Seminar 1

CALCULAREA PRETURILOR IN TRANSPORTURI (CURS 1)
Seminar 1
1. Activitatea economică se poate defini ca reunind totalitatea comportamentelor care se referă la:
a. Producţia
b. Repartizarea
c. Consumul de bunuri şi de servicii
d. Toate cele de mai sus
2. Principalii actori ai vieţii economice sunt:
a. Firmele
b. Intreprinzătorii individuali
c. Populaţie
3. Reprezinta diferenţa dintre valoarea producţiei şi valoarea consumurilor din exterior:
a. Profit
b. Fluxul de numerar
c. Valoarea adăugată
4. Valoarea adăugată ca avuţie creată în firmă se repartizează între:
a. salariaţi
b. statul
c. furnizori de capital
d. firma însăşi
e. toate cele de mai sus
5. Dacă în firmă se realizează o combinare mai bună a factorilor de producţie, se obţine o eficienţă
mai mare a acestora şi se ajunge la ceea ce se numeşte:
a. Spor de productivitate
b. Valoare adaugata
c. Profit
6. Dacă în firmă se realizează o combinare mai bună a factorilor de producţie, se obţine in această
situaţie un surplus ce poate fi utilizat pentru:
a. a micşora preţul de vânzare
b. rambursarea datoriilor
c. ameliorarea remunerării salariaţilor
d. creşterea dividendelor pentru acţionari
7. Sunt considerate mijloace de productie:
a. munca
b. capitalul
c. maşinile si utilajele
d. toate cele de mai sus
8. Dacă se consideră că un bun sau serviciu cumpărat din afară poate fi realizat în firmă la costuri
mai mici, respectiva activitate va fi in final:
a. Externalizata
b. Internalizata
c. Redusa
d. Omisa
9. Dacă, un bun sau serviciu se realizează în firmă la costuri mai mari decât dacă ar fi cumpărat de
pe piaţă, respectiva activitate va fi in final:
a. Externalizata
b. Internalizata
c. Redusa
d. Omisa
10. Reflectă situaţia din economie şi dă informaţii despre raportul dintre cerere şi ofertă:
a. Venitul
b. Profitul
c. Pretul
d. Bilantul
11. Se defineşte ca valoarea de schimb a bunurilor şi a serviciilor pe piaţă:
a. TVA-ul
b. Profitul
c. Pretul
12. Relaţia dintre monedă şi preţ este una:
a. invers proportionala
b. direct proportionala
c. nu exista nici o relatie intre cele doua
d. de completare
13. Relaţia dintre preţ şi valoare este una:
a. invers proportionala
b. direct proportionala
c. nu exista nici o relatie intre cele doua
d. de completare
14. Prin prisma carei teorii valoarea este dată de munca încorporată în marfă dar şi de utilitatea mărfii:
a. Teoria subiectiva
b. Teoria obiectiva
c. Teoria utilitatii marginale
d. Teoria valorii muncii
15. Teoria prin care se susţine în primul rând că utilitatea mărfii este esenţială pentru realizarea
schimbului, iar valoarea mărfii are două surse de provenienţă: raritatea acesteia şi cantitatea de
muncă consumată pentru obţinerea ei:
b. Teoria obiectiva
16. Teoria conform careia valoarea mărfii este apreciată, este estimată de individ în funcţie de
aptitudinile bunurilor şi/sau a serviciilor de a satisface nevoile consumatorului, calitatea şi
raritatea acestora, dificultăţile de procurare a acestora:
b. Teoria obiectiva
17. Reprezintă valoarea de schimb a unei mărfi A în raport cu marfa B sau, invers, cantitatea de marfă
B care se schimbă contra unei unităţi din marfa A:
a. Preţul real
b. Preţul relativ
c. Preţul nominal sau preţul current
d. Preţul constant
18. Se calculează prin raportarea preţului nominal de la un moment dat la preţul unui bun, al unui
serviciu sau al unui venit ales ca etalon:
a. Preţul real
b. Preţul relativ
d. Preţul constant
19. Reprezintă preţul monetar înscris, observat (înregistrat) la un loc şi la o dată anume:
a. Preţul real
b. Preţul relativ
d. Preţul constant
20. Reprezintă preţul exprimat în monedă constantă, de exemplu, preţul de referinţă al unui an sau al
unei perioade de bază:
a. Preţul la termen
b. Preţul relativ
d. Preţul constant
21. Este preţul stabilit în avans pentru livrarea mărfii la o dată ulterioară:
a. Preţul la termen
b. Preţul relativ
d. Preţul constant
22. In acest caz, clientul (cumpărătorul) suportă cheltuielile legate de încărcarea şi transportul mărfii
de la depozitul furnizorului:
a. Preţuri franco un anumit loc DAP
b. Preţuri franco depozitul furnizorului
c. Preţuri franco destinaţie CIP
d. Preţuri FOB
23. Cheltuielile legate de încărcarea şi transportul mărfii până la cea mai apropiată staţie de expediţie
(gară sau port) sunt în sarcina furnizorului iar cumpărătorul suportă restul cheltuielilor de
transport:
d. Preţuri FOB
24. Marfa este livrată cumpărătorului şi toate cheltuielile de manipulare, încărcare şi transport cad în
sarcina furnizorului:
d. Preţuri FOB
25. In această situaţie, în preţurile mărfurilor sunt incluse cheltuielile legate de transportul până la
portul de livrare şi încărcare a mărfii în vapor, clientul suportând toate cheltuielile din momentul
în care mărfurile sunt încărcate la bordul navei, în portul de încărcare:
a. Preţuri CIF
d. Preţuri FOB
26. In acest caz preţul cuprinde cheltuielile de transport, asigurare şi navlu până la portul de
destinaţie:
a. Preţuri CIF
d. Preţuri FOB
27. Pentru ca piaţa însăşi să existe este necesară îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:
a. existenţa unor agenţi economici care acţionează liber pe piaţă şi sunt independenţi unii faţă de alţii
b. existenţa legăturilor directe de schimb, de vânzare - cumpărare între aceşti agenţi economici
c. stabilirea preţului de manieră liberă, în strânsă legătură cu raportul dintre ofertă şi cerere
d. manifestarea concurenţei economice loiale
28. Principalele mijloace prin care autorităţile centrale sau locale intervin în viaţa firmelor:
a. politica fiscal
b. politica comercială
c. politica monetară
29. Economia de piaţă liberă se caracterizeaza prin:
a. Agenţii economici sunt în marea lor majoritate în proprietatea statului
b. Firma nu îşi elaborează planul de producţie pe baza propriilor previziuni şi analize
c. Relatiile dintre întreprinderi sunt impuse de la centru şi sunt relativ stabile
d. Firma adoptă decizii privind extinderea sau comprimarea activităţii
30. Economia planificată se carcterizeaza prin:
a. Firma adoptă decizii privind ieşirea de pe piaţă sau chiar încetarea activităţii
b. Firma îşi elaborează planul de producţie pe baza propriilor previziuni şi analize
c. Agenţii economici sunt în marea lor majoritate în proprietate private
d. Preturile sunt fixe
31. Economia mixtă întruneşte atât particularităţi ale economiei de piaţă cât şi ale economiei
planificate şi se caracterizează prin:
a. Preturi fixe
b. Preturi libere
c. Relaţiile între agenţii economici sunt bazate pe libera concurenţă
d. Relaţiile între agenţii economici sunt bazate pe dirijarea centralizată a economiei
e. Toate cele de mai sus
32. Factorii de influenţă în stabilirea preţurilor pe o piaţă sunt:
a. intrările în procesul de producţie
b. preţul produselor importate
c. cererea şi oferta de produse
33. Cei care vând sub costul de producţie sunt acuzaţi de concurenţă neloială prin folosirea:
a. preţurilor neloiale
b. preţurilor dumping
c. preţurilor inferioare
d. preţurilor neechilibrate
34. Preţul cu care producătorul este gata să realizeze şi să vândă un anumit produs se numeste”
a. preţul de vanzare
b. preţul final
c. preţul de ofertă
d. preţul de circulatie
35. Intervine în fixarea nivelului absolut al preţurilor:
a. Moneda
b. Exporturile
c. Importurile
d. Vanzarile
36. Preţul unui produs se stabileşte pe piaţă, în interacţiune cu factorii:
a. Economici
b. Sociali
c. Politici
d. Monetari
37. Devalorizarea monedei duce la:
a. deteriorărea nivelului de viaţă al consumatorilor
b. efecte asupra schimburilor comerciale dintre state
c. mărirea preţurilor
d. mărirea masei monetare
38. Mărimea preţului depinde de:
a. valoarea exporturilor respectivului produs
b. valoarea monedei în care se exprimă preţul
c. valoare importurilor respectivului produs
39. Reprezintă un acord între vânzător şi cumpărător de a livra o marfă, valută sau activ financiar
(obligaţiuni sau acţiuni în special) la o dată viitoare şi la un preţ stabilit în momentul încheierii
contactului:
a. Contractul forward
b. Contractul futures
c. Contractul spot
d. Contractual potential
40. Contactele futures se caracterizeaza prin:
a. faptul că se încheie în cadrul burselor, prin mecanisme de tranzacţionare specific
b. se referă la un produs, valută, activ financiar standardizat atât din punct de vedere calitativ cât şi
cantitativ
c. valoarea sa se actualizează zilnic pe baza diferentelor dintre preţul curent al zilei şi preţul zilei
precedente
d. poate fi executat la scadenţă

Seminar 2
1. Este procesul prin care firma transformă resurse pentru a produce un bun sau serviciu, care acoperă
costul factorilor de producţie, al consumurilor intermediare şi al funcţiei de conducere:
a. Volumul de productie
b. Ritmul de productie
c. Productivitatea
d. Functia de productie
2. Când costul mediu diminuează odată cu creşterea volumului producţiei vorbim de:
a. randamentelor constante
b. randamente descrescătoare
c. randamente crescătoare
d. randamente unitare
3. Când costul mediu variază proporţional cu creşterea producţiei vorbim de:
4. In cazul funcţiei de producţie Cobb – Douglas:
a. Dacă a+b = 1, orice modificare a lui L şi K cu un anumit procent va conduce la modificarea
lui Q cu acelaşi procent
b. Dacă a+b < 1, orice modificare a lui L şi K cu un anumit procent va conduce la modificarea lui Q
cu un procent mai mare
c. Dacă a+b > 1, orice modificare a lui L şi K cu un anumit procent va conduce la modificarea lui Q
cu un procent mai mic
5. Există mai multe tipuri de funcţii de producţie:
a. funcţiile cu factori complementari
b. funcţii de producţie cu factori schimbabili
c. funcţiile cu “generaţii de capital”
6. Cand costul mediu creşte mai mult decât proporţional faţă de creşterea producţiei vorbim de
7. Functiile de productie in care combinarea unor factori se poate asocia doar cu o cantitate fixă din
celălalt factor se numeste:
a. funcţiile cu factori complementari

b. funcţii de producţie cu factori schimbabili
c. funcţiile cu factori aleatori
d. funcţiile cu “generaţii de capital”
8. Randamentele de marime sunt:
a. Constante, daca productia creste intr-o proportie mai mare decat inputurile
b. Crescatoare, daca outputul creste intr-o proportie mai mare decat inputurile
c. Descarescatoare, daca outputul creste intr-o proportie mai mare decat inputurile
9. Pierderile sau dezeconomiile de mărime apar din urmatoarele motive:
a. limitele tehnice
b. dificultăţile crescătoare ale gestiunii unităţilor mari
c. birocratizarea intensa
10. Are la bază comportamentul individual al agenţilor economici orientat spre conducerea activităţii
astfel încât câştigul său net să fie cât mai mare iar forma să fie cât mai competitivă:
a. Concurenţa
b. Profitabiliatea
c. Productia
d. Oferta
11. Condiţiile de exercitare a concurenţei se referă la:
a. existenţa mai multor producători specializaţi în producerea şi livrarea unui anumit bun
b. fiecare producător are interesul de a exploata eficient capacităţile sale de producţie şi resursele de
care dispune
c. respectarea regulilor jocului
d. devansarea sau cel puţin echilibrarea cererii de către ofertă
12. Urmăreşte atragerea clientelei particulare pentru un produs particular:
a. strategia diferenţierii bunurilor într-o gamă largă
b. strategia efortului concentrat
c. stategia dominaţiei globale prin costuri
d. strategia concentrarii productiei
13. Este un mod de manifestare a economiei de piaţă în care pentru un bun omogen şi substitutele sale,
existenţa mai multor producători este obligatorie:
a. Profitabilitatea
b. Concurenţa
c. Productia
d. Oferta
14. Urmăreste diferenţierea produselor ajungând până când produsul capătă caracter de unicat în
ansamblu său în ceea ce priveşte marca, înfăţişarea, service-ul:
15. Urmăreşte concurenţa prin preţuri imbatabile fără să se facă rabat de la calitatea produsului:
16. Atunci când economiile de mărime devin insignifiante odată cu creşterea producţiei, când curba
costului mediu devine orizontală, firma atinge:
a. Talia minimă de eficienţă
b. Talia maximă de eficienţă
c. Punctul de faliment
d. Profitul maxim
17. In cadrul concurentei perfecte, cand cererea creşte, iar oferta este fixă, adaptarea se face:
a. prin preţuri – creşte preţul
b. prin preţuri – preţul scade
c. prin cantităţi - sporeşte oferta
18. In cadrul concurentei perfecte, cand cererea scade, iar oferta este fixă, adaptarea se face:
a. prin preţuri – creşte preţul
b. prin cantităţi – oferta scade
c. prin cantităţi - sporeşte oferta
19. Suma cu care creşte sau scade încasarea totală prin producerea şi vinderea a încă unei unităţi de
produs se numeste:
a. încasarea medie
b. încasarea marginală
c. încasarea variabila
d. încasarea procentuala
20. Se întâlneşte când firma fixează preţuri diferite pentru niveluri diferite de bunuri (pe această piaţă)
şi se încearcă astfel să se obţină o parte din “surplusul cumpărătorului”:
a. Discriminarea de gradul I sau perfectă
b. Discriminarea de gradul Il
c. Discriminarea de gradul III
d. Discriminarea de gradul IV
21. Se presupune că firma cunoaşte curba cererii fiecarui consumator, pentru bunul pe care îl produce si
având în vedere această informaţie, firma încearcă să determine consumatorii să plătească preţul
maxim si să atragă totalitatea consumatorilor:
22. Intervine atunci când firma vinde pe pieţe diferite, la preţuri diferite, în condiţiile separării pieţelor:
23. Piaţa se consideră echilibrată pentru preţul care permite egalitatea dintre:
a. Exporturi si importuri
b. Cerere şi oferta
c. Consumatori si producatori
24. Suma cu care creşte costul total când producţia creşte cu o unitate se numeste:
a. cost mediu
b. cost marginală
c. cost variabil
d. cost procentual
25. Când pe piaţa unui bun omogen, este cumpărătorul unic al produsului respectiv în confruntarea cu
un număr mare de vânzători, agentul economic devine:
a. monopol
b. oligopol
c. monopson
d. duopol
26. Printre trasaturile concurenţei monopoliste se regasesc:
a. existenţa unui număr mare de vânzători
b. o relativă diferenţiere a produselor
c. cumpărătorii au latitudinea de a alege combinaţia preţ – calitate, iar producătorii suportă
concurenţa
27. Concurenţa este bivalentă în sensul că se manifestă atât pentru:
a. Vanzatori si distribuitori
b. Producători si cumpărători
c. Exportatori si importatori
d. Toti cei de mai sus
28. Printre trasaturile concurenţei ologopoliste se regasesc:
a. acţiunile firmelor de pe piaţă sunt interdependente
b. preţurile, cantitatea vândută şi profitul unei firme depind de reacţia celorlalţi
c. preţurile pe astfel de pieţe sunt în general rigide, fixate de firme, şi se numesc preţuri “
administrate.”
