Sunteți pe pagina 1din 29

Curs 1

Managemetul public este stiinta de a conduce de a pune in valoare fiinta cea mai importanta, omul cu scopul identificarii resurselor necesare prestabilite anteriror. Mangementul este un domeniu, are tehnici proprii de analiza, are metode proprii si este realizat de catre om . Dezvoltare manageriala: -organizarea omenilor -serviciu de aparare/ de sanatate/ educatie -de aici rezulta organizare, existenta unor principii, unor ierarhii Evolutia managementului public: La inceputul secolului 20 se instrumentaeza notiunea de managenet in administratia publica pentru a eficientiza activitatea administratiei publice. M.P. ca activitate constienta de previzionare, organizare, coordonare si control de reglare este realizat de om cu scopul satisfacerii nevoii publice, sociale prin punerea in valoare a tuturor resurselor umane, materiale, informationale intr-o perioada determinate de timp. MP este cel ce a insotit evolutoia omenirii, de la formele primare la cele mai complexe forme de organizare. MP are o componenta psiho-sociala identificata prin existenta unei starii de spirit caracteristica fiecarei echipe mangerilae in care se manifesta factorii pozitivi si negative evolutiei societatii Trasaturi: 1. este determinate de dinamismul evolutiei societatii si de schimbarea factorilor politici, demografici, culturali , juridici. 2. stabilitatea pentru formarea structurala a elementelor de management 3. continuitatea prin care se particularizeaza ca process de conducere in raport cu alte activitati de conducere, de contro, care esete caracteristica sistemelor aflate in schimbare. 4. consecventa este raportata la obiectivele pe care le are organizatia publice, existenta unei flexibilitati, identificarea etepelor procesului de conducere 5. ciclicitatea se identifica prin existenta unor noi stari ale sistemului sistemului condus si sistemului conducator Functiile procesului de conducere acceptate ca fiind a;e scolii moderne - fct de prevedere - fct de organizare

- fct de coordonare - fct de angrenare- declansare a actiunii - fct de control-reglare Toate functiile sunt incluse in procesul de conducere. FUNCTIA DE PREVEDRE -functia prin care organizatia publica este condusa prin procedee prin care sunt evidentiate aspecte de dezvoltare viitoare cu scopul realizarii obiectivelor acestuia -prevedrea actiunilor viitoare privind evolutia organizatiei publice -stabilirea obiectivelor -precizarea ansamblului de intentii si a cailor de urmat cu scopul realizarii obiectivelor -determinarea concreta a tuturor etapelor si programarea actiunlior viitoare insemnand: -stablirea activitatii/ durata activitatii/ -stabilirea resurselor necesare si a distributiei

FUNCTIA DE ORGANIZARE -totalitatea ctivitatilor intreprinse in vederea utilizarii cu maxima eficienta a resurselor pe care le are organizatia ACTVITATI - analiza obiectivelor - studierea situatie existente - proiectarea situatiei inbunatatite - realizarea conditiilor de aplicarea obiectivelor - aplicarea sistemului imbunatatiti - functionarea sistemului imbunatatiti si urmarirea modului in care acesta functioneaza

FUNCTIA DE COORDONARE -reprezinta procesul prin care conducatorul creeaza si mentine armonia intre activitate oameni, compartimentele de munca pe care le conduce in conditiile unui mediu in schimbare cu scopul realizarii obiectivelor acesteia. ACTIVITATI determinarea riguroasa a structurii de organizare a relatiilor si a sitemelor de comunicare din interiorul organizatiei - stabilirea unui sistem nou de comunicatii - determinarea standardelor de performanta - precizarea modalitatilor de compensare a perturbatiilor

FUNCTIA DE ANTRENARE DECLANSARE A ACTIUNII reprezinta procesul prin care sunt motivate resursele umane din interiorul unei organizatii de catre conducator cu scopul realizarii eficiente a obiectivelor organizatiei ACTIVITATI cunosterea si aplicarea diferitelor tactici de motivarea a colaboratorilor - stabilirea planurilor de actiune - identificrea mijloacelor si a resurselor privind declansarea actiunii - determinarea momentului de declansare a actiunii - evaluarea modului de indeplinire a actiunii

FUNCTIA DE CONTROL REGLARE reprezinta procesul prin care sunt verificate si masurate realizarile clitative si cantitative ale unor performante, sarcini sau lucrari, sunt comparate cu standarde cunoscute, indicandu-se masuri de corectie ori de cate ori se inregistreaza abateri de la standard. ACTIVITATI - stabilirea obiectivelor controlului si planificarea acestuia - determinarea nivelului de performanta care poate fi masurat - proiectarea sistemului de control corespunzator cerintelor , si poate fi comparat cu rezultatul standard - pregatirea personalului care realizeaza controlul si care este controlat - verificarea unor parametrii si compararea cu limitele prestabilite - interpretarea abaterilor stabilindu-se natura, amploarea, frecventa, consecintele - realizarea dupa caz a corectiilor necesare si indepartarea factorilor perturbatori Cele 5 functii au urmatoarele carcteristici: - sunt specifice procesului de conducere realizat de catre oameni - au caracter general - au continut si forma de manifestare diferit in functie de nivelul ierarhic, de specificitatea activitatii, de carcterul domeniului - se realizeaza intr-o pondere diferita in functie de gradul de autonomie si se aplica intr-o conceptie de sistem, ele fiind intr-o interdependenta permanenta - procesul de management presupune existenta a 2 doua subsisteme in interiorul organizatiei o subsistemul condus o subsistemul conducator Relatiile procesului de conducere definesc functtile acestuia pe baza determinarilor economice, politice, umane si tehnico materiale.

Curs 2
Caracteristicile comune ale procesului de conducere Cele 5 functii au caracter general cu continut diferit in functie de nivelul ierarhic la care se intalnesc. Ori de cate ori se discuta despre procesul de conducere, despre institutiile publice, reprezentarea grafica a acesteia trebuie asimilata cu existenta unei piramide. Functia de prevedere reprezinta cea mai importanta functie a procesului de conducereprin care conducatorul, in care conducatorul anticipeaza evolutia, conditia in care se va alfa sistemul socio-economic condus, precum si comportamentul acestuia in conditiile schimbate. Exercitarea functiei de prevedere trebuie sa asigure identificarea tendintelor existente, prefigurarea proceselor viitoare, a fenomenelor ce pot avea loc si stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse si a resurselor necesare. Fundamenteaza strategiile si tacticile sistemului condus, programele planurile. Aceasta functie raspunde la activitati prin care sunt descries actiuni viitoare, iar intrebarea este ce trebuie si ce se poate realize. Sunt cunoscute 3 instrumente prin care se poate realize functia: - programare - prognozare - planificare

