UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN

TÂRGU JIU
FACULTATEA DE ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER:
CARIERĂ JUDICIARĂ

PROTECȚIA JURIDICĂ A DREPTULUI DE

PROPRIETATE
Temă proiect: Acțiunea în grănițuire

Coordonator științific: Masterand:

Prof. univ. dr. Moise Bojincă Duduială Marius
 ACȚIUNEA ÎN GRĂNIȚUIRE

1. Noțiune și sediu legal

Acțiunea în grănițuire reprezintă acea acțiune în justiție prin care se solicită

stabilirea liniei de hotar, de demarcație a două proprietăți limitrofe.
Grănițuirea nu trebuie confundată cu acțiunea în grănițuire. Grănițuirea
reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine,
ce aparțin unor titulari diferiți. Dacă între aceștia nu există conflict, grănițuirea este o
simplă operațiune materială realizată prin acordul părților.
În caz de conflict însă, prin acțiunea în grănițuire se urmărește determinarea
prin hotărârea judecătorească a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe
care trebuie să-l urmeze titularul.
Sediul legal al acțiunii în grănițuire îl constituie art. 560 Cod civil, care
precizează că orice proprietar poate oblige pe vecinul său la grănițuirea proprietății
lipite de a sa, prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor exterioare
corespunzătoare, cheltuielile grănițuirii fiind suportate în mod egal.
Ca atare, prin grănițuire se urmărește determinarea prin semne exterioare a
hotarului dintre două fonduri vecine ce aparțin unor titulari diferiți. Această
operațiune se poate realiza, fie pe cale amiabilă, prin convenția părților, fie pe cale de
acțiune în instanță, prin hotărâre judecătorească.
În literatura de specialitate s-a exprimat opinia că, în raport de titularii dreptului
real asupra celor două fonduri învecinate, este, pe de o parte, o obligație reală de a
face – propter rem și, pe de altă parte, privită exclusiv din perspectiva celui care o
solicită, un atribut, o prerogativă a dreptului real.

2
 Acțiunea în grănițuire fiind alcătuită dintr-un drept și o obligație de a participa
la delimitarea celor două proprietăți limitrofe prin trasarea de semne exterioare de
hotar, constituie un atribut esențial al dreptului de proprietate.
În jurisprudență, s-a decis că acțiunea în grănițuire este acțiunea prin care
reclamantul solicită instanței în cadrul unui proces, să determine prin semne
exterioare linia de demarcație dintre două fonduri vecine.
Hotărârea ce se pronunță de către instanța de judecată în această situație are un
caracter declarativ de drepturi și nu constitutiv, întrucât prin ea se reconstituie hotarul
real dintre cele două fonduri vecine.1

2. Caracterele juridice ale acțiunii în grănițuire

Acțiunea în grănițuire a fost caracterizată în jurisprudență ca fiind o acțiune reală

imobiliară, petitorie, imprescriptibilă și declarativă.
Este o acțiune reală, întrucât se întemeiază pe dreptul de proprietate sau pe un alt
drept real asupra fondului respectiv.
Este o acțiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe,
realizând prin aceasta apărarea dreptului de proprietate. Ea își păstrează acest caracter
și în situația în care dreptul real sau cel de proprietate nu este contestat.
Întrucât prin această acțiune se apără drepturi reale imobiliare, ea are și un
caracter imobiliar și imprescriptibil. Acțiunea în grănițuire poate fi exercitată nu
numai atunci când nu există hotar, ci și atunci când acesta este contestat.
Acțiunea în grănițuire are caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi,
întrucât prin exercitarea ei nu se tinde la crearea unui nou hotar, ci la reconstituirea și
marcarea adevăratului hotar. Ca atare, print-o astfel de acțiune, instanța nu se

1
Moise Bojincă, Dreptul de proprietate. Caracterizare generală. Mijloace juridice de protecție, Editura Academica
Brâncuși, Târgu-Jiu, 2019, pag. 281-282.