29. Strategia diversificării presupune:
a. înnoirea continua
b. schimbul personalului
c. creşterea productivităţii muncii
d. diminuarea costurilor
30. Strategia produselor omogene se bazează pe:
a. înnoirea continua
b. schimbul personalului
c. creşterea productivităţii muncii
d. modernizarea utilajelor
Seminar 3
31. Termenul se referă la toate materiile naturale neprelucrate, care sunt necesare pentru procesul de
fabricaţie, cum ar fi de exemplu cărbunele şi apa:
e. Resurse naturale
f. Forţa de muncă
g. Capitalul
h. Antreprenoriatul
32. Sunt acele costuri care rămân neschimbate indiferent de nivelul de producţie obţinut; un
producător trebuie să le plătească chiar dacă producţia este zero:
e. Costuri variabile
f. Costuri fixe
g. Costuri semivariabile
h. Costuri marginale
33. Reprezintă costul pentru fiecare unitate de producţie realizată:
a. Cost margianal
b. Cost mediu
c. Cost semivariabil
d. Cost unitar
34. Pe termen scurt, o dată cu creşterea producţiei, costul mediu fix:
e. creşte
f. scade
g. ramane constant
h. nu este influentat
35. Costurile medii variabile pe termen scurt vor …… odată cu creşterea productivităţii:
e. creşte
f. scade
g. nu sunt influentate
h. ramane constant
36. Termenul, sau firma, cum mai este denumit acest factor, reprezintă riscul implicat în stabilirea
unui proces de producţie:
a. Resurse naturale
b. Forţa de muncă
c. Capitalul
d. Antreprenoriatul
37. Sunt acele costuri care variază odată cu creşterea producţiei:
a. Costuri variabile
b. Costuri fixe
c. Costuri semivariabile
d. Costuri marginale
38. Acesta include toate resursele artificiale (făcute de om), necesare în procesul de fabricaţie, de
exemplu un braţ robotizat sau un sistem computerizat; o subcomponentă a acestui factor este
capitalul financiar: investiţia necesară pentru ca procesul de fabricaţie să aibă loc:
a. Resurse naturale
b. Forţa de muncă
c. Capitalul
d. Antreprenoriatul
39. Sunt acele costuri care sunt fixe pentru o anumită fluctuaţie a producţiei, dar se schimbă odată ce
limita superioară a acesteia a fost atinsă:
a. Costuri variabile
b. Costuri fixe
c. Costuri semivariabile
d. Costuri marginale
40. În cazurile în care chiar există o gamă de produse pentru care fabricantul are randament eficient,
randamentul cel mai scăzut de pe partea liniară a curbei Costului Mediu pe termen scurt, este
cunoscut ca ……, întrucât pentru producător, acesta este punctul minim în eficienţa productivităţii:
f. Punctual maxim de eficienta
g. Scala maximei eficiente
h. Scala minimei eficienţe
i. Punctul minim de eficienta
41. Curba costurilor medii pe termen lung are forma in U datorită:
e. costurilor fixe si costurilor variabile
f. exporturilor si importurilor
g. economiilor de scară şi dezecominiilor de marime
h. toate cele de mai sus
42. Acesta include toate resursele umane necesare pentru furnizarea muncitorilor necesari pentru
procesul de producţie:
a. Resurse naturale
b. Forţa de muncă
c. Capitalul
d. Antreprenoriatul
43. Principalele economii de mărime întâlnite în activitatea de transporturi sunt:
a. Economii de mărime generate de aspectele tehnice
b. Economii de mărime de natură managerială
c. Economii de mărime generate de activităţile de marketing
d. Economii de mărime determinate de aspecte financiare
44. Economiile de mărime de natură tehnică sunt:
e. pur tehnologice
f. fundamentale
g. de neevitat
h. Toate cele de mai sus
45. Pe măsură ce un producător îşi creşte randamentul şi reputaţia, este probabil ca el să devină din ce
în ce mai capabil să caute şi să angajeze cea mai bună conducere şi cei mai buni angajaţi
reprezinta o trasatura caracteristica:
46. Băncile şi alte instituţii financiare sunt în general mai dispuse să împrumute banii marilor
producători, considerându-se că aceştia implică un risc mai scăzut; astfel, marii producători au la
dispoziţie resurse financiare la care micii producători nu au acces reprezinta o trasatura
caracteristica:
47. Aparitia dezeconomiilor de marime are la baza:
e. Birocraţie redusa
f. Probleme de comunicare
g. Angajarea unor noi salariati
48. Costurile care pot fi atribuite unor consumatori specifici se numesc:
a. Costuri specifice
b. Costuri reunite
c. Costuri comune
d. Costuri atribuite
49. Costurile care apar când aprovizionarea unui produs cauzează în mod necesar aprovizionarea cu
un al doilea produs:
b. Costuri reunite
c. Costuri comune
50. Costurile care sunt împărţite între diferiţi consumatori:
b. Costuri reunite
c. Costuri comune
51. Este pur şi simplu a doua cea mai bună alternativă omisă, ca urmare a luării unei decizii
economice:
e. Costul de oportunitate
f. Costul relativ
g. Costul temporal
h. Costul specific
52. Se referă la scăderea costului mediu odată cu dezvoltarea reţelei (nu este necesar ca toţi factorii de
producţie să fie ficşi, astfel poate fi vorba de un fenomen de scurtă durată):
e. economiile de densitate
f. economiile de scop
g. economiile de scadere
h. economiile de dezvoltare
53. Beneficiile economiilor de scop cel mai probabil ….. odată cu creşterea nivelului de transbordare:
a. scad
b. cresc
c. raman constante
d. nu sunt influentate
54. Transbordările de amploare implică:
a. consum de timp mai mare pe care consumatorii trebuie să-l suporte
b. încărcarea şi descărcarea mai frecventă a autovehiculelor
c. folosirea unor reţele de transport în continuă expansiune
55. Este de asemenea posibil să apară limite externe în ceea ce priveşte nivelul posibil de transbordare
care pot fi:
a. interne
b. externe
c. fizice
d. nu exita limite
56. In acest caz costurile medii sunt reduse cu cât capitalul existent este folosit mai mult:
a. economiile de densitate
b. economiile de scop
c. economiile de scadere
d. economiile de dezvoltare
57. Este costul total suplimentar necesar pentru producerea unei unităţi suplimentare:
a. Cost margianal
b. Cost mediu
c. Cost semivariabil
d. Cost unitar
58. Este de asemenea posibil să apară limite externe în ceea ce priveşte nivelul posibil de transbordare
care pot fi:
a. externe
b. legale
c. ilegale
59. Costul marginal şi costul mediu se află în strânsă legătură; dacă are loc scăderea costului mediu,
costul marginal trebuie să fie mai … decât costul mediu:
a. mare
b. mic
c. egal
d. nu se modifica
60. Duratele de timp implicate in cadrul transporturilor determina aparitia unor costuri numite:
a. Costuri relative
b. Costuri pierdute
c. Costuri de durata
d. Costuri temporale
61. Este perioada de timp în care toţi factorii de producţie sunt variabili:
62. Termen lung
a. Termen scurt
b. Termen relativ
