Imbinare Sanatate Publica

Sănătatea Publică
Definiţie : ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor populaţiei

orientat spre menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii.
- ştiința şi arta prevenirii bolilor, prelungirii vieții şi promovării sănătății,
prin efortul organizat al societății (Acheson, 1988, WHO)
Obiectul sănătăţii publice: grupurile umane.
Scopul sănătăţii publice: să reducă - disconfortul

- boala
- incapacitatea, invaliditatea, handicapul
- decesul prematur
1. Promovarea sănătăţii - dezvoltarea măsurilor sanogenetice;
2. Ocrotirea sănătăţii - menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor;
3. Controlul morbidităţii - combaterea bolilor şi a consecinţelor lor.
4. Redobândirea sănătăţii - contribuţia medicilor şi a serviciilor sanitare şi

sociale.
Realizarea scopurilor sănătăţii publice presupune eforturi organizate ale întregii
societăţi, eforturi susţinute prin legi, instituţii şi servicii sanitare, sociale,
educative, programe de prevenire şi combatere.
Diagnosticul stării de sănătate a unui individ Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi
(1) Identificarea persoanei Identificarea grupului:
(nume, sex, vârstă, ocupaţie) - distribuţia pe vârste şi determinarea vârstei
medii care reprezintă “vârsta grupului”
- distribuţia pe sexe cu deteminarea proporţiei
sexului masculin respectiv feminin
- distribuţia în funcţie de alte variabile, ca de
exemplu: ocupaţie, grad de şcolarizare, etc.
(2) - anamneza - se culeg informaţii în condiţii cât mai
- examen clinic standardizate, se prelucrează calculându-se
- examen paraclinic indici – valori medii şi/sau relative şi se
- informaţiile obţinute se compară cu compară rezultatele obţinute cu anumite
“modele” ştiute pentru diferite afecţiuni. modele de referinţă.
(3) – Diagnosticul sănătăţii (bolii) - Diagnosticul sănătăţii comunităţii.
individului.
(4) – Determinarea etiologiei bolii stabilite. - Determinarea cauzei (cauzelor implicate).
- “Tratamentul” sub forma unui program de
intervenţie aplicat colectivităţii care vizează
(5) – Tratament etiologic sau simptomatic. factorii cauzali, de risc (de exemplu
modificarea de comportamente) sau boala a
cărei frecvenţă a fost determinată.
- Control prin monitorizarea stării de sănătate a

(6) – Control
colectivităţii.
Definirea noţiunii de sănătate
Definiţia oficială după OMS (1948) : sănătatea este “o stare de bine
completă din punct de vedere fizic, mintal şi social şi nu numai
absenţa bolii sau a infirmităţii”.
Caracteristici ale definiţiei :
 este universal acceptată ca o „aspiraţie”,
 subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii,
 realizarea ei presupune responsabilizarea societăţii,
 sănătatea este o componentă şi o măsură a calităţii vieţii.
Starea de sănătate a unei colectivităţi – poate fi exprimată ca o
sinteză a variatelor stări individuale, de echilibru şi dezechilibru,
pe plan fizic, mintal şi social, între membrii colectivităţilor şi
mediul lor de viaţă şi de muncă.
Factorii determinanţi ai stării de sănătate a populaţiei
 Factori biologici
 Factori ambientali
 Factori comportamentali, atitudini, obiceiuri
 Servicii de sănătate
Domeniile sănătăţii publice
1. demografia – ştiinţa care studiază populaţiile umane, tratând dimensiunea,
structura, evoluţia şi caracteristicile lor, abordate în principal din punct de
vedere cantitativ (Dicţionarul demografic multilingv, editat de OMS).
2. biostatistica – ramura statisticii specializată pentru studiul fenomenelor

biologice şi medicale ce constă în aplicarea metodei statistice la studiul
fenomenelor biologice, deci şi la cele medicale.
3. epidemiologia – ştiinţa care studiază distribuţia bolilor şi a determinanţilor lor în

populaţiile umane.
4. aplicarea ştiinţelor sociale şi comportamentale la societate – deoarece o parte

din boli au un determinism social.
5. conducerea serviciilor medico-sociale (managementul) - procesul de proiectare

şi de îndeplinire a unor activităţi într-un mediu definit pentru reabilitarea
unor scopuri formulate în prealabil.
6. dreptul – ştiinţă care studiază relaţiile sociale reglementate de drept (prin norme
juridice)
7. etica - ştiinţa normelor morale aplicate în viaţa socială.

DEMOGRAFIA
Noțiuni fundamentale folosite în demografie
 Evenimentul demografic – reprezintă cazul observat purtător de informaţii

demografice (născutul viu, născutul mort, decedatul)
 Fenomenul demografic – este ansamblul evenimentelor demografice care

apar într-o populaţie, într-o anumită perioadă de timp (natalitate, mortalitate,
mortinatalitate ).
 Indicator demografic – raportul care măsoară aceste fenomene.

Componentele demografiei
Statica populaţiei se referă la numărul, densitatea,
dispersia şi structura acesteia pe medii, sexe, grupe de
vârstă, activitate socio-profesională etc
Dinamica populaţiei descrie mişcarea populaţiei şi are

două componente:
- mişcarea mecanică ce se referă la
-mobilitatea socio-profesională (mişcare
generată de factori economici, sociali, politici)
- migraţie - imigraţie
- emigraţie
- mişcarea naturală - reproducerea populaţiei
Surse de informaţii în demografie
 Sistemul informaţional al ţării – oferă date în legătură cu
numărul şi caracteristicile născuţilor vii, născuţilor morţi şi
decedaţilor.
 Statistica stării civile – înregistrează în mod continuu

principalele evenimente demografice: naşteri, decese,
căsătorii, divorţuri.
 Birourile de evidenţă a populaţiei – aparţin Ministerului de

Interne şi înregistrează pe Buletinul statistic pentru
schimbarea domiciliului mişcarea populaţiei cu schimbarea
domiciliului stabil în momentul producerii ei. Aceste buletine
sunt trimise la INS unde datele sunt prelucrate.
 Anchetele demografice – sunt studii speciale ce servesc la

aprofundarea elementelor de structură şi dinamică a
populaţiei.
Statica populaţiei
 Numărul populaţiei – este definit prin efectivul de locuitori care trăiesc
la un moment dat într-un teritoriu. Sub aspect practic se disting:
a) numărul înregistrat ce reprezintă numărul determinat în mod

obişnuit prin recensământ şi constituie informaţia cea mai importantă
în elaborarea altor indicatori.
 La 20 octombrie 2011 populaţia stabilă a României era de 20.121.641
persoane, din care 10.333.064 femei (51,4%). Faţă de situaţia existentă
la recensământul anterior, populaţia stabilă a scăzut cu 1.559.333
persoane (7,2%).
b) numărul calculat
c) numărul estimat.
d) numărul proiectat care estimează evoluţia numerică viitoare a
populaţiei.
În anul 2016-19.703.494 loc. (51,1% femei).
 Densitatea populaţiei – în România, indicele de densitate a populaţiei a

fost 89,76 loc./km2 (2012) iar cel de arealitate de 1,04 ha.
 Dispersia populaţiei – reprezintă gradul de răspândire a populaţiei pe

un teritoriu dat.
Structura populaţiei
 Structura populaţiei pe medii : 53.8% în mediul urban, 46.2% în mediul
rural.
 Structura populaţiei pe genuri
- ponderea populaţiei de gen masculin a fost de 48,9%, iar a populaţiei
feminine de 51,1 % .
 Structura populaţiei pe grupe de vârste :
- În 2016, copiii (0 -14 ani) deţin o pondere de 15,5% în totalul populaţiei
stabile,
- populaţia tânără (15 - 24 ani) reprezintă 10,9%,
- persoanele mature (25 – 64 ani) - 58,7%
- persoanele în vârstă de 65 ani şi peste reprezintă 15,9% din total.
- persoanele în vârstă de 85 ani şi peste deţin o pondere de 1,6% în totalul
populaţiei stabile.
 Structura populaţiei după starea social-economică
 Structura populaţiei privind gradul de instruire

Din acest punct de vedere populaţia se poate studia după trei criterii:
 procentul copiilor înscrişi în învăţământul general obligatoriu;
 procentul celor cu bacalaureat;
 procentul populaţiei cu studii superioare terminate.
25000000
22810035
21559910 21680974
19870647
20000000 19103163
17489450
20121641 19703494
15872624
15000000
10000000
5000000
0
An 1948 An 1956 An 1966 An 1977 An 1992 An 2002 An 2011 An 2015 An 2016
> 85 ani
80 – 84 ani
75 – 79 ani
70 – 74 ani
65 – 69 ani
60 – 64 ani
55 – 59 ani
50 – 54 ani
45 – 49 ani Masculin
40 – 44 ani
Feminin
35 – 39 ani
30 – 34 ani
25 – 29 ani
20 – 24 ani
15 – 19 ani
10 – 14 ani
5 – 9 ani
0 – 4 ani
-1000000 -800000 -600000 -400000 -200000 0 200000 400000 600000 800000 1000000
Fig. nr. 1. Structura populaţiei României pe grupe de vârstă şi genuri în anul 2001.
> 85 ani
80 – 84 ani
75 – 79 ani
70 – 74 ani
65 – 69 ani
60 – 64 ani
55 – 59 ani
50 – 54 ani
40 – 44 ani
Feminin
35 – 39 ani
30 – 34 ani
25 – 29 ani
20 – 24 ani
15 – 19 ani
10 – 14 ani
5 – 9 ani
0 – 4 ani
-1000000 -800000 -600000 -400000 -200000 0 200000 400000 600000 800000 1000000
> 85 ani
80 – 84 ani
75 – 79 ani
70 – 74 ani
65 – 69 ani
60 – 64 ani
55 – 59 ani
50 – 54 ani
40 – 44 ani
Feminin
35 – 39 ani
30 – 34 ani
25 – 29 ani
20 – 24 ani
15 – 19 ani
10 – 14 ani
5 – 9 ani
0 – 4 ani
-1200000 -1000000 -800000 -600000 -400000 -200000 0 200000 400000 600000 800000 1000000 1200000
Fig. nr. 3. Piramida vârstelor, România, în anii: 1956, 1990.

Piramida vârstelor, România, la recensământul din 2002
Piramida vârstelor, România, la recensământul
din 2011
Piramida vârstelor, România, previziune pentru
anul 2025
Piramida vârstelor, România, previziune pentru anul
2050
Piramida varstelor, Finlanda, 1917, 2006
Comparație piramida vârstelor Franța – media UE
 Piramida vârstelor, Marea  Piramida vârstelor, Marea
Britanie, 2000 Britanie, 2010
Populația 0-14 ani, România comparativ cu media UE
Populația 65 ani+, România comparativ cu media UE
Ponderea fumatorilor de peste 15 ani, in Romania
comparativ cu media UE
Consumul de alcool, l/per capita, pop. peste 15 ani
Dinamica populaţiei
Mişcarea mecanică
-Mişcarea naturală
Prin mişcarea naturală sau reproducerea populaţiei

se înţelege fenomenul de reînnoire permanentă a unei
populaţii, datorită intrării unei generaţii noi în fiecare
an în populaţie şi a ieşirii în medie a unei generaţii
prin deces.
Mişcarea naturală a populaţiei prezintă aşadar două

componente: una pozitivă (natalitatea) şi alta
negativă (mortalitatea).
• Născutul viu – produsul de concepţie expulzat sau extras complet din corpul mamei
indiferent de durata gestaţiei, care după această separare respiră sau manifestă şi alte
semne de viaţă (bătăi ale inimii, pulsaţii ale cordonului ombilical sau contracţia voluntară a
unui muşchi) indiferent dacă cordonul ombilical a fost secţionat sau nu, iar placenta a fost
eliminată sau nu.
• Născutul mort – produsul de concepţie care provine dintr-o sarcină cu durată mai mare de
28 de săptămâni şi care, după extragerea completă din corpul matern, nu manifestă nici un
semn de viaţă. Determinarea duratei sarcinii este adesea dificilă. Se foloseşte drept criteriu
o informaţie indirectă, cum este greutatea fătului peste 1000 de grame sau o lungime de
peste 35 cm.
• Avortonul – produsul de concepţie care provine dintr-o sarcină cu durată mai mică de 28
de săptămâni şi care, după extragerea completă din corpul matern, nu manifestă nici un
semn de viaţă. Se poate utiliza drept criteriu (din acelaşi motiv ca mai sus) o greutate mai
mică de 1000 de grame sau o lungime mai mică de 35 cm.
Rangul naşterii – exprimă a câta naştere a mamei (soldată cu născut viu sau mort) este
cea în cauză.
Rangul născutului – exprimă al câtelea născut viu sau mort este născutul considerat în
suita celor pe care i-a născut mama.
Intervalul protogenezic – este durata medie dintre căsătorie şi naşterea primului copil.
Intervalele intergenezice – sunt duratele medii care separă naşterile de rang succesiv
(durata medie între prima şi a doua naştere, a doua şi a treia, ş.a.m.d.).
Contingentul fertil – cuprinde populaţia masculină în vârstă de 18-54 ani şi populaţia
feminină în vârstă de 15-49 ani. În practică datorită influenţei nesemnificative a efectivului şi
structurii contingentului fertil masculin asupra fenomenului demografic al născuţilor vii,
analiza reproducerii populaţiei se concentrează exclusiv asupra contingentului fertil feminin.
NATALITATEA
În sens restrâns, prin reproducerea populaţiei se înţelege componenta
pozitivă a mişcării naturale (sporirea numerică a efectivelor ca urmare a
naşterii de născuţi vii).
Natalitatea reprezintă fenomenul demografic al născuţilor vii înregistraţi
într-o populaţie definită, într-o perioadă de timp dată.
nr.nascuti vii
RBN  x1000
nr. locuitori
În anul 2017 – 8,6 ‰
Pe medii sociale natalitatea a fost mai ridicată în mediul rural faţă de

urban
În profil teritorial - în anul 2016 județul cu valoarea cea mai scazută a

ratei de natalitate a fost Vâlcea 6,6 ‰ iar cu cea mai ridicată valoare -
Ilfov (12‰)
Ponderea născuţilor vii după grupa de vârstă
a mamei în România în anii 2014-2015
Ponderea născuţilor vii cu mame sub 20
ani, în România şi UE
Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Ponderea născuţilor vii cu mame peste
35 ani, în România şi UE

Ponderea născuţilor vii cu greutate peste
2500 g, în România şi UE

Nascuti vii cu sindrom Down in
Romania comparativ cu media UE

Mortinatalitatea
Este fenomenul demografic al intensităţii născuţilor morţi într-
o populaţie de născuţi vii.
În statistica din ţara noastră, Centrul de Calcul şi Statisitcă

