Don Quijote

- Quejana = plângere, Quesada = caș, Quijada = falcă

Autori: Feliciano de Silva, Jeronimo Toribio Feranandez

 Împărăția Trapezuntului
 Rosinante
 Aldonza Lorenzo = Dulcinea del Toboso
 pleacă în lu na lui Cupor pentru prima dată pentru a îndrepta relele ce se făcuseră în
lume
 La Tolosa – una dintre domnițe + La Molinera
 Juan Haldudo + Andres
 plugarul Pedro Alonzo
 Pero Perez – preotul prieten cu Quijote, care se afla la casa lui când el s-a întors
 Jupânul Nicolas – bărbierul, și el aflat la casa lui Quijote
 Munaton, de fapt, Freston vrăjitorul
 Sancho Panza
 Vivaldo
 Ambrosio
 hangiul Juan Palomeque Stângaciul
 Maritornes – țăranca asturiană
 Membrii Sfintei Fr[‘ii din Toledio – arcașul din Frăție
 lânarii din Segovia ce aveau reputație de bătăuși – Pedro Martinez, Tenorie
Hernandez
 Alonso Lopez = teologul licențiat, de fapt bacalureat

Avenuturi:
- Puerto Lapice nepovestit
- hanul închipui drept castel cu pitici și domnițe, cu alcaide, cântăreț din trișcă, cu o
confruntare cu un cavaler-cărăuș
- băiatul bătut în pădure de Juan Haldudo, stăpânul său
- întâlnir4e4a cu negustorii toledani, care plecaseră să cumpere mătase din Mantua, pe care îi
consideră cavaleri rătăcitori și le cere să își mărturisească admirația pentru împărăteasa
Dulcinea + b[taia primit[ de la unul dintre catîrgii negustorilor
- căderea în groapă din cauza poticnelilor lui Rosinante + amintirea legendei cu Baldovinos și
cu „marchizul de Mantua” (p.67) + întâlnirea cu plugarul pe care îl consideră marchizul de
Mnatua în persoană + amintirea despre maurului Abindarraez înrobit de către alcaidele din
Antequera, Rodrigo de Narvaez.
- Întoarcerea acasă a lui Don Quijote, rănitul închipuit, în urma unei lupte cu 10 uriași mai
uriași decât toți uriașii de pe fața pământului
- Arderea și sortarea cărților lui Quijote + minciunile spuse despre venirea vrăjitorului
Munaton, care și-a demonstrat vrajba pe care i-o purta lui Quijote
- întâlnire cu Sancho Panza, care-i devine scutier + tocmirea celei de-a doua plecări +
călătorie pornind tot din Câmpia Montielului, ca data trecută
- lupta cu morile de vânt + drum către Puerto Lapice, tărâm al aventurilor pentru cavalerii
rătăcitori + Sancho care iubește traiul în căutarea aventurii + Quijote care nu doarme toată
noaptea cu gândul la Dulcinea, căci așa impuneau romanele cavalerești + Quijote care se
hrănea cu amintiri, refuzând să mănânce hrană propriu-zisă + ajung în Puerto Lapice în jur de
15 și Sancho e pus să promită că va interveni doar în luptele cu cei simpli.
- întâlnirea cu cei doi călugări benedictini + doamna din Biseaya onfundați cuvrăjitori ce au
furat o prințesă + dialogul cu scutierul vizeain ce era lângă caretă și care se numea Don
Sancho de Azpetia + înfrângerea sctueirului vizeain
- discuție cu Panza despre viitorul lor în calitate de cavaleri, despre balsamuri tămăduitoare +
înnoptarea la păstorii de capre și cina frugală de care Quijote era mulțumit, anterioară sosirii

- AUTORUL LA ALCANA LA TOLEDO găsește, printr-un copil de vindea caiete și hârtii,

povestea lui Quijote și o deslușește cu ajutorul unui „maur aljamiad” (p.113)

- întâlnirea tămăduitoare cu păstorii + teoria lui Qujiote despre importanța cavalerilor

rătăcitori ca el
- bătaia de la han, generală, între Sancho, Quijote, Maritornes, hangiu și cărăuș + intervenția
arcașului din Sfânta Frăție + mărturisire a experienței cu Maritornes + revenirea în încăpere a
capului patrulei care îl lovește cu lămpașul pe Quijote + cerere a ingredientelor pentru balsam
(untdelemn, rozmarin, vin, sare) + prepare balsam prin care Quijote, după 3 ore, se
însănătoșește, iar Sancho bolește timp de 2 ore ca în ceasul morții + dorința lui Quijote de a
pleca imediat în aventuri ca să îi scape pe cei nevoiași de asupriri + refuzul lui Sancho și
Quijote de a plăti hanul în baza regulilor din tagma cavalerească + pedeapsa lui Sancho dată
de lânarii din Segovia de a zbura spre cer în pătură + Maritornes îi dă apă și vin lui Sancho +
plecarea de la Hn cu desagile furate de hangiu + Sancho consideră mai potrivită întoarcerea
acasă și periculoasă căutarea de aventuri la care Quijote îl supune.