63. In transportul feroviar sunt considerate costuri fixe:
a. Consumabile
b. Combustibil
c. Costurile forţei de muncă - semivariabil
d. Costul şinelor
64. Costul marginal şi costul mediu se află în strânsă legătură; odată cu creşterea costului mediu
costul marginal trebuie să fie mai … decât costul mediu:
a. mare
b. mic
c. egal
d. nu se modifica
65. In transportul aerian sunt considerate costuri fixe:
a. Cheltuieli administrative de bază
b. Taxe de aterizare
c. Combustibil
66. Este definit ca perioada în care cel puţin unul din factorii de producţie este fix:
a. Termen fix
b. Termen lung
c. Termen scurt
d. Termen relativ

Seminar 4
67. Este un indicator economic care cuprinde ansamblul consumurilor de muncă vie şi materializată
exprimate în formă bănească, efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru procurarea,
producerea sau desfacerea unei unităţi de bunuri ec:
i. Costul initial
j. Costul total
k. Costul de producţie
l. Toate cele de mai sus
68. Caracteristicile noţiunii de cost sunt:
i. costul exprimă consumul de resurse
j. costul include cheltuielile efectuate de firmă pentru obţinerea realizărilor firmei
k. consumurile de resurse sunt evaluate în unităţi monetare
l. costul este componenta preţului de vânzare a produsului
m. Toate cele de mai sus
69. Reprezintă suma cantităţilor de bunuri şi a cantităţilor de muncă (consumuri de factori de
producţie necesare pentru realizarea unui bun):
e. Costul monetar
f. Costul psihologic
g. Costul fizic (real sau în natură)
70. Exprimă suma evaluărilor în monedă a costului real:
a. Costul monetar
b. Costul psihologic
c. Costul fizic (real sau în natură)
71. Este, de fapt, un cost al renunţării şi cuprinde cantitatea ce s-ar fi produs dacă nu s-ar fi optat
pentru producerea altui bun:
i. Cost psihologic
j. Cost secundar
k. Cost potential
72. Cuprinde ansamblul cheltuielilor efectuate de o firmă pentru procurarea factorului de producţie
(materii prime, materiale, energie, forţă de muncă necesare producţiei):
a. Cost explicit
b. Cost implicit
c. Cost total
d. Cost de initiere
73. Cuprinde acele cheltuieli care apar în procesul de producţie, sunt efectuate din resurse proprii şi
care nu presupun plata către terţi :
e. Cost implicit
f. Cost contabil
g. Cost intermediar
h. Cost economic
74. Este format din costul explicit şi din amortizare:
e. Cost direct
f. Cost contabil
g. Cost economic
h. Cost de referinta
75. Este ansamblul intrărilor de resurse exprimat valoric într-o anumită perioadă şi este format din
costuri implicite şi costuri explicite:
a. Cost direct
b. Cost contabil
c. Cost economic
d. Cost de referinta
76. Reprezintă suma mărimii absolute a cheltuielilor directe aferente unei lucrări, unui serviciu, unei
comenzi:
a. Cost direct
b. Cost contabil
c. Cost economic
d. Cost de referinta
77. Se obţine prin adăugarea la cheltuielile directe ale produsului a unei cote de cheltuieli comune de
secţie (amortizare capital fix, cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor etc.):
i. Cost de uzina
j. Cost complet
k. Cost de sectie
78. Este format din costul de secţie la care se adaugă cheltuieli de interes general şi administrativ al
firmei:
a. Cost de uzina
b. Cost complet
c. Cost de sectie
79. Costul care cuprinde, pe lângă costul de uzină, şi cheltuielile de desfacere a mărfurilor:
f. Cost de uzina
g. Cost comercial
h. Cost de scufundare
i. Cost de completare
80. Sunt costuri viitoare ce pot fi evaluate şi care sunt folosite în deciziile conducerii şi asupra cărora
se poate acţiona:
a. Costuri de uzina
b. Costuri pertinente
c. Costuri de scufundare
d. Costuri de completare
81. Sunt costuri care s-au produs şi nu pot fi anulate prin decizii ulterioare:
a. Costuri de uzina
b. Costuri pertinente
c. Costuri de scufundare
d. Costuri de completare
82. Sunt generate de oportunităţile sacrificate în urma luării unei anumite decizii; ele trebuie luate în
considerare în cadrul tuturor deciziilor privind angajamentul de resurse ale firmei:
e. Costuri de oportunitate
f. Costurile renuntarii
g. Costurile alternative
h. Costuri de completare
83. Sunt costuri de producţie aferente produselor obţinute, lucrărilor executate sau serviciilor prestate:
i. Costuri prestabilite
j. Costuri constante
k. Costuri reale
l. Costuri de productie
84. Sunt costuri asupra cărora se poate exercita urmărirea şi controlul de către responsabilul locului
generator de cheltuieli:
a. Costuri controlabile
b. Costuri necontrolabile
c. Costuri de urmarire
d. Costuri constante
85. Sunt acele costuri asupra cărora nu se poate interveni pentru a le modifica:
a. Costuri controlabile
b. Costuri necontrolabile
c. Costuri de urmarire
d. Costuri constante
86. Sunt costuri care sunt stabilite înaintea producerii faptelor care le angajează; ele pot îmbrăca
forma normelor, a costurilor standard sau a unor simple previziuni:
e. Costuri initiale
f. Costuri de start
g. Costuri curente
h. Costuri prestabilite
87. se bazează pe diferitele clasificări ale cheltuielilor şi prin acest tip de analiză se pun în evidenţă
rezultatele obţinute, evoluţia fiecărei subgrupe de cheltuieli, posibilităţile de optimizare ale
acestora:
i. Analiza structurală a costului
j. Analiza factorială a cheltuielilor
k. Analiza de clasificare a cheltuielilor
l. Analiza rezultatelor
88. După natura lor şi după modul cum se se realizează şi grupează în contul de profit şi pierdere,
cheltuielile si veniturile firmei se împart în:
i. cheltuieli de exploatare
j. cheltuieli financiare
k. cheltuieli extraordinare
l. toate cele de mai sus
89. Factorii cu acţiune directă asupra modificării nivelului cheltuielilor sunt:
a. structura producţiei
b. preţul de producţie sau de valorificare
c. costul pe unitatea de producţie
90. Factorii a căror modificare influenţează modificarea cheltuielilor fixe la 1 leu cifră de afaceri sunt:
a. structura producţiei
b. preţul de producţie sau de valorificare
c. costul fix
91. Pentru a analiza gestionarea consumului de resurse se utilizează …. care se bazează pe gruparea
pe termen scurt a cheltuielilor în fixe şi variabile:
e. metoda ratei resurselor
f. metoda ratei cheltuielilor
g. metoda consumului de resurse
h. metoda gruparii
92. Metoda de analiza a costurilor bazata pe activitati se bazeaza pe:
a. analiza activitatilor si proceselor ce participa la livrarea produselor catre clienti
b. punerea in evidenta a modului de formare a costurilor
c. analiza valorii adaugate produselor de catre activitati
93. Metoda ABC stabileste costul produsului pe baza activitatilor ce se desfasoara pentru fabricarea