Sanitară al Ministerului Sănătăţii foloseşte pentru rata de
mortinatalitate (RMn) numărul născuţilor morţi la 1000 născuţi
(vii şi morţi) într-un interval de timp, de obicei un an.
În anul 2016 – 3,8‰
* valoarea minimă – Dolj – 0,4 ‰
* valoarea maximă – Satu-Mare – 10,7 ‰
Certificatul medical constatator de naştere
Mortinatalitatea în România, 1997-2016
Pt. anul 2016

Mortinatalitatea în România vs UE, 1997-2014
FERTILITATEA
Rata generală a fertilităţii (RGF) - frecvenţa născuţilor vii la 1000 de
femei de vârstă fertilă 15-49 ani :
nr.nascuti vii
RGF  x1000
populatia feminina (15 - 49 ani)
Dezavantajul acestui indicator constă în faptul că valoarea

indicatorului este influenţată de structura pe grupe de vârstă a
populaţiei feminine.
Rata specifică pe vârstă (grupe de vârstă) a fertilităţii (RSFx) - raportul
dintre numărul de născuţi vii aduşi pe lume de femeile de o anumită
vârstă (grupă de vârstă) şi numărul femeilor de vârsta (grupă de
vârstă) respectivă :
nr.nascuti vii de femei de varsta (grupa de varsta)x
RSFx  x1000
populatia feminina de varsta (grupa de varsta)x
Factorii care influenţează fertilitatea
 Factori demografici:
- distribuţia pe sexe a populaţiei;
- structura populaţiei, în special a populaţiei feminine pe grupe de vârstă;
- nupţialitatea şi divorţialitatea (instabilitatea familiei prin divorţ)
 Factori medico-biologici:
- sterilitatea feminină (primară şi secundară);
- sterilitatea masculină;
- patologia genitală;
- igiena sexuală.
 Factori sociali:
- prelungirea şcolarizării;
- implicarea femeilor în activităţi socio-economice;
- apartenenţa la o anumită categorie socială şi mobilitatea între
aceste categorii.
 Migraţia populaţiei ca fenomen de masă determinat de factori politici,

economici, sociali şi culturali (schimbarea comportamentului demografic
al populaţiei de la sate care a împrumutat destul de rapid comportamentul
populaţiei de la oraş caracterizat printr-un nivel scăzut de reproducere).
Factori legislativi:
- prevederile Codului Muncii şi Codului Familiei;
- sistemul de alocaţii pentru copii;
- programul de protecţie materno-infantilă;
- politica de planificare familială inclusiv legialaţia privind avorturile.
Factori subiectivi:
- atitudinea conştientă a cuplului faţă de reproducerea sa;
- atitudinea faţă de copii;
- numărul de copii doriţi;
- numărul de copii realizaţi;
- cunoaşterea şi folosirea mijloacelor şi metodelor contraceptive;
- motivaţiile subiective ale comportamentului demografic.
Factori locali-tradiţionali:
- specificul dezvoltării istorice a zonei;
- nivelul cultural;
- obiceiuri locale;
- religie.
Factorii principali ai scăderii fertilității
• implicarea femeii în viaţa economică

activă
• creșterea duratei și nivelului educațional
• scăderea influențelor normelor culturale
• costurile întreținerii copilului
• apariția mijloacelor contraceptive
moderne
• factori economici: degradarea nivelului
de trai, șomajul, stresul
Politici/măsuri
pro și anti- nataliste: exemple
MORTALITATEA
Indicatori utilizați în măsurarea
mortalității
1. Rata brută de mortalitate (RBM) măsoară
frecvența deceselor la 1000 de locuitori
nr.decese
RBM  x1000
nr.populatie
2. Ratele specifice de mortalitate (RSpM)
- pe sexe:
- - pe grupe de vârstă:
- - pe medii de rezidenţă:
-- - pe cauze medicale de deces:

 3. Letalitatea sau mortalitatea
proporţională (Mprop)
 4. Fatalitatea
 Rata de fatalitate generală (RFG)
 Rata de fatalitate specifică (RFSp)


 5. Rata standardizată a mortalităţii

Rata de mortalitate standardizata in

Rata de mortalitate standardizata prin
boli cerebrovasculare in Romania

boli cardiovasculare in Romania

boli digestive in Romania comparativ cu
media UE

boli ale aparatului respirator in Romania

neoplasme in Romania comparativ cu
media UE

cancer de col uterin in Romania

cancer mamar in Romania comparativ cu
media UE

CBP in Romania comparativ cu media UE

TB in Romania comparativ cu media UE

DZ in Romania comparativ cu media UE

 MORTALITATEA INFANTILĂ :
este definită ca fiind fenomenul demografic al deceselor 0-1
an înregistrate într-o populaţie de născuţii vii, într-o
perioadă dată de timp şi într-un teritoriu.
 Importanţa studiului mortalităţii infantile:

Rata mortalităţii infantile reprezintă o rată specifică de
măsurare şi descriere a stării de sănătate a copiilor şi în
acelaşi timp este ca un indicator sintetic al stării de
sănătate a unei populaţii, pentru că în determinarea
fenomenului sunt implicaţi o multitudine de factori, dintre
care cei mai importanţi sunt factorii medicali şi factorii
socio-economici, reflectând astfel acţiunea lor concomitentă
asupra sănătăţii copilului 0-1 an.
Măsurarea mortalităţii infantile :
1.Rata generală a mortalităţii
infantile
– măsoară intensitatea deceselor 0-1
an în populaţia de născuţi vii
d(0 1)
RM( 0 1)   1000
nv
Principalii indicatori utilizaţi în măsurarea mortalităţii infantile
2. Rate specifice de mortalitate infantilă RSpMI
- în funcţie de gen: nr.decese(0 - 1) M, F

RSpMIM, F  x1000
nr.nascuti vii M, F
- în funcţie de grupa de vârstă: nr.decese(0 - 6)
RM(0 - 6)  x1000
● rata de mortalitate neonatală precoce RM(0-6) nr.nascuti vii
nr.decese(7 - 27)
● rata de mortalitate neonatală tardivă RM(7-27) RM(7 - 27) 
nr.nascuti vii
x1000
● rata de mortalitate neonatală RM(0-27) RM(0 - 27) 

nr.decese(0 - 27)
x1000
nr.nascuti vii
● rata de mortalitate postneonatală RM(28-364) nr.decese(28 - 364)

RM(28 - 364)  x1000
nr.nascuti vii
- în funcţie de mediul social (de rezidenţă) nr.decese( 0 - 1)U,R
RM(0 - 1)U,R  x1000
nr.nascuti vii U,R
- în funcţie de cauza de deces
nr.decese (0 - 1) cauza
RMI (cauza)  x1000
nr.nascuti vii
3. Rata de mortalitate infantilă proporţională (RMIprop)
decese (0  1)M, F
- în funcţie de gen: RMIprop M, F  x100
total decese0  1
decese (0  6)
- în funcţie de grupa de vârstă: RMIprop ( 0  6) 
total decese0  1
x100
- în funcţie de mediul de rezidenţă:

decese (0  1) U,R
RMIprop ( 0  1) U , R  x100
total decese 0  1
decese (0  1) cv
- în funcţie de cauza de deces: RMIpropcv 
total decese 0  1
x100
nascuti morti
4. Rata de mortinatalitate (RMn) RMn  x1000
nr.nascuti vii  nr.nascuti morti
5. Rata de mortalitate perinatală (RMp)

nascuti morti  decese (0 - 6)
RMp  x1000
nr.nascuti vii  nr.nascuti morti
Rata de mortalitate infantila in Romania,
1997-2016
Rata de mortalitate infantila in Romania

Rata de mortalitate neonatală precoce in
Romania, 1997-2016
Rata de mortalitate neonatală precoce in România, în
profil teritorial, 1997-2016
Rata de mortalitate neonatala precoce
in Romania comparativ cu media UE

Rata de mortalitate neonatala tardiva in

Rata de mortalitate neonatala in

Rata de mortalitate postneonatala in

Rata de mortalitate perinatala in Romania,
1997-2016
Rata de mortalitate perinatala in

Structura deceselor 0-1 an pe principalele
cauze de deces în România, 1997-2016
Mortalitatea infantilă în profil teritorial
Mortalitatea infantila in Romania in anul 2017 -
7.1‰
In mediul urban se mentine la aceeasi valoare
ca in 2016 (5,6‰), iar in mediul rural a crescut la
8,9‰ in 2017, de la 8,5‰.
Pe cauze medicale:
- 35,66% din decesele 0-1 an – produse de
afectiuni perinatale;
- 25,15% - boli ap.respirator;
- 21,62% - malformatii congenitale;
- 3,24% - accidente
Factorii de risc ai mortalităţii infantile
I. Biosistemul mamă-copil
Factori endogeni
● care ţin de mamă:
- vârsta sub 19 sau peste 35 ani;
- paritatea;
- avorturi în antecedente;
- patologie generală şi obstetricală;
- accidente în timpul naşterii;
- intervenţii obstetricale.
● care ţin de copil:
- greutate mică la naştere;
- genul;
- rangul nou-născutului;
- vârsta;
- handicapuri biologice (malnutriţie, rahitism,
anemie, malformaţii, infecţii în interferentă cu factorii exogeni).
Factori exogeni
● care ţin de mamă şi copil:
- intoxicaţii;
- accidente;
- factori de mediu (inclusiv asistenţa medicală)
II. Factori care ţin de familie
- starea civilă a mamei (mama celibatară);
- familie dezorganizată;
- nivel scăzut de instrucţie;
- venitul familiei;
- condiţii de locuit nesatisfăcătoare;
- familii cu domiciliu nestabil;
- alcoolismul;
- tinerele familii în primii ani de la constituirea lor.
III. Factori demografici

- variaţii în evoluţia natalităţii şi fecundităţii;
- planificarea familială.
IV. Factori economico-sociali şi de mediu

- venitul mediu economic al familiei;
- alimentaţia sugarului;
- mediul din care provine mama.
MORTALITATEA MATERNĂ
Este, decesul unei femei în cursul sarcinii sau într-o perioadă de
42 zile de la terminarea sa, oricare ar fi durata sau localizarea
sarcinii, prin orice cauză determinată sau agravată de sarcină sau
de îngrijirile pe care le-a solicitat, dar nici accidentală, nici
întâmplătoare.
1. Decese prin cauze obstetricale directe: sunt decesele care rezultă

din complicaţiile obstetricale (sarcină, naştere, lehuzie)
intervenţii, tratament incorect sau printr-o înlănţuire de
evenimente ce rezultă din unul din factorii de mai sus.
Având în vedere cauzele determinante cu totul diferite, decesele prin
cauze obstetricale directe se împart în:
- decese materne prin avort;
- decese materne prin risc obstetrical, care se referă în principal la
trei subgrupe: complicaţiile sarcinii, complicaţiile în cursul
travaliului şi complicaţiile lehuziei.
2. Decese prin cauze obstetricale indirecte: sunt decesele care

reprezintă consecinţa unor boli preexistente sau unor afecţiuni
apărute în cursul sarcinii, fără ca ele să fie datorate cauzelor
obstetricale directe, dar care au fost agravate prin efectele
fiziologice ale sarcinii.
MORTALITATEA MATERNĂ
Măsurarea mortalităţii materne
decese prin complicatii ale sarcinii, nasterii si lehuziei

RMs, n, l  x1000
nr.nascuti vii
ds, n, l " x"

RMs, n, l  x1000
nr.nascuti vii " x"
In anul 2017, mortalitatea materna a crescut la
12,52 la 100.000 nascuti vii (24 cazuri), fata de
8,36 (17 cazuri) la 100.000 nascuti vii in anul
2016.
Pe cauze:
- decese prin avort – 2 cazuri
- decese prin risc obstetrical direct – 9 cazuri
- decese prin risc obstetrical indirect – 13
cazuri.
Pe grupe de varsta:
- 20-24 ani: 6 decese;
- 30-34 ani: 8 decese:
- 35-39 ani: 8 decese;
- 40-44 ani: 2 decese
Rata de mortalitate materna estimată la
1000 născuţi vii in Romania comparativ
cu media UE (estimări WHO/UNICEFF)

Tipuri de morbiditate:
 Morbiditatea reală – ce include teoretic toate cazurile de îmbolnăvire
existente într-o colectivitate.
 Morbiditatea diagnosticabilă – se referă la cazurile existente în
comunitate care ar putea fi diagnosticate teoretic, dar care nu pot fi în
totalitate diagnosticate pentru că tehnicile cunoscute nu permit
stabilirea diagnosticului.
 Morbiditatea diagnosticată – cuprinde cazurile care pot fi diagnosticate
prin tehnicile existente în perioada de referinţă.
 Morbiditatea resimţită – interesează toate cele trei sfere şi se referă la
îmbolnăvirile percepute de populaţie.
Morbiditatea resimţită
Morbiditatea reală
Morbiditatea diagnosticabilă
Morbiditatea diagnosticată
 Comorbiditatea reprezintă orice combinare a două sau mai multe boli,

deficienţe la acelaşi individ.
Categorii de boli care influenţează starea
de sănătate
• boli care influenţează numărul anilor de viaţă pierduţi şi

care sunt responsabile de decesele premature şi care au
efect asupra speranţei de viaţă;
• boli care au rata de prevalenţă mare şi au o contribuţie

importantă în producerea incapacităţii pe termen lung;
• boli care au o rată de incidenţă mare şi care au o

contribuţie importantă în producerea incapacităţii pe
termen scurt.
Studiul statistic al morbidităţii
1.Stabilirea unităţii de observare care defineşte modalitatea de studiu
a morbidităţii (aspectul morbidităţii, metoda de abordare):
Unitatea de abordare Metoda de abordare
(evenimentul): (aspectul morbidităţii, fenomenul)
cazul nou de îmbolnăvire incidenţa;

cazul nou şi vechi de îmbolnăvire prevalenţa;
cazul de îmbolnăvire care
determină întreruperea temporară
a capacităţii de muncă morbiditatea cu incapacitate
temporară de muncă (I.T.M.)
cazul de îmbolnăvire care deter-
mină întreruperea definitivă a
capacităţii de muncă morbiditatea cu invaliditate;
cazul de îmbolnăvire care deter-
mină spitalizarea morbiditatea spitalizată;
cazul de îmbolnăvire care a
determinat decesul mortalitatea specifică pe cauze.
Studiul statistic al morbidităţii
2. Stabilirea documentelor purtătoare de informaţii
(documente de evidenţă primară, de raportare etc.).
3. Culegerea (înregistrarea ) informaţiilor în aceste

formulare.
4. Codificarea.
5. Prelucrarea datelor înregistrate şi analiza lor.
6. Raportarea către organismele superioare.

Studiul incidenţei
• Rata brută de incidenţă (RBI):

Nr. cazuri noi de îmbo ln ăvire
RBI  1000
Nr. mediu locuitori
• Rate specifice de incidenţă (boli, grupe de boli, mediu de

referinţă, gen, vârstă, clase sociale):
Nr. cazuri noi de o anumită boală (grupă de boli )
RSpI boală   100000
Nr. mediu de locuitori
Nr. cazuri noi de îmbo ln ăvire în U, R
RSpI U,R   1000
Nr. mediu locuitori în U, R
Studiul incidenţei
• Rate standardizate (modalitatea de eliminare a influenţei

pe care o exercită structura diferită pe grupe de vârstă a
populaţiei asupra incidenţei);
• Rate de structură a incidenţei (RI %):
Nr. cazuri noi det er min ate de o boală (grupă de boli)

RI % boală (grupă de boli )  100
Nr. total cazuri noi det er min ate de toate bolile
• Determinarea trendului pentru ratele de incidenţă

(prevalenţă).
Factori care influenţează nivelul incidenţei:
 modificarea stilului de viaţă;
 modificarea virulenţei factorilor incriminaţi în
producerea bolii;
 apariţia unor noi factori incriminaţi;
 eficacitatea programelor naţionale şi a celor de
intervenţie;
 evoluţia temporală a bolii;
 metode noi de diagnostic;
 modificări în structura pe grupe de vârstă a populaţiei;
 modificări în clasificarea bolilor;
 migraţia.
Incidenţa prin tuberculoză în România, globală şi la copii
0-14 ani, 2006-2015
CN/100.000
Copii 0-14 ani

Incidența TB în România comparativ cu media UE
(cazuri/100.000)

Incidenţa prin DZ la copii 0-14 ani (cazuri
noi/100.000), în România, în perioada 2006-2015
Incidența hepatitei A în România comparativ cu
media UE (cazuri/100.000)

Incidența hepatitei B în România comparativ cu

Incidența hepatitei C în România (cazuri/100.000)
Incidența neoplasmelor în România
(cazuri/100.000), 2006-2015
Incidența neoplasmelor în România comparativ cu

Incidența cancerului de col uterin în România
(cazuri/100.000)

Incidența cancerului mamar în România
(cazuri/100.000)

Incidența CBP în România comparativ cu media UE
(cazuri/100.000)

Incidența HIV în România comparativ cu media UE
(cazuri/100.000)

Incidența SIDA în România comparativ cu media UE

Incidenţa bolnavilor cu tulburări mentale şi de
comportament în România, în anii 2006-2015
• Prevalenţa de moment (RPmoment):
Nr. cazuri de îmbo ln ăviri existente la momentul definit
RPmoment   100
Nr. persoane exa min ate
• Prevalenţa de perioadă (RPperioadă): 

Nr. cazuri de îmbo ln ăvire existente în perioada definit a
RPperioada 
( anuala de obicei)  100
Nr. persoane la 31 decembrie (sau P)
• Indicele de evidenţă se calculează la sfârşitul anului pentru

fiecare boală.

Nr. cazuri de imbo ln avire aflate în evidenţa la sfârsitul anului

Rata de evidenţa   100
Nr. locuitori la sfarsitul anului
Factorii care duc la creşterea prevalenţei
observate a bolii
 durata lungă a bolii;
 îmbătrânirea populaţiei;
 apariţia de noi cazuri de boală (prin creşterea
incidenţei);
 imigrarea bolnavilor;
 emigrarea persoanelor sănătoase;
 creşterea duratei medii a vieţii;
 îmbunătăţirea posibilităţilor de diagnostic (în timp);
 îmbunătăţirea posibilităţilor de tratament (a acelor
procedee terapeutice care împiedică decesul, dar
nu vindecă boala);
Factorii care duc la scăderea prevalenţei bolii
• scurtarea duratei bolii (prin tratament eficace);

• reducerea incidenţei (consecinţa evitării apariţiei
bolii);
• rata înaltă a fatalităţii asociate bolii;
• imigrarea de persoane sănătoase;
• emigrarea cazurilor;
• creşterea ratei de vindecare.
Prevalenţa prin diabet, România, 2006-2015
Prevalența neoplasmelor în România, 2006-2015
Prevalența neoplasmelor în România
comparativ cu media UE (%)

Prevalența diabetului zaharat în România
comparativ cu media UE (%)

Prevalența bolilor psihice în România (%)

Morbiditatea cu incapacitate temporară
de muncă (I.T.M.)
Reprezintă un aspect particular al morbidităţii şi se defineşte ca fiind fenomenul
de masă al îmbolnăvirilor care determină pierderea temporară a capacităţii de
muncă la personalul angajat.
Rata de incidenţă a îmbolnăvirilor cu I.T.M. (RIITM): RI ITM 

Nr. cazuri noi de boală cu ITM
100
Nr. mediu salariaţi
Nr. concedii medicale iniţiale

1. Indicele de frecventă   100
Nr. mediu al personalului angajat cu drept de asigurare socială
a concediilo r medicale
Nr. zile concediu medical

2. Indicele de gravitate   100
Nr. mediu al personalului angajat cu drept de asigurare socială
Nr. zile concediu medical
3. Indicele de durată medie a concediilo r medicale 
Nr. concedii medicale iniţiale
Morbiditatea cu invaliditate
(incapacitate definitivă de muncă)
Este fenomenul de masă al îmbolnăvirilor care
întrerupe definitiv, total sau parţial, capacitatea de
muncă a salariaţilor.
Invaliditatea se poate constata de la început sau după

o perioadă în care angajatul a avut ITM (şi-a pierdut
capacitatea de muncă pe o perioadă mai mare de 180
de zile în ultimele 12 luni calendaristice datorită
accidentului sau bolii).
Rata de invaliditate (Rinv.):

Nr. cazuri noi de invaliditate
R inv.   100
Nr. de salariati
Morbiditatea cu invaliditate, UE (cazuri/100.000)

Morbiditatea spitalizată
Reprezintă o altă sursă pentru măsurare bolilor într-o
populaţie şi este definită ca fiind fenomenul de masă al
îmbolnăvirilor care determină spitalizare într-o perioadă de
timp.
Măsurarea se realizează frecvent prin indicatori de structură:
• Rata de morbiditate spitalizată (RMb.spt.):

Nr. cazuri diagnostic ate (diag. la externare ) pe o grupă de boală
RMb.spt.   100
Nr. persoane int ernate
• Rate specifice de morbiditate spitalizată pe grupe de

vârstă, pe gen şi pe mediu (RSpMb.spt.v, g, m):
Nr. cazuri diagnostic ate ( diag. la externare ) pe o grupă de boală ( v, g, m )

RSpMb.spt.v,g ,m 
Nr. persoane int ernate vârst ă , gen, mediu
Morbiditatea spitalizată
• Rate pentru structura internărilor (RMb.spt.ap. resp.):

Nr. cazuri diagnostic ate (diag. la externare ) prin afecţ. ap. resp.
RMb.spt.ap. resp.   100
Nr. total cazuri diagnostic ate (diag. la externare )
• Rata de frecvenţă a spitalizării (RFS):

Nr. bo ln avi (aflaţi  int raţi)
RFS   100 sau 1000
Nr. mediu locuitori
• Durata medie de spitalizare

Nr. zile spitalizar e (contabile )
Durata medie de spitalizar e 
Nr. bo ln avi (aflaţi  int raţi)
Morbiditatea spitalizată este influenţată de o
serie de factori:
• Factori sociali:
- accesibilitatea populaţiei la unităţile spitaliceşti;
- adresabilitatea populaţiei în sensul ei dublu: de
încredere în calitatea asistenţei medicale din
spitale sau alte unităţi cu paturi şi respectiv de
nivelul educativ sanitar al populaţiei care ştie/nu ştie
să se adreseze la medic;
• Regimul de asigurare a asistenţei medicale din spitale
(parţial sau total de stat, asigurări sociale, spital
particular, filantropic etc.)
• Numărul de paturi;
• Tipul de spital;
• Politici de sănătate.
Bolnavi externați cu afecțiuni ale aparatului circulator în
România comparativ cu media UE (cazuri/100.000)

Bolnavi externați cu afecțiuni ale aparatului digestiv în

Bolnavi externați cu afecțiuni ale aparatului respirator în

Bolnavi externați cu neoplasme în România

SDR, suicide and self-inflicted injury, all ages,
per 100 000

PROFILAXIA
Screening 1
Tipuri de profilaxie
• Primordială
• Primară
• Secundară
• Terțiară
Screening 2
Profilaxia primordială
• scop: de preîntâmpinare a apariției și consolidării în
populație a unor componente sociale, economice și culturale
ale modului de viață despre care se știe că pot antrena
creșterea riscului de îmbolnăvire
• În țările subdezvoltate: domină problema bolilor infecțioase
și malnutriția; profilaxia: ameliorarea condițiilor de viață, mai
ales în mediul rural (apă, igienă, locuință, transport)
• În țările dezvoltate: bolile netransmisibile – probleme
prioritare de sănătate; profilaxia: adoptarea de politici
sanitare naționale , programe adecvate antifumat, program de
alimentație sănătoasă, prevenirea HTA, promovarea
activității fizice regulate
Screening 3
Profilaxia primară
• Urmărește prevenirea apariției bolii, deci reducerea

incidenței bolii prin controlul factorilor cauzali și de risc
• Ex.: activitate fizică adecvată, imunizări, mediu

înconjurător sănătos
Screening 4
Profilaxia secundară
• Cuprinde măsurile care pot fi aplicate populației și indivizilor

pentru depistarea precoce și intervenția eficientă necesare
corectării abaterilor de la starea de sănătate constatate
• Se realizează în perioada dintre debut și momentul obișnuit
al diagnosticului (între debutul real și cel aparent al bolii)
• Presupune depistarea precoce a bolii, în stadiul
asimptomatic, în care aplicarea tratamentului curativ precoce
poate opri progresiunea bolii
• Cerințe principale pt. un program util de profilaxie secundară:
 să existe o metodă sigură și precisă de depistare precoce a
bolii
 să existe metode accesibile de intervenție profilactică
eficientă prin tratament curativ
Screening 5
Profilaxia terțiară
• Se referă la activități clinice necesare pentru a

preveni evolutivitatea sau a reduce complicațiile după
ce boala este deja manifestă
• Cuprinde măsurile menite să reducă leziunile și
infirmitățile, să reducă la minim suferința produsă de
boală și să contribuie la adaptarea bolnavului la
situația de incurabil.
Screening 6
SCREENING-UL
Screening 7
SCREENING: DEFINITIE
• Screening-ul este o examinare de masă

care constă în aplicarea unui ansamblu
de procedee şi tehnici de investigaţie
asupra unui grup populaţional în scopul
identificării de prezumţie a unei boli,
anomalii sau factori de risc.
Screening 8
IPOTEZELE care stau la baza practicarii
examenului de screening:
• Intr-o populatie exista boli si bolnavi necunoscuti
• Identificarea bolii in perioada ei de latenta face ca

eficacitatea si eficienta interventiilor sa fie mai mare.
•Tratamentele efectuate in stadiile precoce ale bolii

sunt mai ieftine si mai eficace (boala nu se
agraveaza, se previn decesele premature).
Screening 9
SCREENING: SCOPURI
 Menţinerea sănătăţii şi prevenirea apariţiei bolii în
ipoteza în care scopul screeningului este depistarea
factorilor de risc. Prin acest scop screeningul poate fi
încadrat în măsurile de profilaxie primară.
 Depistarea precoce a bolilor. (se încadrează în
măsurile de profilaxie secundară).
 Determinarea prevalenţei unei boli sau factori de
risc. Prin acest scop screeningul este un instrument
pentru planificarea şi programarea sanitară.
 Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi.
 Evaluarea unor programe de sănătate publică
aplicate în populație.
 Determinarea prezenţei unei asociaţii.
 Prevenirea și controlul unor boli contagioase (examen
radiologic pentru tuberculoză, examen serologic pentru
boli venerice, triajul serologic al donatorilor de sânge)Screening 10
MODALITATI DE REALIZARE A UNUI
SCREENING
• Anchetele prin interviu sau chestionar
completat de catre persoana investigata. Indicate,
in special, pentru screeningul care vizeaza
comportamentele si anchetele facute in
gospodarii.
• Anchetele medicale : efectuarea unui examen

clinic, paraclinic sau combinat (interviu, examen
clinic si paraclinic)
Screening 11
MODELUL GENERAL AL UNUI EXAMEN DE
SCREENING
Screening 12
PRINCIPALELE TIPURI DE EXAMENE
SCREENING (TRIAJ)
• Triajul simplu sau de masa – aplicarea unui

singur test pentru depistarea unei singure stari
patologice
• Triajul multiplu - folosirea mai multor teste de

screening cu aceeasi ocazie si in acelasi
scop
• Triaj multifazic - folosirea mai multor teste de

screening in mai multe etape pentru acelasi
scop (ELISA si Western Blot pentru infectia
cu HIV)
Screening 13
PRINCIPALELE TIPURI DE EXAMENE
SCREENING (TRIAJ)
• Triaje selective sau tintite – aplicate unor
grupuri cu expuneri specifice (patologia
profesionala: plumb, azbest)
• Triaj ocazional sau oportunist –forma de triaj

curent limitat la pacientii ce solicita consult
medical pentru diferite alte motive
• Triaj repetat si continuu – aplicat in

programele de supraveghere a sanatatii unei
populatii
Screening 14
CRITERIILE de alegere a bolilor care să
facă obiectul unui screening
 boala să constituie o problemă de sănătate (prevalenţă mare,
gravitate mare prin consecinţele sale medicale şi sociale: evoluţie
fatală, absenteism, invaliditate);
 boala să fie decelabilă în etapa de latenţă sau în formele sale
de debut asimptomatic;
 exista un test de screening eficace, capabil sa deceleze boala
in faza asimptomatica si acceptabil pentru populatia testata;
 istoria naturală a bolii să fie cunoscută, in special evolutia de
la faza de latenta la faza simptomatica;
 exista mijloace potrivite si disponibile de diagnostic si
tratament pentru bolnavii decelati prin screening;
 tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
 strategia de tratament şi supraveghere să fie agreată de
administraţia sanitară;
 costul acţiunii să nu disproportionat in raport cu costul
global al ingrijirilor medicale impuse de boala depistata tardiv;
 este necesara asigurarea continuitatii actiunilor de decelare a
Screening 15
cazurilor prin testul screening
CALITĂŢILE PROBELOR DE SCREENING
 să nu facă rău (să nu provoace accidente);
 să poată fi aplicate rapid;
 să aibă cost redus;
 să fie simple;
 să fie acceptate de către populaţie, astfel încât numărul non-
răspunsurilor să fie minim;
 să aibă o validitate corespunzătoare;
 să aibă o valoare predictivă bună;
 să aibă o reproductibilitate (fiabilitate) care să ofere o consistenţă
(stabilitate) bună;
 să aibă randament bun (medical şi economic):
 pentru bunul mers al unui screening este necesară selecţionarea
şi instruirea personalului medical superior, a personalului sanitar
mediu şi a personalului nemedical (biologici, chimişti, psihologi,
statisticieni, informaticieni) care participă la efectuarea studiului.
Screening 16
Validitatea
BOALA
Total
+ -
Rezultatul + RP FP P
probei de
screening - FN RN N
Total B NB n
Reprezintă capacitatea unei probe de a identifica corect ceea ce este
pusă să identifice (frecvenţa cu care rezultatele probei sunt cofirmate prin
procedee diagnostice mai riguroase). Se exprimă şi se măsoară prin
sensibilitate şi specificitate.
Sensibilitatea este capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei
care au boala. Exprimă proporţia rezultatelor real pozitive în masa bolnavilor.
Este o probabilitate condiţionată: exprimă probabilitatea de a fi pozitiv cu
condiţia de a fi bolnav. RP
Sensibilit atea  x100
B
Specificitatea este capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei
care nu au boala. Exprimă proporţia rezultatelor real negative în masa
nonbolnavilor. Este o probabilitate condiţionată: exprimă probabilitatea de a fi
negativ cu condiţia de a nu fi bolnav.
RN
Specificit atea  x100
NB
Program de screening pentru cancerul mamar -
screeningul a constat in mamografie. Rezultatele au
fost:
Cancer mamar
Neconfirmat Total
Confirmat
Pozitiv 132 983 1115

Rezultatele
Negativ 45 63650 63695
testului
de screening Total 177 64633 64810
Sensibilitatea= 132/177 = 74.6%

Specificitatea = 63650/64633 = 98.5%
Interpretare: Testul de screening a fost foarte bun pentru
detectarea femeilor sanatoase (specificitatea) dar nu a
depistat 25% din femeile care aveau cancer (sensibilitatea)
Screening 18
- o probă cu sensibilitate mare va determina o proporţie
a fals-negativilor mică, deci se vor pierde puţini bolnavi
care nu vor fi identificaţi de probă;
- - o probă cu specificitate mare va determina o
proporţie a fals-pozitivilor mică, deci va fi pus în evidenţă
un număr mic de persoane nonbolnave ca fiind bolnavi.
- Validitatea unei probe de screening depinde de
pragul de separare ales pentru probă, schimbarea
pragului determinând modificarea sensibilităţii şi
specificităţii.
- Creşterea validităţii se poate face prin aplicarea mai

multor teste în serie sau în paralel (de exemplu pentru
depistarea diabetului zaharat - glicemia şi glicozuria).
Valoarea predictiva
Valoare predictiva (VPR) a probei de screening este importanta
pentru clinician, interesat sa utilizeze o proba care sa aiba sansa cea
mai inalta de a identifica corect boala.
Valoarea predictiva pozitiva (valoarea predictiva a unui rezultat

pozitiv) exprima proportia real-pozitivilor (RP) in masa persoanelor
cu test pozitiv (P).
RP
VPR(+) = — x 100
P
Este o probabilitate conditionata: Arata probabilitatea ca
persoana testata sa prezinte boala daca testul este pozitiv
Screening 20
Valoarea predictiva negativa (valoarea predictiva a unui
rezultat negativ) exprima proportia real-negativilor (RN)
in masa persoanelor cu test negativ (N).
RN
VPR(-) = ——— x 100
N
Este o probabilitate conditionata: exprima probabilitatea
ca persoana testata sa nu prezinte boala cautata daca
testul este negativ.
Valoarea predictiva a unei probe nu depinde de alegerea
pragului de separare. Ea depinde de prevalenta bolii in
populatie.
Daca prevalenta bolii in populatie este mare, creste VPR(+)
si scade VPR(-).
Daca prevalenta bolii in populatie este mica, scade VPR(+) si
creste VPR(-).
Pentru a creste valoarea predictiva pozitiva, testul de
screening se face la populatia supusa factorului de risc.Screening 21
Screening pentru cancerul mamar
Cancer mamar
Cancer Cancer Total
confirmat neconfirmat
Pozitiv 132 983 1115

Test Negativ 45 63650 63695
screening Total 177 64633 64810
VP+ = 132/1115 = 11.8%

VP- = 63650/63695 = 99.9%
• Valoarea predictiva va creste cand
cresc sensibilitatea, specificitatea si
prevalenta bolii.
• De exemplu, VP+ va creste daca se

efectueaza screeningul pentru cancer
mamar pe populatia la risc inalt (femei
cu istoric familial de cancer mamar)
Screening 23
Masurarea sensibilitatii, specificitatii si
valorilor predictive ale unui test se utilizeaza
si in activitatea curenta clinica, pentru
aprecierea calitatilor probelor de screening,
prin compararea lor cu probe foarte sigure
(de exemplu, compararea calitatii examenului
radiologic al stomacului pentru diagnosticul
cancerului gastric, cu gastroscopia).
Screening 24
Reproductibilitatea
Sau consistenţa unei probe este gradul de stabilitate al acesteia,
care poate fi dovedit când o măsurătoare se repetă în condiţii identice
(capacitatea probei de a da rezultate asemănătoare, atunci când este aplicată
în condiţii asemănătoare în aceeaşi populaţie, de către persoane diferite).
Acurateţea reprezintă gradul în care măsurătoarea sau estimarea

bazată pe o anumită măsurătoare, prezintă valoarea reală a caracteristicii
măsurate.
Pentru clinician este foarte importantă acurateţea probei, iar pentru
epidemiolog reproductibilitatea ei.
Reproductibilitatea înaltă a unei probe nu garantează şi o validitate
înaltă. În schimb, o validitate înaltă a unei probe oferă, de regulă, şi o
reproductibilitate înaltă.
Pentru ca o probă să fie cât mai reproductibilă este necesar ca:

- proba să fie standardizată (să se lucreze cu acelaşi aparat pentru toată
lumea);
- personalul care lucrează să fie instruit în vederea realizării probei;
- probei să i se asigure controlul.
Pentru măsurarea reproductibilităţii unei probe este necesar
ca datele obţinute de diferiţi observatori să fie prezentate într-un
tabel de contingenţă ―2x2‖.
Rezultatele I Rezultatele II observator
Total
observator + -
+ a b a+b
- c d c+d
Total a+c b+d n
1. Coeficientul simplu de reproductibilitate observată sau procentul de

concordanţă observată este raportul dintre suma rezultatelor
concordante şi numărul total al persoanelor examinate. ad
P0 
n
2. Coeficientul de corelaţie intraclasă sau
coeficientul de concordanţă kappa (K): P 0  Pc
Pc=proporția așteptată a concordanței K 
1  Pc
Coeficientul kappa poate lua valori între -1 şi 1.

k = -1 semnifică lipsa totală a unei reproductibilităţi (discordanţă
totală a rezultatelor);
k = 1 semnifică reproductibilitate maximă (toate rezultatele sunt
similare).
Randamentul
Randamentul medical al probei de screening
este raportul dintre numarul de cazuri depistate
si numarul de subiecti investigati. Acest raport
este de dorit sa fie cat mai mare posibil.
Randamentul economic poate fi apreciat prin

costul unui caz depistat. Se calculeaza prin
raportul dintre suma costurilor tuturor probelor
efectuate (costul probei inmultit cu numarul de
determinari) si numarul de cazuri depistate.
Screening 27
Erori care pot aparea in programele de
screening
1. erori legate de perioada prodromala, dintre
debutul real si cel aparent al bolii
Perioada de supravietuire poate sa para mai lunga in
mod eronat la cazurile detectate prin screening,
numai datorita faptul ca diagnosticul a fost stabilit
mai devreme in cursul evolutiei bolii.
Eroarea poate fi evitata studiind o populatie supusa
screening-ului si o populatie martor, comparand
indicii de mortalitate pe grupe de varsta si mai
putin indicele de supravietuire raportat la
momentul diagnosticului pentru cele doua
populatii.
Screening 28
Erori care pot aparea in programele de
screening
-2. erori datorate vitezei de evolutie a bolii
Pentru bolile cu evolutie lenta (ex. unele forme de
cancer), apare falsa concluzie ca screening-ul si
tratamentul realizate precoce ar fi mai eficiente
-3. erori generate de complianta (de acceptarea

si respectarea prescriptiei medicale)
Aceste doua tipuri de erori se pot evita pe baza
unor studii controlate randomizate.
Screening 29
Screening 30
Screening 31
Screening 32
PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE
PUBLICĂ FINANŢATE DE MS
Screening 33
PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE
PUBLICĂ FINANŢATE DE MS PENTRU ANII
2017-2018
Screening 34
PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
FINANŢATE DE MS PENTRU ANII 2017-2018
Screening 35
Screening 36
Screening 37
Screening 38
Screening 39
Screening 40
Screening 41
5 PROGRAME NAȚIONALE DE SCREENING,
CU FINANȚARE EUROPEANĂ
NERAMBURSABILĂ
• organizarea de programe de depistare precoce (screening),

diagnostic și tratament precoce al tuberculozei
• programul național de depistare a cancerului de col. Noutatea
programului de screening constă în introducerea testării HPV
în regim pilot pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 30 şi 64
ani.
• programul național de depistare al cancerului de sân:
• programele de depistare (screening), stadializare și acces la
tratament al pacienților cu boli hepatice cronice secundare
infecțiilor virale cu virusuri hepatitice B/D și C:
• programe şi servicii de sănătate de prevenție, depistare
precoce, diagnostic și tratament precoce prenatal
Screening 42
Concluzii
• In cadrul profilaxiei secundare, instituirea
programelor de screening poate aduce beneficii
substantiale prin depistarea precoce a bolilor, avand
drept consecinta reducerea mortalitatii si
morbiditatii.
• Criteriile de care depinde eficacitatea si utilitatea
screening-ului se refera la boala cercetata,
tratamentul acesteia, precum si caracteristicile
testului de screening.
• Testul de screening trebuie sa aiba cost scazut, sa
fie acceptabil si sa aiba o validitate crescuta
• Pentru a mari eficienta testarii se prefera
investigarea grupelor cu risc crescut. Screening 43
Sanatatea individuala
Sanatatea publica
UMF Craiova
2020 - 2021
SANATATEA INDIVIDUALA
• Echilibru dinamic intre: OM si UNIVERS
mediul intern / extern
factorii endogeni / exogeni
• Absenta bolii
• Sursa de refacere (resursa)
• Stil de viata sanatos
• Conditie fizica
• Energie, vitalitate
• Relatie sociala
• Stare de bine psihosociala
LA NIVEL INDIVIDUAL SANATATEA
ESTE DETERMINATA DE
EXPERIENTA ACUMULATA IN
TIMPUL VIETII
INTRA SI EXTRAUTERINE
Definitia Sanatatii
• OMS a definit sanatatea ca pe “o stare completa
de bine d.p.d.v. fizic, psihic si social si nu doar
absenta bolii sau a infirmitatii”.
• Sanatatea este o stare de bine in care toate
componentele sale se afla in echilibru.
• Pentru a ne mentine sanatosi trebuie sa avem
grija de toate cele 6 componente.
Definitia Sanatatii
• În ultimii ani , această definiție a fost extinsa
pentru a include "capacitatea de a duce o viață
productivă dpdv social și economic“.
• Unii susțin că nu poate fi definită ca o "stare" ci
trebuie să fie văzută ca un proces de adaptare
continuă la cerințele în schimbare ale viații și la
sensul variabil pe care il dam vieții.
• Este un concept dinamic care ajută oamenii sa
trăiască si sa munceasca bine și sa fie fericiti.
6
Definitia Sanatatii
• Se referă la o situație care poate exista la

unele persoane dar nu la toată lumea, tot
timpul, nefiind de obicei observată într-un
grup de ființe umane și în comunități.
• Unii consideră că este irelevantă pentru
cerintele zilnice actuale, deoarece nimeni nu
poate fi considerat drept sănătos , adică sa
fie perfect dpdv fizic, psihic si social.
• Dacă acceptăm definiția initiala OMS , toți
suntem bolnavi !!!
7
DEFINITIA OPERATIONALA
• Definiția OMS pentru sănătate nu este o definiție
"operațională ", adică nu se pretează la o
măsurare directă , studiile de epidemiologie a
sănătatii fiind îngreunate din cauza incapacității
noastre de a măsura direct sănătatea și
bunăstarea.
• In sens larg - sănătatea poate fi considerată ca "
o condiție sau calitate a organismului uman care
exprimă funcționarea adecvată a acestuia într-o
situatie dată .
• In sens restrâns - nu există nici o dovadă
evidentă a bolii sau că o persoană funcționează
normal. Mai multe organe ale corpului
funcționează adecvat în raport cu ele insele și în
raport cu celelalte, aflanduse intr-un echilibru
dinamic sau homeostazie. 8
NOUA ABORDARE A SANATATII
• Sănătatea este un drept fundamental al omului

• Sănătatea este esența vieții productive
• Sănătatea este intersectoriala
• Sănătatea este parte integrantă a dezvoltării
• Sănătatea este esențială pentru calitatea vieții
• Sănătatea implică persoane fizice, statul și
responsabilitatea internațională
• Sănătatea și mentinerea acesteia este o investiție sociala
majora
• Sănătatea este un scop social la nivel mondial.
9
DIMENSIUNILE SANATATII
• Sănătatea este multidimensională.

• OMS a explicat sănătatea în trei
perspective dimensionale: fizica, mentala
și sociala.
• Pe langa acestea mai exista si alte
dimensiuni: spirituala, emoționala,
profesionala, politica, filosofica, culturala,
socio-economica, de mediu, de învățământ,
nutriționala, curativa și preventiva.
10
DIMENSIUNEA FIZICA
• Dimensiune fizică consideră sanatatea din

perspectivă fiziologică .
• Ea conceptualizează sănătatea ca fiind biologica,
o stare în care fiecare organ si chiar o celulă
funcționează la capacitatea optimă și în perfectă
armonie cu restul corpului.
• Sănătatea fizică poate fi evaluată la nivel
comunitar prin măsurarea ratelor de morbiditate
și mortalitate.
DIMENSIUNEA MINTALA
• Abilitatea de a gândi clar și coerent . Acest

lucru se referă la o puternica socializare la
nivelul comunităților.
• Sănătatea mintală este o stare de echilibru
între individ și lumea înconjurătoare, o
stare de armonie între sine și alții,
coexistența dintre oameni si natura.
• Sănătatea mintală nu este doar absenta
unei boli psihice .
12
Caracteristicile unei persoane sanatoase mintal
• Nu are conflictele interne .

