Bursuc Livia

LLR-LLE, An III, ID
Suprarealismul

Termenul de „suprarealism” a fost inventat și folosit pentru prima dată de Guillaume

Apollinaire în 1917, sub titlul lucrării sale, Les mamelles de Tiresias. La puțin timp după moartea
poetului, ca un omagiu adus lui, André Breton și Philippe Soupault au preluat acest termen
pentru a denumi o nouă mișcare avangardistă.
Deși inițial se alăturase dadaismului, în 1924 Breton publică Primul manifest al
suprarealismului, prin aceasta demarcându-se de mișcarea DADA. Termenii definitorii pentru
noua mișcare - ce nu s-a dorit doar una artistică și literară, ci o adevărată revoluție a unei
societăți rigide de la început de secol XX - prezentați chiar de la începutul manifestului au fost:
imaginație, vis, copilărie, nebunie. Caracteristice pentru acești termeni sunt libertatea, lipsa de
conformitate și, cel mai important, lipsa controlului rațiunii. Breton afirmă că, pe măsură ce omul
trece de faza copilăriei și este tot mai mult produsul societății, și imaginația lui are de suferit,
prin faptul că este îngrădită de norme sociale și își pierde libertatea.
Curentul suprarealist a fost influențat și de apariția psihanalizei și a studiilor lui Freud
asupra inconștientului. Astfel, susținătorii suprarealismului au promovat conceptul de „scriere
automată”, ca metodă de eliberare de constrângeri și limite. Prin aceasta, creativitatea putea
irumpe din inconștient, din vise sau chiar din halucinații. Încercarea era de a elimina cât de mult
posibil raționalul, care îl împiedică pe creator în a accede adevărul dincolo de propria experiență.
Referitor la acest mod de a scrie, Breton nota: „Scrieţi cu iuţeală, fără un subiect ales dinainte,
atât de rapid încât să nu vă opriţi şi să nu fiţi ispitit să recitiţi.” 1 De aici rezultă că suprarealiștii
puneau preț pe irațional și nu pe talentul „șlefuit” al poetului.
Suprarealismul nu s-a manifestat doar în Franța, de unde a pornit, ci s-a extins în toată
Europa, chiar și în America și nu doar în poezie, ci și în alte arte, cum ar fi pictura, sculptura sau
cinematografia. Printre reprezentanți s-au numărat (unii enumerați chiar de Breton în primul său
manifest):

1
André Breton, Primul manifest al suprarealismului, apud. M. de Michelli, 1968, p. 166
- în poezie: André Breton, Louis Aragon, Phillipe Soupault, Paul Éluard, Benjamin Péret, Juan
Larrea ș.a.
- în pictură: Giorgio de Chirico, Max Ernst, Salvador Dalí, René Magritte ș.a.
- în sculptură: Alberto Giacometti, Henry Moore;
- în cinematografie: Luis Buñuel.
Un model de poezie suprarealistă este prezentat mai jos. Este vorba de Oglinda unei clipe
de Paul Eluard:

Risipește ziua,
Le-arată oamenilor instantaneele aparenței,
Elimină posibilitatea oamenilor de-a fi distrasi,
Dură ca piatra,
Piatra informă,
Piatra mișcării și-a privirii,
Strălucirea sa despică armuri și măști,
Ceea ce luase mâna vrea să ia forma mâinii,
Ceea ce fuse înțeles nu mai există,
Se confundase pasărea cu vântul,
Văzduhul cu-adevărul său,
Omul cu veritatea lui.2

Se poate observa în această poezie cum autorul dă frâu imaginației fără a gândi logic
metaforele, fără influența raționalului. Imaginile sunt complet arbitrare, mă duc cu gândul la un
tablou de Dalí sau Picasso, pentru că pare o operă construită aleatoriu, din „materiale” aparent
incompatibile. La fel ca în romanul modern, unde se urmărește redarea cât mai fidelă a fluxului
conștiinței, și în poezia suprarealistă pare că avem rezultatul direct al unor imagini apărute brusc
în imaginația poetului, ca într-un vis.
Vorbind de tablouri, trebuie menționat că suprarealismul s-a resimțit și în pictură. Metoda
dicteului automat și a jocului colectiv au avut corespondent în colajul propus de Max Ernst, ca
metodă de înlocuire a pensulei și vopselurilor în pictură.

2
https://poetii-nostri.ro/paul-eluard-oglinda-unei-clipe-poezie-id-52520/
 Colaj de Max Ernst la MoMA, New York. Sursa: https://kolajmagazine.com/content/content/articles/max-ernst-at-
moma/

În 1929, pictorul Salvador Dalí, unul dintre reprezentanții de seamă ai curentului

suprarealist în artă, a trecut această mișcare și în cinematografie. Împreună cu prietenul său,
regizorul Luis Buñuel, realizează filmul Câinele andaluz, o peliculă în care imaginile apar ca o
înșiruire de vise, echivalentul colajelor lui Ernst. „O explorare a subconștientului uman, filmul
este o seducătoare mostră a predilecției suprarealiste pentru irațional, oniric și intuiție, în
defavoarea rațiunii și a logicii.”3
Scurtmetrajul poate fi urmărit în întregime la adresa:
https://www.youtube.com/watch?v=inTUNOB7qv4
Suprarealismul s-a manifestat în perioada interbelică și a avut influențe și în sfera
politică, adepții acestui curent fiind, în mare măsură, și adepți ai ideologiei comuniste. După al
3
https://www.cinemagia.ro/filme/un-chien-andalou-cainele-andaluz-3848/
Doilea Război Mondial, deși Breton, plecat din 1938 în Mexic și apoi în SUA, a încercat să
reînvie mișcarea, nu a mai avut același ecou și a intrat în declin.

Referințe bibliografice:

1. Ilie, Rodica – Avangarda românească și europeană. Curs opțional pentru învățământ la

distanță, Anul III, sem. I, Universitatea Transilvania din Brașov

2. Michelli, Mario de – Avangarda artistică a secolului XX, Editura Meridiane, București, 1968

Surse Internet:

1. https://poetii-nostri.ro/paul-eluard-oglinda-unei-clipe-poezie-id-52520/

2. https://www.cinemagia.ro/filme/un-chien-andalou-cainele-andaluz-3848/

3. https://www.youtube.com/watch?v=inTUNOB7qv4

4. https://kolajmagazine.com/content/content/articles/max-ernst-at-moma/

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism