Suprarealismul

Apărut în 1924, Manifestul Suprarealist al lui Andre Breton ducea mai departe ideea
centrală a Dada, aceea că scoaterea minții umane dintre barierele oprimante impuse de
raționalism e singura cale pentru eliberarea maselor de sub tirania ordinii sociale. Legătura
organică dintre cele două mișcări e evidențiată și de apartenența la grupul suprarealiștilor a
numeroase din figurile cheie ale Dada: Marcel Duchamp, Francis Picabia, Jean Arp, Max Ernst
și Tristan Tzara. Folosind ideile psihanalizei și ale marxismului, suprarealiștii credeau că
energia creatoare a subconștientului e resursa ce va dezvălui calea revoluției globale. Felul
cum grupul artiștilor suprarealiști a cultivat gustul pentru irațional, mituri și primitivism, și-a
dovedit influența în deceniile următoare, iar unele din teoriile lor au devenit parte integrantă
în mișcări artistice mai târzii.

Caracteristici ale Suprarealismului

Andre Breton definea Suprarealismul ca „automatism psihic în stare pură” și propunea

ocolirea normelor impuse de gândirea rațională prin apelul la autoritatea subconștientului (un
termen apărut pentru prima dată în filozofia germană a secolului 18, dar popularizat de
Sigmund Freud).

Psihanaliza și volumul „Interpretarea viselor”, apărut în 1899, au avut o influență

profundă asupra teoriilor Suprarealiste, în mod special prin preluarea ideilor lui Freud despre
vis ca expresie legitimă a dorințelor și impulsurilor umane și despre complexitatea lumii
interioare a omului, dominată de sexualitate și violență reprimată.

Deși iconografia mișcării este cea mai ușor recognoscibilă, ea este cel mai greu de
definit și catalogat, mai ales pentru că fiecare artist are suita sa de motive, metode și
reprezentări, derivate din specificul creator al doctrinei suprarealiste: accesul la
subconștientul individual.

Cu toate acestea, pictura suprarealistă are câteva caracteristici după care poate fi ușor
recunoscută: se ghidează după ideea realismului în formă, dar nu și în conținut, folosește
motive iconografice bizare, misterioase, stranii și nefirești, subliniind astfel realitatea lumii de
dincolo de percepția rațională a universului.

Cronologia Suprarealismului

Crescut din Mișcarea Dada, Suprarealismul a moștenit de la aceasta radicalismul utopic

și rebeliunea violentă împotriva gustului burghez. Influențele artistice au venit însă din mai
multe surse: pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico, iconografia fantastică a simbolismului
lui Arnold Bocklin, Odilon Redon sau Gustave Moreau, interesul pentru primitivism al elitelor
culturale de la începutului secolului 20, dar și din universurile creative ale unor artiști
renascentiști, ca Giuseppe Arcimboldo sau Hieronymus Bosch.
 Începuturile mișcării Suprarealiste sunt legate de epoca declinului grupului dadaist
parizian și de încercările lui Andre Breton de a oferi o componentă pragmatică și aplicată
revoltei dadaiste. Deși numele mișcării îi aparține lui Breton, el mai fusese folosit încă din 1917
de Guillaume Apollinaire, ceea ce dovedește cât de variate și eclectice sunt de fapt sursele de
inspirație ale Suprarealismului.

În aceeași perioadă în care Breton publica Manifestul Suprarealist, grupul de artiști a

editat o revistă, intitulată „La Révolution surréaliste” (Revoluția Suprarealistă), ce publica texte
literare, dar și reproduceri după operele membrilor grupului. Tot în 1924 s-a format la Paris
Biroul de Cercetări Suprarealiste, sau Centrala Suprarealistă, ai cărei membri culegeau
informații despre tot ceea ce putea fi legat de metodele creative și formele de expresie ale
subconștientului. În 1925, Biroul și-a publicat declarația revoluționară de intenție, semnată de
27 de artiști, printre care Max Ernst și Andre Breton.

Ideile și metodele creative ale Suprarealismului s-au manifestat în literatura și arte

plastice, dar și în cinematografie. Primul film suprarealist, numit „Entr’acte”, a apărut în 1924
ca urmare a colaborării dintre Rene Clair și Francis Picabia. Cel mai cunoscut regizor
suprarealist este însă Luis Bunuel, autor în colaborare cu Salvador Dali al peliculelor „Un Chien
Andalou” (Câinele Andaluz) din 1929 și „L’Age d’Or” (Vârsta de aur) din 1930.

Artiști reprezentativi

Andre Breton, Salvador Dali, Rene Magritte, Joan Miro, Marcel Duchamp, Max Ernst,
Man Ray, Giorgio de Chirico, Victor Brauner, Francis Picabia, Yves Tanguy, Jean Arp, Andre
Masson