• Bine adaptata la mediul extern .
• Caută identitatea proprie.
• Are un respect de sine puternic.
• Se cunoaste pe sine: mintea sa, problemele
și scopurile in viata.
• Are un bun auto-control/echilibru psihic.
• Se confruntă cu probleme și încearcă să
le rezolve intelectual
13
DIMENSIUNEA SOCIALA
• Aceasta se referă capacitatea de a crea și

menține relații cu alte persoane sau comunități .
• Acesta prevede că armonia și integrarea în
interiorul persoanei și între fiecare individ și alți
membri ai societății .
• Dimensiunea socială a sănătății include nivelul
de competențe sociale pe care o persoana il
posedă, funcționarea socială și capacitatea de a
se vedea ca membru al unei societăți mai mari .
14
CONCEPTUL DE BOALA
• Webster Dictionary definește boala ca " o

stare în care sănătatea organismului este
afectată , o abatere de la starea de
sănătate , o modificare a corpului uman ce
întrerupe exercitarea funcțiilor vitale ".
• Oxford English Dictionary defineste boala
ca " o condiție a corpului sau a unei parti
sau organ al corpului în care funcțiile sale
sunt perturbate sau deranjate " .
15
CONCEPTUL DE BOALA
• Din punct de vedere ecologic boala este

definită ca "o neadaptare a organismului
uman la mediu“.
• Cea mai simpla definitie este ca boala
este exact opusul sănătatii - orice abatere
de la funcționarea normală sau stare de
bine fizică sau mentală .
16
CONCEPTUL DE STARE DE BINE
• Reprezinta păstrarea echilibrului intre

factorii fizici , psihologici, sociali , de
mediu și economici care ne afectează
pe toți.
• Daca in una dintre aceste zone apar
probleme ce modifica echilibrul, starea
globală de bine este afectată.
• Starea de bine este diferita de sănătate
(absența bolii) .
17
STAREA DE BINE
• Starea de bine a unui individ sau grup de

indivizi are componente obiective
(standardul de viata sau nivelul de trai) și
subiective (calitatea vietii).
• Noțiunea de "nivel de trai" este diferita de
cea de "calitate a vieții".
18
STANDARD DE VIATA
• Venitul și ocupatia , standardele de locuit,

sanitare si de nutritie, nivelul de furnizare
al serviciilor de sănătate, de învățământ ,
de agrement și alte servicii sunt utilizate
individual ca măsuri ale statutului socio-
economic , precum și colectiv, ca un
indice al standardului de viata .
19
NIVELUL DE TRAI
• Se compune din nouă componente: sănătate ,

consumul de produse alimentare , educație ,
ocupație și conditii de munca, locuința ,
securitate socială , îmbrăcăminte , odihna si
petrecerea timpului liber.
• Aceste caracteristici obiective sunt considerate a
influența starea de bine la oameni.
• Se consideră că sănătatea este cea mai
importantă componentă a nivelului de trai ,
deoarece afectarea ei înseamnă întotdeauna
scaderea nivelului de trai.
20
CALITATEA VIETII
“Condiția de viață care rezultă din
combinarea efectelor unei game
complete de factori, cum ar fi cei de
evaluare pentru sănătate, fericire
(inclusiv confortul in mediul fizic și o
ocupație satisfăcătoare), educație,
realizările sociale și intelectuale,
libertatea de acțiune,dreptatea și
libertatea de exprimare”. - OMS (
1976)
CALITATEA VIETII
• În general , calitatea vieții se refera la evaluarea stării de
bine a unei persoane. Aceasta include toate aspectele
fizice, emoționale și sociale ale vieții individului .
• În ingrijirile de sanatate , calitatea vietii legata de
sanatate (health-related quality of life) se refera la o
evaluare a modului în care starea de bine a individului
poate fi afectată în timp de o boală , invaliditate sau
tulburare functionala.
• Calitatea vieții poate fi cuantificata prin evaluarea
sentimentelor de fericire sau nefericire despre diverse
preocupari din viata.
22
Sanatatea populatiei = modelul de tip CASA
• Fundatia = sanatatea mamei si copilului

• Peretii: - stilul de viata
- reducerea stresului
- integrarea sociala
- siguranta mediului ambiant
• Acoperisul (protectia finala impotriva bolilor) =
sistemul de ingrijiri de sanatate
SANATATEA PUBLICA - definitii
• Stiinta si arta prevenirii bolii, prelungirii vietii si

promovarii sanatatii prin eforturile organizate ale intregii
societati (Acheson 1988).
• Stiinta protejarii oamenilor si a sanatatii, promovarii si

redobandirii sanatatii prin efortul organizat al intregii
societati (Hanlon).
• Acele activitati ale agentiilor guvernamentale sau

grupurilor comunitare ce nu sunt desfasurate de catre
sectorul privat si care imbunatatesc starea de sanatate a
unei comunitati sau a indivizilor dintr-o comunitate.
• Sănătatea Publică este ramura medicinii care se ocupă de supravegherea
sănătăţii populaţiei, de identificarea nevoilor sanitare ale acesteia, de cultivarea
strategiilor care promovează sănătatea şi de evaluarea serviciilor de sănătate.
•
• "Noua Sănătate Publică se ocupă cu identificarea nevoilor de sănătate şi
organizarea de servicii de sănătate comprehensive la nivel populaţional,
incluzând astfel procesul de informare în vederea caracterizării stării de sănătate
a populaţiei şi mobilizarea resurselor necesare pentru a interveni asupra acestei
stări.
• Deoarece esenţa sănătăţii publice este starea de sănătate a populaţiei aceasta

include organizarea personalului şi a unităţilor medicale în vederea furnizării
tuturor serviciilor de sănătate necesare pentru promovarea sănătăţii, prevenirea
bolilor, diagnosticare şi tratamentul bolilor, precum şi reabilitarea fizică, socială şi
profesională".
Sănătatea publică (după OMS)
„ştiinţa care studiază problemele de sănătate ale unei

populaţii, starea de sănătate a colectivităţii, serviciile de
igiena mediului, serviciile generale sanitare şi administrarea
serviciilor de îngrijiri. Este strâns legată de conceptele
medicinei preventive, medicinei sociale, abordând în egală
măsură sănătatea comunitară si sănătatea publică veterinară”.
Winslow
„ Sănătatea publică este ştiinţa şi arta de a preveni

boala, de prelungire a vieţii şi de promovare a
sănătăţii fizice şi mentale şi a eficienţei prin eforturile
organizate ale comunităţii pentru asanarea mediului,
lupta contra maladiilor transmisibile, educaţia
individului în igiena personală, organizarea serviciilor
de îngrijiri medicale şi comunitare pentru diagnosticul
precoce şi tratamentul oportun al maladiilor şi
dezvoltarea unui mecanism social care să asigure
fiecărui individ al comunităţii un standard de viaţă
adecvat menţineriii sănătăţii sale”.
Discipline fundamentale ale SP:
• BIOSTATISTICA
• EPIDEMIOLOGIA
• PROMOVAREA SANATATII SI EDUCATIA PENTRU SANATATE
• MEDICINA AMBIENTALA (SANATATEA MEDIULUI)
• MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE SANATATE
• SANATATEA GLOBALA
SCOPURI
• PROMOVAREA SANATATII
• PROTEJAREA SANATATII
• CONTROLUL MORBIDITATII
• REDOBANDIREA SANATATII
Reducand astfel:
• INSATISFACTIA
• DISCONFORTUL
• DEFICIENTA
• INCAPACITATEA / HANDICAPUL
• DECESUL PREMATUR
ACTORII CHEIE (pe plan national)
• Guvernul prin toate ministerele si departamentele cu

impact asupra sanatatii populatiei;
• Consiliile municipale si judetene, DJSP, CNAS, CJAS;
• ONG-uri, organizatii profesionale si comunitare;
• Furnizorii de ingrijiri primare (cabinete medicale);
• Universitati si institute de cercetare.
REALIZARI ALE SANATATII PUBLICE - SEC. XX
• Vaccinarea – eradicarea variolei, eliminarea poliomielitei, controlul rujeolei,

rubeolei, tetanus, difteriei si infectiei cu Hemophilus Influenze tip B;
• Siguranta rutiera – reducerea deceselor datorate accidentelor rutiere prin

implementarea de tehnologii inalte de constructie pentru vehicule,
imbunatatirea soselelor, schimbari in comportamentul soferilor si pietonilor;
• Reducerea numarului accidentelor si riscurilor de boli profesionale la locul de

munca;
• Controlul bolilor infectioase (f.tifoida, holera,TBC, BTS)
• Reducerea numarului deceselor datorate bolilor coronariene si AVC prin

modificarea factorilor de risc (fumat, HTA) si acces imbunatatit la diagnostic si
tratament precoce;
REALIZARILE SANATATII PUBLICE - SEC.XX
• Alimente mai sanatoase – prin reducerea contaminarii microbiene si cresterea
continutului nutritional.
• Bolile nutritionale carentiale – rahitism, gusa, scorbut, anemii - sunt sub

control.
• Mame si copii mai sanatosi – igiena si nutritie mai buna, utilizarea antibioticelor
, acces la servicii specializate si dezvoltarea tehnologiei utilizate in monitorizarea
noi-nascutilor si a gravidelor / mamelor;
• Planning familial – reducerea dimensiunii familiei, imbunatatirea sanatatii

copilului si mamelor;utilizarea de bariere contraceptive >>> reducerea
numarului de sarcini nedorite si BTS;
• Fluorizarea apei potabile >>> reduce numarul cariilor dentare si a dintilor

pierduti;
• Declararea fumatului ca pericol pentru sanatatea populatiei si masuri de

stopare/reducere a fumatului >>>scaderea morbiditatii si mortalitatii datorate
fumatului.
Amenintari pentru SP in secolul XXI
• Efectele globalizarii asupra sanatatii populatiei

• Terorismul medical / Nanotehnologia/ Inteligenta Artificiala
• Rezistenta antimicrobiana
• Bioterorismul
• Poluarea electromagnetica (ELF, dirty electricity, retelele GSM si
Wi-Fi, comunicatii prin satelit, etc.)
• Schimbari ale modelului global de morbiditate
• Cresterea costurilor pentru medicamente si servicii de sanatate
• CODEX ALIMENTARIUS (Codul universal al alimentelor)
• Crize globale (problema-reactie-solutie):
- financiare,economice si sociale
- alimente, energie si apa
• Guvernare mondiala pentru sanatate (OMS, ONU, OMC, BM, FMI)
Determinantii sanatatii
UMF Craiova
2020-2021
Determinantii sanatatii populatiei
• Sunt factori ce protejeaza si promoveaza sanatatea

in populatie sau care, dimpotriva afecteaza in sens
negativ sanatatea populatiei.
• Nu pot fi considerati ca probleme de sanatate
• Triada epidemiologica
AGENTUL GAZDA
MEDIUL
Triada epidemiologica in bolile cronice
AGENTUL = factori comportamentali individuali
GAZDA = caracteristicile genetice si cele dobandite

in timpul vietii
MEDIUL = natura inconjuratoare si societatea

Grupele de determinanţi
(OMS)
Conform O.M.S., determinanţii sănătăţii sunt
distribuiţi în patru grupe, iar fiecare grup include
determinanţi direcţi şi indirecţi:
• determinanţi macroeconomici;
• determinanţi ambientali (factorii de mediu);
• determinanţi socio-economici;
• determinanţi educaţionali.
Determinanţi direcţi
• fumatul,
• alimentaţia neechilibrată,
• consumul de alcool,
• consumul de droguri,
• accesul la apă potabilă,
• sanitaţia necorespunzătoare,
• condiţiile de locuit inadecvate,
• violenţa (mai ales violenţa în familie),
• accesul la îngrijirile de sănătate
Determinaţi indirecţi
• produsul intern brut (PIB),
• distribuţia fondurilor între judeţe sau în
interiorul judeţului,
• sărăcia,
• modificările climei,
• poluarea,
• factorii socio-demografici,
• educaţia,
• situaţiile de criză.
Modelul epidemiologic al factorilor care
influenteaza starea de sanatate
(dupa Dever)
Health determinants
Maturizare şi Sisteme interne Moştenire genetică
îmbătrânire complexe
preventive
Social Biologia umană
Psihic Mediul Starea de Servicii de curative

sănătate sănătate
Fizic de recuperare
Comportamente
Riscuri profesionale Obiceiuri alimentare Riscuri în timpul

şi de consum liber
Factorii ce influenteaza sanatatea
• Varsta,sex si mostenire genetica

• Comportament / stil de viata
• Mediul inconjurator
• Sistem de sanatate
• Factori demografici
• Factori socio-economici
• Factori socio-culturali
Varsta, sexul si susceptibilitatea genetica
• Exista boli specifice/predominante pentru o anumita

categorie de varsta / sex
• Aproape toate bolile/problemele de sanatate implica

o interactiune intre gene si mediul ambiant
• Boli congenitale +/- etiologie genetica
• Boli familiale (gene si medii fizice / sociale comune)

Interactiunea gene - mediu
• Fenilcetonuria - fenilalanina >>> retard mental

• Coagulopatiile ereditare (hemofilia tip A si B) cresc
riscul de deces in cazul unui accident de circulatie.
• Radiatiile ionizante si neionizante pot produce mutatii
genetice la parinti, mutatii ce se pot transmite si la
copii.
• Diabetul - prevalent in anumite familii
• Acoolismul familial = gene + mediu
• Cancerul
Comportamentul / stilul de viata
• Comportamentul este determinat de pozitia sociala

• Informatii despre sanatate
• Igiena personala
• Alegerea stilului de viata
• Responsabilitati individuale si colective
• Abuz si toxicomanie
• Traumatisme / violenta fizica si verbala (tulburari de
comportament agresive si non-agresive)
• Sisteme de valori si etica(morala)
• Promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate
MEDIUL FIZIC
• Hipocrates - mediul fizic = aer, apa si locuri

