Manual de Nursing Crin Marcean Vol 3

MANUAL DE NURSING
Pentru elevii anului III ai Școlilor Postliceale Sanitare

VOLUMUL III
Coordonator : Prof. Dr. Marcean Crin
Școala Postliceală Sanitară ”Fundeni” , București – Cristescu Eugenia Școala

Postliceală Sanitară , Arad – Bran Renate Liliana , Popa Elena Grupul Școlar
Sanitar , Baia Mare – Marian Lucreția , Trif Elena Colegiul de Știinte ”Grigore
Antipa” , Brașov – Oglindă Tatiana , Tiurean Lavinia Grupul Școlar ”George
Emil Palade” , Constanța – Stanciu Maria Grupul Școlar ” Charles Laugier” ,
Craiova – Sima Maria
Școala Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica Vodă” , Iași – Bucataru Mihaela ,
Cotea Maria
Grupul Școlar ” Ion Cantacuzino” , Pitesti – Gogel Ecaterina
CUPRINS
Modulul 45 : Ginecologie și nursing în ginecologie……………….. 3

Modulul 46: Obstetrică și nursing în obstetrică…………………...18
Modulul 47: Puericultură , pediatrie și nursing specific…………..73
Modulul 48: Neurologie și nursing în neurologie………………....100
Modulul 49: Psihiatrie și nursing în psihiatrie…………………….167
Modulul 50: Anestezie – terapie intensivă și nursing specific…….186
Modulul 51: Conduita în urgențe medico –
chirurgicale…………..195 Modulul 52: Gerontologie , geriatrie și
nursing specific…………..296 Modulul 53: Oncologie și nursing în
oncologie……………………317 Modulul 54: Îngrijiri
paliative……………………………………...334 Modulul 55: Nursing
comunitar……………………………………346 Modulul 56: Îngrijiri
la domiciliu…………………………………..383
Bibliografie…………………………………………………………..400
MODULUL 45 : GINECOLOGIE ȘI NUSING ÎN GINECOLOGIE
VULVOVAGINITELE
Definiţie: Infecţii ale vulvei şi vaginului produse de agenţi infecţioşi, chimici, mecanici. Etiologie:
bacterii (Gardnerella Vaginalis, Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia, Mycoplasma hominis, bacilul
Koch, Trepponema palidum, stafilococi, streptococi), fungi (Candida albicans), paraziţi (Trichomonas
Vaginalis), virusuri (virus herpes simplex, virusul varicelei, citomegalovirus), paraziţi (Sarcoptes
scabiei, Pthirus pubis), obiecte străine, substanţe chimice.
Simptomatologie:
-secreţii vaginale cu anumite caracteristici în funcţie de agentul etiologic-abundenţă, aspect, miros,
variaţii în timpul ciclului menstrual
-semne funcţionale asociate: prurit vulvar sau vaginal, senzaţie de arsură, dureri pelviene, disurie,
polakiurie, dispareunie, eritem, vezicule vulvovaginale, ulceraţii, febră, cafalee, astenie, adenopatie
Tratament:
-Tratament medicamentos specific, în funcţie de agentul etiologic
-Tratamentul medicamentos al partenerului
-Terapia comportamentală
• modificări ale stilului de viaţă
• schimbarea obiceiurilor sexuale
Nursing în vulvovaginite
Manifestări de dependenţă: leucoree (secreţie vaginală) cu anumite caracteristici în funcţie de agentul
etiologic-abundenţă, aspect, miros, variaţii în timpul ciclului menstrual, prurit vulvar sau vaginal,
senzaţie de arsură, dureri pelviene, disurie, polakiurie, dispareunie, eritem, vezicule vulvovaginale,
ulceraţii, febră, cafalee, astenie, adenopatie.
Probleme de dependenţă:
• alterarea imaginii de sine
• alterarea confortului
• risc de alterare a integrităţii tegumentelor şi mucoaselor
• alterarea eliminărilor urinare
• risc de complicaţii acute
• risc de complicaţii cronice
• vulnerabilitate
• refuzul de a se conforma tratamentului
• refuzul de a accepta schimbarea stilului de viaţă
• deficit de cunoştinţe despre boală şi eventualele complicaţii
• alterarea vieţii sexuale
Surse de dificultate
Factori etiologi şi de risc:
-factori de mediu: poluare, radiaţii, noxe profesionale
-psihici: stres
-bio-fiziologici: agenţii patogeni, obiceiuri de menţinere a igienei genitale,
vârsta -sociali: relaţiile interumane, obiceiurile sexuale
-spirituali: obiceiuri şi ritualuri religioase
-culturali: influenţa mediului cultural
Obiective de îngrijire
Pacienta să:
• exprime creşterea stimei de sine
• prezinte o stare de confort
• prezinte tegumente şi mucoase integre
• prezinte eliminări urinare normale
• să nu prezinte complicaţii acute
• să nu prezinte complicaţii cronice
• se simtă în siguranţă
• sa accepte şi să urmeze tratamentul
• prezinte interes faţă de schimbarea stilului de viaţă
• prezinte cunoştinţe suficiente despre boală
• să nu prezinte scurgeri
Intervenţii autonome
• Comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluţie,
importanţa tratamentului atât pentru ea cât şi pentru partener, administrarea medicamentelor, restricţii
impuse de boală
• Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie, diureză, scaun
• Asigurarea condiţiilor de mediu
• Asigurarea igienei
• Alimentarea
• Hidratarea
• Asigurarea poziţiilor
• Mobilizarea
• Prevenirea complicaţiilor
• Educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie,
evoluţie, importanţa tratamentului, administrarea tratamentului, importanţa igienei genitale, importanţa
recoltării secreţiilor vaginale, respectarea recomandărilor medicale Intervenţii delegate
1. Recoltări produse biologice
• Recoltare secreţii vaginale pentru: examen microscopic, culturi pe medii 2. Administrarea medicaţiei:
în funcţie de agentul etiologic incriminat se pot administra antibiotice, antimicotice, antivirale.
FIBROMUL UTERIN
Definiţie: tumoră benignă dezvoltată la nivelul uterului
Etiologie: factorul etiologic şi factorii determinanţi nu sunt încă cunoscuţi. Teoria hormonală pare cea
mai viabilă şi susţine faptul că secreţia crescută de estrogeni ar fi o condiţie necesară creşterii
fibromului uterin.
Simptomatologie:
-hemoragia: menometroragie
-leucoreea, mai ales hidroreea intermitentă, chiar pioree în cazul unor complicaţii septice
-durerea
-creşterea în volum a abdomenului
-tulburări urinare: polakiurie, incontinenţă urinară
-tulburări digestive: constipaţie, tenesme rectale
-probleme în timpul sarcinii cu care se asociază
Tratament:
Terapia farmacologică este simptomatică şi se adresează tulburărilor ce însoţesc fibromul ➢
antiinflamatoarele nesteroidiene – reduc crampele menstruale şi sângerarile menstruale la multe femei.
➢ suplimentele de fier, sunt o parte importantă în corectarea anemiei cauzate de pierderea sangvină
datorată fibromului.
➢ hemostatice
➢ uterotonice: Ergomet, Methergin, Syntocinonă
➢ vasoconstrictoare: Adrenostazin
➢ antifibrinolitice: Acid aminocaproic
➢ progestative de sinteză (cu rol atrofiant):
-derivaţi de 19 nortestosteron: Lynestrenol, Orgametril;
-derivaţi de 17 hidroxiprogesteron: Medroxiprogesteron, Duphastone;
-derivaţi de 19 norprogesteron: Surgestone.
➢ antigonadotropi:analogi de LH- RH determină o menopauză terapeutică ale cărei inconveniente
sunt bufeurile, dispareunia şi osteoporoza.
Terapia chirurgicală este terapia de elecţie şi trebuie să ţină seama de vârsta femeii, dimensiunea
fibromului, tabloul clinic, evoluţia şi eventualele complicaţii.
Tratament balneoclimateric cu ape clorurosodice şi sulfuroase.
Metode noi de tratament: embolizarea arterei uterine, înlăturarea fibromului sau distrugerea ţesutul
fibromului folosind temperaturi reci extreme (criomioliza), laser (mioliza), sau ultrasunete focalizate
de frecvenţă înaltă.
Nursing în fibromul uterin
Manifestări de dependenţă:
-hemoragia: menometroragie
-leucoreea, mai ales hidroreea intermitentă, chiar pioree în cazul unor complicaţii septice
-durerea
-creşterea în volum a abdomenului
-tulburări urinare: polakiurie, incontinenţă urinară
-tulburări digestive: constipaţie, tenesme rectale
Probleme de dependenţă
• posibilă alterare a imaginii de sine
• alterarea eliminărilor urinare
• alterarea tranzitului intestinal
• alterarea confortului psihic
• durere
• vulnerabilitate
• refuzul de a accepta schimbarea stilului de viaţă
• alterarea vieţii sexuale
• cunoştinţe insuficiente despre boală
-psihici: stres
-bio-fiziologici: tulburări hormonale
-sociali: locul de muncă şi relaţiile interumane de la locul de muncă, relaţiile
familiale -spirituali: obiceiuri şi ritualuri religioase
Pacienta să:
• prezint o imagine pozitivă despre sine
• prezinte eliminări urinare normale
• prezinte tranzit intestinal normal
• beneficieze de confort psihic
• nu prezinte durere
• accepte schimbarea stilului de viaţă
• Comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură simptomatologia, evoluţia şi complicaţiile bolii,
importanţa tratamentului
• Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie, diureză, scaun
• Alimentarea
• Hidratarea
• Mobilizarea
• Educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu simptomatologia şi evoluţia
bolii, importanţa tratamentului, respectarea recomandărilor medicale
Intervenţii delegate
1. Recoltarea de produse pentru examenul de laborator: sânge, urină, secreţii vaginale,
biopsii 2. Administrarea tratamentului medicamentos
3. Pregătirea pacientei pentru investigaţii şi intervenţii ginecologice
4. Preegătirea preoperatorie
5.Îngrijiri postoperatorii
Intervenţii ale asistentului medical în cazul intervenţiilor chirurgicale pentru fibromul uterin
➢ Materiale necesare
➢ Poziţia pacientei
➢ Supravegherea pacientei
➢ Pregătire preoperatorie
➢ Îngrijiri postoperatorii
Investigaţii specifice în fibromul uterin
-ecografie pelvină pentru a confirma prezenţa unuia sau mai multor fibroame uterine
-histerosonograma se realizează prin umplerea uterului cu o solutie sterilă salină în timpul unei
ecografii transvaginale şi poate evidenţia cavitatea uterină deformată, un nodul care proemină în
cavitate sau un nodul intracavitar pediculat.
-laparoscopia se poate folosi pentru a confirma şi localiza fibroamele de pe peretele extern uterin
înainte de a fi extirpate (miomectomie).
CANCERUL DE COL UTERIN

Definiţie: Tumoră malignă localizată la nivelul colului uterin.
Etiologia este multifactorială:
-factori aparţinând mediului înconjurator: radiaţii, noxe
-igiena genitală şi sexuală deficitare
-anumite practici si obiceiuri rituale
-comportamentul sexual feminin: debutul precoce al vietii sexuale, vârsta la prima casatorie, partenerii
multipli
-factori virali şi bacterieni: virusul herpes simplex cu cele două tipuri: I-oral; II-genital şi virusurile
umane papylloma (în special tipurile 16 si 18), citomegalovirusurile, Mycoplasma, Chlamidia,
Trichomonas
-fumatul
-dieta
-factorii genetici
-imunosupresia
-antecedentele obstetricale
-leziunile traumatice, inflamatorii, distrofice, tumorale benigne
-comportamentul sexual masculin
Simptomatologie: scurgeri vaginale sero-sangvinolente, muco-purulente, sângerări la contactul sexual,
durere, scădere în greutate, astenie, paloare, inapetenţă
Tratament:
Tratamentul chirurgical
Radioterapia
Imunoterapia
Chimioterapia este utilizată cu titlu adjuvant:
− hidroxiuree, cisplatinium, methotrexat, plus iradiere în stadiile IIB şi III. − Misonidazol, cu rolul de
sensibilizant al celulelor tumorale la acţiunea radiaţiilor ionizate.
Nursing în cancerul de col uterin
Manifestări de dependenţă: scurgeri vaginale sero-sangvinolente, muco-purulente, sângerări la
contactul sexual, durere, scădere în greutate, astenie, paloare, inapetenţă
Probleme de dependenţă:
• alimentaţie inadecvată în exces
• deshidratare
• intoleranţă la activitatea fizică şi intelectuală
• anxietate
• risc de alterare a integrităţii tegumentelor şi mucoaselor
• vulnerabilitate
• refuzul de a se conforma tratamentului
• refuzul de a accepta schimbarea regimului de viaţă
• cunoştinţe insuficiente despre boală
-psihici: stres
-bio-fiziologici: predispoziţia genetică, ereditatea
-sociali: locul de muncă şi relaţiile interumane de la locul de muncă, relaţiile familiale, obiceiurile şi
tradiţiile culinare familiale
-spirituali: obiceiuri şi ritualuri religioase
Pacienta să:
• se alimenteze în raport cu nevoile sale
• nu fie deshidratată
• îşi recapete condiţia fizică şi intelectuală
• prezinte tegumente şi mucoase integre
• nu prezinte complicaţii acute
• nu prezinte complicaţii cronice
• accepte şi să urmeze tratamentul
• prezinte interes faţă de schimbarea regimului de viaţă
• Comunicare: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluţie,
importanţa tratamentului şi regimului igienico-dietetic, a controalelor periodice • Monitorizarea
funcţiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiraţie, diureză, scaun
• Alimentarea
• Hidratarea
• Mobilizarea
• Educaţia pentru sănătate: informare, explicaţii oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie,
evoluţie, importanţa tratamentului şi regimului igienico-dietetic şi respectarea recomandărilor
medicale
Intervenţii delegate
1. Recoltări produse biologice
• Recoltare sânge pentru: glicemie, colesterol total, LDL, HDL, trigliceride, proteine serice,
ionogramă, acid uric, VSH,
• Recoltarea urinei pentru: examen sumar urină şi sediment urinar, proteinurie, urocultură •
Recoltarea celulelor din colul uterin pentru examenul citologic (examenul Babeş-Papanicolau) 2.
Examenul colposcopic
3. Biopsia de col şi examenul histopatologic
4. Administrarea medicaţiei
Tratament specific: chirurgical
Studiu de caz
CULEGEREA DATELOR ŞI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR
Pacienta P.M., de 48 ani, internată în secţia Ginecologie cu diagnosticul „Fibrom uterin” în vederea
acordării asistenţei de specialitate.
Numele P Penumele M Sex feminin
Vârsta 48 ani Naţionalitatea română Starea civilă căsătorită
Religia ortodoxă
Ocupaţia muncitoare Nr. copii 2 Adresa mediul urban
Spitalizări anterioare - cu ocazia naşterilor
Probleme anterioare de sănătate - neagă
Intervenţii chirurgicale - neagă
Alergii cunoscute
Medicament nu reacţie nu
Aliment nu reacţie nu
Animale nu reacţie nu
Alte forme de alergie nu reacţie nu
Tratamente
Prescrise nu
Urmate nu
Tratamente actuale nu
Alimentaţia
Apetit normal Nr. de mese/zi 3 principale, o gustare Ora de masă 6, 11, 16, 21
Compoziţia alimentaţiei
Dimineaţa ou fiert, pâin, ceai
Prânz supă de legume, carne fiartă cu legume
Cina paste făinoase cu brânză
Supliment fructe
Alimente preferate fructe, dulciuri
Alimente nedorite nu
Alimente pe care nu le poate consuma afumături, mâncare cu rântaş
Alimente interzise nu
Băuturi preferate ceai suc apa minerală apă plată compot
Altele nu
Serveşte masa singur da Supravegheat nu Ajutat nu Altele
Observaţii
Eliminarea
Urina (cantitate) 1500 ml/zi Aspect normal WC da Bazinet nu Pungă colectoare nu Nr.
micţiuni 5 Supraveghere nu Ajutat nu Autonom da Incontinenţă nu Enurezis nu
Nicturie nu Disurie nu Altele
Sediment urinar câmp plin cu hematii Alte probleme
Scaun prezent Aspect normal WC da Bazinet nu Pungă colectoare nu Nr.
scaune 1 Supraveghere nu Ajutat nu Autonom da Incontinenţă nu
Diaree nu Constipaţie uneori Meteorism nu Flatulenţă nu Clismă nu Altele
Odihna-somnul
Obişnunţe privind odihna (ore) 1-2ore în week-end
Mod de petrecere a timpului liber: cu copiii
Activităţi recreative rar Obişnuinţe privind somnul (ore) 7 ore
Somn fără medicaţie da cu medicaţie nu insomnie nu somnolenţe nu
Alte probleme legate de somn
Spitalizarea actuală
Data internării………………………. Mijlocul de transport vine singură
Motivele internării cicluri menstruale neregulate şi mai abundente şi de o săptamână
dureri lombo-abdominale însoţite de sângerare vaginală în cantitate moderată Istoricul
bolii de 9-10 luni
Manifestări prezente: dureri lombo-abdominale însoţite de sângerare vaginală în cantitate moderată
Informaţii generale despre pacientă
Greutate 67 kg Înălţime 165 cm proteză auditivă nu dentară nu oculară nu de membru nu cardică nu
Altele
Ochelari nu OD OS Lentile de contact nu
Alte probleme
Boli care limitează activitatea
Afecţiuni cardiace nu
Afecţiuni respiratorii nu
Afecţiuni renale nu
Alte afecţiuni nu
Comunicarea
Influenţa bolii asupra vieţii pacientei
Comportament anxioasă, neliniştită
Atitudini faţă de asistenta medicală : respectuoasă, faţă de echipa de îngrijire: respectuoasă, faţă de
familie: afectuoasă
Faţă de societate
Atitudinea faţă de pacientă a asistentei medicale : empatie, compasiune a familiei
Recţia pacientei la informaţiile primite : foarte speriată la aflarea diagnosticului şi la
vestea că singurul tratament eficace este intervenţia chirurgicală
Reacţia pacientei faţă de boală: acceptă cu resemnare boala
Preferă singurătatea da are restricţii la vizitatori nu
Are posibilitatea de exprimare da exprimare orală da exprimare scrisă da mimică
expresivă Faciesul palid
Igiena personală
Toaleta zilnică singură da supravegheată nu cu ajutor nu în picioare nu aşezat nu la pat nu
Toaleta bucală singură da supravegheată nu cu ajutor nu în picioare nu aşezat nu la pat nu
Toaleta părului singură supravegheat nu cu ajutor nu în picioare nu aşezat nu la pat nu Se
îmbracă singură cu ajutor nu asistat nu
Starea tegumentelor bună
Starea generală uşor influenţată
Consumator de
Tutun nu pipă nu prizat nu alcool nu drog nu
Observaţii generale
Aspectul şi culoarea tegumentelor palide
Aspectul cavităţii bucale
Aspectul gurii normală limbii normală dinţilor protezei
Aspectul nasului normal aspectul părului normal
Semne particulare nu are altele
Mersul (deplasarea)
Auutonomă da cu ajutor nu
susţinută nu echilibrată da dezechilibrată nu
Cu cărucior nu cu pat nu cu targa nu cu liftul nu pe scări da
Pe loc plat da mers în pantă da probleme de deplasare nu
Analize de laborator
VSH = 12/ 27mm
Hgb = 10,8 gr%
Glicemie = 80 mg%
Uree = 26 mg%
Creatinina = 1,03 mg%
TGO = 2,1 U.I.
TGP = 2,7 U.I.
L = 6200/mm cub
Examen de urină
- albumina = absentă
- puroi = negativ
- glucoza = negativ
- leucocite = rare
- sediment = nimic patologic
Examene radiologice nu
Intervenţii chirurgicale histerectomie cu anexectomie bilaterală
Tratamente
Altele
Comentarii personale
Identificarea problemelor de îngrijire
1. hemoragie
-datorită fibromului uterin
2. posibilă alterare a stării generale
-legată de hemoragie
3. posibilă alterare a stării generale
-legată de anestezie
4. posibilă alterare a echilibrului hidric-deficit
-datorită hemoragiei
5. durere
-datorită intervenţiei chirurgicale
6. teamă
-datorită hemoragiei şi manevrelor chirurgicale
7. alterarea confortului
-datorită spitalizării
8. risc de infecţie
-datorită puncţiei venoase şi manevrelor chirurgicale
9. alterarea mobilităţii fizice
10. alterarea eliminărilor
-datorită imobilizării la pat
11. posibilă hemoragie în postoperator
12. imposibilitatea de a-şi menţine igiena
Departajarea simptomelor pe nevoi
Diagnosticul medical la internare: Fibrom uterin
Nr. crt Nevoia Dependent Independent
1. de a respira da
2. de a bea şi a mânca posibil deficit hidric
3. de a elimina alterarea eliminărilor

hemoragie
posibilă hemoragie
4. de a se mişca şi a avea a bună alterarea mobilităţii fizice

postură
5. de a dormi şi a se odihni durere

alterarea confortului
posibilă alterare a stării
generale
6. de a se îmbrăca şi dezbrăca alterarea confortului
7. de a menţine temperatura da
corpului în limitele normale
8. de a fi curat, îngrijit, de a-şi imposibilitate

proteja tegumentele şi mucoasele
9. de a comunica da
10. de a evita pericolele risc de infecţie
11. de a acţiona conform propriilor da

credinţe şi valori, de a practica
religia
12. de a se autorealiza da
13. de a se recreea posibilă alterare a stării

generale
14. de a învăţa cum să-ţi păstrezi posibilă alterare a stării

sănătatea generale
PLAN DE ÎNGRIJIRE
PENTRU PERIOADA PREOPERATORIE ŞI POSTOPERATORIE
Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare
ul de
nursing
1. Pacienta: -Linişteşte pacienta Obiectiv realizat

Hemoragie -să înţeleagă cauza explicându-i cauza în 24 de ore.
datorită hemoragiei hemoragiei şi că se va Pacienta înţelege
fibromului -să înţeleagă necesitatea face intervenţia necesara cauza hemoragiei,
uterin investigaţiilor pentru oprirea ei. începe să fie
- să înţeleagă necesitatea -Informează pacienta agitată şi îşi
efectuării anesteziei asupra tehnicii anesteziei exprimă
- să înţeleagă necesitatea şi riscurilor ei. sentimentul de
efectuării intervenţei -Informează pacienta frică legat de
chirurgicale asupra tehnicii operaţiei consecinţele
-să nu aibă hemoragie şi riscurilor ei. intervenţeie
Evaluare continuă până la -Recoltează, la indicaţia chirurgicale.
oprirea hemoragiei. medicului, analize de Înţelege
laborator. necesitatea
-Însoţeşte pacienta la operaţiei.
investigaţii şi o pregăteşte Acceptă anestezia
pentru ele. şi îşi dă acordul
-Administrează pentru operaţie.
medicaţia, la indicaţia Pacienta îşi revine
medicului. din anestezie şi
-Urmăreşte funcţiile cere informaţii.
vitale. -Urmăreşte Pacienta prezintă
aspectul şi cantitatea de metroragie
sânge care se elimină fiziologică.

ul de
nursing
2. Posibilă -Să se prevină -Urmăreşte aspectul şi Obiectiv realizat.
alterare a complicaţiile hemoragice. cantitatea sângelui Funcţiile vitale în
stării -Să se prevină alterarea eliminat pe cale vaginală. limite normale.
generale stării generale. -Urmăreşte funcţiile vitale.
legată de Evaluare continuă până la
hemoragie oprirea hemoragiei.

ul de
nursing
3. Posibilă -Să se prevină -Urmăreşte funcţiile Obiectiv realizat.

alterare a complicaţiile anestezice. vitale. -Montează Pacienta îşi revine
stării -Să se prevină alterarea perfuzia, la indicaţia din anestezie şi
generale stării generale. medicului, şi o cere informaţii.
legată de Evaluare continuă până supraveghează. Pacienta prezintă
anestezie dispariţia efectelor metroragie
anesteziei. fiziologică.
Funcţii vitale în
limite fiziologice.

ul de
nursing
4. Posibilă Pacienta: -Montează perfuzia, la Obiectiv realizat.

alterare a - să înţeleagă necesitatea indicaţia medicului şi o Pacienta se
echilibrului hidratării pre şi supraveghează. hidratează în
hidric prin postoperator -Monitorizează diureza. permanenţă pe
deficit, -să înţeleagă necesitatea -Informează pacienta cale orală
legată de montării perfuziei asupra importanţei consumând în
hemoragie -să se hidrateze suficient. hidratării pentru a primele 12 ore
Evaluare din 2 în 2 ore favoriza o diureză 1200 ml apă plată
postoperator. normală şi o sfătuieşte în şi micţionează
legătură cu lichidele pe spontan de două
care le poate ingera în ori pe ploscă şi
postoperator. apoi la grupul
sanitar.

ul de
nursing
5.Durere Pacienta: -Linişteşte pacienta Obiectiv realizat

datorită -să înţeleagă cauza explicându-i că durerea în 12 ore.
intervenţiei durerii - să înţeleagă este normală în situaţia Pacienta este
chirurgicale necesitatea efectuării dată. liniştită şi nu
operaţiei -Administrează, la prezintă durere.
-să nu prezinte durere indicaţia medicului,
Evaluare din oră în oră. medicaţia analgezică, cu
respectarea dozei şi
ritmului.

ul de
nursing
6. Teama de Pacienta: -Linişteşte pacienta Obiectiv realizat

consecinţele -să-şi exprime explicându-i că asemenea în 26 ore.
hemoragiei diminuarea temerilor temeri sunt normale în Pacienta este mai
şi -să-şi diminueze temerile situaţia dată.. liniştită, dar pune
manevrelor -să-şi exprime absenţa -Sfătuieşte şi încurajează în continuare
chirurgicale temerilor pacienta să comunice cât întrebări.
-să-şi demonstreze mai mult posibil.
absenţa Evaluare din -Informează pacienta în
oră în oră. permanenţă asupra
manevrelor chirurgicale.
-Informează pacienta
asupra tehnicii anesteziei
generale.

ul de
nursing
7. Alterarea Pacienta: -Realizează un climat de Obiectiv realizat

confortului -să comunice cu echipa linişte, calm, asigurând în 24 de ore
datorită de îngrijiri pe toată pacienta de întreaga
spitalizării perioada spitalizării disponibilitate în Se realizează o
-să fie liniştită şi acordarea îngrijirilor. comunicare
convinsă de prezenţa -Se adresează calm eficientă cu
personalului de îngrijire pacientei, asigurând-oică pacienta atât
şi a persoanelor echipa de îngrijire va face verbal cât şi
semnificative din familie, tot posibilul pentru o afectiv.
pe toată perioada evoluţie bună. Pacienta este
spitalizării. -Creează condiţii optime convinsă de
Evaluare permanentă. în salon, de confort şi disponibilitatea
intimitate, permiţând echipei de
accesul persoanelor strict îngrijire şi se
necesare acordării bucură că o vor
îngrijirilor. putea vizita copiii
-Mângâie pacienta şi o în zilele
asigură de prezenţa ei în următoare.
momentele dificile. Pacienta se simte
în siguranţă şi
este orientată
temporo spaţial pe
toată perioada
spitalizării.
ul de
nursing
8. Risc de Pacienta: - Informează pacienta Obiectiv realizat.

infecţie - să înţeleagă necesitatea asupra necesităţii Pacienta se
datorită recoltării produselor recoltării produselor externează
examinărilor biologice pentru analize biologice pentru analize vindecată
pe cale de laborator şi montării de laborator şi montării chirurgical, fără
vaginală, a perfuziei perfuziei şi respectă semne de
puncţiei -să înţeleagă necesitatea măsurile de asepsie şi contactare a unei
venoase şi a tratamentului antisepsie la recoltarea infecţii
manevrelor -să nu contacteze nici o acestora şi la montarea nozocomiale.
chirurgicale. infecţie nozocomială perfuziei.
Evaluare din 12 în 12 -Pregăteşte şi asigură
ore. materialele şi
instrumentele curate şi
sterile necesare şi ajută
medicul în efectuarea
diferitelor tehnici şi
intervenţii chirurgicale,
cu respectarea măsurilor
de asepsie şi antisepsie şi
a circuitelor funcţionale.
-Efectuează, la indicaţia
medicului, tratamentul,
cu respectarea dozei şi
ritmului de administrare,
a măsurilor de asepsie şi
antisepsie necesare.
- Respectă măsurile de
asepsie şi antisepsie
necesare la efectuarea
tuşeului vaginal şi a
manevrelor chirurgicale.

ul de
nursing
9. Alterarea Pacienta: - Informează pacienta Obiectiv realizat

mobilităţii - să înţeleagă necesitatea asupra necesităţii în 9 ore.
fizice perfuziei montării perfuziei. Pacienta se
datorită -să solicite ajutor în - Informează pacienta mobilizează cu
intervenţiei mobilizare asupra necesităţii ajutor la ridicarea
chirurgicale -să se mobilizeze cât mai mobilizării cât mai din pat şi se
precoce precoce pentru deplasează în
Evaluare din oră în oră. prevenirea complicaţiilor salon însoţită de
date de imobilizarea la partener şi apoi
pat. merge singură la
-Ajută pacienta la la grupul sanitar.
mobilizarea activă şi o
supraveghează.

ul de
nursing
10. Pacienta: - Informează gravida Obiectiv realizat

Alterarea - să înţeleagă necesitatea asupra necesităţii în 9 ore.
eliminărilor perfuziei montării perfuziei. Pacienta se
datorită -să solicite ajutor în - Încurajează pacienta să mobilizează cu
imobilizării eliminare comunice fără jenă în ajutor la ridicarea
la pat -să elimine spontan cât legătură cu eliminările. din pat şi se
mai precoce -Ajută pacienta să deplasează
Evaluare din oră în oră. utilizeze plosca pentru a singură la grupul
elimina. -Pregăteşte şi sanitar.
asigură materialele şi
instrumentele curate şi
sterile necesare pentru
efectuarea toaletei
regiunii perineale după
folosirea ploştii, cu
respectarea măsurilor de
asepsie şi antisepsie şi a
circuitelor funcţionale.
-Urmăreşte diureza.

ul de
nursing
11. Posibilă Să se prevină -Urmăreşte aspectul şi Obiectiv realizat

hemoragie complicaţiile hemoragice cantitatea sângelui în 12 ore.
în din postoperator. eliminat pe cale vaginală. Pacienta nu
postoperator Evaluare din 15 în 15 -Urmăreşte funcţiile vitale. prezintă
minute timp de 2 ore. metroragie.

ul de
nursing
12. Pacienta: -Sfătuieşte pacienta Obiectiv realizat
Imposibilitat - să înţeleagă necesitatea despre importanţa în 9 ore.
ea de a-şi menţinerii igienei menţinerii igienei. Pacienta se
menţine -să-şi menţină igiena - Oferă pacientei deplasează
igiena singură informaţii despre singură şi îşi
datorită Evaluare la 1 oră . amplasarea toaletei, efectuează
intervenţiei chiuvetei, duşurilor, toaleta, âşi
chirurgicale recipientelor de colectare schimbă lenjeria
a reziduurilor, spaţiile de corp.
unde accesul este permis
pentru pacienţi şi pentru
aparţinători.
- Realizează toaleta
locală prin raderea
pilozităţii vulvare şi
abdominale, spălarea
minuţioasă şi
dezinfectarea regiunii
abdominale şi spălarea
cavităţii vaginale cu
soluţii
antiseptice.
-Ajută pacienta în
schimbarea lenjeriei de
pat şi corp şi efectuarea
toaletei la pat.
Intervenţii specifice în afecţiuni ginecologice

