Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ASIGURAREA AUTOVEHICULELOR
- PREZENT ŞI PERSPECTIVE
~ LUCRARE DE DIPLOMĂ~
TÂRGU-MUREŞ
2007
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………….4
2
Cap.4 Investigaţii şi studiu de caz privind asigurarea…………………………..64
de autovehicule la S.C. ASIROM S.A.
4.1.O prezentare sintetică a S.C. ASIROM S.A………………………………..64
4.2.Principalii indicatori ai S.C. ASIROM S.A………………………………...69
4.3.Asigurările de transport auto în portofoliul S.C. ASIROM S.A……………72
4.4.Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor efectuate……………………….77
4.5.Aspecte ale gradului de informatizare a evidenţei asigurărilor……………..83
4.6.Studiu de caz la S.C. ASIROM S.A. privind asigurarea……………………90
facultativă pentru avarăă şi furt a autovehiculelor
Cap.5 Concluzii…………………………………………………………………….95
Bibliografie…………………………………………………………………………97
Anexe
INTRODUCERE
4
De ce avem nevoie de o asigurare auto?
Deţinerea şi conducerea unui autoturism implică asumarea anumitor riscuri.
Acestea apar cel mai frecvent în circulaţie şi pot consta în:
■ Avarierea autoturismului propriu;
■ Avarierea unui alt autovehicul;
■ Avarierea sau distrugerea unor bunuri;
■ Accidentarea noastră sau a altor persoane din autoturismul pe care
îl
conducem;
■ Accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat în accidentul
de
circulaţie sau a unui pieton.
Dar autoturismul propriu poate fi avariat sau distrus şi pe timpul staţionării în garaj,
în parcare, de către forţe naturale sau poate fi obiectul unui furt.
Toate aceste elemente ne afectează bugetul şi este posibil să ajungem în situaţia de
a nu putea folosi autoturismul un timp îndelungat din cauza costurilor ridicate ale unei
reparaţii, fără a mai vorbi de înlocuirea acestuia. Cei aflaţi în asemenea situaţii nedorite
îşi vor da seama că o asigurare auto ar fi fost salvatoare.
Când avem nevoie de o asigurare auto?
Cel mai potrivit moment pentru achiziţionarea unei astfel de poliţe este cel al
cumpărării autoturismului nou sau second-hand, altfel spus înainte de folosirea acestuia în
circulaţie. Dacă aveţi deja un autoturism şi nu sunteţi în posesia unei poliţe de asigurare
auto cel mai bine ar fi să o cumpăraţi.... astăzi.
În legătură cu asigurarea sau nu a vieţii/bunului ne apar întotdeauna întrebări şi
suspiciuni referitor la: Cum aleg opţiunile poliţei? Cum aleg un contract de
asigurare? Cum solicit o despăgubire? Oare pot avea încredere în societatea respectivă
de asigurări? Cât mă costă o poliţă de asigurare auto?20
Toate aceste întrebări le poţi găsi pe site-urile oficiale ale diferitor societăţi de
asigurare. Fapt care impune costuri foarte mici şi timp minim. Prin această modalitate poţi
să-ţi calculezi prima de asigurare la suma de asigurat, desigur prin încercări la infinit. Sau o
altă posibilitate este de a merge direct la o societate de asigurare.
20
www.finanţebănciasigurări.ro
5
CAPITOLUL 1
Încă din secolul XIX, legăturile dintre economia naţională, în general (industrie în
mod special) şi transporturi, au făcut obiectul a numeroase cercetări teoretice. În 1850,
Kohl studia relaţia dintre repartiţia geografică a resurselor naturale şi structura reţelelor
de transport. în 1885, Ravenstein, plecând de la studierea fluxurilor de circulaţie, schiţa
ceea ce astăzi constituie baza analizei repartiţiei de trafic: modelul gravitaţional. Ideea a
fost reluată de Lill în 1891, care a formulat „legea fundamentală a călătoriei" aplicând-o la
planificarea construcţiei căilor ferate din Imperiul Austro - Ungar.
Până la jumătatea secolului XX, calculul investiţiilor legate de infrastructură nu
intra în categoria problemelor importante. Puternicele raporturi existente între preţuri şi
economiile de scară au atras însă curând atenţia economiştilor. Astfel, transporturile au fost
din nou în centrul unor dezbateri de politică economică. Cu această ocazie, de o deosebită
importanţă a fost introducerea în analiza generală a unor noi concepte teoretice, iar în
particular a celor legate de pieţele contestabile şi de producţia multiplă. Astfel un anumit
număr de concepte generale, adoptate iniţial pentru rezolvarea unor probleme specifice
din domeniul transporturilor, au fost integrate ulterior în teoriile generale de calcul
economic.2
Toate aceste observaţii pe marginea istoricului şi evoluţiei teoriei economice a
transporturilor nu au urmărit decât să evidenţieze modul în care acestea se diferenţiază de
alte sectoare economice şi faptul că analiza sectorului a stat, nu de puţine ori, la baza
elaborării unor concepte specifice, ulterior generalizate pentru întreaga economie. Din
această perspectivă, analiza comportamentului acestora, reprezintă esenţa teoriei
economice a sectorului.
2
Fistung D. „Transporturi. Teorie economică, ecologică, legislaţie ", ed. ALL BECK Bucureşti, 1999, p. 6-7.
6
Actualmente, politica economică din domeniul transporturilor este exercitată de
către Guvern prin Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.Obiectivul
strategic actual al politicii economice în domeniul transporturilor îl constituie accelerarea
restructurării şi dezvoltării economiei româneşti prin asigurarea unor condiţii de dezvoltare
sigure în traficul intern şi internaţional de mărfuri şi persoane şi totodată prin crearea
condiţiilor de integrare a sistemului românesc de transport în viitor sistem european unic.
Politica economică în transporturi are la bază, în acest scop, următoarele principii3:
7
3
Alexa C, „Transporturi şi expediţii internaţionale", ed. ALL, Bucureşti, 1995
4
Fistung D., „Transporturi. Teorie economică, ecologică, legislaţie ", ed. All Beck, Bucureşti, 1999, op.cit., p.
3-4.
8
realizează prin intermediul unor mijloace de producţie speciale (mijloacele de transport şi
căile de rulare -infrastructură);
c) efectul util creat prin deplasarea mărfurilor (fără a avea loc procesul
de transformare a proprietăţilor acestora, din punct de vedere chimic sau fizic);
d) imposibilitatea creării de rezerve, stocuri de servicii de transport;
e) existenţa, în numeroase situaţii, a unor activităţi cu randament
crescător,consumatorul trebuind astfel protejat împotriva unor eventuale abuzuri;
f) influenţa deosebită a infrastructurii transporturilor asupra geografiei
socio-economice, cunoscându-se că transportul este un mare consumator de spaţiu.
Prin caracteristicile sale şi în contextul politicii generale, transporturile din
România au fost concepute să rezolve necesităţile interne de deplasare în teritoriu a
mărfurilor şi populaţiei, de preluare mărfuri pe teritoriul ţării.
Specialitatea transporturilor constă de condiţionarea prestărilor de servicii în funcţie
de calitatea şi capacitatea infrastructurii. Din această cauză, din perspectiva cererii de
infrastructură a transporturilor, determinată de dezvoltarea economică, sunt mai importante
următoarele aspecte:
- deplasarea bunurilor şi/sau persoanelor faţă de activităţile economice
şi sociale
- traficul de mărfuri şi călători;
- profil teritorial a activităţii de transport;
- subsisteme de transport.
În acest cadru, a fost creată infrastructura întregului sistem de transport (linii, staţii,
drumuri, porturi, aeroporturi) şi respectiv structura sa organizatorică şi funcţională.
9
3. Activităţi conexe.
10
în acelaşi context, există clasificarea pe tipuri, după cum urmează:
A. Transporturi de mărfuri şi bunuri contra plată;
1.Transporturi de mărfuri contra plată:
a.Transporturi de mărfuri generale;
b.Transporturi de mărfuri perisabile;
c.Transporturi de mărfuri periculoase;
d.Transporturi de deşeuri şi gunoaie;
e.Transporturi de animale vii;
f.Transporturi de mărfuri cu mase şi dimensiuni depăşite;
g.Transporturi de produse agricole de câmp;
h. Transporturi de produse agroalimentare (neperisabile) la pieţe;
i. Transporturi în regim de „rent a car";
2.Transporturi speciale de mărfuri:
a.Transporturi de produse petroliere;
b.Transporturi de recipienţi şi butelii cu gaze lichefiate;
c.Transporturi de lichide alimentare;
d.Transporturi de faină în vrac;
e.Transporturi de ciment în vrac;
3.Transporturi de mărfuri şi bunuri cu autobasculante:
a.Transporturi de produse de carieră şi balastieră;
b.Transporturi de cărbuni;
c.Transporturi de produse de excavaţii din şantiere;
d.Alte categorii de transport.
4.Transporturi de mărfuri şi bunuri cu autovehicule specializate:
a.Transporturi de pâine;
b.Transporturi de efecte poştale;
c.Transporturi de presă;
d.Transporturi de valori şi bani;
e.Transporturi de intervenţie;
f.Transporturi de prefabricate;
g.Transporturi de cadavre umane
h. Transporturi de materiale radioactive;
i. Transporturi de materiale explozibile;
j. Transporturi de mobilă;
11
k. Transporturi de confecţii pe umeraşe;
B.Transporturi de mărfuri şi bunuri:
1. Transporturi publice prin curse regulate;
2. Transporturi publice în regim de taxi;
3. Transporturi publice în regim de închiriere („rent a car");
4. Transporturi prin curse regulate, în convenţie;
5. Transporturi prin curse ocazionale, turistice.
C.Transporturi mixte de mărfuri şi persoane.
Conform aceloraşi reglementări prin transport rutier se înţelege orice operaţiune de
transport care se realizează cu vehicule rutiere, pentru deplasarea persoanelor, bunurilor şi
mărfurilor, chiar dacă vehiculul este, pe o anumită porţiune a drumului, transportat la
rândul său, pe/de un alt mijloc de transport; operaţiunile şi serviciile adiacente sau
conexe transporturilor rutiere sunt considerate operaţiuni de transport rutier.
Transport rutier public poate fi efectuat pe bază de contract, contra plată, da către
un agent economic titular al licenţei obţinute, având ca obiect de activitate transportul
rutier şi care deţine, în proprietate sau cu chirie, vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de
transport a cestora.
Transportul rutier în folos propriu este efectuat fără încasarea unui tarif sau a
echivalentului în natură ori în servicii al acestuia.
Transporturile rutiere, în conformitate cu normele în vigoare, trebuie executate
doar cu vehicule a căror stare tehnică este conformă standardelor naţionale de siguranţă
rutieră şi protecţia mediului înconjurător, cu inspecţia tehnică periodică şi cu licenţa de
execuţie valabilă, iar certificarea tehnică, corespunzătoare clasei şi tipului de marfa şi/sau
persoane transportate.
12
implantarea întreprinderilor şi stimulând dezvoltarea schimburilor internaţionale.