• Factorii de mediu se clasifica dupa:
- natura = fizici, chimici si biologici
- sursa = naturali, industriali si agricoli
- locul unde apar = aer, apa, sol si alimente
- locul de expunere = casa, scoala, loc de munca,
societate/comunitate
- calea de expunere = inhalare, ingestie, contact,
muscaturi.
EFECTUL FACTORILOR DE MEDIU
• Durata expunerii
• Doza / concentratia agentului
• Tipul agentului
FACTORII DE MEDIU
• FIZICI: temperatura, umiditate, presiune
atmosferica, concentratie de oxigen, radiatii
ionizante si neionizante(inc. lumina), zgomotul,
energia cinetica, energia electrica.
• CHIMICI: pesticide, ierbicide, insecticide, fungicide,
bactericide; dioxina(agent Orange), CFC, CO, O3
la nivelul solului;Pb,Hg, teflon; fluor, radon;
aspartam(NutraSweet);
• BIOLOGICI: bacterii, virusi, fungi; armele biologice!!!
 OMG si NANOROBOTII / Inteligenta Artificiala

Formarea si distrugerea ozonului in natura
Ozonul la nivelul solului
Sistemul de ingrijiri de sanatate
• Centrarea politicilor de sănătate pe nevoile pacienților

• Servicii de sanatate primare - medicina de familie centrata pe pacient
• Resursa umana – medici, asistenti, dentisti, farmacisti, etc.
• % din PNB alocat pentru sanatate – subfinantarea sistemului
• Raportul cheltuieli servicii spitalicesti si cele pentru as.med.primara
• Echilibru serviciile medicale individuale/san. publica
• Echitate in accesul la servicii
• Calitatea serviciilor
• Cooperare intersectoriala pentru sanatate
• Utilizarea sistemelor IT
• Cauza de imbolnavire si deces in unele tari dezvoltate !!!
• In tarile mai putin dezvoltate, saracia are un impact negativ asupra
performantei sistemelor de sanatate !!!
Factorii demografici
• Sporul natural
• Structura pe grupe de varsta
• Fenomenul de imbatranire a populatiei
• Politica guvernamentala de planificare
familiala
• Miscarea populatiei / migrarea
Factorii socioeconomici
• Dezvoltarea socioeconomica a zonei
• Sistemul de organizare sociala
• PIB pe cap de locuitor
• Nivelul de saracie = % din populatie
• Echitatea economico-sociala saraci / bogati
• Politica egalitara pentru sexe
• Structura si marimea familiei
Factorii socioculturali
• % din PIB alocat pentru educatie
• Procentul de alfabetizare a adultilor
• Nivelul de instruire al femeilor
• Obiceiuri, credinte, religii
• Informarea si educatia sanitara
• Servicii de consultanta
• Gradul de integrare sociala
• Legaturi intre generatii
SANATATEA
EDUCATIE STIL DE VIATA
OCUPATIE STIL DE VIATA
VENIT STIL DE VIATA

SARACIA = PRINCIPALA
BARIERA IN CALEA
IMBUNATATIRII SI
MENTINERII SANATATII
• Intre determinantii sanatatii, ponderea cea
mai mica o au serviciile de sanatate
• Cel mai important factor care influenteaza

sanatatea este DIFERENTA DE VENITURI
DINTRE BOGATI SI SARACI
• Reducerea diferentei socio-economice
dintre bogati si saraci reprezinta cea mai
eficienta si eficace solutie pentru
imbunatatirea starii de sanatate a
populatiei = JAPONIA, NORVEGIA,
SUEDIA, DANEMARCA, FINLANDA
Inegalitatile socio-economice si sanatatea
populatiei
• Caracteristicile comunitatilor in care oamenii traiesc si muncesc explica
diferentele de sanatate intre clasele sociale
• Inegalitatile in repartitia de resurse materiale, venit, educatie, ocupatie si
locuinta genereaza inegalitati in sanatatea individuala afectarea starii
de sanatate a populatiei
• Comportamentele individuale legate de sanatate sunt determinate de
dezvoltarea socioeconomica
• Dezavantajul socio-economic afecteaza dezvoltarea fizica si cognitiva a
copiilor
• Inegalitatile in sanatate nu apar numai intre indivizi, ci si intre grupurile
populationale; cei ce traiesc in zone defavorizate au o stare de sanatate
mai putin buna si traiesc mai putin.
• Pentru a imbunatati sanatatea si prosperitatea unei populatii este nevoie
de politici de reorientare si redistribuire a veniturilor, educatiei,locuintelor
si serviciilor de sanatate la nivelul intregii populatii.
MALNUTRITIA
DECES SARACIA BOALA
MIZERIE
Relatia multifactoriala a sanatatii si
determinantilor acesteia
SANATATEA
INDIVID MEDIU SISTEM DE SANATATE

- F.genetici - social,cultural,economic
- F.comportamentali - fizic, biologic
- F.spirituali - tehnologic, politic
MODELUL HOLISTIC AL
SANATATII
• HEALTH FOR ALL (sanatate pt toti)
• ALL FOR HEALTH (totul pt sanatate)

Sanatatea publica, in context actual are
2 probleme de rezolvat
• Identificarea determinantilor ce stau la baza

diferentelor intre indivizi a starii de sanatate.
Acestea sunt generate de diferentele sociale
si materiale existente in cadrul unei societati.
• Controlul consecintelor urbanizarii rapide,

schimbarilor demografice, globalizarii
economice, sociale si a relatiilor culturale si
schimbarilor ambientale globale induse de
oameni asupra sanatatii populatiei.
Modelul “sanatatii populationale”
• 1990 = criza fiscala a afectat SIS pe plan mondial avand ca

rezultat inlocuirea modelului de promovare a sanatatii cu cel
al sanatatii populationale.
• Sanatatea populatiilor este puternic influentata de

capacitatea unei natiuni de a genera bunastare si de modul
in care aceasta bunastare este repartizata.
Modelul actual
• Determinantii majori ai sanatatii sunt factori culturali, sociali

si economici ce actioneaza atat la nivel individual cat si
populational
• Acesti factori sunt independenti de asistenta medicala
aplicata la nivel populational
• Societatile unde exista un nivel inalt de bunastare si o
repartizare echitabila a acesteia se caracterizeaza printr-o
stare de sanatate mai buna.
• La nivel individual starea de sanatate este influentata de
mediul social si economic si de modul in care acestea
interactioneaza cu resursele psihologice si capacitatea de
adaptare individuala.
ABORDAREA POPULATIONALA A SANATATII
- EXEMPLE -
• asigura calitatea apei potabile si a apelor din stranduri si
bazine;
• previne poluarea aerului si solului;
• elimina bolile ce pun in pericol viata (variola, polio)
• controleaza si previne aparitia bolilor infectioase si a
epidemiilor de rujeola, HIV/SIDA, TBC;
• reduce decesele si incapacitatea / invaliditatea datorate
accidentelor prin politici care protejeaza cetatenii (centurile
de siguranta, pernele de aer auto, casti de protectie pentru
biciclisti / motociclisti, normele de protectie a muncii, etc)
• Sustine comunitatile in activitatile de imbunatatire a sanatatii
mentale, de reducere a consumului de droguri si a violentei
sociale (verbale si fizice);
• Promoveaza un stil de viata sanatos astfel prevenind aparitia
unor boli cronice (cancerul, BCV, obezitatea);
• Educa populatiile cu risc in scopul reducerii numarului
cazurilor BTS, a sarcinilor la adolescente si a mortalitatii
infantile;
• Asigura accesul la ingrijiri cost-eficiente;
• Evalueaza efectul interventiilor clinice si comunitare.
• Reprezintă principala cauză de mortalitate, fiind
responsabile de 58% din numărul total al
deceselor în anul 2016.
• Rata standardizată de mortalitate prin aceste boli
se situează cu mult deasupra mediei europene,
fiind de peste două ori mai mare decât media UE.
• Din această categorie de boli, cele mai
importante pentru România sunt:
 Hipertensiunea arterială;
 Cardiopatia ischemică;
 Bolile cerebrovasculare
Romania
Estimated age-standardized rates (World) (incidence and mortality),
both sexes, European Union (EU-28) in 2012
Reprezintă a patra cauză de deces, determinând circa 6%
din totalul deceselor
SDR, suicide and self-inflicted injury, all ages,
per 100 000

Educatia pentru sanatate
UMF Craiova
2020-2021
Definitii
• “Educaţia pentru sănătate constituie un ansamblu de metode vizând transformarea
conduitei umane prin achiziţia de obiceiuri şi atitudini pozitive favorabile sănătăţii”.
(L. Pierre-Noel)
• ”Educaţia pentru sănătate este acea parte a medicinii, sănătăţii publice şi educaţiei
generale, care se ocupa cu interpretarea şi utilizarea cunoştinţelor ştiinţifice de
către indivizi şi comunitate”. (J. Burton, 1969)
• “Educaţia pentru sănătate este o intervenţie socială care urmăreşte modificarea

conştientă şi de durată a comportamentului populaţiei privind problemele de
sănătate” (A. Seppilli, 1960)
• Educaţia pentru sănătate este un mijloc eficient fără de care marile acţiuni medico-
sociale, sanitaro-antiepidemice şi curativo-profilactice, menite a eradica o serie de
boli transmisibile, a preveni şi combate bolile cronice şi degenerative şi a promova
permanent starea de sănătate a populaţiei, nu pot obţine eficienţa dorită. Educaţia
pentru sănătate are menirea de a realiza o opinie publică bine informată şi o
cooperare activă a maselor care sunt de o importanţă capitală în îmbunătăţirea
sănătăţii populaţiei.
• Educaţia pentru sănătate este ştiinţa şi arta vieţii sănătoase şi se ocupă cu
studierea comportamentului igienico-sanitar al individului în interacţiunea
să cu mediul; este, totodată, un proces de însuşire şi de aplicare a unor
experienţe sau fapte, care să influenţeze favorabil cunoştinţele, atitudinile
şi practicile privind sănătatea individului, a familiei şi a comunităţii.
• Educaţia pentru sănătate este un sistem care include: conştiinţa stării de

sănătate, procesul de predare/învăţare, participarea.
• Educaţia pentru sănătate este procesul prin care convingem oamenii să

accepte şi să practice măsuri care le îmbunătăţesc sănătatea şi să le
respingă pe acelea care au efecte dăunătoare.
• Enăchescu, D. şi Marcu, Gr. - "Sănătate Publică şi Management Sanitar" -

Ed. ALL, 1995
Scopurile educaţiei pentru sănătate
• ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale al populaţiei în

principal în domeniul sanogenezei, protecţiei mediului şi
prevenirii îmbolnăvirilor;
• formarea şi dezvoltarea unor atitudini şi deprinderi care să

promoveze sănătatea;
• implicarea activă a populaţiei în domeniul păstrării sănătăţii,

oamenii putând să ia decizii privind propria stare de sănătate.
Obiectivele educatiei pentru sãnãtate - OMS
• Constientizarea faptului cã sãnãtatea este un capitol util

pentru societate si cã nu existã dezvoltare socio-economicã
fãrã sãnãtate;
• Informarea populatiei asupra tot ce i-ar fi necesar si util în

ceea ce priveste ocrotirea propriei sale sãnãtãti;
• Crearea unui comportament sanogen;
• Crearea unei constiinte de educatie pentru sãnãtate cu o

culturã sanitarã optimã;
• Încurajarea creãrii si utilizãrii rationale a serviciilor pentru

sãnãtate.
Principii ale educaţiei pentru sănătate
• concept care stă la baza promovării sănătăţii
• reprezintă cel mai important instrument al promovării sănătăţii
• face parte din viata culturalã a fiecãrei tãri, neputând fi delimitatã de

nivelul socio-economic cu care este în strânsã dependentã.
• cel mai important obiectiv = responsabilizarea populaţiei asupra

propriei sănătăţi.
• îşi propune ca sănătatea să nu mai fie privită ca o responsabilitate

exclusivă a sectorului sanitar, ci ca responsabilitate a fiecărui individ
în parte.
• cei care primesc educaţie pentru sănătate trebuie să devină la

rândul lor, furnizori de educaţie pentru sănătate.
Continutul Educatiei pentru Sanatate
• BIOLOGIA UMANA
• NUTRIȚIA
• IGIENA
• SĂNĂTATEA FAMILIEI
• PREVENIREA ȘI CONTROLUL BOLILOR
• SĂNĂTATE MINTALĂ
• PREVENIREA ACCIDENTELOR
• UTILIZAREA SERVICIILOR DE SĂNĂTATE

Tipuri de Educaţie pentru sănătate
Nonformală:
• vizează comportamentele care se formează prin experienţă sau imitaţie;
• nu necesită efort de educaţie şi de transmitere a cunoştinţelor.
Formală:
• rezultă dîntr-un proces planificat de transmitere de experienţe şi cunoştinţe;
• vizează toată populaţia;
• necesită efort de predare-învăţare;
• necesită educatori.
Metodele folosite în educaţia pentru sănătate pot fi clasificate
în funcţie de mai multe criterii:
după adresabilitate:
• educaţie individuală
• educaţie în grup
• educaţie prin mijloace de comunicare în masă
după mijloacele folosite:

• mijloace audio
• mijloace video:
• predominarea textului
• predominarea imaginii
• mijloace combinate (audio-video)
Tipuri de abordări ale ES:
• medicală (bazată pe tipul de relaţie medic-pacient);
• educaţională (bazată pe informarea oamenilor, care vor lua singuri

decizii privind sănătatea);
• personalizată (individualizată), având drept caracteristică lucrul cu

clienţii, pentru a-i sprijini să identifice singuri problemele şi să ia
singuri deciziile necesare;
• sociala, prin care se urmăreşte realizarea unor schimbări în mediu

social pentru a facilita luarea deciziilor cele mai favorabile sănătăţii,
ex. ajutoare sociale pentru mamele singure, astfel încât acestea să
nu fie nevoite să se întoarcă prea devreme la lucru
Educaţia pentru sănătate se poate adresa :
• Unei teme: cancer, accidente, boli respiratorii, boli cardio-vasculare, boli

cu transmitere sexuală;
• Grup populaţional: adolescenţi, vârstnici, copii, părinţi, şomeri, persoane

cu handicap;
• Mediu de viaţă: şcoală, întreprindere, urban, rural, spital;
• Factor de risc: tutun, alcool, stress, igiena, alimentaţie, vârsta, ereditate,

mediu
Cine poate face educaţie pentru sănătate :
• specialişti în educaţie pentru sănătate
• personalul medical (medici sau asistenţi medicali)
• profesori
• părinţi
• preoţi
• poliţişti
• oricine doreşte să se implice în promovarea sănătăţii şi este pregătit să

facă educaţie pentru sănătate (are cunoştinţe corecte, adecvate,
deprinderile şi calităţile necesare).
Probleme etice pentru cei implicati in educaţia pentru sănătate:
• să aibă informaţii corecte
• să ştie să asculte
• să facă abstracţie de prejudecăţi
• să respecte confidenţialitatea
• să nu facă discriminări
• să încurajeze
• să respecte valorile morale ale celorlalţi
• să fie tolerant
• să fie disponibil
• să-şi dezvolte pregătirea profesională.