Intervenţii ginecologice şi chirurgicale
• Materiale necesare
• Poziţia pacientei
• Supravegherea pacientei
• Pregătire preoperatorie
• Îngrijiri postoperatorii
Investigaţii specifice în afecţiuni ginecologice
Recoltări de produse patologice pentru
➢ Examen microscopic direct
➢ Culturi pe medii speciale
➢ Examen bacteriologic
➢ Examen parazitologic
➢ Examen citologic
➢ Biopsie
➢ Examen histopatologic
Investigaţii imagistice
➢ Ecografie
➢ CT
➢ RMN
MODULUL 46. OBSTETRICĂ ŞI NURSING ÎN OBSTETRICĂ
MODIFICĂRILE ORGANISMULUI ÎN TIMPUL SARCINII
Instalarea sarcinii face ca organismul femeii să sufere o serie de transformări care ilustrează o
interdependenţa dintre el şi produsul de fecundaţie.Se realizează un nou echilibru funcţional în scopul
adaptării organismului la condţiile cerute de prezenţa si oului.Aceste modificări sunt caracterizate
printr-o hiperactivitate funcţionala a tuturor aparatelor şi sistemelor sale care se menţin la limite
normale sub acţiunea unor cantităţi crescute de hormoni şi pe contul rezervei funcţionale a
organismului fapt ce se întâmpla în cazul unui organism sănătos ; când organismul este la limita
inferioară a funcţionabilităţii sale organismul sau cand organmismul este bolnav aceste modificări
depăşesc limitele fiziologice şi devin patologice. Aparatul genital în special uterul suferă cele mai
însemnate modificări deoarece aici se dezvoltă procesul de concepţie ,celelate aparate circulator ,
respirator, digestiv , endocrin , etc se modifică mai puţin nîn raport cu acesta , nu exista celulă din
organismul gravidei care să nu sufere modificări dar care sunt reversibile.
Modificările oraganismului sunt generale şi locale .
Modificări generale
Aparatul cardio-vascular. Modificările aparatului cardio-vascular sunt cele mai importante
modificări anatomice , funcţionale şi hemodinamice ele vizează inima, vasele şi sângele Modificări ale
inimii:inima face eforturi mari datorită creşterii volumului circulant și creșterii necesităților
organismului legate de evoluția sarcinii, inima are tendinţa de orizontalitate datorită diafragmei lucru
ce se accentuează spre sfârşitul sarcinii, deplasarea spre stânga a inimii face ca unghiul dintre baza şi
vasele mari ale ei să se accentueze apar uşoare sufluri sistolice în regiunea arterei pulmonare uneori se
poate auzi un suflu de insuficienţă tricuspidiană datorită creşterii tensiunii arteriale în mica circulaţie;
Modificările vaselor:circulaţia generală este foarte activă in cursul gavidităţii ,pulsul este bine
bătut,frecvenţă uşor crescută, tensiunea arterială nu şe modifică la gravidele sănătoase , uneori
tensiune arterială minimă este coborâtă incât nu se poate măsura , iar maxima rămâne de obicei
constan, poate apărea o uşoară scădere în prima jumătate , probabil datorită vasodilatației produsă de
activitatea hormonală; o creştere peste 140/90 mm Hg este considerată patologică ;
- creşte permeabilitatea capilarelor venele işi măresc calibrul din cauza compresiunii exercitate în
uterul gravid, împiedică circulația de întoarcere şi favorizează apartiția varicelor la membrele
inferioare şi la organele genitale externe.
Modificările sângelui:la sfârșitul sarcinii cantiatea de sânge crește cu 1230 ml; inima făcând un efort
considerabil pentru a împinge sângele în circulația feto-placentară, creşterea plasmei cu aproximativ
1000 ml explica apariţia unei amenii , pot apărea globule roşii nucleate globulele albe apar progresiv
cu sarcina (10000-15000 ) scade hemoglobina crește coagulabilitatea , ceea ce predispune la tromboză,
crește VSH, crește debitul cardiac , intre şăptămânile 10-30 putănd depășii cu 50% valoarea normală
Aparatul respirator.
În timpul sarcinii circulaţia aeriană şi vasculară a plămânului sunt mai active respiraţiile ajungând la
24-28 respiraţii/min
− în ultimele luni de sarcină uterul gravid limitează mişcarea diafragmului , împingându-l în sus cu
aproximativ 4 cm , apare o hiperventilație constantă ca urmare a nevoilor crescute de oxigen − scade
concentrația de CO2 din sângele matern şi se uşurează trecerea acestuia de la făt la palcentă
− în sarcina gemelară , în hidramnios numărul respirațiilor crește mai mult
Aparatul digestiv:
− prezintă modificări care se instalează precoce şi interesează toate segmentele; −
ptialismul/sialoree pot fi jenante dezhidratează gravida cu 1-2 litri /24 h;
− grețurile şi vărsăturile apar mai ales dimineața la ridicarea din pat, sunt uşoare, fără efort cu conţinut
mucos sau biliar în mod obişnuit dispart în a doua jumatate a sarcinii, vărsăturile exagerate pot
produce tulburări grave;
− pervertirea gustului ,apetitul poate fi diminuat sau crescut;
− dureri epigastrice şi arsuri retrosternale la nivelul cavității bucale: hipertrofia gingiilor , gingivita de
sarcină datorită creşterii cantității de estrogeni ( edeme şi sângerare) şi progesteron, lărgirea spațiului
periodontal – tulburări care dispar după naștere, carii dentare mai ales la multipare , în a 2 a jumătate a
sarcinii
− la nivelul stomacului : diminuarea secreției gastrice în primul şi în al doilea trimestru , diminuarea
motilității şi tonusului gastric datorită acțiunii hormonilor asupra fibrelor muscualare ; la multimapare
si obeze e posibil să apară hernia hiatală
− tendinţă la constipaţie : scade peristaltismul intestinal ,şi compresiunii excercitate de uterul gravid
asupra rectului şi colonului sigmoidian (spre sfârşitul sarcinii)
− apar frecvent hemoroizi,la nivelul ficatului și vezicii biliare : ficatul îşi măreşte activitatea în timpul
sarcinii se adaptează la nevoile organismului fără să iasă din cadrul fiziologic; Aparatul excretor.
− Rinichii sunt puțin mariți de volum si congestionaţi , au circulația mai activă , sunt supușii unei
munci suplimentare , deoarece trebuie să elimine atât substanțele provenite de la mamă , cât şi cele de
la făt; creşte diureza la 1.500 ml -1800ml/24 h, densitatea urinară scăzută, prezenţa de albumină în
aproximativ 30 %-40% din gravide cu predominenţă spre sfârşitul sarcinii nu trebuie să depăşească
0,50 %o altfel se consideră ca este patologică , prezenţa glucozei în urină apare datorită scăderii
pragului de eliminare a zahărului şi datorită glucozei sau lactozei produse ale glandei mamare.
Polakiurie şi disurie apar datorită compresiunii exercitate pe vezică de uterul gravid şi modificărilor
vasculare care au loc în pelvis uneori poate să apară incontinenţă urinară de efort datorită alungirii
uretrei.
Hipotonia şi dialtația uretro-pielo-calicială cauzată de compresiuena exercitată de uterul gravid după
luna a 5 , produc stază urinară favorizează infecția.
Sistemul osteoarticular.
Necesităţile fetale în calciu determină o mobilizare a calciului matern ce se manifestă prin dureri la
nivelul oaselor pubiene, dinţilor, coloanei vertebrale , carii dentare etc manifestări ce apar mai frecvent
în ultimele lunii de sarcină
Relaxarea articulației bazinului şi chiar a articulațiilor intervertebrale( mai ales lombare): laxitatea
ligamentară antrenează dureri la nivelul coloanei vertebrale datorită imbibiţiei gravidice şi prin
intervenția hormonilor steroizi placentari , a relaxinei se produce relaxarea simfizei pubiene ;
Modificarea mersului si posturii este determinată de creşterea în greutate , de schimbarea centruli de
greutate se deplasează înainte şi se intalează o lordoză de compensaţie, urmată de accentuarea curburii
lombosacrate.
Tegumentele şi ţesut subcutanat: pielea este lucioasă , catifeleată, bine vascularizată , vase
turgescente; glandele sebacee şi sudoripare sunt mai active , apar transpiraţii abundente, apare o
tendinţă de pigmentare a unor regiuni a pielii la 50-75 % din gravide, apare hiperpigmentaţia pe faţa
(masca sau cloasma gravidică) , mai ales pe frunte , buza superioară nas şi pomeții obrajilor, areola
sânilor , linia sub/supraombilicala
Vergeturile abdominale sau striuri , de culoare roz la primipare şi sidefii la multipare , apar mai ales în
luna a şasea , a şaptea, nu sunt caracteristice sarcinii ele se găsesc pe orice abdomen, sân, coapse care
au suferit o distensiune exagerată şi bruscă şi sunt urmare pe de o parte a creşterii în volum a uterului
şi pe de altă parte creşterii activității adrenocorticoizilor.
Ţesutul subcutanat este infiltrat de serozitate datorită retenţei clorurii de sodiu: infiltraţie moderată în
sarcina normală şi exagerată în unele boli renale asociate sarcinii.
Peretele abdominal suferă o serie de modificări , muşchii drepţi abdominali sunt depărtaţi unul de altul
şi destinde omilicul.
Sistemul neuroendocrin.
Sistemul endocrin şi sistemul nervos sunt într-o strânsă şi continuă interdependenţă, sistemul nervos
acţionează asupra glandelor endocrine si hormonii, la randul lor asupra sistemului nervos.În timpul
sarcinii întreg sistemul neuroendocrin este modificat, in primul trimestru ar exista o diminuare a
activității cortexului şi o creştere a excitabilității subcortexului, creşte tonusul vagal , ceea ce explică
apariția greţurilor , vărsăturilor , sialoreei, pervertirea gustului şi mirosului, anxietatea , tulburarea
somnului, cele mai accentuate modificări sunt la nivelul hipofizei, tiroidei şi al glandelor
suprarenale.hipertrofia acestor galande determină crteştera cantităţii de hormoni; Creşte secreţia de
glucocorticoizo şi mineralocrticoizi, tiroida este hiperactivă , crește metabolismul bazal iar secreţi are
acţiune morfologică asupra fibrei musculare uterine, caducei, placentei, a masei fetale şi asuprea
bazinului osos matern, glanda joacă un rol important atât în menbţinerea sarcinii şi dezvoltatrea
normală a fătului; insuficienta secreţie predispune la avorturi, naşteri premature .rahitism sau
debilitatea fetală , paratiroidele trebiue să facă față metabolismului bazal, prolactina atinge un nivel
maxim chiar înainte de naștere și inhibă gonadotropii, corpul galben de sarcină înlocuieşte corpul
galben menstrual , este sursa principală a secreției de foliculină şi progesteron în primele trei luni de
sarcină , apoi funcția este preluată de placentă care secretă , pe lângă cei doi hormoni şi somatotropină.
De asemenea mai pot apărea următoarele tulburări neurologice: compresiunea pe nervii pelvici
determinată de creşterea uterului , durere lombară din cauza lordozei exagerate tracţiunii asupra
nervilor , compresiunii pe rădăcinile nervoase , senzație de furnicături în mâini ,celaee mergând până
la migrena anxietate nesiguranță , vertij , ameţelii mergând până la leșin, în prima perioadă cauzate de
instabilitatea vasomotorie hipotensiunea ortostatică şi hipoglicemie
Sarcina este o situaţie specială în viaţa unei femei ce implică trăiri individuale emoţionale care
influenţează nu numai funcţiile somatice ci şi psihicul Profilaxia are drept scop diminuarea fricii în
faţa naşterii şi pregătirea gravidei pentru naştere.
Metabolismul: creşte în sarcină datorită hiperfuncţiei tiroidiene , intensificării activității cordului si
aparatului respirator;crește lipemia ( 1000-1200 mg) , care asociată cu hipercoagulabilitatea explică
riscurile flebitelor în sarcină; temperatura corpului crește ușor până în a treia lună de sarcină;gravida
are nevoie de mai multe proteine (1,5 g/kg corp), scăderea având infulenţe negative asupra fătului;se
produce inhibiție gravidică prin retenție de apă datorită estrogenilor si hormonilor corticosuprarenali;
creşte volumul plasmatic până la şapte luni , apoi scade progresiv; se modifică metabolismul foto
calcic, la termen o gravidă cedează în medie 30 mg calciu pe zi fătului , în săptămănile 30-40;
cantiatea de calciu scade uşor putând apărea carii dentare , fracturi; metabolismul bazal creşte în partea
a doua a sarcinii cu 20%.
Metabolismul hidro-electrolitic.
În sarcină există retenţie de apa şi sodiu.Imbibiţia gravidică se manifestă prin creştere ponderală,
impăstare tisulară, edeme.Surplusul de apă în sarcina la termen este în medie de 7 până la 8,5 litri.
Creşterea ponderală medie pe parcursul sarcinii este în general de 10-12 kg cu un plus/minus 3 kg în
medie 1- 1.5 kg pe lună şi este progresivă. Creşteriile brutale în greutate sau cele reduse (mai mici de 6
kg) sunt patologice.Edemele de sarcină, apar mai ales în ultimelşe luni de sarcină şi sunt patologice
dacă sunt masive, persistente şi extinse şi se asociază cu hipertensiunea arterială şi proteinurie
semnificativă.
Modificări locale. Glanda mamară îşi modifică din luna a - 2 - a de sarcină forma şi dimensiunile,
apare senzaţie de greutate , chiar dureri şi înţepături, mai ales la primipare; sânii cresc progresiv în
volum devin emisferici, mameloanele devin proeminente, turgestente, capătă o coloraţie brun închisă;
se poate observa dezvoltarea unei circulaţii venoase accentuată a feţei anterioare a toracelui, reţea ce
cuprinde şi suprafaţa glandelor mamare numită „reţea venoasă Haller”. Areola mamară se măreşte, se
bombează ca o sticlă de ceasornic, de împrejur apare o zonă pigmentată care alternează cu pete albe,
numită areolă secundară sau tigroidă. Glandele sebacee ale areolei primitive, dispuse circular în jurul
mamelonului(sunt în număr de 10-12), se hipertrofiază , se prezintă ca nişte proeminenţe de mărimea
unui bob de mei, numite tuberculi Montgomery.
Din luna a-3-a apare secreţia de colostru, ca urmare a intrării în acţiune a prolactinei, secreţia lactată
fiind înhibată în timpul sarcinii de către estrogen şi progesteron, produşi de placentă. După naştere,
odată cu eliminarea placentei, estrogenii dispar, şi sub influenţa prolactinei se produce secreţia lactată.
Fazele lactaţiei sunt: faza de preparare pentru lactaţie; faza de declanşare a lactaţiei şi faza de
întreţinere a lactaţiei.
Secreţia lactată este întreţinută prin reflex de sugere, de la mamelom şi reflex de golire prin eliminarea
laptelui din interiorul glandei. înaintea secreţiei lactate, sânul elimină colostrul, în primele 3-5 zile
după naştere.
Inflamaţia glandei mamare determină mastita.
Apariţia secreţiei lactate şi a colostrului în timpul sarcinii are importanţă în sarcina oprită în evolutie
Aparatul genital. Modificările uterului .
Înainte de sarcină uterul are dimensiunile unei smochine sau ale unei pere mici , volumul creşte ,
ajungând la urmatoarele diametre la termen : vertical : 32-34 cm, de la 6.5 cm ; transvers: 24 cm de la
4 cm; antero-posterior 20 – 22 cm de la 2,5 cm;
capacitatea creşte de la 4-6 ml la 4-5 l, iar în cazuri patologice putând ajunge la 10-15 l
greutatea creşte de la 50-55 g la 1000-1200 g chiar şi la 1500g;
grosimea pereților creşte în primele 2 luni de la 10 -15 mm la 19 mm, pentru ca apoi să se subţieze din
cauza distensiei; forma : piriform la începutul sarcinii, devine sferic începând cu luna a-3-a până în
luna a-5-a-6-a; şi ovoidă până la sfârşitul sarcinii, alteori dezvoltarea lui este asimetrică sau poate avea
forma unei inimii de carte de joc, uter cordiform datorat unor malformatii congenitale; consitenţa
păstos ramolit la început din cauza vascularizaţiei abundente şi îmbinaţiei gravidice, în lunile 3-4 este
elastic şi remitent după luna a 5 a din cauza lichidului amniotic; situaţia diferă în funcţie de vârsta
sarcinii, în primele luni uterul este organ intrapelvin: în luna a -3- a, se află în mijlocul distanţei dintre
ombilic simpfiza pubiană, în luna a 5 a se află la nivelul ombilicului; în luna a-7-a, se află în mijlocul
distanţei dintre apendicele xifoid şi ombilic, în luna a-8-a, este situat la nivelul coastelor false, în luna
a-8-a şi jumătate, se află la nivelul apendicelui xifoid, în luna a-9-a, se află la 2 laturi de deget sub
apendicele xifoid adică la 28-30 cm de la simfiza pubiană.
Modificările fiziologice constau în: sensibilitate, excitabilitate, extensibilitate, retractibilitate,
contractibilitate.
Contracţia uterină poate fi provocată şi de alţi factori: traumatisme fizice sau psihice, frigul căldura ,
agenţii mecanici sau medicamente.
Modificările colului uterin. Colul îşi schimbă consistenţa, cresc dimensiunile, orificiile rămân închise
astfel orificiul extern al colului rămâne închis la nulipare până la debutul travaliului, la multipare este
adesea deschis, orificiul intern al colului este închis,
ramolirea permite dilatarea la naştere; segemntul inferior , se formează în ultimele 3 luni de sarcină din
istmul uterin, este limitat inferior de orificiul intern al colului iar superior de inelul Banddl ( locul de
trecere dintre istm şi corp) situat la 7-8 cm de limita inferioară. În timpul travaliului segmentul
inferior, împreună cu colul şters şi dilatat formează canalul cercico-segmentar, mucusul acumulat în
cavitatea cervicală formează dopul gelatinos acesta se elimină în zilele sau orele care preced naşterea,
are aspect gelatinos, coloraţie galben maronie şi poate prezenta câteva striuri de sânge , are rol de
barieră în invaziile bacteriene.
Modificări ale vulvei ,vaginului şi perineului.
Mucoasa vaginală este bogat vascularizată capătă o coloraţie violacee,vaginul se poate alungi în
sarcină. Imbibiţia şi relaxarea gravidică asigură vaginului supleţe considerabilă; secreţie vaginală mai
abundentă în sarcină datorită transudării mucoase, aciditate crescută datorată ph - ul vaginal care la
gravidă este între 3,5 – 5, un lichid vâscos .
Regiunea vulvară bogat vascularizată este violacee, musculatura planşeului pelvi-perineal treptat se
relaxează , perineul devine suplu, elastic.
SARCINA NORMALĂ
Definiţie :
Sarcină (gestaţie / graviditate) este definită ca totalitatea fenomenelor care se desfăşoară între
fecundaţie şi naştere , este o stare fiziologică a femeii în timpul cărora embrionul apoi fătul se dezvoltă
în uterul matern cu o durată în medie de 9 luni grupate în 3 trimestre , adică 273 de zile(după unii
autori 270-280 zile) , de la data fecundaţiei sau durata fiind de 41 săptămâni de amenoree (după unii
autori 39-40 săptămâni). Naşterea se numeşte prematură dacă se produce înainte de 37 de săptămâni
de amenoree şi naştere de termen depăşit după 41 săptămâni şi 3 zile.
Supraveghere prenatală
Supravegherea medicală a sarcinii este făcută de către obstetrician într-un cabinet sau într-o
maternitate.
Consultaţia prenatală şi examenul medical general şi obstetrical trebuie să cuprindă etapele profilaxiei:
etapa primară de evitare a apariţiei imbolnavirilor , etapa secundară de a stabilii diagnosticul şi
tratamentul cât mai precoce şi corect, etapa terţială de evitare sau agravare a compilcaţiilor. Luarea în
evidenţă trebuie să se realizeze cât mai precoce, din primele săptămâni de sarcină(în primele trei luin)
şi constă.Examinările se fac lunar în primele 6 luni , în luna a 7 şi a a 8-a bilunar şi saptămânal în luna
a 9-a .Gravidele „problemă” vor fi examinate frecvent, perioadele de examinare fiind în funcţie de
natura şi evoluţia sarcinii.
Comnform indicaţiilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei consultaţia prenatală se realizează, în mod
obojnuit, lunar între săptămânile 12 şi 28 si bilunar între săptămânile 29- 40.
OBIECTIVELE CONSULTAŢIEI PRENATALE
Consultaţia prenatală, examenul medical general şi obstetrical corect se realizează în scopul: educării
femeii gravide pentru respectarea regulilor de igienă a sarcinii,a pregătirii psihice şi fizice pentru
naştere, a educării femeii ca viitoare mamă şi a supravegherii medicale a evoluţiei sarcinii. Obiectivele
consultaţiei prenatale sunt:
- depistarea şi instituirea tratamentului precoce al complicaţiilor sarcinii( disgravidie precoce şi
tardivă, iminenţă de avort sau naştere prematură, placenta praevia, anemii , hidramnios etc.;) -
depistarea şi tratatrea bolilor concomitente sarcinii(cardiopatii, tuberculoză, diabet, sida); -depistarea şi
luarea unor măsuri corespunzătoare pentru evitarea unor complicaţii posibile în timpul travaliului(
prezentaţii distocice, sarcini multiple, disproporţii cefalopelvine;
- depistarea şi tratamentul unor boli care pot afecta fătul şi anume: incompatibilitate de grup sanguin şi
Rh, insuficienţa placentară, puericultură intrauterină pentru naşterea unui făt normal , la termen şi
eutrofic;
- depistarea unor factori de peristază, pregătire psihică şi fizică pentru naşterea şi creşterea armonioasă
a copilului
Consultaţia prenatală se aplică la doua niveluri: nivelul standard pentru toate gravidele şi nivelul
diferenţiat pentru gravide cu risc, care pe lângă supravegherea sarcinii necesită şi o colaborare strânsă
cu reţeaua de pediatrie şi cu celelalte sectoare în funcţie de riscul identificat.
Semne şi simptome
Diagnosticul de sarcină se face pe baza semnelor clinice generale şi locale şi a explorărilor
paraclinice, semnele clinice de sarcină variază în funcţie de vârsta sarcinii.
PRIMA CONSULTAŢIE PRENATALĂ

Urmăreşte verificarea diagnosticului de sarcină, stabilirea bilanţului de sănătate, cunoaşterea
condiţiilor individuale legate de locuinţă şi locul de muncă al femeii.
Se informează gravida asupra necesităţii examenului clini general şi obstetrical, se insistă asupra
importanţei lui pentru evoluţia normală a sarcinii.
Se efectuează interviul/ anamneza completându-se în foaia de observatie clinică datele abţinute la
interviu: datele referitoare la : identitate, domiciliu, profesie,condiţii de viaţa şi de muncă, antecedente
heredocolaterale, antecedente personale fiziologice(data primei menstruaţii, durata ciclului, dacă este
regulat sau neregulat, fluxul menstrual, redus/ normal/ abundent, însoţit sau nu de dureri, ritmul
cantitatea), antecedente personale patologice (boli de care a suferit gfravida şi care pot influenţa
sarcina), asigurat/ neasigurat.
Prin interviu se urmăreşte identificarea unor boli genetice în vederea unui eventual consult genetic,
depistarea în antecedente heredocolaterale a cazurilor de gemelaritate , a unor malformaţii, boli
vasculorenale, flebite,obezitate, diabe.
Identificarea unor factori de risc: căsătoroie/ cuplu stabil, profesia, dacă este fumătoare, consumatoare
de alcool, sau droguri,resurse materiale.
Identificarea unor antecedente obstetricale/ginecologice, sterilitate primară sau secundara, tratată sau
nu, numărul naşterilor si al sarcinilor,modul de desfăsurare a acestora, anomalii de durata, prezentaţii
vicioase, avorturi,intervenţii obstetricale.
Examenul clinic cuprinde:
1) Examenul medical general care evidenţiază tipul constituţional, modificări de postură şi ale
aparatului locomotor, starea de nutriţie,creşterea în greutate nu trebuie să depăşeasca, 12-12,5 kg după
unuii autori 13 kg, se măsoară înălţimea gravoidei cu ajutorul taliometrului, înălţime sub 1,40 metri
indică un bazin chirurgical . Starea aparatului cardio- vascular, tensiunea trebuie să rămână 130/80
mmHg fără să depăşească limitele maxime admise. Se cercetează aparatul digestiv, urinar şi respirator;
se efectuează examen stomatologic.
2) Examenul genital şi obstetrical identifică modificări de formă şi volum ale uteruluiîn raport cu
sarcina, starea colului,configuraţia bazinului şi a părţiilor moi.anomalii ale vulvei şi vaginului şi ale
organelor genitale interne.
Examene de laborator şi paraclinice se efectuează la început şi pe parcursul supravegherii ritmul este
stabilit de către medic în funcţie de evoluţia sarcinii:
Recoltarea sângelui pentru: hemoleucogramă, hematocrit, se repetă în săptămânile 30-32, determinarea
grupei sangvine şi Rh-ului( inclusiv pentru soţ).La femeile cu Rh negativ cu soţ Rh pozitiv , titrul de
anticorpi se determină lunar.
În săptămânile 23-24 se evaluează starea fătului prin ecografie eventual amniocenteză ( se poate face
începând cu săptămânile 16- 18 de gestaţie şi pe parcursul trimestrului 2 şi 3, întotdeauna se practică
sub control ecografic); amnioscopia ( studiază aspectul lichidului amniotic,se efectuează cu ajutorul
amnioscopului, permite mai ales supravegherea sarcinii prelungite prin examene repetate din 2 în 2
zile dar prezintă riscul declanşării premature a naşterii, ruperii acidentale a membranelor şi declanşării
unei infecţii ascendente).
Examenul serologic, pentru sifilis (VDRL, RPR – Rapid Plasma Reagin, TPHA- Treponema pallidum)
se repetă în săptămânile 28-29.
Examenul bacteriologic, parazitologic,citovaginal şi oncologic al secreţiei vaginale este obligatoriu la
luarea în evidenţă şi va fi repetat ori de cate ori va fi necesar în caz de leucoree abundentă,
simpotomatologie locală , (prurit sau arsuri), antibiogramă pentru depistarea şi tratarea
gonoreei,examenul sumar de urină pentru identificarea proteinuriei şi glucozuriei, urocultură,
determinarea gliemiei,calcemie, uree.acid uric,creatinină, teste de disproteinemie, teste serologice
pentru boli infecţioase ( toxoplasmoză, listerioză, bruceloză, citomegalovirus, rubeolă ,etc)depistarea
marcărilor hepatitei B.
După efectuarea bilanţului stării de sănătate se apreciază daca sarcina poate fi dusă la termen fără
ameninţarera sănătăţii sau a vieţii mamei sau a fătului în cazul sarcinii fiziologice sau dacă necesită
îngrijire specială fiind gravidă cu probleme.
Asistenta medicală generalistă sau moaşa trebuie să cunoască:gravidele cu risc obstetrical pentru a
asigura urmărirea şi educaţia permanentă, echilibrul şi sprijinul de care aceasta are nevoie.
PRIMUL TRIMESTRU: luarea în evidenţă / consultaţia de declarare.