Literatura de specialitate si practica demonstreaza existenta urmatoarelor metode de previziune: a) previziunea pe baza de identitate- care consta in mentinerea sau prelungirea in viitor fara nici o modificare a situatiei existente, aceasta inseamna extrapolarea in timp a constantei cauzei si a conditionalitatii. b) Previziunea prin extrapolare are la baza ipoteza potrivit careia atunci cand au loc modificari ale situatiei prezente, cand si cauzele raman constante, efectul schimbarii va fi acelasi si in perioada imediat viitoare c) Previziunea ciclica- consta in atribuirea evenimentelor viitoare, unele sub formele care au aparut in trecut pe baza supozitiei ca ele au un caracter ciclic repetabil d) Previzionarea prin asociere- sunt concepute elemente din cel putin doua evenimente anterioare din care se pot deduce formele viitoare pe baza evenimentelor anterioare.

e) Previzionarea prin analogie bazata pe analogia dintre doau category de evenimente consta in presupunerea ca ceea ce se intampla intr-una din category se va intampla si-n viitor. f) Previzionarea probabilistica- construirea evenimentelor viitoare prin clasarea lor in prelungirea unor structuri statistice sesizate ca atare pe cale intuitive. La nivelul conducerii cand se discuta despre componenta de previzionare trebuie sa se tina seama ca este un sistem dinamic care instrumenteaza cele mai multe informatii care stau la baza luarii unei decizii si se considera cel mai posibil sistemul existent in sistemul managerial social. Informatiile pe care le instrumenteaza sistemul managerial prin functia de previzionare trebuie sa aia urmatoarele carcteristici: a) informatia sa fie integrala- realizarea starii unor indicatori, ce caracterizeaza publicul pentru care trebuie sa luam o decizie b) trebuie sa fie necesare sisuficente- ceea ce se traduceprin faptul ca un conducator prefera sa aiba o mica de informatie care sa reflecte realitatea si sa-i permita sa i-a decizia c) sa fie certe-sa reflecte reaitatea d) informarea sa se faca la timp cu momentul in care este luata decizia pentru ca aceasta sa corespunda realitatii si modelarii unui posibil coportamnet ulterior. Literatura de specialitate (kontz) defineste ca principii fundamnetale ale planificarii: principiul contributiei obiective principiul primar al planificarii principiul eficientei planurilor structura planurilor are la baza utilizarea a 2 principii: principiul premiselor planificarii care solicita antrenarea mai multor indivizi ce raspund de planificare, care inteleg si conving sa foloseasca premise substantiale pentru planificare. Principiul cadrului strategic si de orientari conform caruia cu cat strategiile si orientarile sunt mai atent elaborate si mai clar intelese cu atat va fi mai substantial si mai efficient cadrul planificarilor organizatiei. Reusita activitatii de planificare impune respectarea urmatoarelor principii: - principiul factorului imitator reprezinta esenta luarii deciziilor, presupune rezolvarea problemei avand la baza mai multe alternative si identificarea dace este posibil a factrilor imitatori si eliminarea acestora - princpiul angajamentului prin care evidentiem existenta unei planificari logice care acopera o perioada determinate de timp in viitor necesara, pentru a prevedea atat cat este posibil de bine indeplinirea angajamentelor luate

- principiul flexibilitatii- presupune cresterea gradelor flexibilitatii a planurilor cu scopul evitarii aparitiei factorilor perturbatori si a unor evenimente neasteptate, costul flexibilitatii trebuie masurat in raportu cu costurile riscurilor - principiul schimbarii dirijate- presupune cresterea numarului deciziilor de planificare pentru viitor astfel incat prognoza sa fie insotita de activitati de control realizate periodic cu scopul mentinerii Planificarea in organizatie se clasifica : - pe termen lung - pe termen mediu - pe termen scurt Planurile pe termen lung sunte cele ce acopera aspectele competitive tehnologiice si strategice cu un grad de complexitate mare atat pentru sistemul condus cat si pentru conducator. Planurile pe termen lung au in vedere acoperirea activitatii de cercetare si in sistemul condus, punand astfel in valoare capacitatea manageriala a sistemului conducator. Planurile pe termen mediu se refera la perioada de timp cuprinsa intre 1-3 ani, in timp ce planurile pe termen lung se refera la obiective generale derivate din planurile strategice ale sistemului condus, planurile pe termen mediu sunt detalii ale unor planuri operative si de obicei intra in jurisprudenta nivelului mediu a sistemului conducator. Planurile pe termen scurt se refera ca sip e termen mediu la obiectivele specifice, ele au un orizont de timp max 1 an si au un impact mai mare asupra activitatii zilnice a magerilor , se regasesc vizibil evidentiate in bugetul de cheltuieli a sistemului condus PLANURI strategice operative de unica folosinta Planurile strategice - influenteaza evolutia intregului system condus - sunt elaborate si definite de catre ocupantii niveluirlor ierarhice superioare - descrie misiunea si scopul organizatiei si stabilesc care sunt obiectivele acesteia Momentul declansarii procesului de planificare incepe cu declansarea formala a misiunii care stabileste directiile si premisele planificarii activitatii sistemului. Sunt elaborate planurile operationale, obiective strategice, astfel incat sistemul sa se identifice cu propria misiune. Planuri operationale acopera un domeniu mai restrans fiind orientate spre ctivitati saptamanle si zilnice, uneori lunare prin care se asigura realizarea obiectivelor strategice.Sunt cunoscut ca planuri tactice si au in general ca obiect alocarea resurselor necesare realizarii obiectivului, raportat la o perioada determinate de timp

Planuri de unica folosinta sunt create pentru a rezolva o problema care este putin probabil sa apara in viitore, acestea pot fi programate, identificate printr-un program-proect, avand un buget bine determinat. Planuri permanente sunt create sub conducerea nivelului executive deoarece prin aceste planuri se realizeaza delegarea de autoritate a nivelului executive, rezolvandu-se multe probleme de cei din nivelul executive, contribuind la economisirea timpului in luarea deciziilor.

Curs 3
FUNCTIA DE ORGANIZARE -armonizarea resurselor -revine unui centru de organizare -stabileste rapoarte optime intre obiective, resurse, raportate la resurse -stabileste proportii necesare (functia de organizare si proportii intre categorii) -asigura cresterea cmplexa a volumului activitatii de organizare in organizatia publica,realizand intre functia publica de control si functia publica de identificare niiveluri ierarhice. Prin functia de organizare sunt puse in valoare tehnicile organizarii stiintifice, perfectionarea continua a acestora. Dezvolta si creeaza conditiile aplicarii gandirii sistematice promovand sistemul de interactiune cu celelalte cond ale functiei de conducere. Sprijina aplicarea principiilor managementului modern; - Principiul diviziunii muncii - Principiul autoritatii si responsabilitatii - Principiul disciplinei - Principiul unitatii ordinelor - Principiul unitatii directionale - Principiul subordonarii intereselor individuale la interesul colectiv - Principiul remunerarii - Principiul centralizarii - Principiul functionarii logice - Principiul ordinii - Principiul echitatii - Principiul stabilitatii conducerii - Principiul stabilitatii conducerii - Principiul initiativi - Principiul solidaritatii

