Sănătatea Publică

Definiţie : ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor populaţiei

orientat spre menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii.

Obiectul sănătăţii publice: grupurile umane.

Scopul sănătăţii publice: să reducă - disconfortul

- boala
- incapacitatea, invaliditatea, handicapul
- decesul prematur

1. Promovarea sănătăţii - dezvoltarea măsurilor sanogenetice;

2. Ocrotirea sănătăţii - menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor;

3. Controlul morbidităţii - combaterea bolilor şi a consecinţelor lor.

4. Redobândirea sănătăţii - contribuţia medicilor şi a serviciilor sanitare şi

sociale.

Realizarea scopurilor sănătăţii publice presupune eforturi organizate ale întregii

societăţi, eforturi susţinute prin legi, instituţii şi servicii sanitare, sociale,
educative, programe de prevenire şi combatere.
Diagnosticul stării de sănătate a unui individ
(1) Identificarea persoanei
(nume, sex, vârstă, ocupaţie)
(2) - anamneza
- examen clinic
- examen paraclinic
- informaţiile obţinute se compară cu
“modele” ştiute pentru diferite afecţiuni.
(3) – Diagnosticul sănătăţii (bolii)
individului.
(4) – Determinarea etiologiei bolii stabilite.
(5) – Tratament etiologic sau simptomatic.
(6) – Control
Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi
Identificarea grupului:
- distribuţia pe vârste şi determinarea vârstei
medii care reprezintă “vârsta grupului”
- distribuţia pe sexe cu deteminarea proporţiei
sexului masculin respectiv feminin
- distribuţia în funcţie de alte variabile, ca de
exemplu: ocupaţie, grad de şcolarizare, etc.
- se culeg informaţii în condiţii cât mai
standardizate, se prelucrează calculându-se
indici – valori medii şi/sau relative şi se
compară rezultatele obţinute cu anumite
modele de referinţă.
- Diagnosticul sănătăţii comunităţii.
- Determinarea cauzei (cauzelor implicate).
- “Tratamentul” sub forma unui program de
intervenţie aplicat colectivităţii care vizează
factorii cauzali, de risc (de exemplu
modificarea de comportamente) sau boala a
cărei frecvenţă a fost determinată.
- Control prin monitorizarea stării de sănătate a
colectivităţii.
 Definirea noţiunii de sănătate
Definiţia oficială după OMS (1948) : sănătatea este “o stare de bine
completă din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu numai
absenţa bolii sau a infirmităţii”.

Starea de sănătate a unei colectivităţi – poate fi exprimată ca o

sinteză a variatelor stări individuale, de echilibru şi dezechilibru,
pe plan fizic, mintal şi social, între membrii colectivităţilor şi
mediul lor de viaţă şi de muncă.

Factorii determinanţi ai stării de sănătate a populaţiei

Factori biologici
Factori ambientali
Factori comportamentali, atitudini, obiceiuri
Servicii de sănătate
 Domeniile sănătăţii
publice
1. demografia – ştiinţa care studiază populaţiile umane, tratând dimensiunea,
structura, evoluţia şi caracteristicile lor, abordate în principal din punct de
vedere cantitativ (Dicţionarul demografic multilingv, editat de OMS).

2. biostatistica – ramura statisticii specializată pentru studiul fenomenelor

biologice şi medicale ce constă în aplicarea metodei statistice la studiul
fenomenelor biologice, deci şi la cele medicale.

3. epidemiologia – ştiinţa care studiază distribuţia bolilor şi a determinanţilor lor

în populaţiile umane.

4. aplicarea ştiinţelor sociale şi comportamentale la societate – deoarece o parte

din boli au un determinism social.

5. conducerea serviciilor medico-sociale (managementul) - procesul de proiectare

şi de îndeplinire a unor activităţi într-un mediu definit pentru reabilitarea
unor scopuri formulate în prealabil.

6. dreptul – ştiinţă care studiază relaţiile sociale reglementate de drept (prin norme
juridice)

7. etica - ştiinţa normelor morale aplicate în viaţa socială.

 DEMOGRAFIA
Noțiuni fundamentale folosite în demografie

 Evenimentul demografic – reprezintă cazul observat purtător de informaţii

demografice (născutul viu, născutul mort, decedatul)

 Fenomenul demografic – este ansamblul evenimentelor demografice care apar într-o

populaţie, într-o anumită perioadă de timp (natalitate, mortalitate, mortinatalitate ).

 Indicator demografic – raportul care măsoară aceste fenomene.

