Clasa a XII-a N, S seral

Modulul II Exploatarea tehnica a mijloacelor de transport

Lectia: ELABORAREA UNUI PLAN DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITAȚILOR DE
ÎNTRȚINERE/INGRIJIRE ZILNICA A MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Data 23.03.2020 (2 ore)
Optimizarea activitații de ingrijire/întreținere zilnica a mijloacelor de transport

Detinatorii de vehicule comerciale, operatorii in transport rutier, au drept obiectiv fundamental al

activitatii lor realizarea de profit din activitatea defășurată sau, la limită, amortizarea cheltuielilor (costurilor)
prin veniturile realizate din derularea normala a activității respective.
Costurile de transport se clasifica in:
- costuri contabile,
- costuri economice
- costuri sociale.
Costurile contabile. Includ toate cheltuielile care se fac in legatura cu prestarea serviciilor:
- cu personalul
- cu amortismentele
- combustibilii
- operatiile de intreținere
- reparatiile etc.
Costurile economice. Sunt asociate cu teoria costului alternativ sau a costului de oportunitate. De obicei,
costurile economice se evaluează și se exprimă la nivel macroeconomic sau regional.
Costurile sociale (externe). Apar când altcineva decât transportatorul sau beneficiarul este afectat intr-un fel
de prestarea serviciului de transport. Costul social este constituit din resursele suplimentare pe care o terță
persoană trebuie să le cheltuiasca pentru a-și menține standardul inițial de viață.
Costurile sociale – de obicei cu efecte negative – pot avea si efecte pozitive. De exemplu prezenta unei
autostrazi, pe langa efectele negative exercitate asupra mediului inconjurator poate avea si un efect pozitiv; prin
faptul ca este o zona fara vegetatie ea reprezinta o bariera in calea extinderii incediilor.
Transporturile, in special cele rutiere, polueaza mediul pe trei nivele. In momentul de fata exista o intelegere
colectiva a necesitatii de a contracara efectele externe ale activitatilor umane și în special ale transporturilor
asupra mediului natural. Din pacate acest lucru necesita cheltuieli, care reduc beneficiile transportatorilor.
Economiștii recomandă optimizarea procesului mai sus amintit, ceea ce inseamna stabilirea unui compromis
intre beneficii si cheltuielile facute contra poluarii.
În cadrul unui mod de transport, costul mediu al prestatiei de transport se modifica in functie de gradul
de utilizare a capacitatii disponibile; astfel costul este minim cand se foloseste intreaga capacitate a mijlocului
de transport și crește atunci când indicele de utilizare a capacității de transport e redus
Un alt tip de cost este asa numitul cost marginal, care poate fi definit ca o modificare a costului total,
rezultand din modificarea prestatiei cu o unitate.
O clasificare importanta a costurilor este urmatoarea:
- costurile proprietății asupra instalatiilor fixe
- costurile proprietății asupra vehiculelor
- costurile de funcționare a vehiculelor.
Costurile proprietatii instalatiilor fixe. In aceasta categorie intra caile de deplasare, terminale, instalatii de
intretinere. De multe ori proprietarii acestora nu coincid cu transportatorii. Constructia infrastructurilor este
costisitoare si odata construite multe din costurile lor devin nerecuperabile. Din perspectiva costurilor de
oportunitate, costurile irecuperabile nu se mai iau in considerare.
Desi, aparent, odata construite, instalatiile fixe nu ar trebui sa consume resurse, mentinerea lor in functiune
necesita cheltuieli; aceste cheltuieli trebuie tratate precum costurile de functionare.
Costurile proprietății vehiculelor. Sunt partial recuperabile, deoarece se pot muta de pe o piata de
alta. Costul de inchiriere a unui vehicul este echivalent cu rata dobanzii aplicata la valoarea de piata a acestuia,
stabilita pe piata vehiculelor uzate.
 Când vehiculele au o viață previzibilă (in ani sau km) costul de oportunitate a proprietății se poate
aproxima prin scăderea din costul initial a costurilor corespunzătoare uzurii.
Costurile exploatarii vehiculelor. Sunt legate de plata echipajului (personalului) ce asigura deplasarea si
de combustibilul consumat (costuri variabile dar si de oportunitate). Costul de exploatare este sensibil influențat
de parametri de utilizare a vehiculului, dupa cum urmeaza:
 consumul de combustibil se modifica in functie de viteza; exista o viteza la care consumul este minim
(viteza economica);
 cheltuielile cu retributia scad cu cresterea vitezei.
Costul exploatarii include si:
- costurile legate de intretinerea căilor de circulatie
- costurile de intreținere si reparații
- costurile cu personalul având funcții de conducere.
Aceste costuri cresc cu volumul prestației și sunt tratate drept costuri de exploatare desi sunt facute de alte
persoane care nu lucreaza direct pe vehicul.
Costurile transporturilor rutiere
a)   Costurile infrastructurii. Reteaua de drumuri este foarte extinsa, legand intre ele toate localitatile.
Majoritatea drumurilor sunt secundare, ponderea celor interurbane fiind redusa. In Romania, proprietatea statului
asupra drumurilor nationale se exercita de Administratia Nationala a Drumurilor. Drumurile orășenesti, judetene,
si comunale, sunt in administratia Consiliilor Judetene sau locale. Cheltuielile cu constructia (de capital) si
intretinerea drumurilor se fac din bugetele autoritatilor cale le administreaza.
Structura transporturilor auto (marimea vehiculelor si densitatea lor) influenteaza marimea cheltuielilor
facute cu drumurile. Camioanele grele aduc cele mai mari pagube drumurilor. Statisticile din SUA arata ca 40…
90% din costurile de reparatii se datoreaza autocamioanelor grele. De aceea s-a legiferat limitarea sarcinilor pe
axe; putine sosele admit sarcini pe osie mai mari de 10t.
Beneficiarii drumurilor contribuie la cheltuielile de intretinere si modernizare printr-o taxa inclusa in
pretul carburantului.
b)     Costurile vehiculelor, sunt formate din:
b1) costurile de achizitie, conform valorii de piata in momentul achizitionarii; pentru plata in rate se
adauga dobanda din economie;
b2)  taxele cu inregistrarea;
b3)  taxele pentru procurarea licentei de transport;
b4)  costurile cu asigurarea (de raspundere civila auto, CASCO);
b5)  uzura anuală (amortizarea): datorată varstei cronologice si parcursului inregistra
(cheltuiala variabila); in ambele cazuri valoarea autovehiculului scade in timp;
b6)  sumele platite bancilor pentru imprumutul la cumparare;
b7  costurile de intretinere daca se fac dupa un anumit numar de km, costurile sunt variabile si sunt
trecute la costurile de exploatare.
Cu exceptiile aratate costurile vehiculelor sunt fixe.
c)      Costurile de exploatare, sunt formate din:
c1) costurile carburantilor si materialelor de intretinere (uleiuri, antigel, lichid de frana etc.); sunt usor
de contabilizat;
c2) costurile cu retributia personalului de intretinere
c3) costurile cu retributia conducatorului.
Observatie: Cele mai mari probleme le ridica transportul de marfuri datorita varietatii autocamioanelor si
serviciilor oferite. Costul pe t·km pentru o deplasare interurbană cu un autocamion greu, este mai mic decât
costul realizat in transportul local cu un camion mic.
 EVALUAREA COSTURILOR GENERATE DE ACTIVITAȚILE DE INTREȚINERE SI REPARAȚII
CURENTE A AUTOVEHICULELOR
Costurile generate de activitățile de intreținere și reparații curente a unui parc de automobile deținut de un
operator în transport sunt determinate de costurile unitare de intreținere a fiecarui mijloc de transport si de
frecvența (periodicitatea) lucrarilor de intreținere executate.
Referitor la cheltuielile de personal pentru lucrările de întreținere și reparații, acestea se pot efectua cu
personal specializat, angajat în cadrul firmei, la care se adaugă participarea personalului de deservire a
autovehicului (echipajelor de șoferi) sau, pentru lucrările de întreținere se poate recurge la presatrea de servicii
oferite de altă firmă (specializată). De exemplu, stații (firme) de spălare și igienizare automobile. Evaluarea
cheltuielilor de personal pentru activitățile de intreținere si reparații curente a autovehiculelor se exprimă prin
timpul normat petru fiecare operație de întreținere.
Costurile materiale pentru lucrările de întreținere si reparații curente se exprimă prin consumurile materialele
pentru operațile respective si costurile echipamentelor, dispozitivelor și instalațiilor de întreținere.
Periodicitatea lucrărilor de întreţinere preventive, reprezintă valori medii pentru autovehicul respectiv.
Pentru autovehiculele destinate transporturilor interurbane, reviziile tehnice RT-1 si RT-2, scadente în timpul