A devenit astfel evident că transporturile reprezintă un adevărat sistem circulator
al economiei naţionale, cu o importanţă vitală în buna desfăşurare a activităţii economice,
orice dereglare sau defecţiune a acestui proces specific producând perturbaţii în diferitele
compartimente ale producţiei şi consumului5. Asigurarea aprovizionării fiecărei „celule"
economice, a fiecărei localităţi, desfacerea produselor pe piaţa internă şi pe pieţele externe,
mobilitatea populaţiei depind de modul în care transporturile răspund exigenţelor
activităţii conducând la numeroase şi permanente tendinţe şi evoluţii. Transporturile, în
evoluţia lor, au devenit plurimodale, internaţionale, mondiale. După producţia agricolă, în
stadiul atins de dezvoltarea socială, ele constituie o necesitate vitală.
5
Stoica M., „Implicaţii economice ale modernizării infrastructurii transporturilor", Bucureşti, 1996.
13
CAPITOLUL 2
Riscul în transporturi.
Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări. Riscul este obiectul oricărui contract de
asigurare şi reprezintă elementul specific al asigurării.
Definirea riscului este încă o problemă larg dezbătută în literatura de specialitate,
întâlnim, astfel, multe definiţii ca: „obiect al asigurării, fie o persoană sau un lucru", „şansa
unei pierderi", „nesiguranţa privind rezultatul unei activităţi".
Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile,
oamenii, afacerile şi pentru care societăţile de asigurări pot oferi protecţie.
Încheierea unui contract de asigurare este o metodă de a ţine sub control aspectele
financiare ale unei situaţii viitoare necunoscute.
Dacă o persoană cumpără o poliţă de asigurare, el schimbă o situaţie de risc (în
cadrul căreia sunt posibile diferite consecinţe financiare) cu o situaţie de siguranţă
(certitudine) financiară, deoarece compania de asigurări garantează celui ce a cumpărat
asigurarea că, în condiţiile respectării anumitor clauze, prevăzute în contractul de
asigurare, situaţia sa financiară nu va fi afectată de apariţia sau neapariţia unor anumite
evenimente specificate.
Au fost scrise tratate cuprinzând multe pagini care se ocupă exclusiv de risc, iar
toate cursurile de asigurări au rezervate capitole distincte în care este abordat riscul ca
element important al contractului de asigurare. Din această perspectivă, voi prezenta în
continuare câteva aspecte legate de6 : natura riscului, tipuri de risc, relaţia dintre risc şi
asigurare, aversiunea faţă de risc.
Natura riscului:Riscul este prezent ori de câte ori fiinţele umane sunt incapabile să
ţină sub control sau să prevadă în mod perfect viitorul.
6
Galiceanu M., „Managementul Riscului II", în „Finanţe, Bănci, Asigurări”, nr. 4, , ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, aprilie 2003, p. 62-64.
14
De exemplu, riscurile legate de deţinerea unei locuinţe provin din faptul că nimeni
nu poate şti cu siguranţă dacă casa respectivă va fi sau nu arsă din temelie, lovită de
trăsnet, inundată sau jefuită; casa nu poate fi aşadar protejată complet împotriva acestor
evenimente neprevăzute.
În mod asemănător există riscuri legate de derularea unei afaceri, deoarece nici un
om de afaceri nu poate garanta că el va realiza profituri şi nu pierderi.
Tipuri de risc:
Există câteva moduri de a privi riscul7:
1. Din punct de vedere al efectelor pe care le produc există:
- riscul fundamental - afectează fie societatea, în general, fie grupuri de
oameni şi nu poate fi ţinut sub control, nici măcar parţial, de către o singură persoană.
Acest risc este prezent în cazul forţelor din natură (calamităţi naturale etc.) sau din
economie (inflaţia, şomajul etc). Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor în spaţiu
şi, de cele mai multe ori, în timp, se consideră că ele sunt probleme ale societăţii
întregi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional.
- riscul particular - se referă la acele evenimente viitoare pe care le putem
ţine parţial sub control, deşi nu le putem prevedea. Ele provin, de exemplu, din
deciziile individului de a conduce/sau nu un autovehicul cu motor, de a conduce un
autocamion, de a traversa o stradă. Deoarece riscurile particulare intră în responsabilitatea
indivizilor, fiecare dintre aceştia trebuie să le suporte consecinţele şi cele mai multe
riscuri asigurabile sunt riscuri particulare.
2. Ca abordare specifică, având impact asupra asigurabilităţii, riscurile se pot clasifica
în două mari categorii:
1) Riscuri asigurabile, adică acelea pe care asigurătorii le preiau şi pentru care
oferă protecţie asiguraţilor. Ele se subdivid în:
- riscuri generale - cum ar fi: incendiu, explozie, naufragiu, eşuare, etc.
- riscuri speciale - ce se pot produce ca urmare a acţiunii oamenilor.
2) Riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asigurătorii nu le
acceptă; aici sunt incluse acele evenimente a căror producere este certă sau se apropie de
7
Ciurel Violeta „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. AII Beck, Bucureşti
2000, p. 33-36.
15
certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat, cunoscute de către acesta şi
ascunse asigurătorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea
necorespunzătoare a mărfii asigurate, consecinţele energiei atomice, faptele săvârşite cu
intenţie.
Riscurile sunt grupate şi sunt oferite de cele mai multe ori în "pachet" sub forma
"condiţiilor de asigurare" care poartă diferite denumiri, în funcţie de natura bunurilor
asigurate şi de riscurile incluse în asigurare.
Este foarte important de menţionat faptul că fiecare societate de asigurări are
libertatea de a-şi grupa riscurile după cum consideră că este optim pentru asiguraţi şi
pentru ea însăşi. Totodată, includerea unui anumit risc într-una din categoriile menţionate
(general, special, exclus) nu are neapărat un caracter permanent. în funcţie de criteriile de
asigurabilitate menţionate, de dimensiunea posibilă a daunei şi de politica de subscriere a
asigurătorului, este posibilă trecerea acestuia dintr-o categorie în alta. De exemplu, pe
piaţa asigurărilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost considerat un risc special,
deci asigurabil, până în anul 1993, când a fost exclus din asigurare datorită frecvenţei
acestor acte din acea perioadă. S-a considerat că nu mai este un risc pentru care se poate
oferi protecţie prin asigurare deoarece nu mai îndeplinea condiţiile de asigurabilitate,
devenind, în optica asigurătorilor, un risc fundamental.
Măsurarea riscului.
Măsurarea riscului este dificil de realizat şi chiar experţii nu sunt de acord asupra
modului exact în care ea trebuie făcută. în consecinţă, au fost elaborate mai multe metode
de măsurare a riscului, însă mă voi limita doar la analiza a două dintre cele mai simple:
Prima metodă, denumită pragul minim de risc, examinează probabilitatea ca
pagubele să fie mai mari decât un anumit nivel dinainte stabilit.
Să presupunem că un individ decide că nu vrea să cheltuiască mai mult de 100 mii
lei pe an cu reparaţiile automobilului său. Aceasta înseamnă că el va cumpăra o maşină
pentru care probabilitatea ca valoarea reparaţiilor anuale să depăşească 100 mii lei este
mică.
În aceste condiţii va alege automobilul "B", deoarece 80% dintre maşinile
modelului "B" au costuri anuale cu reparaţiile mai mici de 100 mii lei şi numai 75% din
maşinile modelului "A" este, în aceste condiţii, probabilitatea de a avea costuri cu
reparaţiile mai mari decât 100 mii lei şi are, în consecinţă, valoarea de 25%, în timp ce
valoarea acestui indicator pentru modelul "B" are pragul minim de risc mai mic.
16
A doua metodă de măsurare a riscului analizează aspectul consecinţelor,
considerând în esenţă că cu cât acest spectru este mai larg, cu atât riscul este mai mare.
Şi în acest caz se pare că modelul "B" prezintă riscuri mai mici, deoarece spectrul
costurilor sale de reparaţii se întinde de la 0 la 300 mii lei, în vreme ce pentru modelul "A"
acest domeniu atinge 400 mii lei pe an.
În paralel cu faptul că asigurarea ţine sub control riscul, în principal, transferarea
responsabilităţii privitoare de la o persoană la alta, ea poate influenţa riscul şi în mod direct
prin influenţarea probabilităţii de producere a unei pagube.
Acest lucru poate avea loc în două moduri opuse:
a) Asigurătorii i-ar putea încuraja pe deţinătorii de poliţe de asigurare
să fie mai grijulii, recompensându-i pe aceia ale căror pierderi sunt mai mici. De
asemenea, asigurătorii ar putea oferi consultanţă privitoare la modul de a evita pagubele.
b) Pe de altă parte, deţinătorii de poliţe de asigurare ar putea fie să-
şi cauzeze în mod deliberat pagube pentru a obţine bani de la asigurători, fie să fie mai
puţin grijulii datorită existenţei protecţiei prin asigurare. Acest comportament este
numit risc moral.
Riscul moral apare atunci când contracararea unei asigurări schimbă
comportamentul asiguratului într-un asemenea mod încât, fie mărimea pagubei, fie
probabilitatea ca pagubă să se producă, cresc. Dificultatea problemei legată de riscul moral
stă în aceea că asigurătorii nu pot şti dacă asiguratul este sau nu afectat. Totuşi, dacă, spre
exemplu, un asigurat solicită o sumă mare la asigurarea facultativă de autovehicule, va fi
probabil tratat cu o oarecare suspiciune. Reacţia standard a asigurătorilor la existenţa
potenţială a riscului moral constă în a cere asiguraţilor să suporte ei înşişi o parte din pagube,
lucru care se realizează prin utilizarea franşizei.
Aversiunea fată de risc.
Majoritatea oamenilor nu agreează riscul, ei preferă siguranţa. De exemplu, ce
preferaţi: să pierdeţi 100 mii lei sau să aveţi 50% şanse de a pierde 200 mii lei? Dacă
alegeţi prima posibilitate înseamnă că aveţi aversiune faţă de risc, deoarece preferaţi o
consecinţă sigură (o pierdere de 100 mii lei) uneia riscante (fie să pierdeţi 200 mii lei, fie să
nu pierdeţi nimic).
Oamenii cumpără asigurări pentru că ei au aversiune faţă de risc. De exemplu, o
persoană "X" a cumpărat o asigurare fapt care a preferat o pierdere sigură de 200 mii lei,
reprezentând prima de asigurare, riscului de a pierde fie nimic, fie sau autovehiculul în
17
valoare de 80 de milioane lei.
21
Ciurel Violeta, „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale”, ed. All Beck, 2000, p.55-58
18
Dar selecţia corespunde în mare măsura şi interesului general al economiei, dat fiind
19
rolul educativ şi de prevenire a pagubelor pe care îl are asigurarea9.
- Chiar prin punerea în aplicare a unei forme de asigurare facultativă, în care s-
au stabilit de la început anumite criterii de selecţie, se vor manifesta din primul moment
tendinţe spre antiselecţie; în general cu cât riscurile sunt mai defavorabile, cu atât ele se
prezintă cu o mai mare insistenţă spre a fi cuprinse în asigurarea respectivă. Este o
constatare că omul îşi asigură mai uşor un autovehicul despre care el ştie că are anumite
deficienţe de natură tehnică, decât un autovehicul pe care îl ştie într-o stare perfectă; la fel se
procedează şi în alte tipuri de asigurări. Această tendinţă spre antiselecţie, care constituie
un specific al asigurărilor facultative şi care un efect negativ asupra echilibrului financiar
al asigurătorului, trebuie combătută cu atenţie. Complexitatea manifestării riscurilor în
viaţa indivizilor, în economie şi societate a impus studiul statistic organizat şi conjugarea
eforturilor comune de apărare, într-un context mutual, deci prin asigurare.
Riscul în asigurări este folosit în sens pesimist, fiind considerat ca o întâmplare
nedorită. Din punct de vedere al asigurării, nu se pot asigura decât acele evenimente prin a
căror producere poate apare o pierdere.
Şansa presupune o abordare optimistă, sperându-se preponderent obţinerea unui
câştig.
Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie să îndeplinească o serie de criterii de
asigurabilitate, şi anume10:
Să fie calculabile, să poată determina probabilistic şi să se poată produce cu o
probabilitate cuprinsă între (0, 1);
Să nu poată fi evitate;
Să fie suportabile ca mărime şi ca frecvenţă, adică să poată fi suportate din
punct de vedere financiar de către asigurător;
Să fie compensatorii, adică asigurătorul să poată fi suportate din punct de
vedere a lor;
9
Galiceanu I., Galiceanu M. Cristea M. „Selecţia şi antiselecţia riscurilor în activitatea de asigurare", nr. 6, ed.
Tribuna Economică, Bucureşti, iunie 2001, p. 55-56.
10
Ciurel V., „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. All Beck, 2000.
Să fie contractuale, adică să reprezinte protecţia prevăzută în contractul de
asigurare;
Altă clasificare ne sugerează că riscurile trebuie să respecte cel puţin patru condiţii11:
> Să fie măsurabil în termeni băneşti. Nu poţi cumpăra o asigurare care
să acopere pierderi care nu sunt măsurabile în bani. Obiectivul asigurării este de a
prezenta situaţia financiară a asiguratului şi este evident că această situaţie nu este afectată
de pierderi care nu au un echivalent bănesc, cum ar fi pierderea valorii sentimentale sau
pierderea bunelor maniere.
> Se asigură numai riscurile pure. în mod obişnuit asigurătorii nu
permit asigurarea riscurilor speculative. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci un asigurat ar
putea avea întotdeauna garanţia succesului unei aventuri în afaceri, cum ar fi de pildă
trimiterea unei expediţii care să caute aur - oricât de mici ar fi şansele de succes ale
respectivei afaceri.
> Să existe un număr mare de expuneri independente. Asigurătorul trebuie
să fie capabil să adune un grup suficient de mare de unităţi de expunere separate şi
independente care sunt supuse, în mare, la riscuri asemănătoare.
> Pierderile trebuie să fie fortuite. Din punct de vedere al
asigurătorului pierderile să fie accidentale sau neintenţionate.
12
Cistelecan Lazăr, „Asigurări”, ed. Universitatea „Petru Maior” , Tg-Mureş, 2004, op. cit., p. 289-290.
urmare acoperirii locului în care se află autovehiculul cu un strat de apă provenit din
orice cauză, precum şi cele provocate de acţiunea mecanică a apelor curgătoare sau a
obiectelor purtate de ape.
4. În cazul riscurilor generale, se acordă despăgubiri şi pentru pagubele
produse autovehiculului prin efectele (cum sunt: prăbuşirea pe autovehicul a unui
copac lovit de trăsnet, acţiunea mecanică a obiectelor purtate de furtună sau
uragan,dărâmareaacoperişurilor etc).
5. În cazul autovehiculelor dotate cu instalaţii speciale (aparate de
radio, casetofoane, centuri de siguranţă, televizoare, anvelope, camere, scule, truse de
prim ajutor etc), montate pe, sau existente în autovehicul, riscul asigurat cuprinde şi
pagubele cauzate de producerea evenimentului asigurat la aceste dotări ale autovehiculului.
6. Riscul asigurat are în sfera sa de cuprindere şi cheltuielile ocazionate
cu transportul autovehiculului de la locul producerii avariilor la atelierul de reparaţii sau la
locul de adăpostire, precum şi cheltuielile aferente luării unor măsuri de limitare a pagubelor
sau de salvare a autovehiculului..
7. În caz de furt, riscul asigurat priveşte:
a. Furtul autovehiculului, al unor părţi componente sau piese ale acestuia;
b. Pagubele de orice fel produse autovehiculului ca urmare furtului sau
tentativei de furt a autovehiculului, a unor componente sau piese ale acestuia ori a unor
bunuri din autovehicul;
c. Pagube produse construcţiei sau încăperii, proprietatea asiguratului, în care
se afla autovehiculul, ca urmare furtului sau tentativei de furt prin efracţie.
De remarcat este faptul că nu se cuprind în sfera riscurilor asigurate pentru avarii la
autovehicule o serie de evenimente cum sunt:
a. Ruperea arcurilor sau amortizoarelor telescopice, a supapelor, arborelui
cotit, barei de direcţie, crucilor cardanice, spargerea pistoanelor, explozia pneurilor în
timpul mersului, griparea motorului, topirea lagărelor, deteriorarea rulmenţilor, defecte de
fabricaţie ale materialelor din care sunt confecţionate unele piese, întrucât asemenea riscuri
se datorează modului de funcţionare, întrebuinţare şi uzură a autovehiculului.
b. Riscurile generatoare de avarii şi pagube ca urmare influenţei
temperaturii asupra motorului autovehiculului, insuficientei ungeri, supraîncălzirii;
c. Reducerea valorii autovehiculului după efectuarea unor reparaţii, trepidaţii
ale autovehiculului, pagube produse prin acţiunea curentului electric, în timpul mersului,
asupra instalaţiei electrice, dinamului, electromotorului etc;
d. Riscul producerii unor pagube la părţile componente de rezervă ale
autovehiculului ca: huse, prelate, carburant şi alte bunuri existente în autovehicul.
După cum se poate constata, avariile la autovehicule, pot fi generate de o serie de riscuri
generale, comune altor bunuri, alături de care operează o serie de riscuri specifice, fapt care a
impus instituirea acestei forme de asigurare distinctă, asigurarea auto-casco. Această formă
de asigurare a fost concepută în diferite variante, pentru a satisface nevoile şi
preferinţele unor variate grupe de posesori de mijloace de transport auto. Aceste variante
diferă după sfera riscurilor cuprins în asigurare şi a nivelului cotelor tarifare de prime de
asigurare. 13
13
Cistelecan Lazăr, “Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior”, 2004, Tg-Mureş, op.cit.290
14
Ciurel V., „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. All Beck, 2000.
15
Cistelecan L., „Asigurări” ed. Universitatea „Petru Maior”, 2004, Tg-Mureş, op.cit.59
probabilitatea de producere a fenomenului prin neglijenţă sau poate necesita chiar
angajarea unei persoane specializate în acest domeniu.
O alternativă la toate cele trei forme de protecţie este transferul riscului asupra
unei societăţi de asigurări.
De asemenea, putem să includem în rândul soluţiilor de protecţie a riscurilor, însăşi
asigurarea propriu-zisă, forma cea mai simplă, clasică, dar şi cel mai frecvent întâlnită în
practică, constă în protecţia financiară pentru pierderi cauzate de o gamă largă şi
variată de riscuri. Asigurarea are la bază un acord de voinţă între o persoană fizică/juridică,
prin care asiguratul cedează asigurătorului un risc sau o clasă de riscuri pentru cate obţine
protecţia asigurătorului. Pentru această protecţie, asiguratul plăteşte asigurătorului o sumă
de bani, numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii riscului sau riscurilor
asigurate, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite.
Orice societate de asigurări trebuie să dispună de un plan de prevenire a
riscurilor, pe care să îl propună clienţilor săi, existenţi şi potenţiali16.
16
Constantinescu Dan Anghel, „ Tratat de asigurări", Bucureşti, 1999, p. 472.
CAPITOLUL 3
„New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor;fără asigurări, n-ar exista zgârie-
nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un
plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nici un capitalist n-ar investi
milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară şe-ar putea
transforma în scrum; fără asigurări, nimeni n-ar circula cu automobilul pe străzi.
Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă riscă să dea peste un
Dieton. "
Neil Kinnock
Asigurările auto au apărut pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, fiind
incluse în categoria asigurărilor de accidente. În a doua jumătate a secolului, odată cu
dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creşterea vertiginoasă a numărului de maşini şi cu
diversitatea acestora, asigurările de autovehicule s-au desprins din grupa asigurărilor de
accidente, devenind o categorie de asigurări de sine-stătătoare. Volumul primelor de
asigurare deja să fie mai mare decât totalul primelor de asigurare încasate din toate tipurile
de asigurări de accidente la un loc17.
La puţin timp după apariţia autovehiculelor, la sfârşitul secolului al XlX-lea, a apărut
nevoia de asigurare, deşi la vremea respectivă numărul autovehiculelor era foarte mic, iar
deţinerea unui autovehicul era un adevărat lux pe care şi-1 permiteau foarte puţini.
După Primul Război Mondial s-a constatat o creştere fără precedent a transporturilor
rutiere, datorată în mare parte revigorării economice şi dezvoltării ramurilor producătoare de
autovehicule şi motociclete. Odată cu dezvoltarea acestei modalităţi de transport a crescut şi
numărul accidentelor, iar lipsa asigurării a făcut de multe ori imposibilă despăgubirea pentru
pierderile materiale create terţilor, şi mai ales compensarea pentru rănirea sau decesul celor
accidentaţi.
17
Ciurel V., „Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale", ed. All Beck, 2000.
op. cit. p. 297-298.
În ultimii zeci de ani s-a putut constata o creştere "unică" a numărului de autovehicule
în întreaga lume. De la un obiect de lux la începutul secolului, autovehiculele, cel puţin în
ţările dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creştere
vertiginoasă a asigurărilor de acest tip.
Asigurarea de transport auto se încadrează în sfera asigurărilor de bunuri pentru
riscuri produse pe teritoriul naţional şi care pot afecta mijloacele de transport ,încărcătura
sau ambele categorii de bunuri. Asigurarea de transport terestru este inclusă în
portofoliu multor societăţi de asigurare din ţara noastră.
Tabelul 3.1
3.2. Evoluţia primelor brute încasate în România,din asigurările
facultative de autovehicule, în perioada 2003-2005.
Figura 3.1.
Din analiza datelor prezentate în figura 3.1., se poate concluziona că în perioada 2002 -
2003 veniturile totale din primele brute de asigurare au înregistrat o creştere semnificativă.
Această creştere a fost determinată, pe de o parte, de faptul că nevoia de asigurare a
populaţiei a devenit efectivă iar, pe de altă parte, de rata crescută a inflaţiei în această
perioadă.
De asemenea se poate analiza faptul ca asigurările facultative de autovehicule
(CASCO) deţin ponderea cea mai mare, adică 28,68 % din totalul asigurărilor facultative.
