecare
dintre ele facand concesii reciproce, renuntand la anumite prestatii sau drepturi,
ori promitand alte prestatii in schimbul renuntarilor facute de cealalta.
Potrivit art. 67 C. civ. tranzactia este contractul prin care partile previn sau
sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari
reciprocela drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta. Prin
tranzactie se pot na�te, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele
ce fac obiectul litigiului dintre parti.
Acest contract presupune a�adar existenfa prealabila a unui litigiu (declan�at sau iminent),
c

Contractul de tranzactie prezinta urmatoarele caractere juridice:

- este contract consensual. Pentru a fi dovedita, tranzactia trebuie sa fie
incheiata in scris (art. 7 C. civ.).
In situatia in care una dintre parti se obliga, in schimbul renuntarii facute de
cealalta parte, sa instraineze un teren, contractul se va incheia ad validitatem in
forma autentica.
- este un contract bilateral (sinalagmatic).
- este un contract cu titlu oneros.
- este un contract comutativ.
4.3.2. Condifiile de validitate ale contractului de tranzacfie

Deoarece prin tranzactie partile renunta la un drept, ele trebuie sa aiba
capacitate de exercitiu deplina, deoarece tranzactia implica renuntari la
drepturi. Prin urmare, atunci cand una dintre partile tranzactiei este un
incapabil, pentru validitatea contractului se cere �i incuviintarea autoritatii
tutelare.
In cazul in care tranzactia se incheie prin mandatar, procura trebuie sa fie
speciala. Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a
persoanelor �i nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna
conform legii.
B. Consimfamantul parfilor trebuie sa indeplineasca conditiile generale de
validitate, fiind necesara exprimarea sa libera, neafectata de vicii.
C. Obiectul tranzacfiei
Bunurile la care se refera tranzactia trebuie sa fie fn circuitul civil, sa fie
determinate sau, cel putin, determinabile, sa fie posibile, licite �i morale.
D. Cauza tranzacfiei
Daca partile urmaresc prin incheierea contractului realizarea unui scop ilicit (de
exemplu, obtinerea cu titlu de despagubire a unor sume de bani mult prea mari
fata de paguba efectiv produsa), tranzactia este nula absolut.

tranzacfie Efectele extinctive ale
tranzacfiei
In ceea ce prive�te drepturile la care partile renunta in mod reciproc,
contractul de tranzactie produce efecte extinctive. Prin urmare, pentru viitor,
partile nu vor
mai putea formula pretentii legate de drepturile care au format obiectul
tranzactiei. Daca, totu�i, vreuna dintre parti va promova o actiune in legatura
cu drepturile tranzactionate, cealalta parte va putea invoca intelegerea
definitiva intervenita intre parti, consemnata prin tranzactie.
Efectele declarative ale tranzacfiei

In situatia in care, prin tranzactie, partile se rezuma la a recunoa�te drepturi
existente, efectele contractului sunt declarative. Datorita acestui caracter al lor,
efectele tranzactiei sunt retroactive, operand din chiar momentul na�terii
drepturilor respective.
Efectele translative �i constitutive ale tranzacfiei
Prin intermediul contractului de tranzactie, in vederea stingerii litigiului
existent intre ele ori a preintampinarii unui litigiu, partile pot chiar sa promita
�i o anumita prestatie (de exemplu, sa transfere dreptul de proprietate asupra
unui bun ori sa plateasca o anumita suma de bani), in schimbul renuntarii de
catre cealalta la pretentiile sale. In astfel de cazuri, contractul de tranzactie
genereaza efecte translative de drepturi.
Sarcina de lucru 3
Pe parcursul unui proces, avand ca obiect plata unei sume de bani, paratul
a decedat, lasand ca mo�tenitori pe sotia supravietuitoare (sora
reclamantului) �i un copil minor. Minorului i s-a numit un curator care
sa- i apere interesele in proces.
La termenul urmator, reclamantul, impreuna cu sora sa �i curatorul
minorului, au prezentat instantei o tranzactie, prin care paratii se obligau
sa plateasca reclamantului suma pretinsa, tinand seama �i de ajutorul
moral acordat cu ocazia inmormantarii paratului initial.
Instanta a luat act de tranzactie �i a pronuntat o hotarare de expedient.
l. Care sunt condifiile fncheierii tranzacfiei de catre un minor?
2. Cui fi revine obligafia sa verifice fndeplinirea condifiilor de
validitate?
fn spefa, hotararea este legala?
Rezumat
Antrepriza este un contract prin care o persoana, numita antreprenor, se
obliga se ex ecute o lucrare, independent �i pe riscul sau, pentru o alta
persoana, numita client, in schimbul unui pret. Caracteristic antreprizei este
faptul ca antreprenorul i�i pastreaza independenta econo ica
m �i operativa �i
realizeaza lucrarea pe riscul sau. Antrepriza are un caracter civil numai atunci
cand niciuna dintre partile contractante nu are calitatea de comerciant.
Societatea civila este un contract prin care doua sau mai multe persoane fizice
sau persoane juridice se obliga sa puna in comun aportul lor in bani, bunuri
sau munca, in vederea constituirii unui fond comun, necesar desfa�urarii
unei activitati in scopul impartirii beneficiilor. Tranzacfia este un contract
prin
z
care se finalizeaza sau se previne un litigiu, prin concedii intre parti, care
constau in renuntari reciproce la pretentii sau in promisiunea unei prestatii noi
in schimbul unei renuntari facute de cealalta parte. T ranzactia prezinta
asemanari cu achiesarea (recunoa�terea neconditionata a unor pretentii
formulate in justitie), desistarea (renuntarea la o pre tentie proprie) �i
ratificarea (manifestarea unilaterala de vointa prin care o persoana confirma,
cu efect retroa ctiv, un act juridic). Deosebirea dintre cele tranzactie �i aceste
institutii juridice consta in aceea ca tranzactia presupune recunoa�terea �i,
o
totodata, renuntarea reciproca la drepturi paralel �i antagoniste formulate de
parti. Reciprocitatea concesiilor dintre parti este de esenta tranzactiei.
1. Contractul de antrepriza este:
a) cu titlu oneros;
b) aleatoriu, in unele cazuri;
c) sinalagmatic.
. Ce fel de raporturi juridice se nasc creeaza intre client �i antreprenor in cazul