Functia de organizare permite evidentierea organizarii active in institutiile publice, aceasta fiind reprezentatata prin instrumentele de organizare regulamentara. Structura de organizare reprezinta rezultatul organizarii institutiei, felul in care partile acestui ansamblu sunt corelate intre ele si sunt asezate intr-o ordine determinata de logica acesteia. Partile structurii de organizare sunt elementul uman, circuitul de informare, ansamblul mijloacelor materiale. Definirea structurii de organizare comporta o analiza realizata dintr-o tripla perspectiva, analiza functionala- sunt identificate functiile organizatiile publice. -definirea autoritatii stabilirea centrilor decizionali -definirea legaturilor, evidentiindu-se natura acestora. Dimensiunea economica a organizatiei publice se realizeaza prin asigurarea conditiilr de corelare a sarcinilor cu atributiile, a calitatii cu capacitatile. Dimensiunea sociala presupune satisfacerea nevoilor personalului angajat si a personalului contactual si a personalului ce ocupa fuctii publice, motivarea acestuia si asigurarea unui statutu conform postului pe care-l ocupa. Dimensiunea informationala presupune asigurarea conditiilor de circulare a informatiei in cele sensuri. Un element al structurii de organizare este reprezentat de organigrama, care reprezinta o descriere simplificata, grafica a unei structuri de organizare, nu confundati cu structura organizare, deoarece organigrama este o componenta a structurii de organizare, alaturi de comportimentele de munca. Alt elemen constitutiv care reprezinta suma atributiilor omogene din punct de vedere al naturii si complexitatii, in mod permanent si reactualizat ori de cate ori este nevoie.Se poate descrie prin rolul sau, prin sarcini si atributii permanente, responsabilitate si legaturi.Autoritatea postului asigura dreptul de a dispune executarea unei sarcini sau a unei lucrari. Responsabilitatea reprezinta obligatia de a indeplini anumite sarcini cu scopul realizarii misiiunii. Postul este cel ce se ragaseste in statutul de functiuni, identificat ca un numar si insotit de o marca.Fisa postului reprezinta un document pe care angajatul il semneaza, in care se regasesc atributiile, responsabilitatile, nivelul ierarhic la care este regasit postu respectiv, legaturi de subordonare, de coordonare, de conducere sau de cooperare in interiorul compartimentului, intre compartimentele situate la acelasi nivel ierahic sau la un nivel inferior sau superior. Compartimentul de munca sunt grupuri inchegate de persoane, reunite sub aceeasi autoritate ierarhica si cu precizarea atributiilor si sarcinilor cu caracter permanent. Clasificarea se simple/complexe realizeaza dupa marimea compartimentului compartimente

b) dupa legaturi: compartimente ierarhice/ comp. de stat major/ comp functionale Ocupantul unui post realizeaza activitati ce sunt caracterizate conceptual prin asa numita munca. Munca se poate evidentia prin componentel sale: prin operatie/ sarcina/ atributii/ activitati/ legaturi Legaturile structurale reprezinta sisteme de realizare bi si multi dimensionale concepute sa asigure functionarea structurii de organizare. Legaturile pot fi clasificate: Dpdv al compartimentului in : leggaturi ierarhice de autoritate/ functionale/ de consultare de tip stat major Dpdv al reglementerilor pot fi: legaturi formale/ neformale Niveluri ierarhice semnifica treptele de autoritate ierarhica ce separa functia de conducere de functia de executie. Linia sau filera ierahica reprezinta controlul prin care circula informatia si deciziile. Rangul ierarhic, diferit de nivelul ierarhic, identifica importanta unui departament cu un alt departament. Ponderea ierarhica reprezinta raportul dintre functia de executie si cea de conducere,se diferentiaza pe orizontala organizarii sau pe verticala acesteia, in functie de complexitatea activitatii, de dificultatea muncii, sau de gradul de repetitivitate a activitatii Structura de organizare are 2 reglulamente: - ROF al organizatiei publice ROF este reprezentat ca instrumentul de conducere ce se sprijina pe detalierea tuturor activitatlor organizatiei publice astfel incat sa fie evidentiate comportimentul de munca, nivelurile ierarhice, responsabilitati, conducerea institutiei publice. Structura cadru a unui ROF este definita de existenta a 4 parti structurate astfel: I. cuprind elemetele privind o institutie publica: denumirea institutiei publice elemente privind statutul misiunea structura organizatorica compartimente comisiile si consiliile institutii subordonate organigrama an infiintare II. descrierea tuturor atributiilor, atributiile institutiei publice obiectul de activitate atributele compartimentului de munca diagramele relationale dezvoltate pe orizontala si pe verticala

III. elemente privind conducerea institutiei publice conducerea colectiva stabilindu-se componenta, compartimentele, atributiile responsabilitatile conducerea executiva- atributii, competente, raspunderi compartimentele de munca la diverse niveluri ierarhice de munca competentele, raspunderi, relatii cu celelalte compartimente IV. dispozitiile finale reprezentate de modalitatea in care ROF-ul poate fi aplicat, actualizat, modificat, corectat.

FUNCTIA DE ANGRENARE ( declansarea activitatii) - consta in transmiterea catre personalul de executie a sarcinilor si atributiilor de executie ce revin acestuia. - Ne permite dezvoltarea unui sistem complex de punere in valoare a tuturor resurselor institutiei publice cu scopul asigurarii realizarii obiectivelor specifice si dezvoltarea interdependentei intre nivelurile ierarhice - Control reglare - Organizare - Promoveaza motivarea diferentiata a angajatilor institutiei publice, claritatea si concizia formularii dispozitiilor, a logicii actiunilor si a logicii argumentarii si transmiterea atributiilor si sarcinilor - Evidentiaza realizarea echilibrului intre autoritati si responsabilitati - Realizeaza repartizarea echilibrata a sarcinilor, ofera spatii si promoveaza constituirea unui sistem informatizat Adapteaza stilul de conducere la specificul fiecarei actiuni promovand metode de conducere de tip C, prin proiecte, obiective, bugete, metode de conducere ce sunt specifice.

FUNCTIA DE COORDONARE improvizarea in timp si spatiu a activitati cu resursele realizate de catre personalul angajat - institutiile publice au caracteristica de promovare a activitatii de coordonare, activitate complexa prin care se realizeaza coordonarea la fiecare nivel ierarhic al institutiei, punandu-se in valoare rolul compartimentului de tip stat major (consultativ) - stil de conducere participativ, decizia este luata de echipa manageriala, actul de decizie este colectiv - stimuleaza initiativa

FUNCTIA DE CONTROL REGLARE

- reprezinta urmarirea desfasurarii actvitatii si realizarea obiectivelor in conformitate cu plan prestabilit - asigura cresterea actiunilor de control, controlul indirect in raport cu controlul direct, ierarhic interdependent a actiunii de control realizat la diferite niveluri ierarhice, la diferite etape, amplificarea rolului si importantei compartimentului, in exercitarea functiei de control, diversificare formelor si meodelor de control si crestere caracterului preventive al si corelarea cu functia de previziune - controlul asigura identificarea momentului de finalitate clara a actiunii cuantificand obiectivele si abaterile.Prin functia de control se realizeaza o repartizare clara, echilbrata a sarcinilor si responsabilitatile, asigurarea bunei circulatii a informatiei,imbinarea formelor de control.