Directiile de orientare în educatia pentru sãnãtate se referã la:
• Dezvoltarea educatiei pentru sãnãtate a individului, familiei si

colectivitãtilor;
• Încurajarea actiunilor de prevenire si combatere a bolilor

transmisibile, cu accent pe bolile sociale (tuberculoza, bolile
venerice etc.);
• Sustinerea actiunilor de prevenire si combatere a bolilor cronice;
• Intensificarea educatiei pentru sãnãtate în problemele de prevenire

a accidentelor si instruirea populatiei în acordarea primului ajutor;
• Popularizarea sistemului de servicii de sãnãtate pentru populatie;
• Considerarea educatiei pentru sãnãtate ca cea mai puternicã armã

în promovarea sãnãtãtii prin ridicarea nivelului de culturã sanitarã a
populatiei;
• Antrenarea populatiei în activitãti privind asanarea mediului fizic

extern prin combaterea poluãrii;
• Dezvoltarea interesului populatiei pentru practicarea sportului si

folosirea factorilor naturali în scopul cãlirii organismului.
Modele de ES, dupa modalităţile de acţiune:
Educaţia pentru sănătate centrată pe boală

• Acţiunile sunt orientate asupra unei anumite boli acţionând împotriva
factorilor de risc asociaţi bolii respective.
• Datorită faptului că, un factor de risc poate fi implicaţi în
determinarea mai multor boli, acţiunile separate sunt ineficiente şi se
pot suprapune.
Educaţia pentru sănătate centrată pe factorii de risc

• Acţiunile sunt orientate asupra factorilor de risc pentru a preveni
îmbolnăvirile neglijându-se implicarea populaţiei.
Educaţia pentru sănătate centrată pe menţinerea sănătăţii

• Acţiunile sunt orientate spre dezvoltarea de programe de sănătate
comunitare pentru promovarea şi menţinerea sănătăţii, abordând în
mod holistic sănătatea cu determinanţii săi, calitatea vieţii şi
comunitatea.
• Vulcu Liviu, Vlaicu Brigitha şi Cojan Adela – „Tratat de Sănătate publică”, Vol. III, pg. 8 – Editura
Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2006
Educaţia pentru sănătate orientată spre factorii de risc
• Scop - diminuarea factorilor de risc specifici pentru a preveni

diversele boli cu care aceşti factori de risc sunt asociaţi.
• avantaje în plus faţă de prevenţia orientată spre boală
• cel mai important avantaj - un singur factor de risc poate avea

impact asupra mai multor categorii de îmbolnăviri.
• un program antitabagic poate să fie benefic atât pentru prevenirea

bolilor cardio-vasculare, cancerelor cât şi pentru prevenirea bolilor
respiratorii obstructive cronice.
• nu exista probleme legate de suprapunerea coordonării activităţilor
(precum în programele de educaţie centrate pe boală)
• informaţiile paralele care se difuzează către populaţie sunt eliminate
• programul de educaţie este orientat spre combaterea factorilor de

risc, fiind dominat în ceea ce priveşte coordonarea şi luarea
deciziilor - de către experţii sau specialiştii în promovarea sănătăţii,
în timp ce beneficiarii sau populaţia nu sunt stimulaţi să participe
activ, neglijându-se astfel dimensiunea “pozitivă” a sănătăţii.
Educaţia pentru sănătate orientată spre menţinerea sănătăţii
• Abordare orientată spre menţinerea sănătăţii ce presupune o
ajustare metodologică în funcţie de nevoile şi caracteristicile
specifice fiecărui grup populaţional.
• Acest model de educaţie pentru sănătate implică o viziune holistică
asupra sănătăţii şi determinanţilor ei.
• Factorii determinanţi ai sănătăţii includ în acelaşi timp şi probleme
legate de calitatea vieţii care sunt componente ale „stării de bine”,
oferind protecţie împotriva unui comportament nesănătos. Aceste
atribute pozitive ale sănătăţii (stiluri de viaţă favorabile sănătăţii şi
un înalt nivel al stimei de sine) contribuie la „împuternicirea”
indivizilor şi comunităţii de a realiza un mai bun control asupra
propriei sănătăţi.
• Acest model orientat către sănătatea populaţiei, recunoaşte
dimensiunea pozitivă a sănătăţii, oferă o mai bună oportunitate şi
adecvare a programelor de educaţie şi nu în ultimul rând, ajută la
promovarea sănătăţii prin prisma dezvoltării programelor comunitare
de educaţie pentru sănătate.
Medicina preventiva
UMF Craiova
2020-2021
PROFILAXIA (PREVENŢIA)
• Prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor luate de individ, familie, societate si

stat (ca putere) care au drept scopuri:
-sa promoveze sanatatea;
-sa ocroteasca sanatatea;
-sa previna bolile;
-sa reduca consecintele acestora (incapacitatea, invaliditatea);
-sa evite decesele premature.
• Conceptul de profilaxie este aplicabil atit in medicina clinica (intilnit si sub numele
de medicina preventiva) cit si in sanatatea publica.
• Obiectivul principal al profilaxiei: "Să faci populaţia să decedeze cât mai târziu
posibil, dar validă“ - Ernest Winder
• R.Doll defineste doua obiective:
-prelungirea vietii prin cresterea longevitatii (a duratei medii a vietii);
-scaderea incapacitatii.
• In strategia europeana "Sanatatea pentru toti pina in anul 2000“ sunt
formulate 3 obiective:
• A da viata anilor (prin masuri de control al morbiditatii si incapacitatii);
• A da sanatate vietii (prin promovarea sanatatii);
• A da ani vietii (prin reducerea numarului deceselor premature si prin
cresterea duratei medii a vietii).
MODELE DE ABORDARE A PROMOVARII SANATATII SI PREVENIRII BOLILOR
• 1. Modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor
• 2. Modelul epidemiologic
• 3. Modelul etapelor vieţii

Modelul bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor.
• Controlul bolilor bazat pe înţelegerea etiologiei bolilor include în factorii etiologici
şi factorii de risc.
• Mc Keown a grupat bolile în 4 grupe mari:

• a. Bolile prenatale care sunt determinate la fecundare. Sunt incluse aici defecte şi
afecţiuni ale unei singure gene, ce produc aberaţii cromozomiale, independente de
mediul ambiental şi comportament. Aceste boli nu pot fi în mod practic influenţate.
Deşi numărul entităţilor acestor afecţiuni nu este mic, frecvenţa lor este însă rară,
de unde faptul că nu prezintă o preocupare majoră din punct de vedere al sănătăţii
publice.
• Aceste boli nu pot fi prevenite ci doar interceptate.
• b. Bolile determinate prenatal, dar după fecundare, de factori ce apar în perioada
intranatală (nidarea oului şi primele faze de multiplicare) prin interferarea acestor
faze cu unii factori infecţioşi, toxici, fizici (rubeola, talidomida, iradiere, fumat,
unele droguri despre care nu se ştie prea mult, carenţa de iod care este tot mai
frecvent citată în literatura, etc.).
• Unele afecţiuni din această grupă pot fi controlate.
• c. Bolile determinate postnatal ca urmare a unor carenţe sau agresiuni a
factorilor de risc din mediu. Aici se regăsesc cele mai multe afecţiuni ce
domină modelul de morbiditate din ţările în curs de dezvoltare şi în ţările
în care nivelul de dezvoltare socio-economic şi cel al serviciilor de sănătate
tinde să ajungă la modelul ţărilor dezvoltate: bolile nutriţionale –
malnutriţia, bolile infecto-parazitare, bolile legate de carenţe igienice.
• Controlul se poate realiza prin măsuri cu caracter socio-economic şi măsuri
de sanitaţie (necesită intervenţia statului).
• d. Boli postnatale determinate de defecte de adaptare a organismului, a

populaţiei la modelul de viaţă nou, caracteristic ţărilor dezvoltate, model
de viaţă determinat de tehnologia nouă, cerinţe sociale noi, incapacitatea
adaptării organismului la viteza cu care societatea absoarbe tehnologii noi.
Apar modificări de comportament şi bolile legate de stilul de viaţă.
Modelul epidemiologic
 Modelul tradiţional este modelul epidemiologic al bolilor
transmisibile (agent cauzal-efect).
• Măsurile de intervenţie se vor adresa fie receptorului prin
creşterea rezistenţei specifice şi/sau nespecifice, fie vectorului,
prin întreruperea căilor de transmitere.
• Acest model este valabil pentru un număr limitat de boli.
 Modelul valabil pentru cea mai mare parte a bolilor care
domină tabloul morbidităţii actuale este modelul
epidemiologic multifactorial.
• Această abordare are în vedere frecventa bolilor şi factorii
care condiţionează fiecare clasă de boli (factori biologici, de
mediu, stil de viaţă, servicii de sănătate).
• Măsurile de intervenţie vor fi luate în funcţie de aceşti factori.
Se poate admite ipoteza unor acţiuni orientate asupra mai
multor factori de risc comuni mai multor boli.
Factori de risc asociati principalelor cauze ale pierderii anilor potentiali de viata
Bolile inimii Alte accidente
-fumatul -alcoolul
-HTA -proiectarea de produse
-hipercolesterolemia -riscurile domestice
-diabetul -disponibilitatea armelor de foc
-sedentarismul
-comportamentele Sinucideri/omucideri
-alcoolul
Bolile vasc. cerebrale -armele
-HTA -drogurile-stressul
Cancerul Ciroza
-fumatul -alcoolul
-alcoolul -hepatitele
-dieta
-comportamentul sexual Gripa
-radiatia solara -pneumonia
-radiatia ionizanta -starea vaccinala
-riscurile locului de munca -rezistenta scazuta
-contaminantii mediului -fumatul
-medicamente
-agenti infectiosi Diabetul
-obezitatea
Accidente de circulatie
-alcoolul
-viteza
-proiectarea autovehiculului
-drumurile
-medicamente
Modelul etapelor vieţii
• Este modelul la care se face tot mai mult apel, fiind adaptat
problematicii actuale a stării de sănătate şi nu celei
tradiţionale. Ideea de la care s-a pornit a fost următoarea:
elementele nefavorabile apar aleator, dar cu o probabilitate
diferită în diferitele momente ale vieţii, în funcţie de condiţiile
biologice, ocupaţionale, medicale, etc.
• Această abordare permite elaborarea unor pachete de servicii
preventive specifice diferitelor grupe de vârstă.
Strategii preventive
•
Principalele strategii preventive în sănătatea publică sunt:
• a. strategii bazate pe grupele la risc
• b. strategii bazate pe nivele de prevenire
• c. strategii orientate pe grupe de vârstă
• d. strategii bazate pe decesele evitabile
• e. strategii bazate pe controlul factorilor de risc comuni mai multor boli

Strategia individuala – strategia populationala
Strategia bazată pe demersul individual în care acţiunile se adresează individului

cu boala sa.
• Această strategie aparţine exclusiv sectorului clinic. Intrebarile pe care si le
pune medicul/asistentul cind are bolnavul in fata: "De ce a facut boala?“ ,"De
ce a facut-o acum?“, "Ce-ar fi trebuit sa faca bolnavul ca boala sa nu fi
aparut?“
• Este strategia in care, in fiecare moment, in mintea medicului apare ideea
riscului relativ ca expresie a fortei asociatiei epidemiologice.
• Este o strategie importantă pentru practica medicală individuală.
Strategia populaţională, care se bazează pe populaţie, în care interesează nu

boala individului, ci incidenţa bolii în populaţie.
• Cauzele bolii sunt diferite de cauzele incidenţei.
• Factorii genetici pot explica susceptibilitatea individului faţă de boală, dar nu
explică frecvenţa bolii.
• Factorii genetici explică deci heterogenitatea intraindividuală, nu pe cea
interindividuală.
• Frecvenţa bolii este explicată prin factori ambientali.
• Strategia populaţională interesează medicul colectivităţii (de sănătate
publică).
Strategia populaţională poate fi imaginată sub 2 forme:
2.a. Strategia riscului înalt, bazată pe populaţia la risc înalt.