Luarea în evidenţă a gravidei trebuie să se facă cât mai precoce, înainte de a -15 a săptămână de
amenoree, stabilirea corectă a vârstei sarcinii din momentul luării în evidenţă a gravidei este
obligatorie pentru a avea o supraghere eficientă a sarcinii, pentru calculul datei probabile a naşterii şi
acordarea concediului medical.
Vârsta gestaţională se calculează din momentul concepţiei, se stabileşte adăugând la data primei zile a
ultimei menstruaţii încă 10 zile.În ultimii anii, vărsta gestatională, tinde să se exprimă în săptămâni, de
la prima zi a ultimei menstruaţii, vârsta gestaţonală este egală cu durata amenoreei exprimată în
săptămânii.Alte criterii de calcul a vârstei sarcinii sunt:
- coitul fecundant (raportul sexual fecundant), dacă este unic în perioada respectiva; - data perceperii
primelor miscări fetale de către gravidă, la primipare miscările fetale se percep la 4 luni şi jumătate, la
multipare, primele mişcări fetale se percep mai devreme, la 4 luni. - înălţimea fundului uterin, este
semn obiectiv, cel mai important în stabilirea vârstei sarcinii; până la 4 luni diagnosticul de vârstă a
sarcinii în raport cu volumul uterului se pune numai prin tact vaginal. În sarcinile trecute de 4 luni IFU
se cercetează prin palpare sau măsurare cu panglica metrică pe abdomenul gravidei.
Calculul datei aproximative a sarcinii – nu poate fi stabilită cu precizie datorită faptului că nu se
cunoaşte: momentul exact al fecundaţiei, s-a admis un decalaj de 20 de zile , sarcina putând să ajunga
la 300 de zile, numită sarcină prelungită, fără să fie considerată sarcină patologică Calculul datei
probabile a naşterii în raport cu data ultimei menstruaţii.se face astfel: La prima zi a ultimei menstruaţii
se adaugă 10 zile şi la data obţinută se adaugă 9 luni solare ( a 30 de zile) sau la data obţinută se scat 3
luni şi se află data probabilă a naşterii.
Nu este edificator acest criteriu în cazul ciclurilor menstruale neregulate.
Dacă pentru calcului datei aproximativa a naşterii se foloseşte data primelor mişcări fetale, la această
dată se adugă 5 luni pentru multipare şi 4 luni şi jumătate pentru primipare.
Amenoreea este unul din primele semne al instalării gestaţiei semnifică suprimarea menstruaţiei pe o
perioadă de cel puţin 3 ciclu , la examenul ginecologic uterul este globulos( nu mai este triunghiular)
tinde spre o formă rotundă prin creşterea tuturor diametrelor sale se măreşte în volum , mărire
concordantă cu vârsta sarcinii devine moale , scade consistenţa denumit uter ramolit ,colul uterin este
violaceu şi glera cervicală este absentă.
În raport cu vârsta sarcini,volumul uterului este în luna a 1 a de mărimea unei mandarine, la sfârşitul
lunii a 2 a mărimea unui ou de gâscă sau portocală de formă sferică , la sfârşitul lunii a 3 a uterul este
de mărimea unui grapefruit, fundul uterului se poate palpa deasupra simfizei pubiene acestor două
semne esenţiale se adaugă (amenoree şi mărirea uterului) li se adaugă alte semne :
Semne digetive –inapetenţă ,ptialism , (sialoree ), pirozois, balonări sau meteorism sau
constipaţie,greţuri ,vărsături- survin mai ales dimineaţa fără efort pe nemâncate ,se repetă în cursul
zilei , dispar înainte de luna a lV a oricare ar fi abundenţa lor iniţială prezenţa lor după acest interval
poate arăta o leziune oreganică , gastrică sau veziculară sau poate să arate o disgravidie.
Semne neuropshicice- somnoleţă astenie , labilitate emonoţională irascitabilitate, fatigabilitate. Semne
urinare – polakiurie , nevoie imperioasă de a urina, creştere în greutate , creşterea temperaturii bazale
37,1º – 37,7 º C .
Semne genito-mamare – senzație de greutate , chiar dureri şi înțepături apare reţeaua Haller, coloraţie
violacee a epiteliului vaginal şi ramolirea colului uterin.
După 8 săptămâni de amenoree se poate pune diagnosticul sigur de sarcină, se poate confirma sarcina
înainte de acest termen şi prin dozarea hormonului corionic gonadotrofic ( HCG) prezent în urină şi în
plasma sangvină a femeii gravide.
Testele de sarcină decelează prezenţa în urină de HCG şi beta-HCG încă din prima zi de întârziere a
scurgerilor menstruale . Dozarea radio-imounologică (RIA) a HCG evidenţiză sarcina de la a 7 a – a 10
a zi de la fecundaţie , metoda se numeşte dozaj imunometric se bazează pe utilizarea anticorpilor
monoclonali cu formarea unui „sandviş” între cei doi anticorpi . Ecografia permite evidenţierea
existenţei sarcinii, a viabilităţii sarcinii si vârstei sarcinii , în săptămâna a 4-5 a de amenoree se poate
evidenţia sacul ovular , din săptămâna a 6 a se reperează embrionul şi sediul sarcinii , la 7 săptămâni
este decelată activitatea cardiacă a embrionului şi la 8 săptămâni poate fi confirmată o eventuală
prezenţă a mai multor embrioni- sarcină multiplă .Pentru a stabili data probabilă naşterii cât şi vârsta
gestaţională perioada cea mai bună de efectuare a ecografiei este între a 8 a şi a 12 a săptămână de
amenoree Auscultaţia Doppler cuplată sau nu cu ecograful poate detecta activitatea cardiacă din
săptămâna a 10 a cu transductoare abdominale şi din săptămâna a 8 a cu transductoare vaginale
.Examenul radiologic este interzis până în luna a 5 a de sarcină.
NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL I