Curs 4 Delimitari conceptuale intre sector public- bun public


Sectorul public este format din stat si colectivitatile locale, ambele categorii fiind incluse in structurile dreptului public. A doua componenta a sectorului public e formata de institutia publica. In categoria institutiilor publice includem institutiile cu caracter administrativ, comercial, si industrial. A treia componenta este data de structuri de drept privat aflate sub controlul autoritatilor publice fie datorita obiectului lor social, fie datorita modului de organizare sau a posesiunii capitalului. Orice intreprindere in care statul , colectivitatile sau institutiile publice sunt proprietere, independent sau impreuna, direct sau indirect, cu o parte din capital a carei importanta: a). excede o jumatate din capitalul intreprinderii; b). desi minoritara, permite existenta sau conjugarea cu puterea publica; este o intreprindere publica. Cat de important e sectorul public? Din perspectiva istorica au fost formulate 4 conceptii: conceptia birocratica- traditionala : promoveaza existenta unui public pentru a raspunde direct nevoilor sociale ale populatiei. In aceasta conceptie , termenul de serviciu public apare ca sintagma fundamentala , functionarul public este privit ca actor principal caruia statul ii garanteaza drepturi si obligatii. conceptia liberala- statul este dator sa asigure respectarea drepturilor si obligatiilor publice si sa regleze activitatiile fundamentale bunei desfasurari a activitatii publice. In aceasta conceptie se discuta despre statul minimal prin care delegarea autoritatii este o necesitate. conceptia modernista- accentul e pus pe interes, iar apropierea de stiinta

administrativa este vizibila. Sectorul public apare ca o preconditie a gestionarii cu succes a actiunilor publice. conceptia juridica- statul de drept este regula. Prin urmare, statul pt ca este nevoie de o entitate care sa fie sursa unica si elementara a alegerilor, modalitatilor de functionare a mecanismelor publice, a neutralitatii si impartialitatii functiilor publice. Cea de-a doua perspectiva care raspunde intrebarii cat de important este sectorul public, este cea economica; 6 motive: existenta unui sector public asigura intrarea libera pe piata a producatorilor si consumatorilor, exercitarea in cunostiinta de cauza a deciziei de cumparare. Miza este ca existenta legilor clasifica si asigura un cadru fluent si stabil dezvoltarii pietei. guvernul poate interveni in echilibrarea concurentei acolo unde aceasta nu este eficienta datorita costurilor in scadere. aranjamentele contractuale si schimburile necesare pentru functionarea pietei nu ar putea exista fara protectia si impunerea unei structuri juridice oferite de guvern; situatiile de esec al pietei pot fi contracarate prin existenta unui sector public; valorile sociale pot necesita ajustarea in distributia veniturilor, fapt ce rezulta din transmiterea drepturilor de mostenire , de exemplu asupra proprietatii; sectorul public poate ajusta ineficienta pt sistemul de piata in ceea ce priveste cresterea nr de angajati , stabilitatea preturilor si a ratei sociale a cresterii economice. Particularitati ale sectorului privat e mai transparent fata de cel public; cresterea concurentei; obiectivul : obtinerea profitului; libera initiativa ; actorul principal e proprietarul. Criterii de diferentiere intre sistemul privat si cel public: accesul la produse. Pt sistemul public, accesul la produse se face prin alegere colectiva , printr-o politica publica. In sistemul privat, accesul la produse se face prin alegerea individuala. reglare. In sistemul public public , reglarea se realizeaza prin nevoia de resurse. Statul intervine cand cetatenii au nevoie. In sectorul privat, reglarea se realizeaza prin cerere -oferta. obiectivele. In sectorul public- obtinerea egalizarii nevoilor; insect privatobtinerea profitului financiar. calitatea actorilor. In sectorul public- cetateni; in cel privat- clienti. instrument al pietei. In sectorul public- actiunea colectiva; in cel privatconcurenta. decizii. In sectorul public- decizia poarta oputernica raspundere politica si poate fi coercitiva; in sectorul privat- procesul decizional are valente consensuale, iar

fundamentarea e raspunderea in fata actionarilor. Domeniul public- definitie. 1.Include totalitatea bunurilor mobile si imobile care nu sunt susceptibile de a face obiectul proprietatii private sau care sunt destinate folosintei publice sau functionarii publice. 2. Poate reprezenta organizarea cu scop colectiv , cuprinzand actiunea colectiva, cetatenii, indivizii unui stat , la un anumit moment , art.136/Constitutia Romaniei. Bunul public. Produs al carui consum de catre un singur individ nu reduce cantitatea valabila pentru altii, poate fi folosit de toti membrii unei colectivitati in acelasi timp si nu exclude de la consum pe cei care nu doresc sa contribuie la finantarea bunului public. Serviciu public. In sens organic, serviciul public desemneaza realizatorul activitatii de interes public, un organism,o persoana juridica ,publica sau privata. In sens material , serviciul public desemneaza o activitate publica sau de interes public (serviciul de legiferare, de administrare, judiciar). Functia publica. Potrivit unei prime definitii, functia publica =complexul de puteri si competente organizate prin lege pentru satisfacerea unui interes general in vederea ocuparii in chip temporar de un titular sau mai multi , persoana fizica ce exercita puterea in limita competentei si urmareste realizarea scopului pentru care a fost creata functiunea (Paul Negulescu 1934) Grupare de atributii, de competente, stabilite conform legii din cadrul unui serviciu public infiintat in scopul satisfacerii in mod continuu de catre functionarii publici numiti in aceste functii, a intereselor generale ale societatii. Pentru managementul public, functionarii publici vor fi , in consecinta, considerati resurse umane ale societatii si garanti ai functionarii activitatilor acestora.

Curs 5 ORGANIZATIA PUBLICA


Notiune de organizare -in general prin organizare intelegem descoperirea unui fenomen, process sau sistem in elementele sale cele mai simple precum si analizarea acestora cu scopul recompunerii lor sub un efect de sinteza ameliorata -etimologic organizarea provine din gr. Organo ce inseamna armonie. Notiunea de organizatie privita in lit de specialiate intr-o acceptie foarte larga astfel potrivit teoreticianului Henry Fayon organizarea consta in costruirea dublului organism social si material al unei organizatii precum si inzestrarea acesteia cu tot ceea ce ii este necesar pt a pute functiona -in domeniul M.P.organizarea consta intr-un ansamblu de procese de munca prin care se delimiteaza elementele componente ale sistemului, se stabilesc competentele,sarcinile si responsabilitatile care revin componentelor acesteia, precum si relatiile care se stablilesc intre ele in interiorul si exteriorul sistemului. -in esenta organizarea este un proces de divizare a muncii, de precizare a responsabilitatilor si a autoritatilor. -ratiunea existentei organizarii in Adm. Publ deriva din necesitatea stabilirii ierarhiilor si a autoritatii in vederea indeplinirii obiectivelor. Drept urmare fiecare individ trebuie sa stie cine este, ce trebuie sa faca, cine este responsabil si pt care anume rezultat organizatia publica poate fi definita pornind de la sensul traditional al organizatiei ce reprezinta o entitate sociala creata in scopul realizarii de obiective specifice, de realizare a misiunii sale fundamentale, aceea de satisface a nevoii publice. In plus, conceptul poete fi definit ca si coordonareplanificata a activitatilor unui anumit nr de oameni prin impartirea muncii si a functiilor printr-o ierarhie a responsabilitatilor si a autoritatilor. Cine are dreptul sa ia decizii? Autoritatea Cine poarta raspunderea in situatia in care ceva nu merge bine? Responsabilitatea Este informat functionarul public atunci cand desfasoara activitate in organizatie? Informare Cand incepe activitate? Coordonarea Exista o metoda mai buna de recompensare a activitatii realizate? Recompensa Aflate in stransa legatura cu organizatia publica, structura organizationala poate fi definita ca ansamblul persoanelor si a subdiviziilor organizatorice, al relatiilor stabilite intre

