11.

IMPLICAŢIILE GESTIONĂRII SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI RUTIERE LA

NIVELUL FIRMELOR DE TRANSPORT MARFA SI CALATORI

Un segment reprezentativ al participanţilor la trafic este cel al transportatorilor rutieri de

marfă şi călători. Prin faptul că mijloacele de transport cu o asemenea destinaţie intră în
compunerea unor firme specializate, siguranţa circulaţiei poate fi gestionată şi prin măsuri
adecvate, luate la nivelul utilizatorilor de vehicule.
După cum este binecunoscut, autoutilitarele şi autocarele au o pondere numerică mai mică
în trafic şi în consecinţă provoacă mai puţine accidente decât alte autovehicule; dacă însă ele
produc accidente, urmările lor sunt mai grave şi deseori fatale, mai ales când sunt implicate
autoturisme şi pietoni. Din acest motiv, dezvoltarea în continuare a transporturilor rutiere de
marfă şi de călători va fi strâns legată de acceptarea celorlalţi participanţi la trafic, ceea ce
presupune intensificarea preocupărilor în domeniul siguranţei circulaţiei. Deja transportul de
marfă a început să fie limitat de pildă în perioadele de week-end, alocându-se astfel prioritate
circulaţiei autoturismelor.
Dacă s-ar menţine un acelaşi nivel al siguranţei circulaţiei, creşterea intensităţii traficului
ar genera evident mai multe accidente. Cu asemenea aspecte se confruntă ţările Europei
estice, printre care se numără şi România. Dar chiar şi în ţările dezvoltate nu sunt excluse
manifestări similare, ştiut fiind că investiţiile necesare progresului tehnic în sfera siguranţei
circulaţiei sunt incomparabil mai mari decât cele aferente dezvoltării numerice a parcului
auto.
Pe baza experienţei acumulate în ţările Comunităţii Europene s-a stabilit că un accident îl
costă în medie pe utilizatorul de vehicul utilitar cca 2000 Euro. O firmă care nu a avut
preocupări speciale în ceea ce priveşte siguranţa circulaţiei, dacă introduce un management
eficient în acest sens, poate reduce, după cca 2 ani, cu 30...50% numărul accidentelor [7].
Astfel, prin reducerea procentuală menţionată a accidentelor, se pot economisi anual
6000...10000 Euro la o firmă cu 10 vehicule utilitare. O asemenea sumă reprezintă o motivaţie
în măsură să mute importanţa preocupărilor din sfera rentabilităţii în cea a prevenirii
accidentelor.
Creşterea gradului de siguranţă în transporturile de marfă şi de călători cu cele mai mici
invenstiţii se poate realiza prin asigurarea unui management eficient al calităţii serviciilor
utilizatorului de vehicul.

1
 CRITERII MANAGERIALE DE RIDICARE A NIVELULUI SIGURANŢEI
CIRCULAŢIEI RUTIERE

Se pot imagina o multitudine de criterii şi metodologii de aplicare în relaţia operator

transport-şofer în vederea creşterii gradului de siguranţă a circulaţiei. Cele mai eficiente s-au
desprins din activităţile firmelor care au realizat rentabilităţi ridicate în domeniu. În
continuare se prezintă câteva dintre cele mai importante principii menite să ridice nivelul
siguranţei rutiere.
Prevenirea accidentelor constituie una dintre cele mai eficiente căi de asigurare a
siguranţei circulaţiei şi cuprinde totalitatea măsurilor de natură tehnică, economică şi
educaţională care pot conlucra la preântâmpinarea unui eveniment rutier. În mod obişnuit
normativele tehnico-economice impuse în transportul rutier sunt bine respectate, graţie atât
legislaţiei accesibile şi precise din domeniu cât şi controlului riguros efectuat de organele cu
asemenea atribuţii. Se poate insista însă în mod deosebit pe latura educaţională care determină
în cele din urmă comportamentul şoferilor. Se vor obţine pe această cale performanţe nu
numai în conduita preventivă propriuzisă, dar şi în sferele întreţinerii şi menţinerii stării
tehnice a vehiculului, a comportării civilizate cu călătorii sau cu beneficiarii transportului, a
protejării mărfurilor transportate, etc. Toate aceste aspecte, separat sau împreună, reduc
sensibil riscurile de accident.
Un rol important în prevenirea accidentelor revine formării şi consolidării unei culturi
tehnice rutiere generatoare de comportamente civilizate şi adecvate fiecărui specific de
transport.
Alte posibilităţi eficiente de prevenire a accidentelor sunt strâns legate de nivelul dotărilor
autovehiculului cu mijloace şi accesorii care ameliorează sau măresc siguranţa circulaţiei.
Dintre acestea pot fi menţionate centurile de siguranţă, ALB, ABS, avertizorul de mers înapoi,
oglinzile retrovizoare, reflectoare laterale, dispozitive de antiâmpănare, blocarea punerii în
mişcare a autovehiculului când uşile sunt deschise, diverse metode pentru securitate pasivă,
etc.
Comunicarea între angajaţii firmei este un alt element important pentru îmbunătăţirea
nivelului siguranţei rutiere. Conform acestui principiu, fiecare accident trebuie discutat şi
analizat cu şoferul în cauză. De asemeni, analiza unor accidente asemănătoare este bine
venită, şi asta nu numai pentru şoferul implicat, ci şi pentru restul şoferilor. În acest sens este
indicată organizarea a două-trei adunări pe an cu toţi şoferii firmei în care să se efectueze
examinări colective ale accidentelor. Cu aceste prilejuri apar oportune şi informările cu privire

2
la ultimile noutăţi apărute fie în legislaţia tehnică, fie în materie de cod rutier.
Selecţia şoferilor reprezintă o altă pârghie fundamentală de control şi menţinerea unui
nivel ridicat al siguranţei circulaţiei rutiere. Este binecunoscut faptul că, reânoirea frecventă,
la termene scurte a şoferilor generează un procent ridicat de accidente. Noii angajaţi, chiar
dacă beneficiază de o anumită experienţă, trebuie să se adapteze la îndatoririle şi cerinţele noii
firme, eventual şi la noile tipuri de autovehicule pe care le vor conduce. De asemeni trebuie să
se obişnuiască cu noile itinerarii sau cu noii clienţi şi pretenţiile acestora.
Pregătirea profesională a şoferilor necesită preocupări speciale întrucât influenţează nu
numai siguranţa circulaţiei, dar şi rentabilitatea firmei. Se are în vedere că şoferii exploatează,
cu riscurile inerente, o mare parte din averea patronilor. De pildă, un autocamion sau autocar
din zilele noastre valorează cca 200000 Euro şi distrugerea lor chiar şi parţială în cadrul unor
accidente rutiere afectează foarte serios profitul. În plus se mai adaugă şi alte cheltuieli legate
de costul mărfurilor transportate, de imobilizarea mijlocului de transport, de daunele produse
altor persoane sau firme, etc.
Predispoziţia la accidente. Statistic s-a constatat că numai 30% dintre şoferi cauzează şi
sunt vinovaţi de producerea a 70% din totalul accidentelor rutiere. Prezintă astfel interes
depistarea şoferilor şi a acelor tipuri de accidente de care sunt răspunzători, pentru a se lua
măsurile corective cele mai adecvate.
Avantajele, şi prin asta necesitatea aplicării unui program managerial menit să ridice
nivelul siguranţei circulaţiei rutiere derivă dintr-un studiu prealabil de fezabilitate, care ar
trebui să răspundă la întrbări de tipul:
- este cunoscută şi analizată în firmă frecvenţa şi mărimea pagubelor datorate
abaterilor de la normele siguranţei circulaţiei ?
- firma dispune o metodologie de înregistrare şi evidenţă sistematică a accidentelor?
- sunt greutăţi sau dificultăţi pentru asigurarea în diverse categorii şi nivele a
vehiculelor?
- se ţine o evidenţă sistematică a raportului dintre cota primelor de asigurări şi
pagube?
- se aduce periodic la cunoştinţa şoferilor situaţia siguranţei rutiere din firmă?
- şoferii care urmează a fi angajaţi sunt supuşi unor teste profesionale sau de
performanţă?
- se fac analize cu şoferii implicaţi asupra accidentelor produse şi a urmărilor
acestora?
- există în firmă un plan de acţiune de urgenţă şi persoane special desemnate să-l