sa, oferind avantajul unui cost mai …., pe baza caruia se pot lua decizii strategice:
e. mic
f. mare
g. real
94. Printre etapele calculatiei costurilor in metoda ABC sunt:
e. identificarea activitatilor si a costurilor aferente
f. stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare activitate
g. constituirea centrelor de regrupare
h. calculul costului complet
i. toate cele de mai sus
95. Reprezinta un eveniment sau tranzactie purtatoare de costuri si care se comporta ca un factor tipic
in formarea costurilor dintr-o intreprindere:
e. activitatea
f. angajarea
g. substituirea
96. Numarul de activitati dintr-o firmă depinde de complexitatea operatiilor; cu cat operatiile sunt mai
complexe cu atat … numarul de activitati purtatoare de costuri:
e. scade
f. creste
g. ramane constant
h. nu are nici o influenta
97. Activitati care sunt realizate de fiecare data cand o unitate este produsa:
a. Activitati la nivel de lot
b. Activitati la nivel de unitate
c. Activitati la nivel de produs
98. Activitati care sunt realizate de fiecare data cand un lot de bunuri sunt produse sau manevrate:
a. Activitati la nivel de lot
b. Activitati la nivel de unitate
c. Activitati la nivel de produs
99. Reprezinta marimile de referinta pentru repartizarea costurilor indirecte:
e. inductori de cost
f. indicatori
g. variabile
100. Inductorii de cost trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a. sa fie usor de identificat si utilizat
b. sa nu influenteze comportamentele personalului
c. sa fie usor accesibili
101. Inductorii de cost traditionali pot fi:
a. ore functionare utilaj
b. cost materii prime consumate
c. numar de produse
102. Costul in functie de volumul de productie se refera la:
a. consumul de materii prime
b. manopera directa
c. ore functionare utilaje
103. Costul pentru piesa sau subansamble datorat existentei ca atare se refera la:
a. dosarul tehnic
b. proiectare
c. reproiectare
d. stocare de informatii
104. Posibilitatile oferite de metoda ABC si care nu se regasesc la metodele traditionale ar fi:
a. identificarea celor mai profitabili clienti, produse, canale de distributie
b. determinarea “contribuabililor reali” la performanetele financiare
c. previzionarea corecta a costurilor si resurselor legate de volumul productiei si structura
organizationala
d. identificarea cauzelor performantelor slabe
e. urmarirea activitatilor si proceselor
a. toate cele de mai sus
105. Este un concept ce a fost aplicat şi dezvoltat de către firmele japoneze fiind utilizat, în
special, în cazul produselor industriale şi reprezintă un program complex de reducere a costurilor
pe toată durata ciclului de viaţă al produsului fără să fie afectată calitatea produselor:
a. Metoda de analiza a produselor industriale
b. Metoda costului produsului
c. Metoda costului ţintă (Target – Costing)
106. Pentru ca firma să-şi vândă produsul, dar, în acelaşi timp, să poată obţine un anumit profit,
este necesar din punct de vedere strategic un proces de analiză în faza de definire a produsului pe
traseul:
a. preţ – profit – cost
b. pret-volum-cost
c. pret- profit-cumparatori
107. Reprezintă un cost de producţie estimat, fiind calculat după un preţ de vânzare
concurenţial previzional:
a. Costul estimate
b. Costul previzional
c. Costul tinta
108. Fixarea preţului ţintă se realizează prin tehnici de studiu al pieţei se caracterizeaza prin:
a. are în vizor întreaga durată de viaţă a produsului
b. are o determinare strategica
c. are un caracter dinamic şi capătă numeroase forme şi niveluri în raport cu evoluţia în timp a cererii
şi ofertei şi segmentelor de piaţă
109. Reprezintă suma cheltuielilor rezultate în urma activităţilor de cercetare, proiectare,
producţie, aprovizionare, depozitare, livrare a produselor în vederea prevenirii apariţiei defectelor
sau ridicării nivelului tehnic şi calitativ al produselor:
a. Costurile identificării defectelor
b. Costurile remedierii defectelor
c. Costurile de prevenire a defectelor
d. Costurile de verificare
110. Cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate în cadrul activităţii de control tehnic de calitate
pentru atestarea conformaţiei produselor cu prescripţiile de calitate, deci în concordanţă cu
standardele de stat, de ramură sau de firmă:
111. Cuprind totalitatea pierderilor sau cheltuielilor datorită lipsei de calitate; ele nu sunt costuri
necesare, creşterea ponderii în totalul cheltuielilor determinând diminuarea profitului firmei:
CALCULAREA PRETURILOR IN TRANSPORTURI
Seminar 5
112. Sunt cheltuielile suportate de persoane individuale şi de către operatori pe parcursul

furnizării diferitelor servicii cerute de piaţă:
m. Cost initial
n. Cost extern
o. Cost intern
p. Cost public
113. Costurile care sunt impuse asupra altor operatori şi asupra economiei pe scară largă:
a. Cost initial
b. Cost extern
c. Cost intern
114. Costul de operare în cazul transportului cu autobuzul sau în cazul unei companii de tractări
poate fi împărţit în:
i. costuri fixe
j. costuri semi-variabile
k. costuri variabile
115. Sistemul care permite companiilor de transport public să aloce costurile direct atribuibile
unei rute sau costurile reunite, în cazul facilităţilor comune (inclusiv şoferi, autobuze, inginerie şi
birouri) şi venitul obţinut pe baza itinerariilor determină profitabilitatea traseului:
i. Sistemul costurilor initiale
j. Sistemul costurilor directe
k. Sistemul costurilor traseelor
116. Costurile care includ costurile administrative locale, pe cele directe (variabile) şi pe cele
semi-directe (semi-variabile) şi este o bază pentru mai multe decizii administrative locale:
m. Costurile administrative
n. Costurile filialei
o. Costurile de baza
p. Toate cele de mai sus
117. Costurile care formează elementul unic cel mai important, acestea fiind în mod aşteptat
mai ridicate în zonele urbane mari, comparativ cu zonele rurale şi oraşele mai mici:
e. Costurile cu combustibilul
f. Costurile cu taxele
g. Costurile şoferilor
118. Din punctul de vedere al unui investitor, ..... sunt etalonul cheie al succesului unei
companii:
i. costurile şi salariile
j. costurile şi dividendele
k. pietele de desfacere şi dividendele
119. Procesul reducerii costurilor este unul al reducerii costurilor .... :
i. interne
j. evitabile
k. externe
120. Reducerea forţei de muncă poate fi atinsă prin:
e. utilizarea unui singur şofer
f. reducerea salariilor
g. îndepărtarea practicilor ineficiente
121. Costurile .... sunt cea mai mare componentă a costurilor totale, împreună cu materialele
(cauciucuri, întreţinere) şi asigurările:
j. combustibilului
k. forţei de muncă (salarii şi pensii)
l. amortizarii
m. toate cele de mai sus
122. In planul unei companii de a evita costurile reducerea parcului auto se realizeaza prin :
m. Vanzarea surplusului de autobuze
n. Returnarea vehiculelor companiei de leasing
o. Diminuare a persoanlului de supraveghere şi întreţinere
123. Criteriile de eficienta utilizate in companiile de transport public sunt:
a. mărimea parcului auto pe tipuri de autovehicule
b. costuri per km parcurs de autobuz
c. numărul de trasee
124. Criteriile de performanta in productie utilizate in companiile de transport public sunt:
j. numărul de trasee
k. cost per călătorie pasager
l. venituri per km parcurs de autobuz
125. Criteriile de eficienta utilizate in companiile de transport public sunt:
a. cost per călătorie pasager
b. venit per călătorie pasager
c. km parcursi cu autobuzul per angajat
126. Criteriile de performanta in productie utilizate in companiile de transport public sunt:
a. salariul săptămânal lunar brut al şoferilor
b. mărimea parcului auto pe tipuri de autovehicule
c. numărul total al pasagerilor transportaţi
d. numărul total de km programaţi
127. Criteriile de .... arată cât de bine sau cât de rău este condusă o companie de transport
public şi pot furniza atât măsuri interne, cât şi comparaţii între companii :
i. rentabilitate
j. eficienţă
k. costuri
128. Metoda de comparaţie cea mai folosită de către companiile de transport public este :
m. Numarul de trasee
n. Costul per kilometru parcurs de autobuz
o. Venit per călătorie pasager
p. Costurile totale de operare per autobuz la ora de vârf
129. Costurile care pot fi evitate dacă vehiculul stă toată ziua în autobază :
a. costurile evitabile
b. costurile funcţionale
c. costurile staţionare
d. costurile suportabile
130. Costurile suportate indiferent de modul de folosire al autobuzului sunt:
a. costurile evitabile
b. costurile funcţionale
c. costurile staţionare
d. costurile suportabile
131. Pentru operatorii urbani de transport cu autobuzul, costurile staţionare per vehicul
reprezintă un procent ... din costurile totale, dar, din cauza vitezei scăzute de deplasare şi a
opririlor frecvente, costurile funcţionale sunt relativ mari:
i. ridicat
j. scăzut
k. nu fac parte din costurile totale
l. egal
132. Profilul de vârstă al parcului auto va avea impact asupra costurilor: un parc auto reînnoit
va comporta costuri de capital mai .... decat unul vechi:
m. mic
n. ridicate
o. egal
p. nu este influentat
133. Profilul de vârstă al parcului auto va avea impact asupra costurilor: un parc auto mai
vechi va avea costuri de întreţinere mai ... decat unul nou:
m. mici
n. mari
o. nu au costuri de întreţinere
p. nu au nici o legatura intre ele
134. În ceea ce priveşte forţa de muncă, determinanţii predominanţi ai nivelului costurilor
sunt:
f. tariful pe oră
g. numărul maxim de ore
h. costurile pensiilor
135. Operatorii mai mari tind să se afle în oraşele mari sau în conglomeratele urbane unde
vitezele în trafic sunt ... , iar încărcăturile de pasageri sunt ... , ceea ce produce un venit mai ... ,
însă duce şi la creşterea costurilor:
e. mari – mari - mic
f. mici – mari - mare
g. mici – mici - mare
h. mici – mare - mic
136. Operatorii mici sau furnizorii de transport şcolar au costurile per km parcurs de autobuz
mai ... şi marja de profit mai .... decât marii operatori locali de servicii de transport cu
autobuzul:
i. ridicate - mare
j. reduse – mare
k. reduse - mic
l. ridicate-mic
137. Un grup mare poate cumpăra un autobuz nou la un pret cu cel putin 15% mai ... decât
preţul de piaţă:
a. mare
b. mic
c. nu este nici o legatura
d. ridicat
138. Costurile pentru asigurări au ... în mod semnificativ în ultimii douăzeci de ani, parţial
datorită costurilor de reparaţii ridicate, a aglomerării traficului - şi în consecinţă a creşterii
numărului de accidente:
a. crescut
b. scazut
c. nu s-au modificat
d. au ramas constante
139. Economia forţei de muncă se realizează prin:
i. reducerea numărului şoferilor şi a personalului de întreţinere
j. programe de lucru îmbunătăţite
k. eliminarea voluntară a surplusului de personal:
140. Argumentul prezentat de grupurile mari este acela că se pot negocia … pentru
combustibil, piese de rezervă şi vehicule:
j. cantitati
k. discounturi
l. tipuri diferite
141. În transportul aerian, reprezintă determinante majore ale costului:
i. Numarul de curse
j. Mărimea şi tipul vehiculului
k. Numarul de angajati
142. Preţurile avantajoase sunt generate de vehiculele:
i. Îmbunătăţite
j. cu o durată de viaţă mai mare
k. cu costuri de întreţinere scăzute datorită specificaţiilor standardizate
143. In cazul transportului de mărfuri, cât şi al celui de călători, clienţii vor alege cea mai bună
combinaţie …, nu neapărat cea mai ieftină:
e. Pret- cerere
f. Calitate-preţ
g. Durabilitate- pret
h. Cerere-durabilitate
144. Costurile externe sunt impuse asupra altor operatori şi asupra economiei pe scară largă si
se regăsesc în afara structurii costurilor operatorului şi iau forma:
e. poluării mediului
f. costuri de separare sau aglomerare a grupurilor sociale
g. costuri impuse de un operator asupra altui operator
Seminar 6
145. Sunt costurile care nu ar mai trebui suportate dacă un serviciu specific ar fi retras :
q. Costurile externe
r. Costurile suportabile
s. Costurile evitabile
t. Toate cele de mai sus
146. Reprezintă valoarea producţiei obţinută dacă terenul folosit pentru dezvoltarea
infrastructurii de transport este folosit în alt mod:
n. Costul de dezvoltare
o. Costul alternativ
p. Costul oportunitatii
q. Toate cele de mai sus
147. Dacă un serviciu are pierderi până la nivelul la care nu-şi mai acoperă nici măcar
costurile variabile, atunci ar putea fi acceptabil „din punct de vedere financiar” ca acesta să fie :
m. Redus
n. Modernizat
o. Inchis
148. Costurile construcţiei, întreţinerii şi operării serviciilor feroviare sunt acelea împărţite de
două sau mai multe companii, care nu ar fi semnificativ reduse dacă unul din servicii ar fi
întrerupt:
m. Costurile comune
n. Costurile reunite
o. Costurile reductibile
p. toate cele de mai sus
149. Este reducerea obţinută în urma operării cu o unitate în minus:
q. Costul evitabil
r. Costul redus
s. Costul difrential
t. Costul unitar
150. Costurile reunite există în cadrul unei varietăţi de circumstanţe operaţionale, printre care
avem în vedere următoarele:
a. un vehicul sau un tren face mai multe călătorii, astfel încât combustibilul, echipajul si
amortizarea sunt costuri reunite împărţite pe fiecare călătorie.