acestea astfel constituite si implementate astfel incat sa asigure premisele organizatorice neceesare pentru obtinerea performantelor dorite. Indicatori de proiectare: 1. postul 2. functia 3. compartimentul 4. relatii organizatorice(leg structurale) 5. nivelul ierarhic 6. ponderea ierarhica Parametrii de situatie 1. vechimea organizatiei 2. dimensiunea orgaizatiei 3. pietele 4. structura organizatiei 5. controlul organizatiei din exterior 6. procesul decizional intern 7. tehnologia utilizata In general asupra parametrilor de proiectare intervine echipa manageriala pentru configurarea organizatiei publice, parametrii de situatie fiind aceea care conditioneza realizarea sa. Din analizarea elementelor de definitie, putem spune ca elementele de baza ale oricarei organizatii publice, sunt urmatoarele: 1. scopul organizaatiei publice-misiune,obiective,politici, strategii 2. structura-rolurile,sarcinile, activitatile 3. clasa oameni-cunostinte, capacitati, competente 4. cultura-stilul de conducere, valorile pe care le promoveaza 5. mediul extern-suma de factori de influenteaza organizatia publica 6. tehnologia-echipamentele utilizate la procesarea informatiei Organigrama- o transpunere grafica a optiunii de repartizare de autoritate si responsabile intr-o organizatie publica In practica pot fi intalnite 3 tipuri de organigrame: a)org functionale- cele ce radau functiile manageriale b)org divizionale- se refera la segmentele strategice grupate pe diferite servicii c)org matriciale- o combinatii de criterii a) si b)

Principiile organizationale -avand in vedere toate elementele componente ale unei structuri organizationale apare ca necesara fixarea anumitor reguli si proceduri de asamblare a cestora in vederea desfasurarii de activitati eficiente si eficace. -ca urmare in lit de specialitate au fost conturate 3 principii organizationale: -1.principiul functional -2.principiul liniei -3.principiul.liniei si al personalului intr-o organizatie apare necesitatea delegarii si cooperarii intre indivizii insarcinati cu realizarea functiilor din cadrul compartimentelor de munca, in acest scop este necesara realizarea unei diagrame organizationale pt identificarea autoritatii, a resposabilitatii, a atributiilor si a sarcinilor spacifice. 1.P. functional -se caracterizeaza prin faptul ca un angajat are mai multi superiori, fiecare dintre acestia, fiin specialist in domeniul sau de activitate. -avantaje: utilizarea eficienta a specialistilor; linia scurta de comanda -dezavantaje: incrucisarea liniilor de autoritate,de comanda; atribuire neclara a responsabilitatilor 2.P.liniei -conform acestuia datorita nr ridicat de personal, este necesara specificarea in detaliu a fiselor postului. Aceasta forma dea congigurare o organizatiei publice implica instrumentul managerial numit delegare de autoritate si creeaza linii clare de autoritate intre diferite niveluri de autoritate -int-o astfel de organizatie trasatura distincta este ca fiecare angajat are un singur superior, nu va exista niciodata indoiala asupra ordinii ce trebuie urmata, canalele de autoritate si de comanda fiind aceleasi -avantaje: fiecare angajat are un singur superior; liniile de comanda se suprapun cu cele de comunicare; distribuirea clara a autoritatii si a responsabilitatii -dezavantaje: pre multe niveluri in organizatie;dificultatea utilizarii specialistilor; proble de coordonare si cooperare 3.P.liniei si al personalului -se datoreaza multiplicarii sarcinilor in organizatii, ceea ce conduce la probleme de control si de competenta. Presupune o autoritate clara, precum si impartirea responsabilitatilor rezultand tipuri de compartimente, unlu liniar si unul functional; cel liniar fiind responsabil pt indeplinirea obiectivelor esentiale ale organizatiei.

Curs 6 Mecanismele decizionale

Cele cinci functii ale procesului decizional se finalizeaza cu momentul luarii unei decizii specifice fiecarei activitati. Functia de previziune-Ce trebuie ?ce poate fi realizat ? in cadrul organizatiei. Ea reprezinta ansamblul proceselor prin care se determina obiectivul organizatiei, se formuleaza actiunile si modalitatile de actionare si sunt alocate resurse. Functia de previziune asigura identificarea resurselor necesare executarii misiunii organizatorice, prefigureaza procesele, fenomenele care vor avea loc si stabileste obiectivele. Functia de organizare- cine ?cum ? contribuie la realizarea obiectivelor organizatiei. Prin aceasta functie sunt asigurate resursele necesare aplicarii planului cu scopul activitatii cuprinse in plan. Functia de coordonare- care ? sunt modalitatile de armonizare si motivare. Reprezinta ansamblul proceselor prin care sunt armonizate deciziile cu actiunile. Scopul organizatiei este de a raspunde in timp real provocarilor interne si externe pt indeplinirea obiectivului organizatiei. Functia de antrenare si declansare- de ce ?personalul organizatiei participa la realizarea obiectivului acesteia. Se stabilesc sarcinile precise si functiile de motivare exercitate la diferite nivele. Functia de control- cu ce ? rezultate s-a finalizat munca. Se identifica prin ansamblul proceselor de masurare si comparare a rezultatelor organizatiei cu standardele si obiectivele prestabilite. Momentul esential al procesului de conducere este reprezentat de decizia manageriala. Fiecare functie a procesului de conducere se finalizeaza cu un act decizional astfel : F. de previziune- decizia privind obiectivele si directiile de actiune ; F. de organizare- decizia privind formele si metodele de organizare ; F. de coordonare- decizia de armonizare intre personal si activitati ; F. de antrenare- decizia privind motivarea personalului ; F. de control-reglare- deciziile privind corectiile necesare realizarii obiectivelor ;