3
 aplice în caz de accidente?
- se analizează diagramele tahograf pentru a urmări comportamentul şoferilor în
trafic?
- se cunosc şoferii şi tipurile de accidente produse în decursul practicării acestei
meserii?
- se cunosc şoferii care suferă sau sunt predispuşi la boli aflate la marginea baremului
medical care limitează dreptul de a conduce autovehicule?

PRINCIPII DE ESTIMARE A COSTURILOR ACCIDENTELOR RUTIERE

O firmă care nu are preocupări speciale legate de siguranţa rutieră suferă atât ca imagine
cât şi direct economic prin costurile aferente diverselor urmări ale accidentelor. Unele
componente ale acestor costuri nici nu pot să fie cuprinse în rubricile de bilanţ ale firmei, cu
toate că au o pondere semnificativă; se poate ajunge astfel la situaţii de criză, care uneori pot
şi falimenta firma.
Costurile directe cuprind cheltuielile de reparaţii pentru repunerea în funcţiune, primele
de asigurare, pagubele produse la încărcătură, cheltuieli administrative, locaţia vehiculelor de
rezervă şi lipsa profitului financiar prin pierderile care se recuperează.
În rubricile de bilanţ ale firmei nu figurează următoarele costuri: plata eventualeor daune
produse altor persoane sau firme care au suferit de pe urma accidentului, timpul pierdut cu
recuperarea materialelor sau cu administrarea în justiţie a urmărilor accidentului, pagubele
înregistrate prin imobilizarea vehiculului, cheltuieli medicale aferente sănătăţii şoferului,
prejudicierea imaginii firmei care înseamnă pierderea clientului.
Reducerea numărului de accidente se realizează şi printr-o conduită preventivă, ceea ce
determină şi reduceri în plus a costurilor. Astfel, o conducere suplă, fără demaraje şi frânări
frecvente este însoţită de economii de carburant de cca 13% [7]; totodată, o conduită cu
adaptarea vitezei la particularităţile traficului şi drumului poate genera economii în plus, de
până la 11%. O reducere suplimentară a costurilor se datoreşte în asemenea situaţii şi
cheltuielilor mai mici pentru întreţinere şi reparaţii curente.
Este într-adevăr dificil de stabilit economiile potenţiale care ar deriva din aplicarea unor
măsuri performante de siguranţă rutieră. Cert este însă că o firmă cu preocupări serioase în
siguranţa circulaţiei va funcţiona cu un profit sensibil mai mare.
Cu toate că nu se poate elabora o metodologie precisă de calcul a economiilor ce pot fi

4
obţinute, s-au formulat totuşi căi de estimare a reducerii potenţiale a costurlor. În acest scop
este indicată separarea netă a economiilor rezultate prin primele de asigurare şi a celor
aferente costurilor directe suportate de firmă cu ocazia accidentelor.
Prima de asigurare depinde de mai mulţi factori, inclusiv de bonitatea şi renumele firmei
de asigurări. La stabilirea ei se are în vedere în primul rând tipul şi valoarea de înlociure a
autovehiculului. În continuare se iau în consideraţie şi alte aspecte, cum ar fi condiţiile de
exploatare (în mediul urban, inerurban sau internaţional), tipul de asigurare (numai de
răspundere civilă sau casco complet), frecvenţa anterioară a accidentelor şi sumele
despăgubite în acest scop, etc. De pildă, primele de asigurare plătite de firma care exploatează
autovehicule în mediul urban sunt mai mari comparativ cu cele care operează transporturi
interurbane sau internaţionale, întrucât riscul implicării în accidente creşte pe măsură ce
sporesc manevrările dificile caracteristice circulaţiei aglomerate din oraşe. Pentru
autovehiculele noi sau cu uzură redusă este de preferat încheierea unor asigurări casco
complet, în timp ce la vehiculele mai vechi se poate alege numai asigurarea de răspundere
civilă. Legat de aspectele menţionate, se poate face un calcul estimativ al economiilor parţiale
realizate în funcţie de opţiunile referitoare la tipurile posibile de asigurări şi la societăţile
asiguratoare. O metodologie posibilă în acest sens se prezintă în continuare:
- suma primelor corespunzătoare unui număr na de autocare, A;
- suma primelor aferente unui număr nc de autocare, C;

- prima de bază medie,

A  C  ;
na  nc
- prima efectivă aferentă altor posibilităţi de asigurare, β;
- economia estimată, E  A  C   na  nc  .

Economiile generate de reducerea numărului de accidente pot fi apreciate după

performanţele motivate statistic. Este binecunoscut că o firmă care nu s-a preocupat de
micşorarea numărului de accidente, poate reduce numărul lor cu 30...50% pe parcursul a doi
ani. Un alt criteriu de performanţă poate fi considerat frecvenţa accidentelor, definită prin
raportul între numărul total de accidente produse într-un an şi numărul total de vehicule aflate
în exploatare. Dacă frecvenţa accidentelor depăşeşte unitatea la o firmă care exploatează
vehicule utilitare se consideră că se ajunge la creşteri care depăşesc valorile medii admisibile.
Pentru acelaşi indice, referitor la un parc compus din autocare, costurile sunt considerate prea
ridicate când frecvenţa depăşeşte 0,5.
În fine, fiecare firmă, bazată pe experienţa acumulată, poate să-şi stabilească costul mediu

5
al unui accident. De regulă, în C.E., costul mediu al unui accident este 2000 Euro, valoare pe
cale de a fi atinsă şi la noi în ţară, pe măsura uniformizării parcului auto şi a prestărilor de tip
service.
Un calcul al economiilor potenţiale datorate reducerii numărului de accidente se poate
face după metodologia:
- numărul total de accidente produse în perioada anterioară, N;
- costul total al accidentelor considerate, P;
P
- costul mediu al unui accident, cm  ;
N
- numărul de accidente din ultimul an, t;
- reducerea propusă a numărului de accidente, m %;
1 m 
- numărul de accidente preconizat, n  t  ;
 100 
- costul accidentelor preconizate, T  n  cm ;

- economia potenţială realizabilă, E  t  n   cm

INFLUENŢA ORGANIZĂRII FIRMEI ASUPRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI

RUTIERE

Siguranţa circulaţiei depinde de performanţele tehnice ale mijloacelor de transport şi ale

infrastructurii rutiere, dar este influenţată în mare măsură de organizarea şi managementul
firmei. Un management eficient presupune pe de o parte cunoaşterea temeinică a tuturor
aspectelor organizatorice care au implicaţii în siguranţa circulaţiei, iar pe de altă parte,
cunoaşterea măsurilor adecvate care pot preveni riscurile unor accidente. O corespondenţă
între aspecte organizatorice, influenţe asupra siguranţei circulaţiei şi eventuale măsuri de
reducere a factorilor de risc se prezintă sintetic, sub formă tabelară, în tab.1.
Tabelul 1. Aspecte organizatorice şi implicaţiile lor în siguranţa circulaţiei rutiere
Aspecte organizatorice Influenţe şi măsuri privind siguranţa circulaţiei
1 2
EVALUAREA CERERII DE TRANSPORT
Cumpărarea sau /şi închirierea bazei Să se aibă în vedere avantajele selecţionării mijloacelor de transport şi
materiale dispozitivelor de diagnoză şi întreţinere la procurare, în raport cu
siguranţa circulaţiei.
Selecţia şi organizarea personalului Să se ţină cont de antecedentele şi calităţile şoferilor la angajare în ceea