Situaţie ce ne arată creşterea grijii populaţiei faţă de bunurile scumpe, adică autovehicule.
Este impresionant faptul că majoritatea populaţiei acordă mai multă importanţă bunurilor sale,
mai ales celor de o valoare ridicată, decât vieţii proprii. Mulţi dintre asigurători încearcă să
convingă potenţialii asiguraţi, că nu numai bunurile scumpe pe care le posedă trebuie
asigurate, dar şi viaţa proprie, deoarece aceasta se află sub incidenţa aceloraşi riscuri ca şi
bunurile lor, patrimoniul personal ca şi viaţa personală se află pe aceeaşi treaptă în faţa
riscurilor.
Primele 3 societăţi (ASIROM , Omniasig şi Allianz Tiriac) deţin un volum de prime
încasate de 2.173.845 ron (reprezentând 60.41% din totalul încasărilor pentru această
categorie de asigurări, figura 3.2.).
Figura 3.2.
Ordinea în topul anului 2004 a
primelor încasate pentru asigurările directe
de autovehicule a suferit unele modificări si
anume: societatea Omniasig, cu un volum al
primelor de 299.147 ron a trecut pe locul 2,
care era deţinut in 2003 de societatea Astra,
aflata pe locul 4 în 2004, cu un
volum de prime încasate de 185.837,78 mii.
lei.
În funcţie de primele încasate din asigurări directe de mijloace de transport terestru,
altele decât cele feroviare, pe anul 2003.19
Volumul primelor brute încasate din asigurări directe de cele 32 de societăţi care au
practicat aceasta clasa în anul 2003 a fost de 2.697.574 ron, reprezentând 37,82% din totalul
primelor brute încasate din asigurări directe generale. însă veniturile încasate de către cele
10 societăţi de asigurare sunt în valoare de 2.367.786 ron. Din datele prezentate se observa ca
primele trei societăţi au înregistrat o valoare a primelor încasate de 2.173.845 ron,
reprezentând o pondere de 62,44% (figura 3.3.) din totalul primelor brute încasate din
asigurări de transport terestru, altele decât cele feroviare.
Ca o concluzie, asigurările
facultative de autovehicule primele de
asigurare s-au cifrat în anul 2004 la
110.258 ron, în 2005 la 134.200 ron,
ceea ce reprezintă o creştere reală
faţă de anul anterior de 17.84%.
Figura 3.
3.
19
www.romasig.ro Conform "RAPORTULUI COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A
ASIGURĂRILOR PRIVIND ACTIVITATEA DESFĂŞURATA SI EVOLUŢIA PIEŢEI DE ASIGURĂRI IN
ANUL 2003"
3.3. Mijloacele legale de stimulare/sancţionare a asiguratului pentru
numărul de evenimente rutiere.
Sistemul de stimulare/sancţionare cunoscut sub numele de BONUS - MALUS, este un
sistem de asigurare conform căruia asigurătorul acordă reduceri de primă celor asiguraţi care
nu au provocat accidente sau nu au ridicat pretenţii de despăgubiri în anul de asigurare20.
Reversul acestei situaţii constă în solicitarea de către asigurător a unei prime
suplimentare, dacă în cursul anului de asigurare, acel asigurat a fost actorul a numeroase
evenimente rutiere, care a dus la plata de Indemnizaţii de asigurare sau despăgubiri la terţii
păgubiţi.
În legislaţia României referitoare la asigurările auto, stimulentul (Bonus) a fost
posibil a fi acordat asiguraţilor, exclusiv în asigurarea facultativă auto pentru avarii şi furt,
deoarece asigurătorul stabileşte singur nivelul primei şi îl practică diferenţiat în funcţie de
interesul menţinerii unui asigurat în sfera sa de servicii, printre altele şi ca urmare a
disciplinei arătate pe perioada anului de asigurare, în sensul neproducerii de daune.
Spre deosebire de stimularea (Bonus), sancţionarea (Malus) nu se practică nici în
cazul asigurărilor auto pentru avarii şi furt, interesul pentru asigurare scăzut, concurenţa
neîngrădită şi lipsa unei dotări tehnice suficiente care să permită cunoaşterea de către toţi
asigurătorii a situaţiei accidentelor produse de un deţinător de autovehicule, împiedicând
materializarea acestui lucru.
După cum afirma directorul general al AGI România, domnul R.Mustatea, măsurile
administrative preliminare implementării sistemului bonus-malus în România, crearea unei
baze de date comuna tuturor asigurătorilor va duce la eficientizarea şi amplificarea
proceselor de comunicare intre companiile de profil implicate în acest proiect, cu numeroase
implicaţii de natură pozitivă pentru piaţă si asiguraţi. 21
20
Galiceanu M., „Bonus - Malus în practica asigurărilor", în Finanţe, Bănci, Asigurări, nr. 7-8, ed.
Tribuna Economică, Bucureşti, iulie-august 2003, p. 110-111.
21
www.finanţebănciasigurări.ro
3.4. Conţinutul şi tehnica asigurărilor AUTO CASCO
Asigurările comerciale comportă un mecanism complex de înfăptuire şi forme de
realizare variate. Având în vedere regimul juridic sau forma de realizare a asigurărilor,
această asigurare constituie una dintre cele mai solicitate asigurări cu caracter facultativ,
având. După obiectul asigurării, este o asigurare de bunuri, alături de asigurările de
persoane şi cele de răspundere civilă.
Datorită complexităţii sale, asigurarea autovehiculelor se regăseşte în portofoliul
societăţilor de asigurare în forme variate, sub aspectul extensiei riscurilor.
3.4.1.1.Subiecţii asigurării:22
1. Asiguraţii-sunt deţinătorii de autovehicule supuse înmatriculării în România. În
cazul coproprietarilor de autovehicule asigurarea se consideră încheiată pe numele tuturor
proprietarilor, chiar dacă nu au fost înscrişi în contractul de asigurare. Se pot asigura şi alte
persoane decât deţinătorii care au interes asigurabil cu privire la autovehicul, interes care
trebuie să reiasă dintr-un contract de închiriere, leasing, comodat, locaţie de gestiune, etc.
Aceste contracte încheiate cu deţinătorii trebuie să conţină clauze privind beneficiarul
despăgubirilor.
Pot fi cuprinse în asigurare şi:
autovehiculele înmatriculate în străinătate pentru care există un contract de
închiriere, comodat, cu o persoană fizică sau juridică română.
autovehiculele care aparţin unei personae fizice cu dublă cetăţenie,română si
străină.
2. Asigurătorii-sunt societăţile de asigurări, care au în portofoliul lor asigurarea
autocasco.
3.4.1.2.Obiectul asigurat.
Sunt asigurate autovehiculele menţionate expres în poliţa de asigurare faţă de care
asiguratul are un interes patrimonial precum şi remorcile trase de acestea,supuse
22
Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003
înmatriculării in România.
Este considerat autovehicul, înţelesul condiţiilor de asigurare, acel autovehicul
autopropulsat(acţionat pe principiul motorului), suspendat pe roţi, şenile sau tălpi de
alunecare, care serveşte la transportul terestru al oamenilor si al bunurilor.
Fac obiectul asigurării urmatoarele:
autovehiculele destinate transportului de persoane de tip autoturism, autostaţioane,
autobuze(autocare), motocicluri(motociclete, scutere, motorete, mototriciclete).Nu
pot fi asigurate autovehiculele care nu sunt înmatriculate potrivit destinaţiilor
legale privind circulatia pe drumurile publice în România.
autovehiculele destinate transportului de bunuri, cum sunt: autocamioane,
autofurgoane, autobasculante, autotractoare, autocisterne, tractoare rutiere.
autovehicule speciale, pentru gospodăria comunală: autostropitori, automăturători;
pentru stingerea incendiilor; autosanitare; autovehicule ci instalaţii de radioficare;
caravane cinematografice; autovehicule pentru explorări geologice.
tramvaie şi alte mijloace de transport pe cale, troleibuze;
remorci auto tractate de un autovehicul asigurat.23
23
Cistelecan Lazăr , “Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mureş, 2005
3.4.1.3.Riscuri asigurate.
Riscurile asigurate prin asigurare pot fi încadrate în 3 grupe: 24
riscuri generale(elementare)
riscuri specifice(de circulaţie)
riscul de furt
24
Cistelecan L.”Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior” Târgu-Mureş, 2005.
În caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin afumare,
pătare, carbonizare sau diverse alte distrugeri, precum şi avarieri cauzate de apă, ca urmare
a măsurilor luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea
autovehiculului sau construcţiei în care se afla acesta.
În caz de trăsnet sau explozie se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse
atunci când trăsnetul sau explozia s-au produs la distanţă de autovehiculul respectiv.
În caz de inundaţie se acordă despăgubiri: pentru pagubele produse ca urmare a
acoperirii locului unde se afla autovehiculul asigurat cu un strat de apă provenit din orice
cauză; pentru pagubele produse de acţiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor
purtate de ape.
În cazurile de trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare
de teren greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă se acordă
despăgubiri şi pentru pagubele produse autovehiculului de efectele indirecte ale acestoe
fenomene, ca de exemplu: prăbuşirea unui copac lovit de trăsnet, acţiunea mecanică a
obiectelor purtate de furtună sau uragan, dărâmarea acoperişurilor sai construcţiilor din
cauza greutăţii stratului de zăpadă sau de gheaţă, a cutremurului de pământ, a prăbusirilor
sau alunecărilor de teren.
Extinderi.
Extinderi generale.
Societăţile de asigurări acoperă prin despăgubiri şi următoarele :25
a) cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparaţii cel mai apropiat
de locul accidentului care poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adăpostire al
autovehiculului(prin locul de adăpostire al autovehiculului se înţelege cel mult adresa
garajului menţionata în cerificatul de înmatriculare al autovehiculului), daca acesta nu
poate fi deplasat prin forţă proprie. În aceste cazuri nu se acordă despăgubiri pentru avariile
suferite de autovehicul ca urmare a transportului, tractării, remorcării.
b) pagubele produse autovehiculului asigurat de avarieri sau distrugeri prilejuite de
măsurile luate în timpul producerii evenimentului asigurat pentru salvarea autovehiculului;
25
Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.153
c) cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare în urma unor
daune produse din cause cuprinse în asigurare;
d) cheltuielile efectuate de asigurat în vederea înlocuirii setului de închidere a
autovehiculului asigurat(butuci, yale si dupa caz rezervor şi/sau contact pornire) în cazul în
care asiguratul a avizat asigurătorul despre furtul/pierderea cheilor şi/sau telecomenzilor
autovehiculului).
Extinderi speciale:
a) poliţa de asigurare acoperă şi cazurile în care autovehiculul este condus de
catre o altă persoană decât asiguratul, dar cu consimţământul acestuia.
b) poliţa se extinde în afara teritoriului României în baza unui supliment de
asigurare, pe aceeaşi perioadă şi cu aceeaşi valabilitate teritorială pentru care asiguratul
încheie la asigurător o asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în
afara teritoriului României.
Excluderi.
