Referat Anatomie

Tema: Aparatul Cardiovascular

Elev: Vizitiu Razvan Alexandru
Clasa: IC AMG

Aparatul Cardiovascular
 Inima
Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos,
iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular
ai cărui pereți au patru straturi: pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima , miocardul
(mușchiul inimii), căptușit în interior de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă,
epicardul. Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv
stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși,
care constituie pompa efectivă.
Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng
- valva mitrală, între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng
iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna
funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos
(diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica circulație.[1]
Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața
embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul
sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai
departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul
interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții ventriculari a căror activitate electrică dau undele
pozitive și negative pe electrocardiogramă (abreviată EKG).
Disectie prin inima

Fiziologia aparatului cardiovascular

 Pomparea sângelui și ciclul cardiac
Pomparea sângelui se realizează cu miocardul. Când acesta se contractă, sângele trece din
ventricule în arterele pulmonare, respectiv în aortă, etapa numindu-se sistolă. După contractare,
urmează diastola, unde sângele intră în atrii din venele cavă superioară și inferioară și din venele
pulmonare, iar apoi în ventricule.
Mica și marea circulație
Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează
presiunea arterială și zgomotele inimii.
- Diastola - numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea sângelui în atrii din
venele cave superioară și inferioară (atriul drept) și din venele pulmonare (atriul
stâng) iar apoi în ventriculele respective. În această etapă presiunea arterială este cea
mai scăzută.
- Sistola - numită și marea circulație, reprezintă trecerea din ventricule a sângelui în
arterele pulmonare (ventriculul drept) și în aortă (ventriculul stâng). Acesta se face
prin contracția mușchiului inimii. În această etapă presiunea arterială este cea mai
mare. Tot aici se aude bătaia specifică a inimii.

Grupele de sange
Grupa de sânge este o caracteristică moștenită de la părinți, care determină
compatibilitatea cu alte persoane în situația unei transfuzii de sânge. Grupele de sânge se împart
în patru mari categorii: A, B, AB și 0, – împreună reprezentând cele patru grupe de antigeni
găsite pe suprafețele celulelor roșii din sânge.

Tipurile de sânge

Există patru grupe majore de sânge: A, B, AB și 0 (zero). Doctorii numesc acest sistem
Sistemul AB0 al grupelor sanguine. Sistemul AB0 se bazează pe existența sau lipsa a doi
antigeni specifici notați A și B.

 Grupa de sânge A are antigenul A și anticorpul B

 Grupa de sânge B are antigenul B și anticorpul A.
 Grupa de sânge AB – are antigeni A și B și nu sunt prezenți anticorpii A sau B în plasmă
 Grupa de sânge 0 – nu are antigeni A sau B dar sunt prezenți anticorpi A sau B în plasmă

  O altă particularitate a sângelui este existența factorului Rh. Proteina specială Rh poate
fi prezentă sau absentă din sânge de unde și specificația Rh pozitiv (prezentă) sau Rh negativ
(absentă). Factorul Rh este alăturat grupei de sânge deci putem spune că avem așadar de-a face
cu 8 grupe de sânge: 0 pozitiv, 0 negativ, A pozitiv, A negativ, B pozitiv, B negativ și AB pozitiv
și AB negativ. Factorul Rh prezintă o importanță deosebită în cazul unei sarcini.