Diferenta intre a hotari si a decide : A hotari= act unilateral ; nu are la baza mai multe variante posibile de rezolvare a problemei ; este un act de vointa. A decide= proces ce are la baza identificarea unei probleme, culegerea datelor privind problema sesizata, prelucrerea datelor, elaborarea variantelor posibile decizionale, alegerea unei variante din cele elaborate. Decizia ca si proces se identifica cu existenta a doi parteneri : decidentul si obiectivul. Decidentul poate fi individual sau colectiv. Obiectivul = problema aparuta in organizatie si scopul eliminarii factorilor ce au determinat aparitia acesteia si dezvoltarea unor variante posibile eliminarii factorilor. Obiectivul cat si decidentul exista intr-o relatie biunivoca de conditionare reciproca ce actioneaza intr-o perioada de timp determinat. Procesul decizional= procesul prin care unsistem inteligent stabileste oportunitatile si pertinanta unei anumite modificari in sistem, a comportamentul sistemului si elaboreaza alternative posibile in acest sens, selectionand o singura alternativa, cea care este indreptata constient pentru realizarea problemei. Nivelul la care actioneaza decidentul intr-o organizatie publica se identifica in structura organizationala cu pozitia pe care o are decidentul pe nivelurile ierarhice, decidentul fiind inzestrat cu autoritate autentica si oficiala. Gradul de autoritate este determinat de coeficientul de autoritate, aceasta fiind autoritate oficiala . Obiectivul ce face obiectul procesului decizional este caracterizat de un procent de importanta Kj , deoarece in activitatea organizatiei publice pot exista mai multe prioritati pentru atingerea obiectivelor. Nivelul la care se afla obiectivul este caracterizat de un criteriu de importanta KJ , Kj>0 trebuie sa fie supraunitar. Decidentul = cel acre instrumenteaza doua tipuri de multimi ; prima este cea a variabilelor decizionale (V), iar a doua este multimea criteriilor decizionale. Fiecarui criteriu ii este asociat un coeficient de importanta. Determinarea variantei optime depinde de natura modului de adoptare a deciziei. Si anume : se urmareste pe de-o parte varianta care raspunde tuturor cerintelor si restrictiilor iar pe de alta parte cea care asigura eliminarea factorilor care au generat problema conducand la realizarea obiectivului organizatiei. Modelele pentru luarea deciziei sunt modele matematice, instrumentate pe conceptul de modelare sociala, toate pornind de la teoria clasica privind luarea deciziei. In acest sens, decizia este luata intr-un mediu caracteristic ei in care exista factori externi si interni de natura economica, sociala, tehnica. Factorii externi : prevederile, normativele, limitarile meta-informationale care pot fi statice sau dinamice. Aspectul static este dat de caracterul universal si valabil pe o perioada

determinata de timp a unui tip de informatie. Aspectul dinamic- timpul relativ scurt al existentei informatiei si de puternicile influente externe ce ii influenteaza continutul. Alti factori : limitarile organizationale tipologia organizatiei in care functionaeaza procesul decizional si tipologia organizationala ce exista in exteriorul organizatiei si care se interconditioneaza. Limit.normativa si tehnica : factori economici si financiari ; Limit.conjuncturala. Factorii interni : factori tehnici, economici ,sociali. Limit informationale in cadrul org ; Limit statice ; Limit de invatare ; Limit de comportament in climatul de munca ; Barierele de cunostinte ; Motivarea ca actiune ; Caracteristicile personale ale decidentului ; Limit performantelor personalului. Etapele clasice ale procesului decizional sunt : 1. Precizarea problemei ;definirea problemei ; 2. Culegerea datelor si informatiilor privind problema ; 3. Prelucrarea datelor / analiza info si datelor utilizand corelatia factorilor ; 4. Construirea variantelor ; 5. Analizarea variantelor propuse si luarea deciziei ; 6. Comunicarea deciziei ; 7. Aplicarea deciziei ; 8. Controlul aplicarii deciziei luate. Exista trei etape : Fundamentale : 1, 4, 5, 7 Auxiliare : 6 Complementare : 2, 3,8. Fiecarei etape specifice procesului decizional ii este caracteristic un principiu managerial astfel : Etapele 2, 3 principiul argumentarii selective ; 3 principiul indivualizarii si fundamentarii alternativelor ; 5 principiul optimizarii variantei alese ( + p delegarii autoritatii si actiunii individuale) 6 p economiei informatiei ; 8 p participarii.

Modelele de luare a deciziei in sistemul public sutn imprumutate din teroria economiei si teoriile manageriale si sunt adaptate tipologiei problematicii supuse procesulu decizional. Teoria decizionala promoveaza nevoia adaptarii modelelor matematice la aspecte sociale, politice, economice si administrative. In sistemul public pot fi evidentiate trei modeel de luare a deciziei identificate pe ierarhia organizationala. Model decizional prin abordare : politica ; juridica ; manageriala. Specificitatea sistemelor publice e data de existenta triunghiului decizional pt orice tip de decizie luata , astfel triunghiul decizional este similar cu triunghiul organizational, fiind format din nivelul strategic, tactic si operational. 1. Nivel strategic : abordare politica, decizii, planificare strategica ; 2. Nivel tactic : planificare tactica, decizii tactice, abordare juridica ; 3. Nivel operational : actiunea propriu-zisa, decizii operationale, abordare manageriala) Nivelul 1. Caracteristicile nivelului strategic sunt determinate de specificitatea decidentilor implicati in procesul decizional, nr redus de decidenti care lucreaza in mod nerepetitiv si creativ. Nivelul strategic este caracterizat de procesul decizional, elemente privind viitorul organizatiei si al modului in care functioneaza organizatia. Aria de cuprindere e larga. Orizontul de timp se masoara in ani, majoritatea info = info agregate ce provin din surse externe organizatiei. Planificarea e strategica si caracterizeaza nivelul de varf al organizatiei. Deciziile strategice- stabilirea sau schimbarea obiectivelor organizatiei si la resursele necesare realizarii obiectivelor si ploiticilor. Abordarea deciziei e abordarea politica- vezi cartea. Nivelul 2. E caracterizat de interactiunile personale , de delimitarea ariei de cuprindere fiind mai restransa si de un orizont de timp mai mic masurat in luni. Nivelului tactic ii e caracteristica planificarea tactica in care se instrumenteaza notiuni de nivel managerial mediu prin elaborarea si luarea deciziilor tactice. Deciziile tactice privesc modul in care resursele sunt obtinute si utilizate in mod eficace, eficient in concordanta cu obiectivele organizatiei. Ii e caracteristica abordarea administrativa sau juridica a deciziei (in carte).

Nivelul 3. E nivelul operational in care se desfasoara procesele prin care se realizeaza sarcinile specifice obiectivelor specifice in mod eficient si eficace. Caracteristicile nivelului operational sunt determinate de dimensiunea ariei de cuprindere care e mai restransa si bine definita de orizontul de timp care se masoara in saptamani, zile. Tipologia informationala utilizata e de natura interna apartinand organizatiei. Precizia si gradul de detaliere a activitatii sunt ridicate iar frecventa aparitiei detaliilor pt activitate e ridicata. Deciziile operationale sunt caracterizate de sarcini si resurse necesare realizarii obiectivelor specifice ca au fost stabilite la nivel anterior. Tipologia decizionala = abordarea manageriala. Caracteristicile deciziei : 1. Decizia trebuie sa fie aplicata la nivel cat mai apropiat de obiectiv ; 2. Decizia trebuie luata in timp real si aplicata in timp cat mai scurt posibil ; 3. Trebuie sa fie definita de elemente logice : Abstractia : rationala, formalizata, modelata si simulata ; Sa aiba la baza info reala ca premisa a cunoasterii realitatii si a alegerii variantei optime ; Obiectiva.