Probleme:
- alterarea stării de confort fizic în legătură cu greţurile şi vărsăturile, arsura epigastrică, senzaţie de
balonare;
- elimnare urinară inadecvată , eliminare urinară modificată cantitativ şi calitativ manifestată prin
polakiurie;
- alterarea percepţiei senzoriale manifestată prin pervertirea gustului şi sialoree; - deficit de cunoştinţe
în legătură cu evoluţia sarcinii, adaptarea, maternă la sarcină, calculul datei probabile a naşterii, cu
abuzul de substanţe toxice, inclusiv alcool, tutun , starea emoţională modificată de sarcină, labilitate
emoţională;
- alterarea comportamentului sexual;
- alterarea integrităţii pielii;
- oboseala datorată sarcinii, manifestată prin lipsă de energie , nevoie de somn sau insomnie; - anxietate
, în legătură cu preocuparea despre propria persoană , cu schimbările fizice , pe măsură ce sarcina
avansează.
Obiective :
Gravida :
- să cunoscă modificările organismului în timpul sarcinii, să înţeleagă că aceste modificări sunt
normale;
- să fie capabilă să identifice singură adaptările prin care trece organismul pe măsură ce sarcina
evoluează
- să fie capabilă să diferenţieze manifestările normale (cum ar fi greţurile,vărsăturile matinale), de cele
patologice (imposibilitatea de a se alimenta) şi atitudinea de urmat pentru ameliorarea acestora; - să – şi
exprime frica/teama ori neliniştea în legătură cu orice problemă dificilă de rezolvat; Intervenţii :
- interviu amănunţit pentru a stabili starea de sănătate anterioară sarcinii, dacă manifestările acuzate nu
au alte cauze, precizarea antecedentelor generale, familiare, ginecologice şi obstetricale în vederea
completarii formularului de luare în evidenţă ;
- participarea la examen general şi obstetrical,
- cântărşte, măsoară tensiunea arterială, informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în timpul
sarcinii: determinarea grupelor sanguine, a factorului Rh, reacţia serologică, examen sumar de urină,
examenul secreţiei vaginale, etc;
- efectuarea examenelor obligatorii în sarcină (de: sânge, urină, secreţie cervico – vaginală, examene
facultative (ecografia, pentru precizarea termenului);
- înformarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii, oferă materiale documentare,
borşuri ,pliante etc;
- aprecierea stării de nutriţie a gravidei, o sfătuieşte să consume alimente bogate în carbonaţi, gustări
în cantităţi mici la interval de 2-3 ore ;
- să evite alimentele grase,mâncăruri cu arome puternice şi mirosuri neplăcute, prăjelile, să evite să
bea sucuri citrice, cafea, lapte sau apă dacă observă că îi fac rău,să limiteze lichidele înainte de
culcare, să evite ingestia unei cantităţi mari de cafea sau ceai sunt diuretice,să-şi golească vezica
imediat ce simte nevoia de micţiune, dacă micţiunile sunt însoţite de senzaţie de arsuri sau dureri, să
ceară sfatul medicului ;
- garavida care varsă este sfătuită să nu se ridice brusc din pat şi înainte de a se ridica să mănânce
câţiva biscuiţi, pâine prăîjită sau sărăţele;
- asigură confortul psihic prin discuţii cu soţul, atunci când este necesar;
- informarea gravidei asupra datei probabile a naşterii
- stabilirea ritmului consultaţiei prenatale ;
- instruieşte gravida privind semnele de avort, manifestări în sarcina patologică, care impun consultaţie
de urgenţă, dozarea beta- HCG şi efectuarea ecografiei.
TRIMESTRUL AL DOILEA – consult obligatoriu din a 6-a lună, presupune raportarea la vârsta de
20 săptămâni, între 14 şi 20 săptămâni.Se va urmării dacă apar: febră, disurie, durere , metroragi sau
leucoree, contracţii şi mişcări active.
Diagnosticul sarcinii este asemănător celui din trimestrul I, greţurile se atenuează apoi dispar, prezintă
apetit crescut, arsuri epigastrice , constipaţie , flatulenţă cu borborisme ,varice, leucoree,migrene,
furnicături, amorţeli ale degetelor , dureri lombo-sacrate şi pelvine ,uterul se dezvoltă.
Abdomenul se umflă, şi sarcina devine vizibilă, sânii se măresc şi se îngreunează, prurit tegumentar,
stare de leşin , pigementaţia pielii se accentuează pe abdomen se profilează o linie închisă la culorare,
pe faţă se formează pete(mască de sarcină), se pigmentează şi faţa intrenă a coapselor, se subtiază
pielea abdomenului marcată de vergeturi creşte în greutate cu 5 kg până la 7( normal nu trebuie să
depăşească 1kg/lună maximum); după 20 săptămâni şi în general în a 2 a jumătate a sarcinii
diagnosticul se bazează pe semne de certitudine –aşa zisele semne fetale : mişcări active fetale , după 4
si ½ luni percepute la primipare şi după 4 luni la multipare , mişcările sunt percepute la început ca
frecături fine,care survin brusc se repetă neregulat, sunt neduroase şi foarte rar sunt supărătoare , se
percep prin metoda palpatorie - la palparea abdominală se pot simţi părţi mici fetale , iar din luna a 6 - a
chiar cei 2 poli fetali.
Metoda auscultatorie permite ascultarea bătăile cordului fetal (BCF) , din luna a 5 - a ,cu un ritm de
120 -150 b/min; cu ajutorul stetoscopului obstetrical, bătăile sunt auscultate subombilical în plină masă
uterină, sunt comparate cu tic –tac –ul unui ceas învelit într-o pânză, nu corespund niciodată cu
pulsaţiile aortei materne , zgomotele cordului fetal sunt surde şi îndepărtate cu cât sarcina avansează
devin mai intense , se modifică focarul de auscultaţie după prezentarea şi aşezarea fătului.
Măsurarea înălţimii fundului uterin la sfărşitul lunii a-4-a, fundul uterului este la 3-4 cm subombilic şi
la 12 cm deasupra simfizei pubiene, cam la jumătatea distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană; în
luna a 5 a fundul uterului este la nivelul ombilicului, la sfârşitul lunii a-6-a fundul uterului este la 3-4
cm deasupra ombilicului sau la 20 cm de simfiza pubiană cam la jumătatea distanţei dintre ombilic şi
apendicele xifoid. Ecografia (se determină eventualele anomalii, se supraveghează creştere şi
dezvoltarea frătului, se apreciază localizarea placentei şi a cantităţii de lichid amniotic) si ausucultaţia
Doppler sunt examinări de elecţie pentru confirmarea sarcinii şi stabilirea evoluţiei acesteia .
Ca examene complementare se mai fac: determinarea glucozuriei şi a proteinuriei, efectuarea celei de a
doua determinări a grupului sanguin si Rh, examenul serologic pentru rubeolă şi toxoplazmoză în caz
de rezultate negative anterioare, hemoleucogramă, glicemie,practicarea unei amniocenteze şi alte
examinări în funcţie de starea gravidei. Examenul radiologic se poate folosi ca mijloc de investigaţie
după a 6 a numai în cazuri excepţionale , când salvarea mamei o cere , se foloseşte pentru evidenţierea
de făt mort, pentru aprecierea formei şi dimensiuniloor micului bazin al mamei în apropierea
termenului – radiopelvimetrie si aprecierea maturităţii fetale pentru căutarea unor puncte de osificare
fetale.
NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL II
Probleme :
- alterarea tegumentelor şi mucoaselor datorită modificării organismului în timpul sarcinii manifestată
prin prurit tegumentar , erupţii cutanate apărute sub sânii , regiune inghinală, sâgerarea gingiilor
- alterarea imaginii de sine şi a propriei înfăţisări ,datorată modificărilor produse de sarcină
manifestată prin creşterea în volum a abdomenului , masca gravidică,
- disconfort abdominal datorată apetitului crescut manifestat prin arsuri epigastrice , flatulenţă cu
borborisme şi constipaţie
- scurgeri vaginale neadecvate cantitativ şi calitattiv datorate modificărilor hormonale manifestate prin
leucoree
- durere datorată evoluţiei sarcinii manifestată prin dureri lombo-sacrate şi pelvine , migrene,
furnicături, amorţeli ale degetelor
- deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţie naturală şi cu evoluţia
normală a sarcinii în trimestrul doi
Obiective :
Gravida :
- să cunoască schimbările fizice ce se produc în timpul sarcinii
- să primească/ prezinte informaţii despre evoluţia normală a sarcinii;
- să respecte ritmul vizitelor, să se prezinte la controale periodice;
- să cunoască factorii care pun în pericol sarcina, putând declanşa avort sau naşterea prematură ; -
să cunoască semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii;
- să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată ;
- să stimuleze formarea mameloanelor,
- să aleagă o poziţie confortabilă, să se poată odihnii ;
Intervenţii :
Asistenta :
- evaluează informaţiile şi cunoştinţele gravidei legate de sarcină, a modului cum percepe sarcina,
evoluţia fătului şi adaptarea organismului matern, pentru a veni în spijinul acesteia atunci când îl
solicită ,lămurind astfel probelemele ce o preocupă pe aceasta, încurajează gravida să pună întrebări ; -
controlul periodic constă în : cântărirea gravidei şi măsurarea înălţimii gravidei, se informează asupra
greutăţii pe care trebuie să o aibă, măsuarea tensiunii arteriale, aprecierea înălţimii fundului uterin,
ascultarea bătăilor cordului fetal, sfătuirea gravidei să repete examenul de urină; Asistenta în
intervenţiile ei pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului spontan sfătuieşte gravida : să evite
efortul prelungit, călătoriile lungi, să evite ortostatismul prelungit, să evite efectuarea de spălături
vaginale, deoarece pot declanşa apariţia contracţiilor, care pot favoriza avortul . În scopul combaterii
unor manifestări legate de sarcină asistenta îndrumă gravida : - să menţină igiena locală în cazul
hemoroizilor prin bai călduţe de şezut, la indicaţia medicului se pot aplica unguente sau supozitoare,
aplicare de comprese astringente, sau frecarea zonei cu un cub de
gheaţă; să se prevină constipaţia, să ingere lichide suficiente mai ales apă, alimente bogate în fibre,să
efectueze exerciţii fizice în mod regulat, folosirea tampoanelor perineale dacă prezintă leucoree, dacă
aceasta devine abundentă însoţită de prurit cu miros şi culoare modificată să se prezinte la medic, nu
se fac spălături vaginale şi se intesifică ingiena personală ;
- să consume lichide, să facă mişcare(fără excese), pentru combaterea constipaţiei -
să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine;
- să se odihnească în decubit dorsal, cu picioarele mai sus, se evită incrucişare picioarelor când poziţia
este şezândă. Este contraindicată folosirea de jantiere sau ciorapi care strâng, se vor purta ciorapi
elastici – speciali („ suport”), dimineaţa înainte de coborârea din pat, reducerea eventualelor edeme,
varice, dureri ale membrelor inferioare. Dacă varicele sunt vulvare se recomandă ridicarea părţii
distale a patului.
Se acordă sprijin psihic emotional, relaxare conştientă, pentru a reduce tensiunea sau încordarea în
care se află gravida, se fac plimbări în aer liber, curat, mediu liniştit.
În cazul în care gravida prezintă pirozis, se vor identifica şi înlătura alimentele care produc arsuri, va
consuma 5-6 mese/zi în cantităţi mici, alimentele să le mestece bine, evită mişcările prea energice timp
de 1-2 ore după masă, să evite: alimentele grase, stimulentele înainte de culcare (cafea, ceai,
coca-cola); să efectueze plimbări scurte înainte de culcare, să doarmă cu toracele ridicat, sprijinit pe
perne pentru a favoriza respiraţia , să nu consume somnifere fără indicaţia medicului, se recomndă să
bea un pahar cu lapte călduţ înainte de culcare, să facă exerciţii de relaxare, o baie caldă, să-şi aleagă o
postura adecvată in timpul somnului ; nu va lua medicamente fără indicaţia medicului. Va evita
periajul dinţilor cu pastă de dinţi astrigentă, va consuma cuburi de zahăr sau dropsuri tari.
În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale de decubit şi bradicardiei se impune ca gravida să-şi schimbe
încet poziţia pentru a favoriza circulaţia sangvină se recomandă schimbarea poziţiei în decubit lateral
stâng sau şezând pe un scaun cu genunchii uşor îndoiţi, se monitorizează pulsul şi tensiunea arteriala ;
Asistenta încurajează gravida să pună întrebări, să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina, cu
naşterea, o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp după
naştere, în cazul apariţiei pruritului şi a transpiraţiei, la indicaţia medicului se fac băi călduţe cu adaos
de bicarbonat de sodiu, se aplică loţiuni pe piele, se schimbă săpunul întrebiunţat sau se reduce
folosirea lui, pentru creştera confortului : Pentru reducerea durerilor dorso-lombare asistenta sfătuieşte
gravida ca la ridicarea unui obiect să îndoaie genunchii, spatele să rămână drept , să evite ridicarea
obiecteleor grele, activităţile casnice să le execute în poziţie şezândă sau în genunchi, sfătuieşte
gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă, fără toc, care să nu jeneze respiraţia şi
circulaţia ;
Pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare : se prinde
mamelonul între degetul mare şi arătător, ceea ce va determina, de obicei, erecţia şi mai rar, retracţia
(mamelon ombilicat).
Dacă mamelonul prezintă retracţie, învaţă gravida să plaseze doua degete la început deasupra şi
dedesuptul mamelonului, apoi lateral de-o parte şi de alta, executând un masaj blând prin împingerea
areolei spre peretele toracelui; această manevră se repetă zilnic, timp de cinci minute. Pentru ambele
tipuri de mameloane (erectil şi retractil/ombilicat) se recomandă : spălarea cu apă călduţă pentru
prevenirea blocării canalelor galactofore cu colostru uscat ; se interzice utilizarea săpunului deoarece
îndepărtează stratul protector de grăsime, care asigură elasticitate mamelonului; după baie sau duş se
tamponeză mameloanele cu un prosop aspru, cu o forţă moderată pentru a nu produce iritaţie,
expunerea mamelonului la aer, evitarea lenjeriei din fibre sintetice, a sutienului prea strâmt
ATENŢIE ! Este contraindicată stimularea prin rularea mamelonului între degetul mare şi arătător la
gravidele care au avut în atencendente avorturi sau risc de naştere prematură.
TRIMESTRUL AL TREILEA - consult obligatoriu în lunile 8 şi 9, rolul acestuia este de a preciza