Sunt excluse de la plata despăgubirilor următoarele:26
a) pagubele cauzate autovehiculului, unor părţi componente sau piese ale acestuia:
- prin întrebuinţare,funcţionare, uzare, de exemplu: ruperea amortizoarelor telescopice, a
arcurilor, a supapelor, a barei de direcţie, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei sau
explozia pneurilor în timpul mersului, griparea motorului, deteriorarea rulmenţilor de la
sistemul de rulare,etc.
- defecte de fabricaţie ale materialului, ca de exemplu: fisuri, goluri de turnare, tratament
termic necorespunzător, tensiuni interne provenite din forjare, ajustaje si toleranţe
necorespunzătoare,etc.
Dacă însă datorită defectării din orice cauză a unor piese ale autovehiculului,
inclusive a anvelopelor ori camerelor acestora se produc pagube din riscuri acoperite prin
asigurare, aceste paguce se despăgubesc(de exemplu: dacă din cauza ruperii barei de
direcţie dau datorită exploziei unui pneu în timpul mersului, autovehiculul se răstoarnă, se
despăgubesc pagubele produse prin răsturnare, darn u se despăgubesc pagubele produse la
bara de direcţie sau la pneul explodat).
b) pagubele produse prin influenţa temperaturii asupra motorului autovehiculului(de
exemplu: avarieri la blocul motor, chiulasă sau la sistemul de răcire) şi cele produse
motorului, cutiei de viteze sau diferenţialului ca urmare a lipsei sau insuficienţei ungerii ori
26
Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.
încălzirii din oricare alte cause decât cele cuprinse în asigurare;
c) pagubele indirecte sau pagubele produse prin întreruperea folosirii autovehiculului,
chiar ca urmare a unor cause cuprinse în asigurare;
d) pagubele produse ca urmare directă a trepidaţiilor autovehiculului în timpul
mersului, cele produse prin acţiunea curentului electric asupra instalaţiei electrice,a
electromotorului, a becurilor sau a altor piese sau accesorii care folosesc curentul electric
ori sunt acţionate de acesta;
e) pagubele produse ca urmare a defecţiunii tehnice, dacă la data accidentului
autovehiculul nu avea Inspecţia Periodică valabilă;
f) pagubele produse părţilor componente de rezervă,pieselor de rezervă, huselor,
prelatelor, combustibililor, echipamentului suplimentar, paturilor sau oricăror altor bunuri
existente în autovehicule.Nu se consideră piese de rezervă: roţile de rezervă, inclusive
anvelopa şi camera cu care autovehiculul de marca şi tipul respectiv este dotat în cazul
producţiei de serie.
g) cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea autovehiculului în
comparaţie cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat(de exemplu: înlocuirea
capotelor din pânză cu capote metalice, înlocuirea pieselor avariate cu altele de calitate
superioară, adăugarea de accesorii suplimentare), cele pentru repararea unor avarii sau
distrugeri produse din cauze necuprinse în asigurare;
h) pagubele rezultând din supraîncărcarea sau suprasolicitarea autovehiculului;
i) pagubele produse în legătură cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri
sau antrenamente pentru acestea;
j) pagube produse de: război, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţit, dictatură
militară, conspiraţie; confiscare, expropiere, naţionalizare, sechestrare, distrugere sau
avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităţi publice;
tulbuări civile, revolte, acte de terorism; influenţele directe ale exploziei atomice, ale
radiaţiilor sau infestării radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor
fisionabile care fac obiectul asigurărilor practicate de pool-ul nuclear.
k) pagubele produse în situaţiile în care:
- au fost provocate cu intenţie de către asigurat sau prepuşii acestuia, dacă aceasta
rezultă inechivoc din actele încheiate de organele în drept;
- au fost cauzate de incendiu sau explozie, generate prin folosirea de către asigurat, în
încăperea în care se afla autovehiculul, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacără
deschisă; distrugerea sau avarierea construcţiei în care se afla autovehiculul, din culpa
asiguratului, în situaţiile prezentate mai sus;
- autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil sau o altă autorizaţie de
circulaţie valabilă;
- autovehiculul, în momentul accidentului, era condus sau acţionat de asiguratul, persoană
fizică, fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicule, ori
după ce permisul i-a fost retras, anulat sau reţinut în vederea anulării, ori ca urmare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce(cu excepţia cazurilor îm care autovehiculul
adaptat cu comanda dublă a fost condus de cursantul unei şcoli de şoferi, în timpul orelor
de conducere, asistat de către instructorul auto sau examinator);
- asiguratul, persoană fizică, care conducea autovehiculul şi a produs accidentul avea în
sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau era în stare de ebrietate ori se afla
sub influenţa băuturilor alcoolice sau s-a sustrasde la recoltarea probelor biologice în
vederea stabilirii alcoolemiei ori a părăsit locul accidentului în condiţiile în care acest fapt
nu este permis prin dispoziţii legale;
- în timpul comiterii de către asigurat, persoană fizică, a unei infacţiuni săvârşite cu
intenţie, ori în timpul în care asiguratul autor al unei infracţiuni săvârsite ci intenţie încerca
să se sustragă de la urmărire.
Faptele prevăzute la punctele anterioare trebuie să rezulte din actele încheiate de
organelle în drept(poliţie, alte organe de cerecetare, pompieri, etc.).În orice acţiune, proces
sau altă procedură judecătorească, în care asigurătorul pretinde că, în conformitate cu
excluderile prezentate, pierderea, avarierea, distrugerea sau răspunderea nu este asigurată
prin poliţa de asigurare- sarcina probei de acoperire prin asigurare revine asiguratului.
Pentru riscul de furt asigurătorul nu acordă despăgubiri :
a) dacă organele de poliţie nu confirmă furtul sau tentative de furt ori dacă la acestea
nu s-a înregistrat o reclamaţie în legătură cu furtul sau tentative de furt;
b) dacă, după comiterea furtului sau tentativei de furt, paguba s-a mărit prin neluarea
intenţionată a măsurilor pentru limitarea ei, pentru partea de pagubă care s-a mărit, în cazul
în care aceste fapte rezultă din actele încheiate de organele în drept(poliţie, procuratură sau
alte organe de cercetare);
c) dacă la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte persoane din familia
asiguratului sau din serviciul acestuia, în cazul în care aceste fapte rezultă din actele
încheiate de organele în drept;
d) dacă în timpul cât autovehiculul nu era folosit, iar conducătorul l-a părăsit, nu i-a
scos cheia din contact şi nu i s-au încuiat uşile, cu excepţia cazurilor când autovehiculul se
afla într-o încăpere încuiată;
e) dacă în momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfăcut în părţile
sale componente, cu excepţia cazurilor când furtul sau tentative de furt s-a produs prin
efracţie, din încăperea în care se afla autovehiculul desfăcut în părţile sale componente;
f) pentru bunurile din autovehicul, altele decât cele din dotarea acestuia, dacă nu au
fost cuprinse în asigurare, în mod expres prin acordul părţilor.
3.4.1.4.Suma asigurată.
Autovehiculele se asigură pentru sumele declarate de asigurat fără ca acestea să
depăşească valoarea reală a acestora la data încheierii asigurării.
Prin valoarea reală la data perfectării asigurării, precum şi în cazul reînnoirilor
pentru noi perioade de câte un an, se întelege valoarea din nou, mai puţin uzura.
Valoarea din nou a autovehiculelor la data asigurării reprezintă:
a. la autovehiculele de producţie românească, valoarea de comercializare din nou în
lei, la data încheierii asigurării, stabilită conform facturilor, cataloagelor sau listelor de
preţuri.
b. la autovehiculele de producţie străină pentru care se solicită încheierea asigurării în
lei, valoarea de comercializare din nou în valută convertibilă, la care se aplică cursul de
referinţă BNR la data încheierii asigurării;
c. la autovehiculele de producţie străină pentru care se solicita încheierea asigurarii în
valută convertibilă, preţul de comercializare din nou în valută convertibilă.
Uzura este stabilită în raport cu vechimea autovehiculului, întrebuinţarea şi starea
de întreţinere a autovehiculului, potrivit scalei de uzură a asigurătorului.
Întâlnim 3 variante de calcul a uzurii:27
Varianta A)
1. Uzura se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare(parcurs) al autovehiculului,
exprimat în kilometrii, precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unitaţi de
timp(ani) diferenţiat pe categorii de autovehicule clasificate după capacitatea cilindrică a
27
Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.
motorului în cm3, potrivit tabelelor coeficientilor de uzură(vezi tabelul 3.2. şi 3.3.):
Tabelul coeficienţilor de uzură (tabelul 3.2.) pentru autovehicule a căror greutate maximă
autorizată nu depăşeşte 3,5 tf şi cele al căror număr de locuri pe scaune nu este mai mare de
9:
Coeficient de uzură(%)
Ani Stare de întreţinere
bună medie satisfăcătoare
1 0 7 10
7 15 20
2 15 23 30
18 28 35
3 23 33 40
26 37 45
4 30 42 50
34 45 53
5 37 48 56
41 52 59
6 45 55 62
48 58 65
7 51 62 69
53 65 72
8 56 67 75
58 70 78
9 60 72 80
61 73 82
10 62 74 84
63 75 85
peste 63 75 85
10
Varianta B)
1. Vechimea autovehiculului se calculeză prin scăderea din numărul reprezentând anul în
care se încheie asigurarea a numărului reprezentând anul de fabricaţie al autovehiculului.
Exemplu: an de fabricaţie 2000, asigurarea se încheie în 2005, vechimea este de 5 ani.
Pentru autovehiculele achiziţionate din nou aflate la prima înmatriculare şi la care anul de
fabricaţie este diferit de anul în care se face înmatricularea, vechimea autovehiculului se va
stabili ca diferenţă între anul în care se încheie asigurarea şi anul primei înmatriculări.
Exemplu: an de fabricaţie 2000, anul primei înmatriculări 2002, anul în care se încheie
asigurarea 2004; rezultă vechimea este de 2 ani.
2. Coeficientul de uzură(%) folosit la stabilirea sumei asigurate:
Tabel 3.4.
28
Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.
La autovehiculele care fac obiectul contractelor de leasing:
* Varianta A) – suma asigurată va corespunde cu preţul unitar al autovehiculului, exprimat
în valută. Nu se va lua în calcul valoarea totală a contractului, care include şi dobânzile,
taxele.
* Varianta B) – suma asigurată va include taxele vamale, potrivit condiţiilor unor
asigurători, numai dacă acestea au fost suportate sau ar urma să fie suportate de asigurat.
Asiguratul va dovedi cu documente că a suportat sau urmează să suporte plata acestora.
Pe toată durata asigurării, sumele asigurate pot fi majorate(inclusiv cu valorile
unor dotări suplimentare montate la autovehicul, altele decât cele existente la data
încheierii asigurării şi stabilirea sumei asigurate iniţial) ori reevaluate sau indexate potrivit
clauzelor contractuale. Valoarea reală poate fi recalculată la cererea asiguratului ca urmare
a executării reparaţiilor capitale sau îmbunătăţirilor aduse autovehiculului, dovedite cu acte
justificative, dar ca urmare a unor evenimente rutiere anterioare.Această nouă valoare nu
poate depăşi 130% din valoarea stabilită la data încheierii asigurării.