- apariția celor doi nori de praf confundați cu 2 armate ce vin să se lupte cu ei conduse de
Alifanfaron și Pentapolin, care erau de fapt turme de oi și berbeci + atacul pretinselor armate,
turme de oi, şi pedeapsa cu pietre a ciobanilor + mână lovită şi dinţi scpşi de pietre +
distrugerea pleoscăi cu balsam + momentul ]n care amândoi vomită unul pe altul + Sancho
realizează lipsa desagilor ce fuseseră luate de hangiu + Sancho e lăsat să aleagă locul în care
vor înnopta.
- toate cele petrecute sunt pedeapsa pentru încălcarea jurămintelor făcute de Quijote după
bătălia cu vizcainul, după părerea lui Sancho + vederea luminilor și apariția celor 20 de
encamisadas + închipuirea lui Quijote că lectica e o năsălie și că trebuie să răzbune soarta
celuji mort + atacarea celor îmbrăcăți în negru și fuga celor îmbrăcați în alb, care erau
neînarmați și pașnici + întâlnirea cu teologul licențiat, de fapt bacalaureatul, Alonso Lopez.
- află că ducea un cavaler mort de „febră eruptivă” (p.234) din Baeza în Segovia + ironia cu
carfe îl trataează reproșându-i că i-a rupt piciorul și acest lucru l-a sluțit pe viață +
introducere a apelativului „cavalerul Tristei Figuri” (p.236) + gîsirea unui luminiș în care cei
doi se înfruptă cu bunătățile furate de la călugări
- hotârărea de a căuta apa și găsirea unui loc întunecos, cu mulți arbori prin care trecea vântul
cu vuiete și sunet ca de fiare + mărturisirea lui Quijote că va readuce vremea de aur prin
reînvierea cavalerilor rătăciotori originali + legarea picioarelor lui Rocinante, ca Quijote să
nu poată porni în aventură + Sancho cel speriat de pocnituri strânge piciorul stâng al lui
Quijote în brațe + povestea lui Sancho despre păstorul de capre din Estremandura pe nume
Lope Ruiz și îndrîgostit de ciobănița Toralba, care avea un tată foarte bogat (Lope nu o mai
iubește din gelozie, pe când Toralba se îndrăgostește iremediabil de el. El pleacă spre
Estremandura, cu Toralba pe urmele sale. Găsește un pescar care poate să treacă pe celălalt
mal o singură capră pe rând, din cele 300)
- nevoia fiziologică a lui Sancho, al cărei sunet îl pune în alertă pe Quijote + San cho vrea să
îl însoțească pe stăpân + ajung îbtr-o vale cu o apă curgătoare puternică, văzând că
pocniturile veneau dintr-o casă, erau de fapt „șașe maiuri de piua” (p.255) + cei doi râd
împreună de bănuielile lor, iar Sancho e lovit cu lancea fiindcă l-a ironizat pe Quijote.