b. bunurile sunt folosite de diferite servicii, cum ar fi gări, linii ferate, depoul de mărfuri, puncte de
transbordare între transportul feroviar şi cel rutier
c. pe parcursul unei ture, forţa de muncă (de ex. conducătorul trenului) este folosită pentru diverse
servicii
d. există călătorii retur
151. Călătoria de retur în transportul de marfă este un cost … care ar trebui plătit de
proprietarul mărfii principale în cazul în care nu există o încărcătură de retur :
m. diferential
n. comun
o. individual
p. reunit
152. Procesul de implementare a Directivei Uniunii Europene a implementat separarea
infrastructurii şi a operării trenurilor prin divizarea acestora în patru operatori:
a. reţeaua de linii ferate
b. transportul de călători pe distanţe lungi
c. transportul de călători pe distanţe scurte
d. transportul de mărfuri
153. Modul de fundamentare al tarifului pe vagon trebuie să fie:
i. corect şi nediscriminatoriu faţă de toţi utilizatorii de vagoane
j. competitiv (pentru utilizatori)
k. acoperitor al tuturor costurilor:
154. Sistemul de tarifare in transportul feroviar acoperă întreaga infrastructură (linii şi staţii)
şi se bazează pe:
n. calitatea liniilor
o. importanţa rutelor
p. importanţa economică
q. toate cele de mai sus
155. Infrastructura feroviara este constituita din:
q. linii si terasamente de cale ferata
r. statii de calatori si marfa
s. instalatii tehnice de comanda si control
156. Trebuie identificate componentele costului fiecărei staţii:
e. numărul personalului si activităţile
f. costul consumabilelor
g. costul de întreţinere şi reparaţie a clădirilor
h. alte costuri specifice înregistrate în staţii
157. In transportul feroviar vor rămâne o serie de costuri care nu se vor putea atribui şi
identifica cu anumite activităţi si in acest caz trebuie să se ţină cont de natura grupelor de servicii
şi să se adopte principiul:
n. utilizatorului principal
o. numarului de vagoane
p. numarului de calatori
158. In transportul feroviar se pot stabili criterii de repartizare a costurilor între marfă şi călători
pe de o parte, iar pe de altă parte călătoriile de lung parcurs şi scurt parcurs (transportul regional)
si se poate folosi un sistem de chei de repartizare tinand cont de:
a. ponderea opririlor trenurilor
b. numărul vagoanelor sau al locurilor
c. numărul de călători
d. veniturile din vânzarea biletelor
159. Este un mecanism care permite ca diferiţi beneficiari de servicii feroviare să aibă acces la
reţeaua feroviară în condiţii comparabile:
a. Liberalizarea serviciului
b. Diferentierea serviciului
c. Perceperea de taxe pentru capacităţile oferite pe calea ferată (infrastructură, gări,
semnalizare, etc.)
160. Taxele trebuie să fie în aşa fel stabilite încât infrastructura să fie utilizată cât mai eficient
posibil:
m. Eficacitatea în restul activităţilor feroviare
n. Accesul permisiv la utilizarea infrastructurii
o. Utilizarea eficientă a infrastructurii
p. Compatibilitatea cu obiectivele nevoilor publice
161. Mecanismul de tarifare trebuie să facă în aşa fel încât nivelul infrastructurii pus la
dispoziţie să corespundă cererii de utilizare:
a. Eficacitatea în restul activităţilor feroviare
b. Accesul permisiv la utilizarea infrastructurii
c. Utilizarea eficientă a infrastructurii
d. Compatibilitatea cu obiectivele nevoilor publice
162. Taxele de utilizare a infrastructurii trebuie să favorizeze:
163. În acest sens trebuie să existe compatibilitate între: obiectivele prevăzute în buget si
obiectivele prevăzute de /politica de transport
164. Nivelul taxei de infrastructură feroviară este determinat de diferite elemente, dintre care
cel mai important este:
m. necesitatea recuperării a costurilor nete impuse de sectorul de infrastructură
n. serviciile de baza
o. servciile suplimentare
p. toate cele de mai sus
165. Taxa de infrastructură cuprinde achiziţionarea următoarelor tipuri de servicii din sectorul
de infrastructură:
q. Servicii de bază
r. Servicii suplimentare
s. Servicii obligatorii
t. Servicii facultative
u. Toate cele de mai sus
166. Este definită ca o parte a reţelei de linii care corespunde dreptului de acces necesar unui
OCF pentru a desfăşura o parte sau întreg serviciul intenţionat de acesta.:
q. statie
r. Secţie
s. Administratia
167. Indicatorul activităţii in transportul feroviar este:
j. pasageri-kilometri
k. tren-kilometri
l. pret-kilometru
168. Modelarea costurilor marginale in transportul feroviar are in vedere:
i. viteza medie a trenului
j. caracteristicile tehnice ale căii
k. sarcina pe osie a vehiculelor; greutatea brută totală a trenului
169. Modelarea posibilităţii de recuperare in transportul feroviar are in vedere:
m. densitatea traficului
n. trafic de vârf sau nu
o. timp de rezervare
p. viteză relativă
q. punctualitate cerută
r. toate cele de mai sus
170. Este o taxă anuală plătită lunar care va conferi unui operator feroviar de călători sau de
marfă dreptul de a opera pe proprietatea deţinută sau administrată de CFR. SA, această taxă
urmând să acopere costurile fixe şi variabile:
e. taxă de utilizare a infrastructurii- TUI
f. taxa de drum
g. pretul impus
171. Scopul pe termen lung este stabilirea unui sistem de tarifare a utilizării infrastructurii, care
să fie:
e. Predictibil
f. clar
g. uşor de utilizat
172. Metodologia de determinare a formulei TUI trebuie să ia în considerare:
a. acumulările la nivel european
b. modelul american privind tradiţionalul drept de “traversare”, stabilit prin lege, definit de
regulamente şi utilizat de căile ferate americane, având şi marele avantaj de a fi deja testat şi
confirmat de realitate
c. adaptarea acestor experienţe la condiţiile specifice ale transportului feroviar românesc
173. Formula TUI trebuie să aibă trei componente:
a. o parte fixă, care va fi echivalentul unei francize de operare.
b. o parte variabilă,
c. o parte fixă
174. Metodologia de determinare a formulei TUI va avea la bază următoarele principii:
a. necesitatea existenţei unei transparenţa totale a costurilor
b. determinarea cât mai exactă a costurilor fixe şi variabile;
c. evidenţierea corectă a divizării costurilor între transportul de călători şi cel de marfă
d. încurajarea investiţiilor care răspund nevoilor pieţei şi atribuirea responsabilităţii plăţii acestora
părţii beneficiare
175. La determinarea metodologiei de calcul a TUI s-a plecat de la mai multe modele de TUI,
respectiv:
a. modelul american, care se bazează pe costurile determinate de piaţă, obţinute pe baza unei formule
flexibile şi bine definite, aprobată de Guvern;
b. modelul german, care presupune acoperirea în totalitate a costurilor de către clienţi şi asigurarea
unei rate a profitabilităţii acceptabile;
c. modelul britanic care se bazează pe taxe de infrastructură determinate de factori de piaţă;
d. modelul suedez, care se bazează pe costurile marginale pe termen scurt şi reflectă obiectivele
sociale legate de utilizarea drumurilor şi a căilor ferate
176. Pentru Compania de Infrastructură, principala sursă de venit reprezinta:
m. Veniturile din bilete
n. Guvernul
o. Taxă de utilizare a infrastructurii
177. Pentru calcularea tarifului de transport se procedează în felul următor:
a. se stabileşte poziţia tarifară în funcţie de clasificarea mărfurilor
b. se stabileşte masa tarifară rotunjită la 100 de tone
c. se stabileşte distanţa kilometrică
d. se stabileşte în funcţie de numărul de osii tabelul tarifar
Seminar 7
178. În ultimul secol piaţa maritimă a fost dominată de perioade creştere şi scădere a navlurilor,
predominând însă perioadele în care navlurile au fost:
u. ridicate
v. scăzute
w. constante
x. nu au avut nici o relevanta
179. Adevarata piatra de incercare pentru un armator este aceea de a face faţă perioadelor de ….
perioade in care jocul liber al cererii şi ofertei încearcă să scoată de pe piaţă surplusul de tonaj:
r. Crestere economica
s. Avant
t. Recesiune
u. Toate cele de mai sus
180. Veniturile unei companii de navigaţie depind în primul rând de:
q. Varsta navei
r. Valoarea navei
s. Valoarea marfii
t. Modalitatea de angajare a navei
181. Dacă nava este angajată pe baza unui contract de navlosire pe voiaj venitul navei este:
q. contrastaliile
r. navlul
s. despăgubiri pentru reţinere
t. toate cele de mai sus
182. Veniturile de exploatare a navei depind de următoarele elemente:
a. capacitatea navei
b. productivitatea navei
c. nivelul navlurilor
u. toate cele de mai sus
183. Costurile unei nave depind de o combinaţie de elemente:
i. nava însăşi poate să ne dea o idee despre costuri
j. cheltuielile depind de preţul combustibilului, nivelul salariilor echipajului şi de nivelul
cheltuielilor de reparaţii
k. nivelul cheltuielilor
184. Dacă nava este angajată pe baza unui contract de navlosire pe timp sau a unui contract de
bareboat atunci veniturile armatorului sunt reprezentate de:
q. navlu
r. chiria încasată zilnic
s. renta
t. toate cele de mai sus
185. Reprezintă cheltuielile zilnice ale navei indiferent de modalitatea în care ea este
exploatată:
m. costuri specifice fiecărui voiaj
n. costuri de exploatare
o. costuri financiare
p. costuri de manipulare a mărfii
186. Acestea sunt cheltuieli variabile asociate cu un anumit voiaj şi includ: combustibilii,
cheltuielile portuare şi cheltuielile de tranzitare prin strâmtori şi canale:
a. costuri specifice fiecărui voiaj
b. costuri de exploatare
c. costuri financiare
d. costuri de manipulare a mărfii
187. Includ amortizarea navei şi plata dobânzilor aferente eventualelor credite angajate de
companie pentru a achiziţiona nava:
d. costuri de capital
188. În acestă categorie se includ: cheltuielile cu echipajul, cheltuielile de aprovizionare cu
piese de schimb, diverse echipamente pentru punte şi maşină, lubrefianţi:
189. În acestă categorie se includ combustibilii, cheltuielile portuare şi cheltuielile de tranzitare
prin strâmtori şi canale:
190. Acestea au o importanţă mai mare în navigatia de linie deoarece în cazul navigaţiei tramp
în cele mai multe cazuri ele sunt acoperite de către navlositor:
191. Cheltuielile care pot atinge jumatate din cheltuielile de operare sunt:
i. Cheltuielile cu echipajul
j. Cheltuielile cu reparatiile
k. Cheltuielile cu asigurarea
l. Cheltuielile administrative
192. Nivelul cheltuielilor cu echipajul este determinat de:
e. numarul membrilor de echipaj
f. diversele cheltuieli directe si indirecte asociate cu angajarea
g. cheltuielile salariale inclusiv cele cu asigurările medicale
193. Numarul membrilor de echipaj necesar depinde de:
q. regulile pavilionului sub care naviga nava
r. gradul de automatizare al operatiunilor mecanice şi in mod special a motoarelor
s. mijloacele de manipulare a marfurilor
t. pregatirea echipajului
u. toate cele de mai sus
194. Acestea sunt împărţite în mai multe subcategorii şi de regulă se ţine o evidenţă strictă a
acestora pentru a avea suficiente informaţii necesare pentru fundamentarea bugetelor viitoare:
a. Cheltuielile cu echipajul
b. Costurile de reparatii si intretinere
c. Costurile cu asigurarea
195. Sunt asociaţii ale armatorilor care pe lîngă aspectele de răspundere a armatorului pentru
marfa avariată din vina sa acoperă şi alte riscuri ce nu sunt în mod tradiţional acoperite de
societăţile de asigurare:
e. Cluburile P/I
f. Conferintele
g. Paradisele fiscale
196. Asigurarea care este foarte similara unei asigurări CASCO:
a. Asigurarea H&M (Hull & Machinery – Corp şi echipamente)
b. P&I (Protection & Indemnity – protecţie şi despăgubire)
c. Asigurarea de baza
197. Ele sunt compuse din cheltuielile cu chiriile, personalul de la birouri, iar dacă nava este
exploatată pe baza unui contract de management aici se include şi aceste taxe de management:
q. Costurile de baza
r. Costurile administrative
s. Costurile de modificare a navelor
198. Cele mai semnificative costuri variabile ale unui voiaj sunt:
v. Costrurile cu echipajul
w. Costurile de intretinere
x. Costurile de combustibil
y. Toate cele de mai sus
199. Combustibil utilizat pentru motoarele principale ce funcţioneză doar cînd nava se află în
marş:
u. usor
v. greu
w. de baza
x. alternativ
200. Pentru a obţine o estimare a cheltuielilor portuare companiile de navigaţie apelează la un
agent maritim, care transmite o proforma a costurilor portuare pe baza:
n. descrierii navei
o. tarifelor în vigoare în portul respectiv
p. numărului de zile de escală ale navelor
201. Raportul dintre suma cheltuielilor de operare, cheltuililor specifice unui voiaj, cheltuielile
de manipulare a mărfurilor şi cheltuilile financiare la deadweight-ul navei:
m. Cheltuieli raportate
n. cheltuilile anuale pe tona deadweight
o. cheltuieli specifice pe tona deadwight
p. cheltuieli de deadweight
202. Combustibil utilizat pentru motoarele auxiliare, ce funcţionează pe tot parcursul voiajului:
a. usor
b. greu
c. de baza
d. alternativ
203. Joacă un rol important în reducerea costurilor deoarece în majoritatea cazurilor cheltuielile
de operare, cheltuilile specifice fiecărui voiaj şi cheltuielile finaciare sunt mai reduse:
i. Pretul unei nave
j. Valoarea unei nave
k. Managementul unei nave
l. Marimea unei nave
204. Reprezintă un procent foarte mare din cheltuielile companiei dacă nava este cumparata cu
credite, în timp ce ele au o pondere mult mai mică dacă nava este cumparată din disponibilităţi
proprii:
i. Cheltuielile administrative
j. Cheltuielile de management
k. Cheltuielile financiare
205. Factorii importanţi care influenţează durata de tranzit şi costurile de transport pot fi:
a. viteza navei,
b. durata tranzitării canalelor,
c. mai multe porturi,
206. Pentru a efectua un calcul de estimare a rezultatelor unui voiaj este esenţial a avea
cunoştiinţe despre:
a. geografia maritimă
b. distanţe
c. linile de maximă încărcare admisibile în diverse zone ale globului
207. Factorii importanţi care influenţează durata de tranzit şi costurile de transport pot fi:
a. durata operaţiunilor de încărcare-descărcare,
b. bunkerarea,
c. vremea nefavorabilă

Seminar 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminar 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CALCULAREA PRETURILOR IN TRANSPORTURI (CURS 1)

CALCULAREA PRETURILOR IN TRANSPORTURI (CURS 2)

a. funcţiile cu factori complementari

CALCULAREA PRETURILOR IN TRANSPORTURI (CURS 4)

112. Sunt cheltuielile suportate de persoane individuale şi de către operatori pe parcursul

S-ar putea să vă placă și