Curs 7 ABORDRI ALE DECIZIEI


I. Abordarea managerial Abordarea managerial urmre te s permit managerilor publici s ia decizii raionale eficient, eficace i economic.
Un mod de a introduce raionalitatea n procesul de luare a deciziei este acela de a proiecta un sistem care s ajute managerul public s aleag ntre alternativele competente prin:

(1) reducerea numrului de alternative ce trebuie luate n considerare; (2) reducerea numrului valorilor ce trebuie analizate n alegerea dintre alternative;

(3) (4)

asigurarea c managerul stie s fac o alegere raional furnizarea de informaii necesare managerului s selecteze dintre alternative.

Concepte cum sunt specializarea, ierarhia, oficializarea i meritul nsoesc practicile manageriale ale sectorului public n luarea deciziei. Specializarea reprezint mijlocul dominant n reducerea numrului de alternative, pe care un manager public le poate lua n considerare atunci cnd ia o decizie. Managerii publici trebuie s fie preocupai cu promovarea interesului public n msura n care acesta are legtur cu autoritatea lor. Ei nu sunt liberi s aleag ntre alternative politice n mod deliberat. Ierarhia define te autoritatea managerilor publici. Aceia cu autoritate mai puin au posibiliti mult mai limitate cu care s se confrunte. Aceasta nu nseamn c managerii publici de nivel mediu nu au alegeri dificile de fcut. Managerii publici cu autoritate mai mare iau decizii strategice, iar cei cu autoritate mai mic decizii operaionale. Specializarea i ierarhizarea tind s se ntreptrund una cu cealalt n sensul de limitare a autoritii; specializarea limiteaz autoritatea jurisdicional, n timp ce ierarhia limiteaz autoritatea managerial. Oficializarea este important n procesul de luare a deciziei, pentru reducerea alternativelor valabile, prin specificarea exact a factorilor i informaiilor de care s se in seama n exercitarea alegerii. A a cum sugereaz termenul oficializare, formele standard pot fi folosite pentru solicitarea informaiilor care sunt considerate de instituii publice relevante n luarea deciziilor lor. Sunt incluse aici informaii certe; alte informaii fiind excluse.
Aceast abordare a dezvoltat i un model de luare a deciziei, regsit sub numele de

modelul de nelegere raional.


Conform modelului, procesul de luare a deciziei este fundamentat pe urmtoarele etape:

(1) Determinarea obiectivelor. n luarea deciziilor, managerii publici trebuie mai nti s determine care sunt obiectivele (politicii publice). Aceste obiective trebuie identificate n termeni operaionali, n moduri n care pot fi observate i msurate. Este important s

accentum c managerul public nu are libertatea de a stabili obiectivele. Este constrns de autoritate, specializare, ierarhie. (2) Stabilirea mijloacelor. O dat ce obiectivele (politicii publice) sunt stabilite, toate mijloacele pentru ndeplinirea lor trebuie luate n considerare. Toate mijloacele posibile ce pot fi identificate trebuie examinate. n stabilirea mijloacelor poteniale ale obiectivelor, managerul public trebuie s ncerce s estimeze toate consecinele fiecrui mijloc, n toate domeniile de interes guvernamental. (3) Alegerea celei mai bune alternative. O dat ce toate mijloacele poteniale pentru a ajunge la o finalitate sunt identificate, este necesar s alegem dintre ele. Conform abordrii manageriale, aceast alegere trebuie s fie fcut astfel nct s duc la maximum de eficien, economie i eficacitate. Acolo unde aceste trei valori nu sunt ntr-o deplin armonie, trebuie creat un echilibru adecvat ntre ele.

Critici ale modelului de nelegere raional: (1) n practic, acest model nu se potrive te ntotdeauna cu procesul real al adoptrii deciziei. (2) Acest model se bazeaz pe faptul c managerii publici au timp s abordeze problemele ntr-un mod raional, s identifice n mod detaliat i cuprinztor toate mijloacele poteniale ale realizrii obiectivelor stabilite i s evalueze toate aceste mijloace n termenii eficienei, economiei i eficacitii. (3) Se apreciaz c specializarea pe care se bazeaz poate deveni o povar. (ntr-o oarecare msur, specializarea face dificil analiza costurilor oricrui curs particular al aciunii guvernamentale). (4) Sprijinindu-se pe teorie i profesionalism poate s conduc la decizii care sunt neadecvate n practic, cu elemente specifice sectorului public. II. Abordarea politic a deciziei: modelul cresterii

Promotorii acestei abordri consider c este tipul de abordare cel mai des ntlnit n administraia public i apreciaz, de asemenea c este modelul care ar trebui s aib cea mai mare extindere. Modelul cre terii se bazeaz pe urmtorul proces general pentru luarea deciziei administrative: 1. Redefinirea finalitilor. Mijloacele i scopurile nu sunt tratate ca forme distincte unele de
celelalte (ci tratate ca aproape sinonime). Modelul recunoa te c obiectivele politice pot fi neclare pentru a servi ca finalitate n oricare sens operaional.

2. Ajungerea la un consens. Acest lucru presupune adoptarea unei decizii pe baza acordului sau a consensului si a susinerii majoritii. Mijloacele si scopurile sunt tratate ca pachete, ce sunt mai mult sau mai puin acceptabile pentru grupuri de interes relevante. Pachetul care este cel mai acceptabil - acesta este susinut de cel mai puternic consens este considerat n mod obi nuit cea mai bun abordare. 3. Luarea unei decizii satisfctoare. Cei care iau decizii administrative prin modelul cre terii vor considera cteva pachete de mijloace-scopuri si vor selecta unul care este satisfctor. Fr efort, sau cu foarte puin efort, se ajunge la o decizie optim ce maximizeaz valorile pertinente. Critici ale modelului cresterii 1. Pluralismul tinde s se consolideze (cu ct sunt implicate mai multe uniti

administrative, cu att devine coordonarea mai dificil). O asemenea abordare poate s conduc, dincolo de conservatorism, la imobilitate. 2. Modelul se sprijin pe o succesiune de pa i mici i n acest fel este posibil ca finalitatea s fie total diferit de obiectivul propus iniial. 3. Modelul cre terii nu se potrive te deciziilor fundamentale care intenioneaz s redirecioneze societatea sau s o angajeze ntr-o iniiativ la scar larg.

Abordarea juridic a deciziei Abordarea juridic a deciziei n administraia public se bazeaz pe o procedur distinct, adjudecarea, de a asigura faptul c indivizii, grupurile, corporaiile sau alte pri nu neag drepturile lor sau, altfel spus, sunt tratate ntr-un mod incorect sau arbitrar, ntr-un mod adversar care afecteaz interesele lor. Adjudecarea este o form special de decizie, una delimitat de o procedur elaborat, formalizat, de proceduri i reguli ce intenioneaz s le identifice: (1) faptele unei situaii, (2) interesele prilor opuse (3) echilibrul dintre aceste interese care se potrivesc cel mai bine cu cerinele legale sau servesc cel mai bine interesului public.
Adjudecarea este un mijloc important de luare a deciziilor administrative n multe domenii ale politicii, n special regulamente, administraia personalului i garantarea bunstrii sociale.