aflării în cursă, acestea se vor executa înainte de plecare sau imediat după sosirea acestora din cursă. Pentru o
eficacitate sporită a determinării stării tehnice a autovehiculelor se recomandă utilizarea cu precădere a
metodelor de diagnosticare fără demontarea angrenajelor şi ansamblurilor.
Controlul şi îngrijirea zilnică cuprinde lucrările de pregătire şi de verificare a stării tehnice generale sau pe
agregatele, ansamblurile şi subansamblurile componente ale automobilelor legate în special de siguranţa
circulaţiei şi de poluarea mediului înconjurător, înainte şi după sosirea din cursă.
Spălarea automobilelor şi remorcilor constă din lucrări care au drept scop menţinerea lor în stare de
curățenie și facilitarea efectuării celorlalte lucrări de deservire tehnică. Salubrizarea şi dezinfectarea
automobilelor şi remorcilor auto se execută cu scopul preîntâmpinării pericolului contaminării şi deprecierii
mărfurilor ce urmează a se transporta cu un automobil ce a fost utilizat la transportul vietăţilor, produselor de
origine animală sau a unor substanţe chimice.
Salubrizarea și dezinfectarea se execută:
- autobuzelor şi autoturismelor destinate transportului în comun la recomandarea organelor sanitare;
- automobilelor şi remorcilor care efectuează transport de vietăţi (carne, peşte, lapte, preparate, piei etc.) înainte
şi după descărcare;
- autovehiculelor care transportă produse chimice (var, ciment, negru de fum etc.) când se trece la altfel de
transport.
Revizia tehnică de gradul I (RT -1) constă în verificarea, reglarea şi ungerea agregatelor, ansamblurilor şi
subansamblurilor automobilelor şi remorcilor, în scopul menţinerii stării tehnice corespunzătoare şi prevenirii
defecţiunilor tehnice în parcurs. Revizia tehnică de gradul I se execută de personal calificat în incinta staţiilor
de întreţinere auto, sau a garajelor la punctele de întreţinere din cadrul unităților de transport auto şi la
autoservice-urile autorizate RAR.
Revizia tehnică de gradul II (RT-2) Revizia tehnică de gradul II cuprinde pe lângă lucrările prevăzute la
revizia de gradul I şi o serie de lucrări suplimentare, a căror necesitate apare la o periodicitate mai mare.
Societățile comerciale de transport auto precum şi celelalte unităţi, deţinătoare de parc auto, pot executa revizii
tehnice de gradul I, şi în afara staţiilor de întreţinere sau garajelor cu condiţia asigurării bazei tehnico-materiale
corespunzătoare. Unităţile deţinătoare de parc auto, care nu au asigurată o bază tehnico-material
corespunzătoare, trebuie să efectueze lucrările prevăzute la revizia de gradul I la alte unităţi specializate şi
autorizate RAR
Revizia tehnică sezonieră constă din operaţii specifice trecerii de la exploatarea de vară la cea de iarnă şi
invers, sau din operaţii cu periodicitate mare. Reviziile sezoniere se execută de regulă de același personal la
aceleași locuri de muncă ca şi reviziile tehnice de gradul I şi II o dată cu care se execută.
Reparaţiile curente Prin reparaţii curente la autovehicule, se înțeleg toate remedierile inclusive la înlocuirea
de piese şi agregate, ce trebuie efectuate de la introducerea lor în exploatare, ca noi, până la casare, cu excepţia
reparaţiilor capitale. Cu ocazia efectuării reparaţiilor curente de remediere a defecţiunilor tehnice care provoacă
imobilizarea mijlocului de transport sau care îl fac impropriu pentru trimiterea în cursă în condiţii de deplină
siguranţă a circulaţiei şi a mediului înconjurător, se vor depista şi se vor remedia toate lipsurile sau defecţiunile
complementare constatate. La stabilirea modului de reparaţii, precum şi a celui mai eficace procedeu de
remediere a defecţiunilor se vor utiliza, pe cât posibil, standurile şi aparatele de diagnosticare. Fării întreținerii
autovehiculelor, acestea funcţionează în condiţii de siguranţă până la instalarea unui anumit nivel de uzură, sau
apariția unui defect.
 Clasa a XII-a N, S seral
Modulul II Exploatarea tehnica a mijloacelor de transport
Lectia: ELABORAREA UNUI PLAN DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACTIVITAȚILOR DE
ÎNTRȚINERE/INGRIJIRE ZILNICA A MIJLOACELOR DE TRANSPORT
Data 24.03.2020 (1 oră)
Optimizarea activitații de ingrijire/întreținere zilnica a mijloacelor de transport