contractului de antrepriza?
a) raporturi de prepu�enie;
b) raporturi de subordonare conventionala;
c) raporturi de independenta juridica.
3. Forma scrisa a contractului de tranzactie:

a) este prevazuta de lege ad validitatem;
b) este prevazuta de lege ad probationem;
c) constituie o conditie esentiala de forma pentru validitatea contractului
de tranzactie.
. Riscul contractului in cazul antreprizei este suportat de catre:

a) proprietar;
b) antreprenor;
c) client.
5. Riscul pieirii fortuite a bunurilor aduse ca aport la constituirea unei societati

civile este suportat de:
a) coindivizarii asociati, daca aportul social a constat in dreptul de
proprietate asupra acestor bunuri, chiar daca societatea a dobandit
personalitate juridica;
b) coindivizarii asociati, in cazul in care aportul a constat in folosinta
bunurilor respective;
c) societate, daca aceasta a dobandit personalitate juridica, iar aportul
social a constat in dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

Drept Civil. Contracte - CURS ÎNTREG

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil. Contracte - CURS ÎNTREG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

• sa identifici caracterele juridice ale contractului de vanzare- cumparare;

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

1.1. Considerafii generale despre contractul de vanzare-cumparare

1.1.1. Nofiunea contractului de vanzare-cumparare

Pornind de la criticile formulate de doctrina �i jurisprudenta referitoare la

Spre exemplu, in cazul contractelor de renta viagera sau de intretinere

1.1.3. Caracterele juridice ale contractului de vanzare

d. Caracterul comutativ al vanzarii rezida in faptul ca ambele parti cunosc din

6. In cazul vanzarii cu plata prefului in rate �i rezerve proprietatii, art. 1755

1.2. Condifiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare

Vanzarea este un act de dispozitie raportat la obiectul contractului, respectiv

a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de

a mandatarilor de a cumpara bunurile pe care sunt insarcinati sa

b. lncapacit fi speciale de a inde

1.2.2. Consimfamantul parfilor

A. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare

intre a cumpara sau nu (Lup�an, 2010, p. 13). Fiind un contract unilateral,

B. Promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vanzare-cumparare

va fi cu titularul dreptului legal de preempfiune. Alte situatii determinate de

1.2.3. Obiectul contractului

In principiu, toate lucrurile sunt in comert, dar exista �i exceptii:

• In legatura cu circulatia metalelor �i pietrelor pretioase, legea nr.

• O alta limitare privind instrainarea unor bunuri este prevazuta de art.

B. Lucrul trebuie s existe in pre ent sau s poat exista in iitor

asemenea, bunul trebuie sa fie licit �i corespun tor regulilor de oral

absoluta a acestuia. Practica judiciara a decis in acest sens ca daca se

Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna �i ulterior nu

Ca element de validitate a vanzarii, pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele

Cu privire la posibilitatea de determinare a pretului, legiuitorul a prevazut la

1.2.4. Cauza contractului

au a contractului de vanzare-cumparare este un element constitutiv in

1.3. Obligafiile vanzatorului

stabile�te. Aceste dispozitii sunt aplicabile numai daca sunt respectate a

1.3.2. Obligafia de a transmite proprietatea bunului sau dreptului vandut

"in lips de stipulafie contrar , c t ti p bunul nu este predat, riscul contractului r ne in

1.3.3. Obligafia de predare a bunului vandut �i de conservare a acestuia pana la predare

I. Garanfia contra evicfiunii provenite din fapta proprie a vanzatorului

universali �i cu titlu universal ai celui defunct, cu exceptia celor cu titlu

II. Garanfia contra evicfiunii provenite din fapta unui terf

a. Sa fie vorba de o tulburare de drept

b. Cauza evictiunii provocata de tert cumparatorului sa fie anterioara vanzarii

Vanzatorul nu raspunde de imprejurari ulterioare incheierii contractului �i

Modul de funcfionare a obligafiei de garanfie contra e icfiunii In cazul in care

(obligatie de a nu face). Ea incumba atat vanzatorului, cat �i succesorilor sai.

1.3.5. Obligafia vanzatorului de garanfie contra viciilor lucrului

1. viciile sa fie ascunse;

Efectele obligafiei de garanfie pentru vicii ascunse

cand cumparatorul nu mai poate restitui bunul datorita viciilor ascunse.

1.4. Obligafiile cumparatorului

- ori sub forma

intregime. Cumparatorul poate plati �i anticipat suma datorata, insa cu

1. Executarea silita a obligafiei de plata

de rezolutiune din partea vanzatorului.

Actiunea vanzatorului in rezolutiunea vanzarii pentru neplata pretului este o

1.4.2. Obligafia cumparatorului de a lua in primire lucrul

1.4.3. Obligafia cumparatorului de suportare a cheltuielilor vanzarii

predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare �i transport

2. In materia vanzarii-cumpararii, clauzele indoielnice se interpreteaza in

3. In caz de evictiune partiala:

b) cumparatorul poate cere mentinerea contractului, cu despagubiri;

4. Dreptul de preemptiune poate avea natura:

5. Cum opereaza transferul dreptului de proprietate catre cumparator a bunului