- vine ploaia, ei își schimbă traiectoria în loc să se adăpostească în moară + întâlnirea cu
călărețul în negru ce purta ceva ca din aur pe cap, pe care Quijote îl consideră a fi „coiful lui
Mambrino” (p.201) + Quijote îl acuză pe Sancho de trădare fikindcă acesta îi spune că
vederea i se înșală din nou + călărețul misterios era un bărbier ce mergea în satul vecin, c
ar4e nu avea bărbierie sau spițerie, și care, din cauza ploii, își pusese ligheanul în cap, foarte
bine lustruit, ca să nu i se strice pălăria + atacul cu lancea al cavalerului și fuga acstuia,
lăsând în urmă ligheanul + Quijote c are și-l pune în cap și rămâne contrariat fiindcă nu
găsește casca + promisiunea de a-l reîntregi la primul fierar la care ajung și de a-l purta în
scop defensiv până acolo. + ironie Sancho la adresa viziunii distorsionate pe care Quijote o
are despre lume
- refuzul lui Quijote de a lua măgarul bărbierului dar permisiunea de a schimba
harnașamentul măgarului + propunerea lui Sancho de a se pune în slujba unui nobil sau
împărat aflat în război, pentru a fi plătiți și a le fi consemnate faptele de glorie + Quijote și
scenariul său despre Cavaleri și domnițe + momentul în care Quijote se întreabă cum își va
demonstra vița nobilă + exercițiu de imaginație în care Sancho își închipuie cum va fi duce
ori conte
- întâlnirea cu cei 12 ocnași trimiși pe galere cărora Quijote vrea să le facă dreptate + începe
să dicute cu fiecare pentru a aflat cauza pentru care sunt duși la galere + primul e dus fiindcă
iubise cu prea mult patos o femeie „coșarcă”, el având doar 24 de ani, (p.280) + al doilea care
fusese torturat să-și recunoască vina de a fi furat cai, al treilea avea lipsă 10 ducați, al 4-lea
era bătrân și răspunde al 5-lea pentru el că era proxenet și vrăjitor, altul făcuse incest cu
verișoarele sale și îi cerea lui Quijote ceva de pomană și la final dă de GINESILLO DE
STERPELLILO sau Gines de Pasamonte ce era legat mai bine decât toți ceilalți, care își
scrisese într-o carte propria viață și voia să o continue pe noile galere la care a fost pus să
vină.
- Quijote cere eliberarea prizonierilor, chiar și sub amenințarea armelor sale + atacul gărzilor
și eliberarea prizonierilor de Sancho și Quijote + grija lui Sancho de a fi prinși de Sfânta
Frăție după eliberarea ocnașilor + Quijote îi trimite la Dulcinea să se laude cu isprava
stîpânului + Gines refuză, Quijote îl Ia peste picior + ploaia de pietre a ocnașilor asupra celor
doi + spargerea ligheanului și furtul pieptarului lui Quijote, precum și al sumanului lui
Sancho, care a rămas numai în cămașă și lenjerie intimă.
- Sancho trăiește cu frica de a nu fi prins de Sfanta Frăție, pe când Quijote REGRETĂ lipsa
de raționalitate de care a dat dovadă + Quijote acceptă să fugă cu condiția ca Sancho să nu
mintă vreodată spunând că s-a dat înapoi de frică + plecare în munții Sierra Morena + furtul
măgarului lui Sancho Panza de către Gines de Passamonte și bocetele lui Sancho
- Quijote găsește pe jos un cufăr și o pernă pe care le ridică cu vârful lanciei, in cufar gasind
haine frumos lucrate și câtiva „scunzi de aur”(p. 300) + găsirea caietului de amintiri în care
era un sonet + impresia lui Quijote că e bun la poezie + cititrea scrisorii de dragoste în care ea
e acuzată că l-a înșelat și prin care el își ia adio de la ea
- apariția omului semi-gol, murdar, sălbatic, ce sărea dintr-un loc în altul cu foarte mare
viteza pe care Quijote îl crede posesorul cufărului + găsirea cadavrului catârului care le
întărește bănuiala despre fugar, cadavru care era acolo de cel putin 6 luni, după spusele
bătrânului păstor de capre cu care se întâlnesc + b [rbatul se os\ndea s[ tr[iasc[ ]n p[dure și
avea un soi de acces de nebunie în care distrugea tot ce îi apărea în cale repetând numele unui
Fernando care l-a trădat + ciobanii își propuseseră să-l ducă la Almodovar ca să îl vindece de
nebunie sau să afle cine e + apare omul ce purta un pieptar ferfenițit „tăbăcit cu ambră”
(p.312) + Quijote se oferă să îl ajute să-și plângă durerea sau să-și afle leacul în schimbul
aflării originilor Flendurosului „cu obrazul răvășit” (p.315) + Flendurosul mănâncă și îi duce
în poienița înverzită ce-I servea drept culcuș.