3.4.1.5.Prima de asigurare
Se obţine prin ponderea sumei asigurate cu cota tarifară de primă. Prima de
asigurare este anuală şi se stabileşte, după caz, pe tipuri şi mărci de autovehicule sau sub
forma unor cote tarifare la 100 lei sumă asigurată.
Cotele tarifare de primă sunt diferenţiate în funcţie de:
* tipul de autovehicul;
* varianta de asigurare;
* vechimea autovehiculului;
Variantele de asigurare sunt:29
a) Avarii: Intern+Extern ; Furt: Intern+Extern;
b) Avarii: Intern+Extern ; Furt: Intern;
c) Avarii: Intern+Extern;
d) Avarii: Intern ; Furt: Intern;
e) Avarii: Intern;
f) Avarii parţiale(riscuri elementare);
29
www. lasig.ro- variante de asigurare la S.C. ASIROM S.A.
Pentru autoturisme şi autostaţioane primele de asigurare sunt stabilite în suma
absolută. Tariful de prime cuprinde primele de asigurare anuale în sumă absolută,
diferenţiate pe 12 grupe tarifare, în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului. Grupa
tarifară minimă este de până la 750 cm.3, iar grupa tarifară maximă cuprinde autovehiculele
cu capacitate cilindrică mai mare de 6000 cm.3.
De remarcat este faptul că tariful primelor de asigurare a crescut substanţial, în
ultimii 5 ani, datorită inflaţiei.
Pentru autoturisme şi autostaţioane, inclusiv remorcile tractate de aceste
autovehicule, la unele societăţi, aceasta asigurare se poate încheia, după caz, cu prima de
asigurare integrală sau cu prima de asigurare redusă cu 15%, 20%, 30%, faţă de cea
prevăzută în tariful de prime. De aici rezultă că şi despăgubirile cuvenite se micşorează
corespunzător reducerii primei cu 10%, 15%, sau 25%, după caz, dar cel puţin în limita
franşizei stabilite în sumă absolută.30
Pentru autovehiculele cu motorizare străină unii asigurători majorează cotele de
primă. La fel, pentru autovehiculele autorizate să funcţioneze ca taximetre, şcoli de şoferi,
primele se majorează cu 50%.
Prin aplicarea clauzei bonus, la asigurările ce se reînnoiesc pe o perioadă de 1 an,
primele se reduc cu 15%, 25%, 35%, 45%, corespunzător unui an, doi, trei, patru, cinci,
sau mai mulţi ani de asigurare anteriori şi consecutivi pentru care asigurătorul nu a plătit
sau nu datorează asiguratului despăgubiri în legătură cu:
Varianta A) – asigurarea de avarii şi furt;
Varianta B) – asigurarea pentru avarii, sau pentru care despăgubirile plătite ori datorate se
cuvin pentru pagubele produse din culpa unor terţe persoane aflate în afara autovehiculului
asigurat.
Reducerea de primă ca urmare a anilor anteriori consecutivi fără daune se poate
acorda şi în cazul în care de la expirarea asigurării ce urma a fi reînnoită a trecut o perioadă
de timp nu mai mare de 60 zile şi nu s-au înregistrat pagube.
La asigurările cu plata primelor în rate subanuale, reducerea de primă se acordă la
fiecare rată de primă.
Pentru asigurările încheiate pe durata de 1 an se acordă următoarele reduceri
suplimentare de prime:
30
Cistelecan Lazăr, “Asigurări”, ed. Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004, p.291
a) la achitarea integrală a primei de asigurare – 10% din prima anuală;
b) la asigurarea unui număr mare de autovehicule( vezi tabelul 3.6. şi 3.7 )
Tabelul 3.6.
Tabelul 3.7.
Număr de 3 - 10 11 - 20 peste 20
autovehicule Varianta B)
Reducere de 5 10 15
primă(%)
* din suma asigurată diferenţiat pentru daune parţiale şi daune totale; furt şi respectiv
avarii( tabelul 3.9.):31
Tabelul 3.9.
Daune Franşiza(%) 0 1 2 3 4 5
Coeficienţi de ajustare a primei de asigure
parţiale Furt parţial 1,15 1,10 1 0,95 0,90 0,85
Avarii 1 0,95 0,90 0,85 0,82 0,80
parţiale
Daune Franşiza(%) 0 10 20
Coeficienţi de ajustare a primei de asigurare
totale
Furt total 1,10 1,05 1
Avarii 1 0,95 0,90
totale
31
Ciumaş Cristina, “Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003.
d) * pentru autoturismele care au montate sisteme de alarmă sau sunt conectate la sisteme
de urmărire prin satelit, în cazul în care asigurarea cuprinde riscul de furt: 3% din prima
anuală;
* pentru autoturismele ce sunt adăpostite în garaje închise sau în incintele societăţilor
care au organizat sistem propriu de pază: 2% din prima anuală.
În schimb, alţi asigurători percep o majorare în situaşiile în care autovehiculul este fără
sistem antifurt.
La asigurările pentru autovehicule gajate băncilor, primele de asigurare se achită
integral şi anticipat.
La asigurări încheiate pe o perioadă de un an, la cererea asiguratului, plata primelor
poate fi stabilită în rate subanuale, plătibile anticipat, în numărul, cuantumul şi la
scadenţele prevăzute în contractul de asigurare.
Spre exemplu:
a) la asigurările cu primele stabilite în lei( tabelul 3.10.):
Tabelul 3.10.
Nr.rate Cuantum prima rată Eşalonarea celorlalte rate Cota de majorare a
(% din prima anuală) primei de
asigurare(%)
2 50 în max. 6 luni de la intrarea 0
în vigoare a asigurării
3 40 în rate egale scadente la cel 5
mult 3, repectiv 6 luni
4 30 în rate egale scadente la cel 10
mult 2, 4 şi respectiv 6 luni
5–7 30 în rate egale consecutive 15
8–10 20 în rate egale consecutive 20
Numărul de rate se va stabili astfel încât cuantumul unei rate de primă sa fie mai
mare de 100.000 lei.
b) la asigurările cu prime stabilite în valută, nu se vor aplica majorări ale primei de
asigurare în cazul plăţii acesteia în rate. La eşalonarea ratelor se va avea în vedere ca:
- la încheierea asigurării să se încaseze minim 25% din prima anuală;
- în primele 6 luni să se încaseze minimum 70% din prima anuală(inclusiv prima
achitată la încheierea asigurării);
- ultima rată sa fie încasată cel târziu cu 2 luni înainte de expirarea asigurării;
- orice rată să fie de minim 20 USD(Euro).32
3.4.1.6.Durata asigurată.
Poliţele de asigurare se încheie pe un an sau 6 luni, dar pentru persoanele străine,
deţinătoare de autovehicule, aflate temporar în ţara noastră, durata asigurării poate fi chiar
mai mică, de minim o lună.
32
www.romasig.ro, www.tribunaeconomică.ro
Riscurile sunt acoperite prin asigurare pe teritoriul României, dar acoperirea lor
poate fi extinsă, la cererea asiguratului şi în afara ţării, prin plata unei prime suplimentate
conform tarifului de prime.
33
Ciumaş Cristina, „Economia Asigurărilor”, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003
3.4.2.3.Obligaţiile asiguratului
Până la producerea evenimentului asigurat, asiguratul are următoarele obligaţii:34
de a plăti prima de asigurare stabilită la data încheierii contractului, la termenele şi în
moneda convenită;
să întreţină autovehiculul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile
legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, efectuând revizia
tehnică periodică obligatorie la zi;
să comunice în scris asigurătorul cu privire la orice schimbare intervenită în cursul
derulării contractului.
să transmită o informare scrisă la sediul asigurătorului care administrează poliţa, în
termen de 5 zile, în legătură cu unele modificări, cum ar fi:
schimbarea numelui asiguratului, fără ca acest lucru să afecteze dreptul de
proprietate al persoanei respective asupra obiectului;
modificarea domiciliului;
schimbarea culorii autovehiculului asigurat;
schimbarea numărului de înmatriculare, a seriei şasiului sau a caroseriei
autoportante;
schimbarea proprietarului autovehiculului, prin prezentarea contractului de
vânzare-cumpărare, sau, în cazul decesului acestuia, certificatul de moştenitor
sau hotărârea judecătorească de partaj succesoral;
retragerea definitivă a autovehiculului din circulaţie;
înlocuirea autovehiculului nou în perioada de garanţie;
pentru autovehiculele înmatriculate cu număr provizoriu, numărul de
înmatriculare definitiv.
34
Ciumaş Cristina, „Economia Asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2003.
35
Cistelecan Lazăr, „Asigurări”, ed.Universitatea „Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004.
să ia măsuri pentru salvarea, păstrarea şi paza autovehiculului sau a părţilor
componente rămase ca urmare a realizării evenimentului asigurat, precum şi pentru
prevenirea degradărilor ulterioare;
să înştiinţeze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului, în termen de 24 de
ore(potrivit condiţiilor de asigurare S.C. ASIROM S.A.), 48 de ore(în baza regulamentului
de asigurare S.C. ASTRA S.A., S.C. BCR-Asigurări S.A.) de la producere sau de luarea la
cunoştinţă despre producerea acestuia, dând informaţii asupra naturii şi mărimii pagubei.
În înştiinţare se vor arăta:
numele persoanei care a condus autovehiculul, precum şi
precizarea că a condus sau nu cu acordul asiguratului;
numărul şi data poliţei de asigurare;
felul, marca şi numărul de înmatriculare al autovehiculului;
data şi locul evenimentului;
descrierea avariilor;
locul unde se află autovehiculul dăunat în momentul avizării;
să depună la asigurător în vederea stabilirii drepturilor de
despăgubire, documentaţia privind evenimentul asigurat, care cuprinde următoarele:
cererea de despăgubire a asiguratului în care se va
preciza: felul, marca, numărul de înmatriculare, data şi locul accidentului,
contul şi banca, localitatea;
actele întocmite de poliţie sau de alte organe, cu
privire la împrejurările producerii evenimentului asigurat;
declaraţia conducătorului auto;
schiţa accidentului;
devizul de reparaţie şi celelelte acte de cheltuieli;
copii ale permisului de conducere al şoferului,
certificatului de înmatriculare al autovehiculului, dovezilor privind inspecţia
tehnică periodică;
orice alte documente necesare, solicitate de
asigurător.36
Potrivit condiţiilor de asigurare, la S.C. ASTRA S.A., în cazul în care evenimentul
36
Ciumaş Cristina, „Economia Asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.167-168.
asigurat a avut loc în străinătate sau reparaţia autovehiculului s-a efectuat cu acordul
asigurătorului, în afara teritoriului ţării, asiguratul este obligat să prezinte documentaţia
tradusă în limba română şi legalizată.37
37
www.romasig.ro.
asiguratul are obligaţia de a informa
asigurătorul despre încheierea unei
asigurări cu un alt asigurător pentru acelaşi
risc;
să conserve dreptul de regres al
asigurătorului împotriva celor vinovaţi de
producerea daunei.