6

Evaluarea cererii pieţei
Planificarea traseelor
Disponibilitatea mijloacelor de transport
şi a personalului
Antreprenorii de transporturi
Planificarea atribuirii curselor
Pregătirea şi inspecţia mijlocului de
transport
Controlul documentaţiei care însoţeşte
transportul
Pregătirea şoferului
Încărcarea vehiculului
PERFORMANŢELE TRANSPORTULUI
Exigenţe referitoare la tahograf
Transporturi de călători:
- eficienţa atribuirii
curselor,
- informarea clienţilor.
Transporturi de mărfuri:
- performanţa transportului.
Timpi de conducere, de încărcare –
descărcare, de întreţinere, de odihnă
Incidente pe parcursul deplasării
Sfârşitul misiunii:
- completarea foii de
parcurs,
- preluarea datelor din
diagrama tahografului
Depunerea documentaţiei care a însoţit
transportul
Gestionarea reclamaţiilor
Definirea şi planificarea măsurilor şi
operaţiilor de întreţinere
Executarea operaţiilor de întreţinere
ce priveşte siguranţa circulaţiei.
Evidenţierea criteriilor pieţei în domeniul siguranţei rutiere.
Certificarea sistemului de calitate în firma de transport.
Identificarea factorilor de risc de accidente pentru fiecare traseu posibil.
Evitarea traseelor nesigure şi nerentabile.
Planificarea pe traseele dificile a autovehiculelor cu dotări şi a şoferilor
cu calităţi adaptate factorilor respectivi de risc.
Să se aibă în vedere la selecţia prestatorului calităţile adecvate pentru
siguranţa rutieră.
Să se ţină seama de siguranţa circulaţiei la planificarea curselor.
PLECAREA ÎN CURSĂ
Controlul sistemelor de siguranţă de către şofer şi eventuala apelare la
instalaţiile de diagnoză din atelierul firmei.
Completarea formularelor tipizate şi verificarea celorlalte acte necesare
pentru specificul transportului.
Informarea asupra detaliilor traseului, adreselor de descărcare –
încărcare – odihnă, descrierea itinerariului.
Controlul fixării şi distribuţiei convenabile a încărcăturii, verificarea
sistemelor de închidere, a sigiliilor, etc.
Controlul modului în care au fost respectate instrucţiunile de utilizare a
tahografului.
Evaluarea conducerii sigure, a atitudinii şi comportamentului şoferilor
cu pasagerii pentru păstrarea unui climat de siguranţă la bord, evidenţa
amenzilor şi contravenţiilor.
Evaluarea conducerii sigure, evidenţa amenzilor şi contravenţiilor.
Verificarea modului în care au fost respectate reglementările în legătură
cu timpii de lucru şi de odihnă.
Stilul de tratare a accidentului, afectarea sănătăţii şoferului sau a altor
persoane, pagube datorate deteriorării încărcăturii, influenţe asupra
primelor de asigurare.
Respectarea instrucţiunilor privind completarea sau confirmarea
rubricilor din foaia de parcurs, verificarea în concordanţă cu indicaţiile
iniţiale ale respectării timpilor şi vitezelor reieşite din diagrama
tahografului.
Analiza şi evaluarea competenţei şoferului în legătură cu siguranţa
circulaţiei.
Evidenţa şi rezolvarea reclamaţiilor referitoare la siguranţa circulaţiei.
ÎNTREŢINEREA
Să se ţină cont de periodicitatea măsurilor de întreţinere în concordanţă
cu anotimpurile, cu tipul de autovehicul şi cu specificul şi destinaţia
transportului, astfel încât să fie satisfăcute toate prescripţiile tehnice
legate de siguranţa circulaţiei.
Controlul efectuării operaţiilor de întreţinere conform cu planificările
propuse, verificarea calităţii operaţiilor de întreţinere care concură la
siguranţa circulaţiei.