- Se numea Cardenio și era de viță nobilă, dar banii nu i-au putut alina suferința. O iubise pe
Luscinda de mic, iar când crescut, tatăl ei i-a interzis să mai treacă pe la el. Au vorbit mult
prin scrisori și el a hotărât să o ceară de soție de la tată. Tatăl ei îi spune că doar tatîl lui o
poate cere pe Luscinda, iar la tată Cardenio primește o scrisoare de la dulcele Ricardo prin
care I se cerea să vină la curte pentru a fi prietenul primului său fiu. Între timp, Cardenio cere
de la Luscinda și tatăl ei să mai aștepte legat de căsătorie. Ajuns la Ricardo el fu mai iubit de
cel de-al doilea fiu, Fernando, care și-a mărturisit dragostea ce i-o purta unei țărănci din sat.
Cae=rdenio vrea sa o spuna lui Ricardo, ceea ce Fernando impiedica prin a-l lua înapoi în
locul lui Cardenio, aspect pe care el il acceptă. Ferandnod fusese deja cu țăranca lui, deci
pleacă în orașul lui Crdenio, care îi mărturisește sentimentele pentru Luscinda, pe care
Fernando o văzu noaptea, în halat, chiar prin mijlocirea lui Cardenio, si o consideră mai
frumoasă ca oricine altcineva. Fernando s-a ]ndr]gostit de Luscinda și a rămas fascinat de
biletul pe care I l-a trimis Luscinda prin care îl ruga să o ceară de la tatăl ei. Cardenio
devenea gelos, mai ales că Fernando îi citea corespondența pe care o avea cu Luscinda, în una
din scrisori ea cerând să îi trimită Amadis de Gaula
- Quijote aude de cărți cavalerești și e convins de frumusețea Luscindei + Cardenio vorbește
de faptul că regina Madasina a vut un concubin, ceea ce Quijote contracarează vehement,
chiar când ardenio are un acces de nebunie + Atacul cu pietre și pumni al lui Cardenio asupra
tuturor + cearta lui Sancho cu păstorul pe motiv că nu le-a zis de accesele de nebunie ale
Flendurosului, fiind despărțiți doar de Quijote + Quijote vrea să audă continuarea povestii
Flendurosului.
- Sancho cere să plece acasă căci nu e lăsat să vorbească + îl întreabă pe Quijote de ce a
reacționat astfel legat de regina Madasina + Sancho care spune că e nepăsător, prin utilizarea
unei sume de proverbe + Sancho nu vedec cu ochi buni dorința lui Quijote de a porni în
aventura care să îi aducă faima și în căutarea nebunului
- Imitându-l pe Amadis de Gaula care se înstrăinează printre stâncile pustii și își schimbă
numele în Beltenebros, Quijote vrea să facă aceleași lucruri, să sufere și să tubeze de furie
precum cavalerul Roldan + deși Sancho îi atrage atenția, Quijote îl obligă să îi transmită
Dulcineii une mesaj, în urma al cărui răspuns Quijote ori să înnebunească ori să își revină +
întrebarea despre starea coifului lui Mmambrino îl face pe Sancho să afirme că tot ceea ce
spune Quijote despre cavalerie I se par minciuni + Sancho spune că va folosi ligheanul când
va ajunge acasă, pe când Quijote crede că vrăjitorii au schimbat perceptia obiectului ca doar
el să-l poată avea.