Obiectivul final al mentenanței este executarea lucrărilor de întreținere "la momentul oportun”, înainte ca
vehiculul respectiv să ajungă în nefunctionalitate în timpul cursei.
În scopul dezvoltării unui model teoretic mai aproape de realitate testele experimentale sunt necesare pentru
a înțelege de ce uneori modificările de profil proiectate pentru a reduce vibraţiile au efecte diferite faţă de cele
prognozate.
Instalatiile si utilajele folosite pentru intretinerea si repararea automobilelor au un rol deosebit, asigurand o
exploatare a automobilelor si remorcilor in conditii de siguranta a circulatiei, precum si pentru realizarea de catre
acestea a normelor de parcurs cu minim de cheltuieli.
Aceste instalatii si utilaje deservesc lucrarile de intretinere si respectiv reparatiile curente care impreuna
formeaza ,, deservirea tehnica auto"
Lucrarile de intretinere au un caracter de prevenire a uzurilor si a defectiunilor tehnice ce pot interveni in
timpul exploatarii automobilelor, precum si de asigurarea unui aspect estetic corespunzator circulatiei pe
drumurile publice.
De asemenea, reparatiile curente, respectiv toate remedierile, inclusiv inlocuirea de piese si agregate ce
trebuie efectuate de la introducerea lor in exploatare ca noi si pana la casare, precum si reparatiile capitale sunt
deservite cu aceste instalatii si utilaje, care prelungesc durata de functionare a automobilelor, asigurand
SERVICE-ul acaestora.
A. INSTALATII SI UTILAJE PENTRU INTRETINEREA SI REPARAREA AUTOMOBILELOR
NOTIUNI GENERALE
Instalatiile sei utilajele pentru intretinerea si repararea automobilelor, fac parte din dotarea tehnica a
unitatilor de intretinere si reparatii auto.
Aceste instalatii si utilaje sunt folosite in functie de tipul operatiei de intretinere si reparatie, fiind foarte
variate din punct de vedere constructiv.
B. CLASIFICAREA INSTALATIILOR SI UTILAJELOR PENTRU INTRETINEREA SI REPARAREA
AUTOMOBILELOR
In general, instalatiile si utilajele folosite la intretinerea si repararea automobilelor se clasifica in functie de
specificul operatiei tehnice ce se executa astfel:
1. Utilaje si instalatii de ridicat si transportrat a sarcinilor
In aceasta categorie, in afara utilajelor de ridicat si transportat clasice, precum: podurile rulante,
electropalanele pe sine, etc, in dotarea unitatilor auto se folosesc aparate si utilaje adaptate conditiilor de lucru,
cum sunt:
- cricurile;
- macaralele pentru ridicat si transportat agregatele automobilului;
- elevatoarele;
 2. Instalatii pentru spalarea si gresarea automobilelor
In aceasta categorie de instalatii intra:
- instalatii pentru spalarea automobilelor, care pot fi:
- instalatii pentru spalare manuala;

- instalatii pentru spalare mecanizata sau automatizata;

-instalatii pentru gresarea automobilelor cu unsori consistente, care in functie de tipul actionarii sunt:
- cu actionare manuala;
- cu actionare mecanizata: - electrica;
- pneumatica;
3. Aparate pentru controlul geometriei rotilor de directie care pot fi;
- mecanice;
- optice;

4. Masini pentru echilibrarea rotilor automobilului

C. UTILAJE SI INSTALATII DE RIDICAT SI TRANSPORTAT A SARCINILOR (destinatie,
constructie, functionare)
a). Cricuri
In unitatile de intretinere si reparatii auto cele mai raspandite sun t cricurile hidraulice. Acestea se
executa intr-o singura gama variata de tipuri, pentru sarcini de ridicare de 0,5 – 1,5 tone si inaltimi de
ridicare cuprinse intre 200 și 850 mm.