În cazul în care evenimentul produs este furtul sau tentativa de furt, asiguratul are
următoarele obligaţii:
1. să facă tot ce îi stă în putinţă pentru
păstrarea şi paza obiectelor rămase,
să se îngrijească ca toate urmele
furtului să rămână neatinse până la
cercetarea faptului de către
organele de poliţie şi să ia măsuri
de limitare a pagubei;
2. să înştiinţeze imediat, în scris,
organele poliţiei în raza căreia s-a
produs evenimentul sau în raza
căreia îşi are reşedinţa asiguratul,
în maxim 24 de ore de la luarea la
cunoştinţă;
3. să avizeze asigurătorul în maxim
48 de ore de la luarea la cunoştinţă,
depunând setul de chei declarate la
încheierea asigurării, precum şi
actele originale;
4. să comunice organelor de poliţie
orice informaţii ce ar putea duce la
găsirea autovehiculului;
5. să comunice imediat sau într-un
anumit termen, părţile componente
sau piesele furate, precum şi dacă a
fost identificat autorul furtului;
6. pentru a fi în drept să primească
despăgubiri pentru autovehiculul
furat trebuie să pună la dispoziţia
asigurătorului: actele originale ale
autovehiculului, cirtificatul de
înmatriculare, factura de achiziţie,
cartea de identitate, seturile de chei
ale autovehiculului.
7. în cazul identificării autorilor
furtului după plata despăgubirilor
să declare în faţa organelor de
cercetare penală şi a instanţei de
judecată că a fost despăgubit de
asigurător şi să solicite
introducerea acestuia în calitate de
parte civilă.
38
Cistelecan Lazăr, “Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mureş, 2004.
de avarii şi răspundere civilă. Cota respectivă este mai ridicată în cazul în care se referă la
taximetrişti şi şcoli de conducere auto.
Celelalte elemente ale asigurării sunt comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.
3.4.3.3. Asigurarea conducătorilor auto amatori care conduc autoturisme ale altor
persoane fizice.
Această asigurare poate fi încheiată de către conducătorii auto amatori, cu
domiciliul în ţara noastră, care conduc autoturisme, inclusiv remorcile tractate de acestea,
aparţinând altor persoane fizice, cu domiciliul în România.
39
Cistelecan L., Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.
Asigurarea se încheie pentru avarii la autovehiculul pe care asiguratul îl conduce,
dar nu-i aparţine. Ca urmare, la producerea cazului asigurat, societatea de asigurare
despăgubeşte proprietarul, respectiv deţinătorul de autovehicul, în principiu, cu o sumă
fixă convenită de părţi la încheierea contractului de asigurare.
Primele de asigurare se asimilează celor aferente asigurării pentru avarii a
autovehiculelor, fiind însă mai reduse (cu 25% la societatea Asigurarea Românească).
Această formă de asigurare nu implică riscul de furt, riscurile de avarii şi răspundere
civilă în ipoteza folosirii autovehiculelor şa întreceri şi concursuri şi nu are valabilitate în
afara ţării. Celelalte elemente cu privire la tehnica acestei asigurări sunt, în principiu,
comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.
Această asigurare poate fi încheiată numai de conducători auto amatori care, fiind
angajaţi în unităţile de referinţă, în alte funcţii decât aceea de conducător auto, utilizează
autoturisme ale unităţii, pe care le conduc personal, în legătură cu îndeplinirea funcţiei sau
misiunii lor.
Asigurarea se încheie pentru avarii la autoturisme din culpa conducătorului auto,
pentru o durată corelată cu perioada în care autoturismul se află în folosinţa persoanei
respective.
Primele de asigurare sunt, în principiu, cele prevăzute în tariful de prime de
asigurare a autovehiculelor pentru avarii, dar mai reduse (cu 40% la societatea
Asigurarea Românească). Primele de asigurare se achită de către unitatea care atribuie în
folosinţă, unui angajat, autoturismul fără conducător auto, pentru misiuni în interesul firmei.
Despăgubirea cuvenită ca urmare producerii cazului asigurat se acordă unităţii care
deţine autoturismul.
În această asigurare nu se cuprind riscul de furt, riscurile aferente utilizării
autovehiculului la întreceri şi concursuri ori cele aferente parcursului în afara teritoriul ţării
noastre.
Celelalte elemente cu privire la tehnica acestei forme de asigurare sunt, în principiu,
comune asigurării autovehiculelor pentru avarii.
3.4.3.5. Asigurarea facultativă pentru avarii a autovehiculelor aparţinând
persoanelor străine care vin temporar în România.
40
Cistelecan L., Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.
Asigurarea se încheie pentru :
Avarii la motociclu;
Răspundere civilă ca urmare vătămării ori decesului unor persoane din afara
motociclului asigurat;
Riscul de accidente a conducătorului motociclului şi a altor persoane ce călătoresc
pe şeaua din spate (ori în ataşul) motociclului.
Perioada de asigurare este de un an sau de 6 luni.
Suma asigurată este variabilă: la asigurarea de avarii, faţă de asigurarea de
răspundere civilă şi respectiv asigurarea de accidente, în legătură cu deţinerea şi folosirea
motociclurilor. Suma asigurată, fiind plafonată, este mai ridicată în cazul riscurilor ce pot
afecta persoane, faţă de riscurile de pagube la bunuri. Prima de asigurare este stabilită în
sumă absolută, pentru perioada de asigurare de un an, respectiv pentru 6 luni.
Această asigurare se poate cupla ori se poate completa cu alte forme de asigurare
facultative a autovehiculelor (cum ar fi pentru cazul când autovehiculul este condus de alte
persoane decât asiguratul ori pentru cazul de furt, dar cu modificarea corespunzătoare a
primei de asigurare de bază).
Cu ocazia producerii cazului asigurat, se aplică principiul despăgubirii primului
risc (la pagube din avarii şi furt), în limita sumei asigurate şi a valorii motociclului în
momentul producerii evenimentului asigurat. în celelalte cazuri (de răspundere civilă ori de
accidente şi deces), suma cuvenită în dezdăunare se stabileşte în corelare cu efectele
asigurării specifice.
O serie de elemente cu privire la mecanismul acestei forme de asigurare sunt
comune cu asigurarea autovehiculelor pentru avarii, respectiv cu asigurarea de răspundere
civilă auto.
41
Cistelecan L., Cistelecan Rodica, „Asigurări comerciale”, ed.”Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureş, 1997.
3.4.3.9. Asigurarea pentru cazurile de avarii a autovehiculelor vândute cu plata
în rate.
42
Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004
Constatarea poate fi propriu-zisă şi suplimentară (atunci când unele avarii sunt
depistate prin demontarea unor elemente sau piese ale autovehiculului), aceasta trebuind să
se efectueze de aceiaşi comisie.
Rezultatele constatării se înscriu într-un proces-verbal de constatare, actul de
evaluare a pagubelor, referatul inspectorului de daune, actul de expertiză tehnică, după caz.
În cazul producerii evenimentului asigurat în afara teritoriului României, constatarea
pagubelor se face de către împuternicitul asigurătorului din ţara respectivă, menţionat pe
versoul poliţei de asigurare.
În cazul în care vinovat de producerea accidentului este conducătorul auto al unui alt
autovehicul implicat în accident, potrivit procesului-verbal întocmit de poliţie, înştiinţarea şi
constatarea pagubelor se face la societatea care administrează asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule a celui ce se face
vinovat.43
unde,
45
Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004, p.299
46
Cistelecan L.,”Asigurări”, ed.Universitatea “Petru Maior”, Tg-Mures, 2004, p.299.
2. în cazul autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice, întreprinzătorilor
particulari şi persoanelor juridice străine, uzura se stabileşte în funcţie de gradul de
întrebuinţare al autovehiculului, exprimat în km. şi vechimea în exploatare, exprimată în
ani, diferenţiată pe categorii de autovehicule, clasificate după capacitatea cilindrică a
motorului în cm3, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzură.(vezi tabelul 3.2. şi 3.3.)
a) Pentru stabilirea uzurii unui autovehicul la care se cunoaşte data
introducerii în exploatare, ca nou, pa bază de acte şi parcursul în kilometri realizat de la
intrarea în exploatare până la momentul producerii evenimentului asigurat, se caută
în tabelul coeficienţilor de uzură astfel:
- Pe coloană, poziţia corespunzătoare parcului efectuat, în mii km;
- Pe rânduri, poziţia corespunzătoare vechimii în exploatare (în ani)
a autovehiculului.
47
www.romasig.ro, potrivit condiţiilor de asigurare la S.C. ASIROM S.A.
Cuantumul pagubei este egal cu:48 [ a + b + c + d + e ] – f ,
unde, a = costul reparaţiilor părţilor componente sau părţilor avariate ;
b = costul de înlocuire al părţilor componente;
c = cheltuielile pentru materiale ;
d = cheltuielile de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare
ca urmare a pagubelor produse din cauze cuprinse în asigurare;
e = TVA-ul inclus în cazul reparaţiilor efectuate în România;
f = valoarea eventualelor deşeuri;
48
Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.170-171.
49
Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.171
achitate direct de către asigurat, vor fi depuse în original la asigurător şi vor fi însoţite
obligatoriu de dovada achitării: chitanţă fiscală, ordin de plată, dispoziţie de plată valutară
externă.
Despăgubirea se calculează ţinând cont de costul manoperei practicat de atelierele
din România pentru tipul respectiv de autovehicul, sau costul manoperei practicate pe piaţa
locală de unităţile reparatoare.
La cererea expresă a asiguratului, plata despăgubirii se poate efectua direct unităţii
reparatoare sau furnizorului de piese de schimb.
Potrivit condiţiilor de asigurare ale unor asigurători în cazul evenimentelor
asigurate întâmplate în afara teritoriului României, se pot efectua în străinătate numai
reparaţiile strict necesare continuării călătoriei pe propriile roţi, adică reparaţii provizorii,
inclusiv cheltuielile de transport până la atelierul cel mai apropiat de locul accidentului,
reparaţiile definitive urmând a fi efectuate în România.
50
www.lasig.ro.
51
Ciumaş Cristina, „Economia asigurărilor”, ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, p.172.
Investigaţii şi studiu de caz privind asigurarea de autovehicule la
S.C. Asigurarea Românească - ASIROM S.A.
Scurt istoric
Societatea Comercială Asigurarea Românească S.A. - ASIROM a luat fiinţă la
1 ianuarie 1991, reprezentând, pentru piaţa românească de asigurări, piatra de temelie,
punctul de referinţă al celorlalte societăţi apărute ulterior.
Astfel, din perspectiva poziţiei sale de leader, ASIROM şi-a asumat pe parcursul ultimilor
ani o remarcabilă misiune, dublată de o înaltă responsabilitate: aceea de formator al
pieţei asigurărilor din România . In această perioadă a intensificării concurenţei pe
piaţa asigurărilor prin apariţia a numeroase noi societăţi autohtone şi multinaţionale,
ASIROM a reuşit, să se plaseze, an de an, în topul societarilor de asigurare-reasigurare
prin rezultatele obţinute.