- descoperirea poienii de la poalele muntelui „înalt” (p.336), aleasă de Quijote ca „loc de
pocăință” (p.336) + discurs despre Dulcineea văzută ca „ziuă a nopții mele” (p.337) +
eliberare Rocinante pe care Sancho îl ia înapoi + Sancho urmează să plece peste 3 zile, timp
în care îi va observa comportamentul lui Quijote + Sancho îl roagă pe Quijote să nu facă
tumbe periculoase, mai ales pentru că face totul în joacă, ci să sară în apă + Sancho cere să
creadî împlinite cele 3 zile și să scrie scrisoaea, ca el să vină să-l salveze din purgatoriul pe
care Quijote îl vede ca pe un Infern (p.340)
- scriu scrisoare și țidulă pt măgari în același loc, pe caietul lui Cardenio + Sancho află cine e
XDulcinea și că nu știe să citească sau scrie, fiindcă era țăranca Aldonza Lorenzo, fiica lui
Lorenzo Cochuela și a Aldonza Nogalez + femeia știa să arunce cel mai bine cu prăjina „și ar
putea scoate untul din oricine” (p.342), cu o voce stridentă + Sancho îi îndreptățește viitoarea
deznădejde a lui Quijote fiindcă ști că Aldonzei nu-I pasă de nicunul dintre cei trimiși plocon
la ea în calitate de învinși, care se vor enerva găsind-o făcând treburi de ale casei + ancedota
despre văduva ândrîgostită de călugărul nou, care îi spune starețului că și el știe la fel de
multă filosofie
- citirea scrisorii lui Quijote care îl face pe Sancho să afirme că el e „dracul gol” (p.347), pe
spate e scrisă țidula prin care se cer de acasă 3 măgari + Quijote cere ca Sancho să-l vadă în
pielea goală făcând „nebunii” (p.348) + Sancho refuză și se teme că va rătăci drumul, cât și
pentru ce va mânca stăpânul său + soluția pentru găsirea drumului e tăierea unor lăstari pe
drum și lăsarea lor acolo + plecarea lui Sancho, nu înainte de a-și vedea stăpânul făcând
câteva giumbușlucuri
- r[mas singur Quijote se întreabă dacă să fie ca Amadis de Gaula ori ca Orlando, mai ales că
și cauzele trebuie să fie identice + alegerea lui Amadis în baza asemănărilor legate de
aventuri „de n-a dus la capăt cine știe ce isprăvi nemaivăzute, a murit totuși dorind să le
săvârșească” (p.353) + INVOCĂ faptele lui Amadis și începe să se roage, făcându-și mătănii
dintr-o bucată din cîmașa de pe el pe care o înnoadă de 11 ori + scrie poezii si se plimbă,
supărat ca nu găseste niciun alt duhovnic + întoarcerea lui Sancho după 3 zile de absnență.
- întlnire la han cu preotul și bărbierul din La Mancha, cărora le povestește totul despre
Quijote, care uitase să-i dea caietul cu scrisoarea. + Sancho se pedepsește pentru pierderea
tidulei + încercare de reamintire a scrisorii scrise de Quiojote, pe care încearcă să le-o spună
celor doi, și le-o spune de 3 ori greșită + le spune despre aventurile lui Quijote, nedpomenind
despre ceea ce pățise el la han + cei doi con;tientizeaz[ c[ ;i Sancho a înnebunit după Quijote,
dar îl lasă să le spună pentru că îi delectează să îl audă + promisiune de eliberare a lui Quijote
de sub canonul autoimpus + propunerea lui Sancho de a primi în afara hanului mâncare și
ovăz pentru Rocinante (p.361), ceea ce îi și aduce bărbierul + ideea deghizării preotului în
domniță și a bărbierului în scutier pt a-l ruga pe Quijote să îi răzbune onoarea, co scopul de a-
l readuce pe Quijote înapoi acasă + din curiozitatea hangiței în legătură cu utilitatea hainelor
și bijuteriilor cei doi află ce se întâmplase la han cu Sancho și Quijote + schimbarea rolurilor
între preot și bărbier, pentru ca „cinstea slujbei”(p.364) să nu îi fie umbrită.
