Universitatea Spiru Haret, Faculatea de Psihologie și Științele Educației

Anul de studii: II
Forma: IFR
Grupa : 1821
Disciplina: Psihologia creativitatii

Abordarea lui M. Csiksentmihalyi

Rinciog Elena
 Abordarea lui M. Csiksentmihalyi

 M. Csiksentmihalyi considera creativitatea ca fiind un fenomen complex produs din trei
sisteme, si anume:
a. setul institutiilor sociale- selecteaza care dintre creatiile individuale merita retinute, au
rol major în selecţia creaţiilor individuale
b. domeniul cultural stabil – conserva, pastreaza si transmite noile idei selectate, face
posibila inovatia
c. individul – aduce schimbari intr-un anumit domeniu.

Creativitatea nu poate fi investigata numai pe plan personal, deoarece acest fenomen

rezulta din interactiunea celor trei sisteme enumerate mai sus.
Câmpurile de producţie culturală sunt formate din experţi care evalueaza si aleg creaţiile
ce vor fi păstrate şi promovate. Un mic procentaj din totalul de noutati se dovedesc demne de
luat in seama. Autorul ofera ca exemplu numarul mare de scriitori din lume, in special in SUA,
precum si al artistilor – pictori, muzicieni, etc. Dintre acestia, doar un mic procentaj devin
celebri. De asemenea, intalnim aeeasi situatie in cazul scrierilor din presa unde doar o mica parte
din cititori acorda realmente atentie si importanta articolelor citite. Astfel, competitia dintre
unitatile de informare culturala este una acerba.
Timpul este pretios asa ca este necesara o filtrare si selectarea doar a noutatilor
folositoare, care merita a fi retinute. Nimeni nu le-ar putea asimila pe toate, capacitatea de atentie
si retinere a omului este limitata.
Asadar, persoana inzestrata cu creativitate trebuie mai intai sa convinga campul de
importanta si valoarea inovatiei sale. Aceasta sarcina, de a te face remarcat, este dificila datorita
competitiei. Acceptarea judecatii este justa si necesara deoarece singuri nu ne putem evalua in
mod real si tindem sa ne supraevaluam. Trebuie sa ne “castigam” aprecierea expertilor,
indiferent de domeniu deoarece campurile manifesta un grad ridicat de severitate in selectia
noutatilor. In cazul unelor domenii avem de a face cu un camp foarte larg- reteta Coke, iar in
altele cu unul foarte ingust – teoria relativitatii a lui Einstein.
 Câmpurile pot influenţa/afecta credibilitatea unei inovaţii în minim trei modalităţi:
- prin solicitarea noutăţii (a fi reactive - nu încurajează, nu solicita si nu stimuleaza
creativitatea sau a fi proactive - stimulează demersurile creative, spre exemplu prin
organizarea targurilor si oferirea diverselor premii). Pentru a creste creativitatea,
campul trebuie sa fie proactiv;
- stabilirea unui filtru mai redus sau mai extins prin care se selectează invenţiile. Există
câmpuri mai conservatoare, în care intra mai puţine idei, elemente noi- resping ce este
nou, selecteaza ce este bun şi câmpuri mai liberale, în care ideile noi apar frecvent si
se schimba mai rapid. Ambele strategii pot fi periculoare fie datorita lipsei noutatilor
fie deoarece permite patrunderea unui numar mare de noutati neasimilate.
- flexibilitatea câmpurilor este asigurată printr-o strânsă legătură a acestuia cu restul
sistemului social, pentru a atrage sprijinul, spre domeniul respectiv de activitate.

Între domenii şi câmpuri există relaţii de intercondiţionare si de interinfluenţare.

Domeniile au capacitatea de a determina direcţiile de acţiune ale câmpului, in special în ştiinţele
unde baza cunoaşterii coordonează ceea ce instituţia ştiinţifică poate revendica. In artă situaţia
difera: instituţia artistică hotărăşte care din operele de artă nou create vor intra în patrimoniul
domeniului. În cazurile în care câmpurile nu au competenţa pentru un anumit domeniu, controlul
este preluat de catre alte instituţii (Biserica a intervenit în descoperirile ştiinţifice ale lui Galileo,
Partidul Comunist a condus pentru o perioada arta si muzica, etc).
Creativitatea poate fi inteleasa numai daca intelegem cum functioneaza campurile, modul
in care acestea decid daca ceva nou ar trebui sau nu ar trebui adaugat la domeniu.
Persoana creatoare este analizata in speranta ca daca se va intelege cum ii functioneaza
mintea, se va descoperi cheia creativitatii. O importanta deosebita o au trasaturile de
personalitate, dar si factori culturali, sociali, de context. In mod paradoxal, ajoritatea persoanelor
inzestrate cu creativitate, sustin ca norocul a fost cel care le-a adus succesul.
Asimilarea sistemului este, de asemenea, esenţială, întrucât un creator este nevoit să-şi
însuşească regulile, conţinuturile domeniului, precum şi criteriile de selecţie, cum este cazul
ştiinţei, unde fără asimilarea cunoştiţelor fundamentale ale domeniului respectiv nu este pregătit
terenul marilor creaţii. Este extrem de importanta detinerea unei cantitati impresionante de
informatii si invatarea/ exersarea continua.
 M. Csikszentmihalyi remarca, în urma unor studii extinse asupra persoanelor creative că
acestea “se caracterizează prin faptul că pot intra usor într-o stare specială, binecunoscută
specialistilor în ergonomie cognitivă, starea de flux.” [5]
Mihaly Csikszentmihalyi sustine că procesele creative urmează, de obicei, următorii pasi:
• Prepararea – imersiunea în aspectele problematice intersante si stârnirea curiozitătii ;
• Incubarea – ‘răsucirea’ (‘churn’, în engleză) ideilor în jurul pragului conostiintei
• Sclipirea, iluminarea (‘insight', în engleză) momentul de „Aha!”, când începe să se
întrevadă solutia
• Evaluarea – decizia dacă ideea este corectă si valoroasă.

Contributiile abordarii lui M. Csiksentmihalyi:

-Importanta modului de functionare a campurilor, criteriile in functie de care acestea
decid daca ceva nou ar trebui sau nu ar trebui adaugat la domeniu.
-Asimilarea unei cantitati impresionante de informatii este necesara pentru pregătirea
terenului in vederea realizarii marilor creaţii. Totodata, este necesara si invatarea/ exersarea
continua.
- Campurile proactive stimulează demersurile creative
- Diversitatea, flexibilitatea: In cazul unelor domenii avem de a face cu un camp foarte
larg- reteta Coke, iar in altele cu unul foarte ingust – teoria relativitatii a lui Einstein.

Limitele abordarii lui M. Csiksentmihalyi:

- inzestrarea cu creativitate este esentiala, dar nu suficienta - de o importanta majora sunt
si factorii culturali, sociali, de context.
-competitia dintre noile creatii este una acerba, experţi exigenti evalueaza si aleg creaţiile
ce vor fi păstrate şi promovate. Campurile manifesta un grad ridicat de severitate in selectia
noutatilor. A convinge campul de importanta si valoarea inovatiei tale, a te face remarcat, este
dificil datorita competitiei.
-Limitele intalnite in cazul câmpurilor conservatoare- lipsa noutatilor si in câmpurile mai
liberale, în care ideile noi apar frecvent si se schimba mai rapid; permit patrunderea unui numar
mare de noutati neasimilate.
Bibliografie:
1. Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iași, 2001
2. Csikszentmihali, M., Starea de flux, Editura Cartea Veche, Bucureşti, 2007
3. Sternberg, R.J., Manual de creativitate, Editura Polirom, Iași, 2005
4 .Stoica-Constantin, Ana, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Institutul European, Iaşi,
2004.
5. Csikszentmihalyi, M., CreatIvity: flow and the psychology of discovery and invention. New
York: HarperCollins Publishers, 1996.
6. ZLATE, M., Fundamentele psihologiei, Bucureşti, Pro Humanitate, 2000