Vocaţia de constructor, puterea financiară şi prestigiul Societăţii sunt elemente
ale credinţei ASIROM în setul de valori pentru care a optat şi pe care le promovează în
toate demersurile sale: exigenţe înalte, integritate, angajament total faţă de nevoile şi
aşteptările clienţilor, creşterea satisfacţiei angajaţilor. ASIROM este autorizat să practice
peste 70 de forme de asigurare facultative generale şi asigurări de viaţă prevăzute de
legislaţie şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin
accidente de autovehicule pe teritoriul României - RCA.
SC Asigurarea Româneasca - ASIROM SA are sediul social în Bucureşti şi îşi
desfăşoară activitatea în peste 80 reprezentante teritoriale printr-un personal specializat şi
operativ.
Tabel 4. 2
Strategiile ASIROM
Produse noi.
În cadrul obiectivelor prevăzute de către ASIROM amintim promovarea de noi
forme de asigurări. Printre cele mai importante tipuri de asigurări, se au în vedere:
• asigurarea riscului de neplată a ratelor la bunurile comerciale către persoanele
juridice şi fizice;
• asigurarea creditelor bancare acordate pentru cumpărarea bunurilor de folosinţă
îndelungată;
• asigurarea creditelor comerciale acordate persoanelor juridice;
• asigurarea viageră reevaluabilă PATERN;
• asigurarea managerilor pentru cazurile de accidente;
• asigurarea de cauţiune (garanţie).
4.2. Principalii indicatori ai societăţii ASIROM
1) Evoluţia principalilor indicatori financiari:
RON
DATE PRINCIPALE 2000 2001 2004 2005
Prime de asig.brute 252 238,3 427,06 49.100
subscrise
Prime de asig.brute 173,7 227, 419,9 29.159
încasate
Rezerve tehnice tot. 26 46,3 167,6 20.350
Total Active 266,3 367,1 682,7 66.017
Profit înainte de 33,87 -23.6
impozitare
Profit inaintea
inpozit[rii
Milioane lei
Cheltuieli 2000 2001 2004 2005
Despăgubiri din asig. 121086,1 246406 316753 381747
Variaţie rezerve 15032,6 13509,9 -2557 -20590
Alte chelt. 95054,5 161761,2 905100 798965
Tot.chelt 231173,2 421677,1 1219296 1160122
Profit brut 412635,6 400822,1 -115512 1344
1500000 Prime de
1000000 asig.încasate
500000 Alte venituri
Venituri din
0 asig.
2003 2005 Tot.venituri
Cheltuieli
Despăgubiri din
asig.
1500000
Variaţia rezerve
1000000
500000
Alte chelt.
0
-500000 Cheltuieli
2003 2005 Tot.chelt.
Profit brut
Evoluţia ASIROM în perioada 2004-2005:
2004 2005 %
Poliţe încheiate 359492 525351 146,1
Nr.de clienţi 309972 456157 147,2
Prime 691 925 134,5
subscrise(Ron-m)
Prime încasate 558 821 147,0
Evoluţia ASIROM
1000000
800000 Poliţe încheiate
600000
400000 Nr.de clienţi
200000 Evoluţia
0 Prime subscrise
ASIROM
2005 Prime încasate
Daune achitate
400000
350000 Mijloace de
300000 transp.terestru
250000 RCA
200000
Maritime
150000
100000 Incendiu
50000
Pers.+viata
0
2005 2006
Altele
Obiectul asigurării
ASIROM asigură toată gama de autovehicule rutiere autopropulsate (cu excepţia
celor care circulă pe şine), care sunt înmatriculate conform legislaţiei în vigoare.
Asigurarea se încheie:
Deţinătorului înscris în cartea de identitate sau alte persoane care au interes
asigurabil cu privire la autovehicul, interes reieşit dintr-un contract (de leasing, de comodat,
etc).
Riscuri asigurate.
a) avarii provocate de:
- ciocniri, loviri, izbiri, zgârieri accidentale, căderi (în prăpastie, în apă), căderi de
corpuri pe autovehicul, derapări, răsturnări;
- incendiu, trăsnet, explozie (inclusiv din cauze tehnice), calamităţi naturale;
b) furt (furtul autovehiculului sau al unor părţi componente ori piese ale acestuia), precum şi
avarii produse acestuia ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.
În cazul suportării unor cheltuieli suplimentare de către asigurat,
Asigurarea Românească ASIROM S.A. acordă acoperiri suplimentare.
Suma asigurată
Suma de asigurarea este declarată de către asigurat, pe baza propriei sale opţiuni,
sumă care ar trebui să corespundă valorii reale a autovehiculului. Valoarea reală este
valoarea de comercializare de nou, la data încheierii asigurării (conform facturilor de
achiziţie de nou, cataloagelor de specialitate Eurotax-Schwacke sau listelor de preţuri de la
producător), mai puţin uzura stabilită în raport cu vechimea în ani a acestora, potrivit
scalei de uzură ce este parte integrantă a contractului de asigurare.
Perioada de asigurare.
Este de regulă un an, dar asigurarea se poate încheia între minimum 6 luni
şi maximum durata contractului de rate / leasing (mai mulţi ani).
Prima de asigurare
Se calculează potrivit tarifului de prime ASIROM, se exprimă în valută şi poate
fi plătită în lei sau în valută. Eşalonarea plăţii ratelor de primă se poate face în:
- 2 rate semestriale egale;
- 4 rate trimestriale egale;
-10 rate egale, scadente în primele 9 luni.
Termenul de păsuire la plata ratelor de prima este de 15 zile. în caz de neplată la
scadenţă a unei rate de primă următoare celei dintâi, asigurătorul acordă asiguratului
posibilitatea achitării acesteia în termen de 15 zile de la scadenţa ratei respective, situaţia
contractului rămânând neschimbată până la expirarea acestui termen. In cazul în care
sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite nici în termenul de păsuire de 15
zile de la scadenţă, contractul de asigurare este reziliat retroactiv, începând cu ziua imediat
următoarea datei scadente a ratei restante, fără nici o formalitate prealabilă să mai fie
necesară.
Concomitent, suma respectivă este stornată din veniturile societăţii prin intermediul
contului 708 „Prime brute subscrise anulate”:
Şi
6272 = 3272
„Cheltuieli privind rezerva de „Rezerva de daune neavizate -cu suma
daune neavizate” constituită
Şi
3272 = 6272 -cu suma
„Rezerva de daune neavizate „Cheltuieli privind rezerva de aferentă
daune neavizate” diminuării
RD =
(DP(PNS
nr + ∆RND)
- ∆RP)
EVIDENŢA
ASIGURĂRILOR
PRODUSE MANAGEMENT
DIN
ASIGURARE
Figura 4.5.
Funcţiile programului sunt:
de instalare;
de prelucrare;
Tipuri de prelucrări:
culegerea datelor(din contractele de asigurare, borderouri, etc.);
validarea datelor;
actualizarea fişierelor;
vizualizări;
listări;
prelucrări de închidere de lună(întocmirea rapoartelor centralizate şi trimiterea lor la
central).
Entităţi.
Principalele structuri de date sunt:
FF.DBF, care ţine evidenţa contractelor de asigurare active;
STOC.DBF, care ţine evidenţa fişelor căzute în stoc;
Structurile de date sunt prezentate mai jos, în tabelele: CASCO\FF.DBF şi
CASCO\STOC.DBF.
Field Field name Type Width Dec Index Collate Nulls
1 CONSIMTAM Character 1 No
2 FIL Numeric 1 No
3 INSP Numeric 2 No
4 TIPAG Numeric 1 No
5 AGENT Numeric 3 No
6 UNITATE Numeric 3 No
7 FELASIG Character 2 No
8 CONTRACT Numeric 8 No
9 RATA Numeric 9 No
10 SUMA Numeric 9 No
11 DURATA Numeric 2 No
12 INCEPUT Character 6 No
13 EXPIRARE Character 6 No
14 VIRSTA Numeric 2 No
15 NUME Character 30 No
16 MOD_PLATA Character 1 No
17 LL_PLATITE Numeric 3 No
18 ULT_PLATA Character 6 No
19 ULT_AGENT Numeric 3 No
20 ULT_BORD Numeric 3 No
21 SCUTIT Character 6 No
22 REACTIVAT Numeric 1 No
23 PROBLEME Numeric 1 No
24 DATA_IMPLE Character 6 No
25 DIF_RATA Numeric 9 No
Total ** 132
Asigurarea autocasco:
Introducere asiguraţi
În toate formularele de introducere a poliţelor de asigurare există câmpul
„Asigurat”. În continuare, vă voi prezenta modul de introducere a datelor de identificare a
asiguratului:
Reguli:
1. Toate datele din formularul de introducere a asiguratului vor fi scrise cu
majuscule.
2. Va fi scris numai numele societăţilor comerciale, asociaţiilor familiale,
fundaţiilor(persoane juridice) fără S.C., A.F., etc
1. Asiguratul este – se selectează unul din butoanele radio din casetă, în funcţie de tipul
asiguratului;
2. Numele asiguratului este – se trece numele asiguratului, care se va selecta din baza de
date;
unde:
Pa- prima de asigurare; Sa - suma de asigurare; Cpr - cota de primă.
Deci, Pa = 2.800€ * 2,43%;
Pa = 68,04 €. (2)
IV. Prima de asigurare anuală privind asigurarea de accidente a persoanelor
din autovehicule:
Asiguratul a declarat o sumă de asigurare (în cererea de asigurare) de :
• în caz de invaliditate: 1000 €/$;
• în caz de deces: 500 €/$;
Conform acestei sume de asigurare, prima anuală per autovehicul este de
10.
=> Pa = 78,04 €
Modalitatea de plată a primei de asigurare este aleasă de către asigurat, însă conform
următoarelor opţiuni:
Plata primei de asigurare: Conform alegerii făcute de asigurat, prima de asigurare anuală
este divizată în zece rate egale pe toată perioada de asigurare,împărţind prima de asigurare
anuală la numărul ratelor, rezultă o rată medie de:
78,04 € (anuală) : 4 = 7,804 € (pe lună)
Se observă că prima de rată este cu zecimale. Pentru a evita această inconvenienţă
se rotunjeşte prima lunară. Numai Rata I de primă, încasată la data încheierii asigurării,
va include partea zecimală a primei anuale:
78,04 - 7 (partea întreagă)*3 (rate rămase) = 15,04 €
Însă celelalte rate vor fi compuse numai din partea întreagă (vezi tabelul 4.4.)
Tabel 4. 4.
Concluzii
“ Activitatea de asigurări este unică din punctul de vedere al cantităţii de date prelucrate şi al
gradului de utilizare a fiecărei informaţii în practica de zi cu zi.”
Constantinescu Dan Anghel
52
Constatinescu Dan Anghel, “Tratat de asigurări”, Bucureşti, 1999.
“Valorile” societăţii ASIROM sunt clienţii, calitatea şi profesionalismul.
În concluzie, aş vrea să precizez faptul că, în orice domeniu postura de lider
înseamnă, înainte de toate, o înaltă responsabilitate. Această misiune reprezintă o
“obligaţie” de implicare activă a asigurătorilor , în modelarea sistemului românesc de
asigurări, pe baza principiilor concutenţei loiale, al spiritului de cooperare, al respectului.
Bibliografie:
iunie 2001.