Avantajele sale sunt considerate a fi acelea care permit organizaiilor administrative s se comporte deta at de presiunile politice, s aib o vedere pe termen lung asupra interesului public, s ia decizii care s susin acest punct de vedere, i s dezvolte o organizaie legal care ajut la identificarea interesului public.
Adjudecarea presupune consum mare de timp, fiind lipsit de uniformitate, atunci cnd diferii examinatori ai audierilor ajung la concluzii diferite n cazuri similare. Coninutul decizional al cazului legal (adic principiile legale ce pot deriva din analiza deciziilor n cazuri anterioare) nu este accesibil publicului sau prilor interesate din afara acestui proces. Ea poate fi chiar obscur pentru managerii publici care sunt guvernai de ea.
Adjudecarea situeaz managerii publici i indivizii, sau organizaiile, ntr-o poziie antagonist, adversar, unde o asemenea relaie este neadecvat politicii publice, fiind promovat n mod

ostentativ.

Curs 8 Functia Publica si Functionarul Public

Legea 188/1999 Statutul Functionarului Public Codul de conduita a functionarului public OUG 92/2008 privind statutul f. Public denumit manager public Legea 215/2001- administratia publica locala (cap 8) Functia Publica Principiile functiei publice a) Legalitate , impartialitate si obiectivitate b) Transparenta c) Eficienta si eficacitate d) Orientare catre cetatean e) Obiectivitate f) Stabilitate g) Subordonare ierarhica Clasificarea functiei publice A. Functii publice GENERALE B. Functii publice SPECIFICE Criteriul competentelor generale sau specifice ale autoritatilor si institutiilor publice sau care necesita competente si responsabilitati generale sau specifice Dupa criteriul studiilor: - Functii publice din cls I - Functii publice din cls a II-a - Functii publice din cls a III-a Dupa criteriul nivelului administrativ: - Functii publice de state , functii publice teritoriale, functii publice locale

Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, functiile publice se impart in 3 categorii dupa cum urmeaza:

a) functii publice corespunzatoare inaltilor functionari publici b) functii publice corespunzatoare categoriilor functiilor publice de conducere c) functii publice corespunzatoare categoriei functiilor de executie Functionarii publici grad profesonal: 1) Grad Superior ( MAXIM) 2) Principal 3) Asistent 4) Debutant Functionarul public reprezinta persoana fizica ce face parte dintr-o autoritate sau insitutie publica aflate in raporturi ierarhice si care au fost legal investiti sau investite cu exercitiul unei functii publice de regula pe o perioda de timp nedeterminata fiind salarizati pt perioada de timp depusa. persoana care a fost eliberata din functia publica si se afla in corpul de rezerva al functionarilor publici isi pastreaza calitatea de functionar public. Activitatea desfasurata de functionarul public care implica executarea prerogativelor de putere publica : - punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative - elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor , a programelor , a studiilor , analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice precum si a documentatiei necesare executarii legilor , in vederea realizarii competenteti autoritatilor sau institutiilor publice in care acesta se afla Consilierea , controlul activititatilor functiei publice Consilierea , controlul si auditul public intern Gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare Reprezentarea intereselor autoritatilor publice in raportul acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat din tara sau din strainatate in limita competentelor stabilite de conducerea autoritatilor sau institutiilor publice precum si reprezentarea in justitie a autoritatilor publice in care isi desfasoara activitatea. Realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informare a administratia publica Reforma in administratie nu e reglementata Tipuri de functionari publici: a) Functionarii publici debutanti: pot fi numiti functionari publici debutanti aceia care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional debutant b) Functionari publici definitivi pot fi : funcionari publici debuntanti care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut rezultat

corespunzator la evaluare Persoana care intra in corpul functionarilor publici si care au vechimea in specialitatea studiilor necesare ocuparii functiei publice de minim 12, 8 luni sau 6 luni in functiei de nivelul studiilor absolvite Inalti functionari publici cuprinde persoanelor care sunt numite in urmatoarele functii publice: o Secretar general din ministere si din alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale o Prefectul o Secretarul general adjunct o Subprefectul o Inspectorul guvernamental Functiile publice de conducere cuprind persoane numite in una din urmatoarele functii publice: a) Director general si director general adjunct din aparatul autoritatii administratiei autonome , al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale precum si in functii publice specifice asimilate acestora b) Directorul executiv adjunct din cadrul institutiei prefectului c) Secretarul unitatii administrative teritoriale Functii de executie: I) Clasa 1: persoane numite in urmatoarele functii publice generale : consilierul, auditorul, expertul si inspectorul II) Clasa 2: referentii de specialitate III) Clasa 3: referentul

Managerul public : - Categorie aparte de functionari publici care au rolul de a asigura sprijin pentru politicile de reforma ale Guvernului in ceea ce priveste proiectarea si implementarea de la nivelurile strategice la cele operationale a procedurilor si activitatii vizand reforma administrativa Functia Publica specifica de manager public este structurata pe 3 grade profesionale: - Superior - Principal - Asistent

Au raspunderi ce privesc proiecte , programe si activitati menite sa dezvolte cap. Administrative, sa promoveze descentralizarea competentelor si sa modernizeze administratia publica cu scopul de a creste calitatea actului administrativ si a serviciilor publice furnizate cetatenilor Managerii publici asigura revizuirea procedurilor si a reglementarilor specifice fiecarei institutii in conformitate cu standardele de calitate si eficienta ale U.E., aplicarea de principii si tehnici moderne de management al proiectelor. Aplicarea de principii si tehnici moderne de management operational, supervizare si control al calitatii. Aplicarea de principii si tehnici moderne privind bugetarea si managementul financiar din sectorul public. Managerul public isi desfasoara actiivtatea in subordinea directa a unui inalt functionar public, in cazul in care in instutia sau in autoritatea publica in care a fost repartizat nu exita un inalt functionar public, acesta isi desfasoara acitivatatea in subordinea functionarului public de conducere situat la cel mai inalt nivel din cadrul autoritatii sau insitutiei publice respective dar nu mai putin de functia de director sau functiile specifice asimilate acesteia. Administratorul public gestioneaza probleme cotidiene din cadrul organizatiei publice in care e activ dar este si un agent al schimbarii ADMINISTRATORUL PUBLIC NU E FUNCTIONAR PUBLIC! Rolul administratorului public este acela de a profesionaliza administratia publica locala prin eficientizarea serviciilor publice oferite cetatenilor. Administratorul public nu e un functionar public, ci care calitatea de persoana contractuala. Administratorul public poate fi angajat la propunerea primarului sau a presedintelui C.Judetean cu aprobarea C.Local, respectiv a C. Judetean, in limita numarului maxim de posturi aprobate , pe baza unor criterii, proceduri si atributii specifice. Numirea in functie se face pe baza unui contract de management , atributiile de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciului public de interes local, judetean. De asemenea asociatia de dezvoltare intracomunitara poate decide desemnarea unui administrator public pentru gestionarea serviciilor de interes general care fac obiectul asociatiei.