3
pronunță asupra întinderii dreptului de proprietate, ci numai cu privire la forma
terenului, determinată prin semne vizibile.1

3. Condițiile exercitării acțiunii în grănițuire

Acțiunea în grănițuire poate fi exercitată de titularul dreptului de proprietate asupra

fondului, dar și de orice persoană care are un drept real asupra acesteia.
Ea poate fi introdusă de către posesorul uzufructuar și chiar de către posesor, nu
însă de către detentorul precar.
Acțiunea în grănițuire poate fi formulată fie împotriva proprietarului fondului
vecin, fie împotriva titularului unui alt drept real (usufruct, superficie), nu însă și
împotriva unui detentor precar (chiriaș, arendaș) dacă proprietarul n-a fost introdus în
cauză.
Obiectul acțiunii în grănițuire îl constituie numai operațiunea de delimitare a
fondurilor învecinate. Ca atare, nu este necesar să se dovedească și existența dreptului
de proprietate al reclamantului cu privire la porțiunea de teren asupra căreia urmează
să se stabilească hotarul.
Sarcina probei revine ambelor părți, întrucât se admite că acțiunea în grănițuire
este un indicium duplex, în care fiecare parte din cele două părți au, concomitent, atât
rol de reclamant, cât și de pârât.
Stabilirea liniei de hotar fiind o chestiune de fapt, este admisibil orice mijloc de
probă.2

4. Efectele acțiunii în grănițuire

Acțiunea în grănițuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce

1
Moise Bojincă, op. cit., pag. 282.
2
Ibidem, pag. 283.

4
aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real. Urmare a acestui fapt, oricare
dintre părți va putea introduce, ulterior, o acțiune în revendicare privind suprafața
determinată de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii
pronunțate în acțiunea în grănițuire.
Trasarea limitelor dintre cele două fonduri are însă autoritate de lucru judecat între
părțile care au participat la proces. O nouă acțiune poate fi introdusă numai dacă
limitele au dispărut.
Grănițuirea făcută prin convenția părților poate fi contestată doar printr-o acțiune
în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 560 Cod civil, cheltuielile grănițuirii urmează a fi
suportate deopotrivă de ambele părți, ori în mod legal de toate părțile în proces, atunci
când grănițuirea se face între mai mulți proprietari învecinați.
Niciunul dintre proprietarii terenurilor învecinate nu este îndrituit să ridice un gard
despărțitor a cărei valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin, dacă acesta nu a
consimțit, întrucât dreptul unui vecin de a-l oblige pe celălalt la grănițuire nu poate să
constituie o exercitare abuzivă a propriului său drept.1

5. Corelația acțiunii în grănițuire cu alte acțiuni

5.1. Corelația acțiunii în grănițuire cu acțiunea în revendicare

Acțiunea în grănițuire se deosebește de acțiunea în revendicare, întrucât prin
acțiunea în grănițuire se urmărește refacerea hotarului inițial dintre fonduri învecinate
și nu stabilirea dreptului de proprietate.
În acțiunea în grănițuire părțile având concomitent rolul, atât de reclamant, cât și
de pârât, se situează pe același plan în privința sarcinii probei.

1
Ibidem, pag. 283-284.

5
 În cazul revendicării, acțiunea este îndreptată împotriva unui pârât căruia i se
contestă dreptul de proprietate asupra bunului respectiv și se cere redobândirea
posesiei de către reclamant. Ca atare, sarcina probei revine numai reclamantului.
Acțiunea în grănițuire nu poate fi introdusă de coproprietar împotriva celorlați
coproprietari ai acelui fond, întrucât ei dețin doar o cotă ideală, matematică și
abstractă din dreptul de proprietate, terenul nefiind divizat în materialitatea sa. În plus,
prin asemenea acțiuni se urmărește delimitarea terenurilor limitrofe.
În situația în care se întâmplă ca odată cu grănițuirea reclamantul să solicite și
obligarea pârâtului la restituirea unei porțiuni din terenul limitrof, acțiunea va avea un
caracter complex, atât în grănițuire, cât și în revendicare. În acest caz, reclamantul va
trebui să dovedească dreptul de proprietate asupra porțiunii revendicate.1

5.2. Corelația acțiunii în grănițuire cu acțiunea în revendicare

Tot în jurisprudență s-a stabilit că acțiunea în grănițuire fiind o acțiune petitorie, se
distinge de acțiunile posesorii întrucât ea are drept scop delimitarea proprietăților
limitrofe și nu strămutarea de hotare. În acțiunile posesorii, reclamantul nu invocă
existența unui drept real, ci doar faptul posesiei, ceea ce face ca această acțiune să
poată fi îndreptată chiar și împotriva proprietarului.
Cele două se disting și din punct de vedere al termenului de introducere a acțiunii.
Astfel, pe când acțiunea în grănițuire este imprescriptibilă, putându-se introduce
oricând, acțiunile posesorii pot fi introduse doar în termen de un an de la deposedare.2

Bibliografie:
1
Ibidem, pag. 284.
2
Ibidem, pag. 285.

6
1. Codul civil și codul de procedură civilă, Editura Hamangiu, București, 2021.
2. Moise Bojincă, Dreptul de proprietate. Caracterizare generală. Mijloace juridice
de protecție, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2019.