- Pleacă, iar Sancho le povestește toate prin câte au trecut cu Cardenio, nemenționând despre
cufărul cu bani + ei trebuiau să nu își dea de gol indetitățile și să îi spună lui Quijote că i-a
transmis Dulcineea să vină cât mai repede la el, iarf de asta nu va merge să-l motiveze să
plece la drum ca să devină „împărat sau monarh” (p.365) + ei sunt lăsați să aștepte revenirea
scutierului cu vestea că și-a găsit stăpânului într-o poiană cu un pârâu ce susura + cântecul
deosebit pe care îl aud despre dragoste, gelozie, destin și dor, mai aud un cântec despre
prietenie și se hotărăsc să plece în căutarea celui ce suspina astfel + întâlnirea cu Cardenio,
care era liniștit și putea discuta cu preotul și cu bărbirerul + Cardenio vorbește despre nebunie
și își continuă povestea din punctul în care fusese abandonată, adică descoperirea Biletului
Luscindei pentru Cardenio de către Fernando în romanul despre Amadis de Gaula
- Cardenio îi spune lui Fernando despre regula impusă ca tatăl să o ceară pe fată și despre
teama lui de a-i spune tatălui această rugăminte + neghicindu-i intentțiile, Cardenio acceptă
ca Fernando să discute cu tatăl său și să îl îmbuneze + Fernando îl trimite la fratele său să ia
bani pentru șase cai chiar în ziua în care urmează să se întâlnească cu tatăl lui Cardenio +
înainte de a pleca ea e tristă și plânge + e ținut de frate pe loc timp de opt zile și pus să se
ascundă de tatăl lor, care nu trebuia să știe că e acolo + primirea, după 4 zile, a unei scrisori
de la Luscinda prin care îi spune despre trădarea, despre căsătoria ce va avea loc peste 2 zile
și îl roagă să vină, ca ea să nu apuce să fie cu cineva pe care nu îl iubește + ajunge a doua zi
în orașul natal și o găsește pe Luscinda la fereastra unde ei se întâlneau adeseori + Luscinda îi
spune lui Cardenio că pentru a-și demonstra credința se va lăsa ucisă sau se va sinucide la
nuntă cu o lamă de pumnal, iar el îi primite să o apere cu o spadă ascunsă + Cardenio se uită
la nuntă din casa în care intră fără să fie văzut + apariția mirelui și miresei și a nașului
- Luscinda e întrebată de paroh dacă vrea să se căsătorească cu don Feranando, Cardenio
regretând că nu a ieșit să îi spună Luscindei că răspunsul ei afirmativ echivalează morții lui +
Luscinda consimte căsătoria în fața preotului + Cardenio simte că e cuprins tot mai puternic
de vâlvătaia geloziei, pe când Luscinda e desfăcută la piept unde i se găsește o scrisooare +
don Fernando cade pe gânduri după ce citește scrisoarea + Cardenio pleacă în afara orașului
și, în întuneric, își dezlănțuie întregul sentiment de tristețe, o blesteamă pe Luscinda și pe don
Feranando, dar, simultan, o și compătimește și dezvinovățește + trei zile merge până în
pădurea în care îi întreabă pe păstori unde ar putea să se facă nevăzut, apoi catârul îi moare +
e descoperit de păstori în urma atacului să de nebunie și mărturisește că în urma unei
asemenea crize este pe deplin ostenit

Impresii:
- formulări bombastice, preluate din romanele cavalerești în cheie ironică
- cheie ironică zugrăvită prin referința la Orlando Furioso, un fel de antiepopee, cât și prin
raportare la întreg asamblajul textului
- Interesante sunt și sonetele din incipitul volumului, cae legitimează, cumva în oglindă sau
inversat, statutul de cavaledr al luik Quijote prin raportare la alți cavaleri și preluaea
formulelor specifice epopeilor antice
- Se face raportarea la cărturarul-vraci, care va deveni scriitorul palpabil al operei prin
opoziție cu raportarea la muză, care ilustrează ipostaza de poet inspirat opusă poetului ce își
scrie sigur operele.
- interesantă și raportrea la analele din La Mancha, naratorul adoptând ipostaza unui cărturar
care probează cu fapte reale, palpabile, existența pretinsului cavaler Don Quijote
- fiecare acces de cavalerism și de vitejie al lui Quijote e temperat printr-o întâmplare
burlească
- când Quijote spune că poate fi oricine, inclusiv ce 12 pairs din Franța, e aici un fel de
transpunere deplină în ficțiune, o ficționalizare a persoanei ce se poate dedubla în orice
personaj, o intrare a persoanei reale în lumea ficțiunii, dar cu o notă exacerbată, ca un soi de
pact ficționsl încălcat.
- în ideea de purificare de nebunie a lui Quijote e un misticism asemănător cu Orlando
Furioso, în scena în care prietenul lui îi salvează mințile pierdute de pe lună
- Quijote e primul exponent al încălcării pactului ficțional și este interesant să observi cum
starea lui mentală se degradează pe măsură ce lecturile sale devin tot mai diverse și bogate,
iar dorința de a deveni cavaler rătăcitor pulsează în întreaga sa ființă.
- Discutând despre „Oglinda cavaleriei” și felul în care romanul i-a inspirat pe Ariosto și
Bolliardo, se observă problematizarea traducerii în ceea ce privește circulația unei opere
literare când preotul face aluzie la căpitanul Jeronimo de Urrea și traducerea în spaniolă a lui
„Orlando Furioso”
- sortarea cărților lui Quijote seamănă într-un anume fel cu maniera în care se constituie
canonul literar, iar preotul și bărbierul apar acum ca niște critici literari, bineînțeles, totul e
destul de mult ironizat. (Amadis de Gaula, Palmerin de Englitera, Istoriile vestitului cavaler
Tirante cel Alb, Diana a lui Gil Polo, Păstorul Filidei, Tezaur de felurite stihuri, Canțonierul
Araucana, Austrada, El Monserrate, Lacrimile Angelicăi), iar Tirante cel Alb e menționat
inclusiv ca sursă de insirapție, câtă vreme este primul roman cavaleresc parodic. Romanul
cavaleres e văzut ca o maladie ce distruge mintea umană, de aici ideea de ardere și de
purificare prin foc de influența lor.
Ipoteza e susținută și de ideea de omitere a anumitor paaje din Diana de Montemayor, care ar
putea să aibă o influență nefastă asupra minții lui Quijote
- fașcinantă ideea că Cervantes se introduce pe sine cu romanul Galatea în ceea ce privește
biblioteca lui Quijote + părerile preotului care pune în discuție problematica schimbării pe
care Cervantes, deși o caută, nu o oate implementa
- Sancho acționează ca o voce a rațiunii, e o luptă constantă între rațional și impuls,
iraționalitate
- Acțiunea este disimulată, punctul culminant este diminuat e intervenția autorului care spune
că lipsesc izvoarele sau nu s-au căutat încă izvoarele care să ateste deznodământul episodului
cu scutierul vizeain
- Autorul se disimulează sub numele de Cide Hamete Benegeli + susține că niciodată o istorie
nu e proastă câtă vreme e adevărată + o capacitate aparte de autocrtică, la nivelul manierei în
care se vorbește apreciativ despre Quijote
- bătălia cu vizeainul e descrisă într-o manieră cinematică, cu lux de amănunte și cultivând cu
predilecție mișcarea, tocmai dinamismul conferind dimensiunea aceasta cinematică
- Creionează, de asemenea, atmosfera vârstei de aur a lumii ca un soi de deșertăciune a
deșertăciunilor sau ca un fel de teorie a decăderii ființei și firii umane pentru că o pune în
opoziție cu atmosfera vremurilor din contemporaneitate + o menționează într-o manieră
utopică specifică romanelor păstorești, mai ales celor din cadrul literaturii germane.
- de remarcat e dialogul despre Gristostomo al lui Quijote cu Pedro, pe care îl corectează în
permanență pentru utilizarea unor termeni improprii și incorecți + asemănarea sonoră între La
Manchea și Salamancha + jocul de cuvinte dintre mătușa Lene și numele lui Matusalem
pentru a emfaza noutatea celor ce urmau a fi problematizate de Pedro.
- comentariul lui Vivaldo legat de iubitele ridicate la stadiul de Dumnezeu e foarte plin de
substanță, fiind o fină ironie la adresa motivelor pentru care luptele lor sunt inițiate.
- pendulare permanentă între rațional și irațional în episodul cu șeful patrulei văzut ca maur ,
la Sancho când vorbește despre cei care l-au rotit în pătură
- interesantă remarca cu măseaua de minte c are se poate constitui și ca un joc de cuvinte
asupra sănătății psihice a lui Quijote și a delirului său.
- obiectele pe care cei doi le cercetează, cufărul și caietul, trădează de fapt natura celor două
personaje.