Statica populaţiei se referă la numărul, densitatea, dispersia şi structura acesteia pe

medii, sexe, grupe de vârstă, activitate socio-profesională etc

Dinamica populaţiei descrie mişcarea populaţiei şi are două componente:

- mişcarea mecanică ce se referă la
- mobilitatea socio-profesională (mişcare generată de
factori economici, sociali,politici)
- migraţie - imigraţie
- emigraţie
- mişcarea naturală - reproducerea populaţiei
 Măsurarea stării de sănătate
I. Indicatorii de nivel : (de rezultat al acţiunii factorilor care influenţează starea de sănătate).
1. demografici (măsoară viaţa / nonviaţa ) :
 natalitate;
 fertilitate;
 reproducere;
 mortalitate.
2. morbiditate :
 clasici (incidenţa şi prevalenţa);
 consecinţe ale bolii: - deficienţe (impairment): senzoriale, somatice, psihice);
- incapacitate (disability); handicap
- invaliditate (invalidity) ;
 gravitate (se măsoară în scoruri) ;
 combinaţi .
3. globali ai sănătăţii :
 bazaţi pe incapacitatea funcţională ;
 bazaţi pe perceperea sănătăţii / bolii.
II. Indicatorii de factori :
 biologici ;
 mediu ;
 comportamente: - consumul de ţigări al populaţiei;
- consumul de alcool al populaţiei, de droguri, etc
 servicii de sănătate: - deservire a populaţiei cu consultaţii;
- aglomerare a medicilor cu consultaţii pe zi;
- asigurare cu paturi;
- spitalizare (internări) a populaţiei.
III. Indicatori complecşi
Surse de informaţii în
demografie
 Sistemul informaţional al ţării – oferă date în legătură cu
numărul şi caracteristicile născuţilor vii, născuţilor morţi şi
decedaţilor.

 Statistica stării civile – înregistrează în mod continuu

principalele evenimente demografice: naşteri, decese,
căsătorii, divorţuri.

 Birourile de evidenţă a populaţiei – aparţin Ministerului de

Interne şi înregistrează pe Buletinul statistic pentru
schimbarea domiciliului mişcarea populaţiei cu schimbarea
domiciliului stabil în momentul producerii ei. Aceste buletine
sunt trimise la INS unde datele sunt prelucrate.

 Anchetele demografice – sunt studii speciale ce servesc la

aprofundarea elementelor de structură şi dinamică a
populaţiei.
 Statica populaţiei
 Numărul populaţiei – este definit prin efectivul de locuitori care trăiesc
la un moment dat într-un teritoriu. Sub aspect practic se disting:

a) numărul înregistrat ce reprezintă numărul determinat în mod

obişnuit prin recensământ şi constituie informaţia cea mai importantă în
elaborarea altor indicatori.
 La 20 octombrie 2011 populaţia stabilă a României era de 20.121.641
persoane, din care 10.333.064 femei (51,4%). Faţă de situaţia existentă
la recensământul anterior, populaţia stabilă a scăzut cu 1.559.333
persoane (7,2%).
b) numărul calculat
c) numărul estimat.
d) numărul proiectat care estimează evoluţia numerică viitoare a
populaţiei.

 Densitatea populaţiei – în România, indicele de densitate a populaţiei a

fost 89,76 loc./km2 (2012) iar cel de arealitate de 1,04 ha.

 Dispersia populaţiei – reprezintă gradul de răspândire a populaţiei pe un

teritoriu dat.
 Structura populaţiei
 Structura populaţiei pe medii : 54% în mediul urban, 46% în mediul rural.
 Structura populaţiei pe genuri
- ponderea populaţiei de gen masculin a fost de 48,6%, iar a populaţiei
feminine de 51,4 % .
 Structura populaţiei pe grupe de vârste :
- La 20 octombrie 2011, copiii (0 -14 ani) deţin o pondere de
15,9% în totalul populaţiei stabile,
- populaţia tânără (15 - 24 ani) reprezintă 12,3%,
- persoanele mature (25 – 64 ani) - 55,7%
- persoanele în vârstă de 65 ani şi peste reprezintă 16,1% din total.
- persoanele în vârstă de 85 ani şi peste deţin o pondere de 1,3% în totalul populaţiei
stabile. L0 14 L 
Rd  65
 100
L15 64
 Structura populaţiei după starea social-economică

 Structura populaţiei privind gradul de instruire

Din acest punct de vedere populaţia se poate studia după trei criterii:
 procentul copiilor înscrişi în învăţământul general obligatoriu;
 procentul celor cu bacalaureat;
 procentul populaţiei cu studii superioare terminate.
% fumători peste 15 ani,în România și UE
Consum de alcool, litri per capita, în România
și UE
Fig. nr. 1. Structura populaţiei României pe grupe de vârstă şi genuri în anul 2001.

triunghi clopot urnă treflă

Fig. nr. 2. Modelele piramidei populaţiei.

Fig. nr. 3. Piramida vârstelor, România, în anii: 1956, 1990.
Piramida vârstelor, România, la
recensământul din 2002
Piramida vârstelor, România, la recensământul
din 2011
Piramida vârstelor, România, previziune pentru
anul 2025
Piramida vârstelor, România,
previziune pentru anul 2050
Piramida varstelor, Finlanda, 1917, 2006
Comparație piramida vârstelor Franța – media UE
Piramida vârstelor, Marea  Piramida vârstelor, Marea
Britanie, 2000 Britanie, 2010
Populația 0-14 ani, România comparativ cu media UE
Populația României pe grupe mari de vârstă în
anii 1990, 2000-2013
Populația 65 ani+, România comparativ cu media UE