• Prima operaţie în cadrul acestei strategii este identificarea persoanelor la risc înalt, deoarece "filozofia"
strategiei este: cel la risc înalt este cel mai susceptibil să facă boala; de unde şi nevoia de măsuri adecvate de
prevenire şi combatere a bolii sau decesului.
• Prin persoane la risc înalt se înţeleg persoanele care vor face cu o probabilitate mai mare boala. Deci această
strategie trece prin screeningul populaţiei, pentru a fi reţinute persoanele la risc înalt. Identificarea acestor
persoane se poate realiza şi fără screening când, cunoscându-se factorii de risc, se pot identifica succeptibilii
fără a mai fi examinaţi (ex.:sugarii, muncitorii care lucrează în medii cu noxe, etc.).
Avantaje:
• intervenţia serviciilor de sănătate este adecvată intereselor individului, căci cel cu factori de risc este mai
interesat să adopte măsuri preventive; modelul este apropiat raţionamentului clinic;
• motivaţia individului de a participa este mai mare; la fel şi cea a medicului;
• raportul cost/eficacitate este favorabil, căci investiţia se limitează la persoanele la risc înalt;
• raportul beneficiu/risc este favorabil pentru că sunt supuşi eventual "efectelor secundare" numai cei
susceptibili, nu şi ceilalţi.
Limite:
• dificultăţile şi costurile screeningului, când este necesara efectuarea lui;
• efectele vor fi paleative şi temporare, durata lor fiind egală cu durata intervenţiei exercitate asupra grupului la
risc înalt. Deci este protejat doar grupul identificat iniţial, persoanele noi la risc înalt care vor apare pe parcurs
fiind ignorate;
• efectele pozitive ale unei asemenea intervenţii sunt limitate la cei care fac obiectul intervenţiei şi nu la toată
populaţia;
• limite de ordin comportamental, psihologic, deoarece se face o segregare etică, protejând numai o parte a
populaţiei;
• într-o populaţie dată numărul indivizilor la risc înalt este mic (de aici avantajul economic), în timp ce persoanele
la risc mic sau moderat, care sunt cele mai numeroase, rămân neprotejate.
2.b. Strategia ecologică (care se adresează întregului grup populaţional)
• Această strategie încearcă să modifice cauzele care produc incidenţa, adică să

determine scăderea incidenţei prin scăderea nivelului mediu al factorilor de risc în
populaţia generală, deci să modifice distribuţia factorilor de risc în populaţie.
Avantaje:
• abordarea nu mai este paleativă, ea adresându-se distribuţiei factorului de risc în
populaţie;
• potenţial mare;
• este o strategie adecvată din punct de vedere comportamental, psihologic, deoarece nu
face nici o discriminare;
• beneficiile la nivelul populaţiei sunt foarte mari.
Limite:
• prezintă avantaje mici pentru cei la risc înalt;
• motivaţia este insuficientă pentru individ şi medic;
• presupune un alt mod de abordare a serviciilor de sănătate, neobişnuit;
• raportul beneficiu/risc nu mai este aşa de mare ca la strategia riscului înalt. Este vorba
de "paradoxul prevenirii", măsurile preventive care aduc mari beneficii pentru populaţia
generală, dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt.
• Conduita optimă ar fi reprezentată de combinarea celor 2 strategii pentru că strategia
riscului înalt şi strategia ecologică nu sunt competitive ci complementare.
Sănătate pentru Toţi în Secolul 21 – OMS Europa
Scop - atingerea potenţialului maxim de sănătate pentru toţi europenii.
Obiective principale :
1. promovarea și protejarea sănătatii oamenilor de-a lungul vieții;
2. reducerea incidenței principalelor boli și accidente, precum și limitarea suferinței pe care
acestea o cauzeaza .
Valori de bază ce constituie fundamentul etic al strategiei OMS:
1. sănătatea ca un drept fundamental al omului ;
2. echitate în sănătate și solidaritate în acțiune între și în interiorul tuturor țărilor și cetatenilor
acestora;
3. participarea și responsabilitatea persoanelor, grupurilor, instituțiilor și comunităților pentru
dezvoltarea continuă a sănătății.
Patru strategii principale de acțiune:
1. strategii multisectoriale pentru abordarea factorilor determinanți ai sănătății , luând în
considerare aspectele fizice, economice, sociale , culturale și de gen , precum și asigurarea
utilizării evaluarii impactului asupra sănătății ;
2. programe și investiții pentru dezvoltarea sănătatii și ingrijirilor clinice, bazate pe rezultate;
3. ingrijiri de sanatate primare integrate orientate catre familie si comunitate, sustinute de un
sistem spitalicesc flexibil si receptiv;
4. un proces participativ de dezvoltare a sanatatii ce implică parteneri relevanți pentru
sănătatea la domiciliu , școală și loc de muncă și la nivel de comunitate locala și de țară, care
să promoveze luarea deciziilor in comun, punerea în aplicare și responsabilitatea..
Programul UE „Sănătate pentru creştere economică” (2014-2020)
- principalul instrument cu ajutorul căruia Comisia Europeană implementează

strategia UE în domeniul sănătății prin intermediul planurilor anuale de lucru, care
stabilesc domeniile prioritare și criteriile pentru finanțarea acțiunilor în cadrul
acestuia.
- bugetul total al programului este de 449,4 milioane de euro.
- are 4 obiective majore:
1. să promoveze sănătatea, să prevină bolile și să favorizeze dezvoltarea

unor medii propice pentru un stil de viață sănătos, ținând seama de
principiul conform căruia chestiunile legate de sănătate trebuie să fie
integrate în toate politicile
2. să protejeze cetățenii Uniunii împotriva amenințărilor transfrontaliere
grave la adresa sănătății
3. să contribuie la dezvoltarea unor sisteme de sănătate inovatoare,
eficiente și sustenabile
4. să faciliteze accesul europenilor la asistență medicală mai bună și mai
sigură.
Alianta Globala pentru vaccinuri si imunizare
• Grupul GAVI (Alianta Globala pentru vaccinare si imunizare)

sprijinit de fundatia Bill & Melinda Gates si-a stabilit ca
obiectiv vaccinarea fiecarui copil de pe planeta impotriva
tuturor bolilor cunoscute ‚ care pot fi prevenite.
• directorul executiv Seth Berkley este convins ca poate realiza
acest lucru daca i se pun la dispozitie fondurile, presiunea
politica si sistemele de distributie adecvate.
Alianța a stabilit cinci obiective strategice:
• Îmbunătățirea accesului la servicii de imunizare durabile.

• Extinderea utilizării tuturor vaccinurilor existente în condiții de
siguranță și rentabile.
• Accelerarea eforturilor de cercetare și dezvoltare privind
vaccinurile și produsele aferente necesare în special de țările
în curs de dezvoltare, în special cele împotriva HIV / SIDA,
malariei și tuberculozei.
• Accelerarea dezvoltării și introducerea de noi vaccinuri.
• Acoperirea vaccinală va fi parte integrantă în proiectarea și
evaluarea eforturilor de dezvoltare internațională, inclusiv în
reducerea amortizării datoriei.
• Gavi ajută la salvarea vieții copiilor și la protejarea sănătății
oamenilor prin creșterea echitabilă a utilizarii vaccinurilor în țările cu
venituri mici.
• Peste 9 milioane de decese au fost evitate
• Aproape 640 de milioane de copii au fost imunizați
• 80% acoperire cu DTP3
• 62 milioane de copii imunizați în 2016
• Sistemele de sănătate și serviciile de imunizare au fost consolidate
în peste 60 de țări
• Peste 4 milioane de decese au fost evitate între 2011 și 2015
• 277 de milioane de copii au fost imunizați în perioada 2011-2015
• Peste 200 de vaccinuri au fost introduse între 2011 și 2015
• Randamentul investițiilor de imunizare în țările care beneficiază de
asistență Gavi: 18 USD pentru fiecare 1 USD cheltuit
• Nouă țări au trecut de la sprijinul Gavi la autofinantare pentru
programele de vaccinare (Butan, Guyana, Honduras, Indonesia,
Kiribati, Moldova, Mongolia, Sri Lanka and Ukraina)
• Vaccin pentavalent: 73 de țări, 355 de milioane de copii, 5 antigene
• Peste 109 milioane de copii au fost vaccinați împotriva bolii pneumococice
• Peste 54 de milioane de copii au fost vaccinați împotriva rotavirusului
• Peste 268 de milioane de persoane au fost imunizate împotriva meningitei tip A,
C, W, Y
• Mai mult de 1 milion de fete au fost vaccinate împotriva papilomavirusului uman
• 40 de milioane de copii au fost imunizați împotriva poliomielitei
• 41 de milioane au fost injectate cu vaccinuri impotriva rujeolei și rubeolei
• Vaccinul împotriva febrei galbene: campanii de prevenire și imunizare de rutină
• Vaccinarea a peste 2 milioane de persoane impotriva holerei
• Encefalita japoneză: Lao introduce vaccinul cu ajutorul GAVI
Nivele de intervenţie
Interventia in randul populaţiei generale se poate realiza pe 4 niveluri :
• preventie primordială
• preventie primară;
• preventie secundară;
• preventie terţiară.
Preventia primordiala
• Faza premergatoare aparitiei factorilor de
risc si cauzali
• Populatia tinta = populatia totala si grupuri
cu risc
• Scop = evitarea aparitiei si dezvoltarii unor
modele sociale, economice si culturale ce
prezinta un risc crescut de boala
• Metode = politici si programe de educatie
sanogene
Preventia primara
• Faza = FR prezenti
• Tinta = populatia totala, grupe de risc si
indivizi sanatosi
• Scop = reducerea incidentei bolilor prin
controlul factorilor de risc si cauzali
• Strategii = populationala si individuala
• Metode = politici si programe de educatie
sanogene.
Preventia secundara
• Faza preclinica a bolii

• Tinta = pacientii
• Scop = vindecarea si evitarea consecintelor
bolii prin diagnostic si tratament precoce
corect.
• Metode = programe de screening
Preventia tertiara
• Faza clinica (simptomatica) a bolii
• Tinta = pacientii
• Scop = reducerea progresului si complicatiilor
bolii
• Metode = terapeutice si de recuperare prin
care se reduce suferinta, incapacitatea si
handicapul.
• Toate nivelurile de preventie sunt
importante si complementare.
• Preventia primordiala si primara contribuie

in cea mai mare masura la sanatatea si
bunastarea intregii populatii.
Activitatea de preventie (profilaxie) in Romania se realizeaza pe
5 niveluri de AMP:
• serviciile de neonatologie,
• medicina familiei,
• medicina scolara,
• medicina muncii
• serviciile de epidemiologie sanitara
 În sănătatea publică sunt considerate intervenții preventive

„adevărate” numai cele care se adresează persoanelor
asimptomatice, considerate sănătoase (deci prevenția primară și
secundară) și ,din acest motiv, medicina preventivă este numită și
„medicina omului sanătos”
Consecinţele acţiunii unor factori de risc şi măsurile de prevenire
A. Factori ecologici
Aerul
• Scăderea concentraţiei de oxigen determină hipoxie, tulburări motorii şi senzoriale, convulsii, moarte
• Măsuri de prevenire: - aerisirea încăperilor
• Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie, cefalee, dispnee, crize anginoase, pierderea cunoştinţei,
moarte
• Măsuri de prevenire: - verificarea instalaţiilor de încălzire
Umiditatea
• Crescută determină scăderea evaporării apei din piele
• Crescută asociată cu creşterea temperaturii determină senzaţie de disconfort şi chiar şoc termic
• Măsuri de prevenire: - folosirea instalaţiilor de condiţionare a aerului
Temperatura
• Crescută determină insolaţie, arsuri
• Măsuri de prevenire: - evitarea expunerii prelungite la soare
• Scăzută determină hipotermie, degerături
• Măsuri de prevenire: - încălzirea optimă a locuinţelor
Luminozitate
• Diminuată poate fi un factor de risc pentru căderi, mai ales la persoanele vârstnice
• Măsuri de prevenire: - asigurarea iluminatului public, al locuinţelor
Zgomotul
• Creşterea intensităţii şi a timpului de acţiune poate determina tulburări ale auzului, insomnie, HTA
• Măsuri de prevenire: - de ordin urbanistic şi educativ
Alimentaţia
• Reducerea proteinelor, lipidelor şi glucidelor poate duce la avitaminoze, hipoproteinemiii
• Contaminare cu germeni patologici sau poluată chimic poate duce la intoxicaţii acute sau cronice,
boli infecţioase sau tulburări gastrointestinale
• Măsuri de prevenire:
– păstrarea alimentelor în condiţii igienice, în frigidere, congelatoare
– spălarea fructelor, zarzavaturilor
– verificarea calităţii alimentelor
– prelucrarea igienică a alimentelor
Apa
• Lipsa de iod din apă determină guşa endemică
• Lipsa de fluor determină carii dentare
• Contaminare cu germeni microbieni determină epidemii hidrice sau intoxicaţii acute şi cronice
• Măsuri de prevenire: - asigurarea condiţiilor de potabilitate a apei, fierberea apei
Locuinţa
• Praf, igrasie poate duce la manifestări alergice, boli reumatismale
• Improvizaţii în instalaţii poate duce la electrocutare, arsuri
• Suprafaţă redusă poate determina lipsa de confort social
• Măsuri de prevenire: - asigurarea condiţiilor igienice şi de confort din construcţia locuinţei
B. Factori biologici
• Contaminarea cu bacterii, virusuri, paraziţi, fungi duce la boli infecto-contagioase sau parazitare cu
poartă de intrare respiratorie, digestivă, cutanată
• Măsuri de prevenire:
– îndepărtarea reziduurilor; dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare; ventilaţie, curăţenie; sterilizare

Imbinare Sanatate Publica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Imbinare Sanatate Publica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sănătatea Publică

Definiţie : ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor populaţiei

Scopul sănătăţii publice: să reducă - disconfortul

1. Promovarea sănătăţii - dezvoltarea măsurilor sanogenetice;

2. Ocrotirea sănătăţii - menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor;

3. Controlul morbidităţii - combaterea bolilor şi a consecinţelor lor.

4. Redobândirea sănătăţii - contribuţia medicilor şi a serviciilor sanitare şi

- Control prin monitorizarea stării de sănătate a

2. biostatistica – ramura statisticii specializată pentru studiul fenomenelor

3. epidemiologia – ştiinţa care studiază distribuţia bolilor şi a determinanţilor lor în

4. aplicarea ştiinţelor sociale şi comportamentale la societate – deoarece o parte

5. conducerea serviciilor medico-sociale (managementul) - procesul de proiectare

7. etica - ştiinţa normelor morale aplicate în viaţa socială.

Noțiuni fundamentale folosite în demografie

 Evenimentul demografic – reprezintă cazul observat purtător de informaţii

 Fenomenul demografic – este ansamblul evenimentelor demografice care

 Indicator demografic – raportul care măsoară aceste fenomene.

Dinamica populaţiei descrie mişcarea populaţiei şi are

 Statistica stării civile – înregistrează în mod continuu

 Birourile de evidenţă a populaţiei – aparţin Ministerului de

 Anchetele demografice – sunt studii speciale ce servesc la

a) numărul înregistrat ce reprezintă numărul determinat în mod

 Densitatea populaţiei – în România, indicele de densitate a populaţiei a

 Dispersia populaţiei – reprezintă gradul de răspândire a populaţiei pe

 Structura populaţiei după starea social-economică

 Structura populaţiei privind gradul de instruire

Fig. nr. 3. Piramida vârstelor, România, în anii: 1956, 1990.

Prin mişcarea naturală sau reproducerea populaţiei

Mişcarea naturală a populaţiei prezintă aşadar două

Pe medii sociale natalitatea a fost mai ridicată în mediul rural faţă de

În profil teritorial - în anul 2016 județul cu valoarea cea mai scazută a

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

În statistica din ţara noastră, Centrul de Calcul şi Statisitcă

Pt. anul 2016

Dezavantajul acestui indicator constă în faptul că valoarea

 Migraţia populaţiei ca fenomen de masă determinat de factori politici,

• implicarea femeii în viaţa economică

-- - pe cauze medicale de deces:

 Rata de fatalitate specifică (RFSp)

 5. Rata standardizată a mortalităţii

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

 Importanţa studiului mortalităţii infantile:

- în funcţie de gen: nr.decese(0 - 1) M, F

● rata de mortalitate neonatală RM(0-27) RM(0 - 27) 

● rata de mortalitate postneonatală RM(28-364) nr.decese(28 - 364)

- în funcţie de mediul de rezidenţă:

5. Rata de mortalitate perinatală (RMp)

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018

Sursa: O.M.S, HFA -DB, 2018