riscul prematurităţii şi prognosticul naşterii.
Examenul clinic constă în interogatoriu, examen clinic general, examenul obstetrical (măsoară
înălţimea uterului şi precizează prezentaţia fătului) tuşeu vaginal (care precizează prezenţa şi nivelul în
raport cu strâmtoarea superioară, aspectul segmentului inferior, starea colului şi a perineului,
explorează filiera pelvi-genitală, strâmtorile superioară, mijlocie şi inferioară).
Examene complementare: ecografia continuă şi confirmă observaţiile obţinute în cursul ecografiilor
din trimestrul 1 şi 2 : verifiucarea creşerii fătului, vitalitatea bună, absenţa anomaliilor morfologice,
prezenţa fătului în uter, prezentaţia, poziţia spatelui, poziţia placentei, închiderea colului uterin, studiză
cordonul ombilical, precizează sexul fătului. În cazuri particulare, ecogreafia, ghidează către anumite
manevre (amniocenteză).
Manifestările legate de sarcină arată un uter mărit de volum ce apasă la partea de jos pe vezică, BCF
urile prezente şi mişcări active fetale preşente, înălţimea fundului uterin la 7 luni măsoare 28 cm ,la 8
luni 30 cm si la termen 32-34 cm, apasă pe vezică astefel încât tusea, strănutul , râsul pot provoca
incontinenţă urinară , în partea de sus împinge stomacul provocând arsuri, apasă pe diafragm cauzând
dispnee , prezintă dureri pelvine, lombare , articulare , datorată întinderii abdomenului , prezintă
crampe şi edeme la nivelul membrelor inferioare , edeme , modifică postura mersul , constipaţie ,
insomnie din cauza mişcărilor fetale si a micţiunilor frecvente.
Vărsta gestaţională este egală cu înălţimea fundului uterin, pe linia ombilico-xifiodiană , fundul
uterului se află la jumătatea liniei , la 8 ½ luni fundul uterului se află la nivelul apendicelui xifoid sau
la 32cm deasupra simfizei pubiene, circumferinţa abdomenului la nivelul ombilicului este de 92 cm,
fundul uterului coboară la sfârşitul lunii a 9- a la câteva laturi de deget sub apendicele xifoid cam la
28-30 cm de la simfiza pubiană IFU ( cm )/ 4 + 1 rezultă vârsta sarcinii în luni ( uterul creşte în
înălţime în medie 4 cm pe luna) constitue singurul semn obiectiv si cel mai important pentru stabilirea
vârstei sarcinii.
Greutatea creşte cu 4 kg pentru a ajunge la o creştere totală de 9 până la 12 kg, glanadele mamara
secretă colostru în cursul lunii a 8-a fătul se asează normal cu capul în jos, în cursul lunii a 9-a fătul se
angajează în micul bazin, uşurănd apăsarea pe diafragmă, uterul coboară sub apendicele xifoid,
uşurând respiraţia, apar contracţii uterine intermitente, nedureroase iar la gravida la termen acestea
devin ritmice şi dureroase, apariţia contracţiilor uterine din ce în ce mai puternice şi mai regulate
marchează începutul travaliului, care este prima fază a naşterii.
Sarcina este considerată la termen în preajma datei probabile a naşterii dacă data probabilă a naşterii a
depăşit cu 14-20 zile fără ca naşterea să fi avut loc „ sarcina este considerată prelungită”.Urmărirea
stării fătului, viu sau mort, se realizează prin : perceperea mişcărilor active fetale, auscultarea BCF
urilor (normal între 120-160 bătăi pe minut; când se constată o încetinire a acestora este vorba de o
suferinţă fetală ), Doppler – ecografie (pune în evidenţă pulsaţii cardiace), în caz de dubiu se
efectueaza, dozări hormonale, examen radiologic.
Prezentaţia şi poziţia se realizează prin palparea abdominală, completată de auscultaţie obstetricală şi
tuşeu vaginal.
Starea membranelor, intacte sau rupte.
Afecţiuni care însoţesc sarcina.
Examenul gravidei la termen se face de către medic şi cuprinde : anamneza sau interogatoriul, examen
clinic generel, examenul obstetrical (inspecţie , palpare, auscultaţie, tuseu / tact vaginal, măsurarea
abdomenului şi bazinului).
NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL III ŞI GRAVIDA LA

TERMEN
Probleme :
- anxietate în legătură cu evoluţia sarcinii, cu naşterea asistenţa la naştere datorată lipsei de cunoaştere
a modului cum va decurge sarcina până la termen şi naşterea manifestată prin nelinişte, teamă, frică ;
- frică/teamă legată de posibila traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a
membranelor sau riscului de complicaţii la naştere atât pentru mamă cât şi pentru făt ; - deficit de
cunoştinţe datorate recunoaşterii semnelor de pericol ce prevestesc naşterea, recunoaşterea semnelor
travaliului manifestată prin cerere de informaţii, cunoştinţe insuficiente asupra evoluţiei sarcinii până
la termen şi a declanşării travaliului;
- circulaţie neadecvată datorată diminuării mobilitaţii, lipsei de cunoaştere a mijloacelor de
amelioarare a circulaţiei manifestată prin edeme, senzaţie de greutate la nivelul membrelor inferioare ;
- durere datorată poziţiei defectuase a corpului, a relaxării ligamentelor din centura pelvină manifestată
prin dureri articulare, pelvine, lombare, crampe în membrele inferioare ; - postură inadecvată datorată
evoluţiei sarcinii manifestată prin modificarea centrului de greutate, modificarea de postură,
modificarea mersului, dificultate de a rămâne în poziţie funcţională, dificultate de a sta în picioare
timp îndelungat
- insomnie datorată mişcărilor fetale, a polakiuriilor, micţiunilor frecvente, manifestată prin ore
insuficente de somn, somn agitat ;
- epuizare datorată alterării confortului fizic şi psihic, manifestată prin oboseală, astenie, iritabilitate,
nelinişte, descurajare;
- alterarea eliminării intestinale datorată compresiei exercitate de uterul gravid asupra intestinului
manifestată prin constipaţie ;
- alterarea comportamentului sexual datorat disconfortului specific trimestrului trei
Obiective :
Gravida :
- să fie informată asupra manifestărilor determinate de adaptarea organismului la sarcină, despre
necesitatea recunoşterii precoce a semnelor ce prevestesc posibile complicaţii ale sarcinii; - să
primească cunoştinţe suficiente asupra semnelor ce privesc naşterea prematură - să-şi exprime frica,
teama, neliniştea, anxietatea în legătură cu orice problemă considerată greu de rezolvat.
- va fi informată despre modul cum să se îngrijească, să se adapteze perioadei. - va primi toate datele
necesare recunoaşterii: semnelor de pericol ce prevestesc naşterea, semnele ruperii premature a
membranelor, semnele adevăratului travaliu;
- să nu prezinte anxietate (să diminueze anxietatea)
- să-şi dozeze efortul fizic, pentru efectuarea activităţilor zilnice.
- să doarmă suficient pentru refacerea forţelor
- să accepte restricţiile privind comportamentul sexual , cuplul să înţeleagă necesitatea acestor
schimbări în relaţiile sexuale
- să efectueze exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii
- să aplice tehnici de combatere/reducere a edemelor
- gravida la termen să colaboreze cu personalul medical, să cunoască etapele de desfăşurare a naşterii
INTERVENŢII :
Asistenta discută cu gravida despre modificările normale ale corpului în trimestrul al lll lea de sarcină,
Asistenta supraveghează gravida, face educaţie continuă, informând gravida despre : - - semnele
declanşării travaliului precoce, caracterul ritmic al contracţiilor, cauzele care pot declanşa travaliul;
semnele ruperii membranelor: scurgeri apoase, în cantităţi mai mari, cu miros fad caracteristic ;
Îndrumă gravida să se prezinte la spital pentru consult, proba Zeiwang(examenul lichidului amniotic);
să se prezinte de urgenţă la medic dacă nu mai percepe mişcările fetale. Asistenta sfătuieşte gravida: să
evite ortostatismul, să se odihnească mai mult, să respecte orele de odihnă atât ziua, cât şi noaptea , cu
picioarele în poziţie ridicată, pe o pătură făcută rulou, dacă oboseşte (să solicite ajutor la treburile
gospodăreşti) să-şi găsească o poziţie bună pentru somn, în care să respire mai bine, la nevoie
sprijinită pe perne, să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus. Asistenta recomnadă gravidei să
limiteze excesul de lichide înainte de culcare, să reducă sarea din alimentaţie, să nu se expună la
termperaturi extreme, să evite diureticele.
Asistenta monitorizează cauzele producerii durerilor lombare, informează despre lorodoză,
supraîntinderii muşchilor spatelui şi modificarea centrului de greutate pe măsură ce sarcina evoluează ;
motiveză necesitatea purtării încălţămintei cu toc jos.
Informează gravida în legătură cu raporturile sexuale, reducerea lor în ultimele luni de sarcină (pot
declanşa travaliul) ; interzicerea în caz de ameninţare de avort, iminenţă de naştere prematură, infecţii.
Controlul medical periodic constă în: măsurarea înălţimii şi a greutăţii/masei corporale, măsurarea
tensiunii arterială, repetarea analizelor. La efectuarea examenului obstetrical se apreciază dezvoltarea
sarcinii după înălţima fundului uterin, în raport cu primele mişcări fetale, se instruieşte gravida cum
să-şi îngrijească noul-născutul atât în maternitate cât şi acasă, se informeză gravida cu semnele
premergătoare declanşării travaliului.
Gravida la termen se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semnele
declanşării travaliului (contracţii utrine dureroase, ritmice, rare, eliminarea dopului gelatinos,
modificări ale colului uterin) sau în urma sfatului medicului.
Asistenta ajută gravida să înţeleagă ca durerea nu se calmează şi că intensitatea creşte pe măsură ce
expulzia se apropie.
Pregătirea gravidei pentru internare şi naştere constă în primirea gravidei la serviciul de internări,
pregătirea psihică a acesteia - informarea gravidei asupra stării ei de sănătate, se cooperează cu
gravida învaţând-o să participe activ prin contracţia voluntară a muşchilor peretelui abdominal când i
se solicită , eforturile ei sunt utile fătului pentru naştere şi în acelaşi timp creşte tonusul ei psihic , se
încurajează pentru aşi menţine calmul şi încrederea.
Pregătirea fizică a gravidei pentru examenul clinic. Gravida(se încadrează în categoria urgenţelor),
sosită la camera de gardă prezintă actele şi i se întocmesc documentele legale de internare, se anunţă
medicul pentru examinarea gravidei şi stabilirea diagnosticului de internare.
Se face pregătirea gravidei pentru naştere: se dezbracă, se efectuează un duş călduţ, îmbracă hainele de
spital, (hainele ei se predau la magazie). Se îndepărtează lacul de pe unghii şi se taie acestea scurt. Se
aşază în poziţie ginecologică se efectuează toaleta riguroasă a organelor genitale externe(se
îndepărtează pilozităţile din regiune pubo-vulvo-perineală, cu aparat de ras individual; se spală cu apă
călduţă şi săpun, se tamponează cu o soluţie antiseptică), dacă gravida nu prezintă scaun spontan se
efectuează clismă evacuatoare, se efectuează sondaj vezical (daca nu prezintă micţiune spontană), se
notează datele de identitate în foaia de observaţie, măsurarea şi notarea funcţiilor vitale (puls,
respiraţie, tensiune arterială, temperatură înălţime greutate), se transportă gravida pe secţia de
obstetrică, se amplasează intr-un salon liniştit sau daca este cazul, la sala de naştere.
Asistenta supraveghează permanent gravida, urmăreşte evoluţia travaliului îi asigură
confortulpsihoafectiv , ascultă bătătile cordului fetal, urmăreşte ritmicitatea contracţiilor, starea
membranelor, spectul lichidului amniotic, evoluţia prezentaţie - toate observaţiile le consemnează în
partogramă(foaia specială de evoluţie a travaliului) şi informează medicul.
Pregătirea locală pentru naştere constă în efectuarea toaletei vulvoperineale şi pregătirea câmpului
operator. Se efectuează o dezinfecţie largă, cu alcool iodat, septozol, sau alte soluţii antiseptice a
regiunii suprapubiană(a porţiunii inferioare a abdomenului până la ombilic), vulvoperineală şi a feţei
posterioare a coapselor până la treimea inferioară a lor. Pe regiunile dezinfectate se aplică câmpuri
sterile, se lasă liberă regiunea vulvoperineală .
ATENTIE! Asistenta execută examenul sumar general şi obstetrical al gravidei,în lipsa medicului, cu
excepţia tuşeului vaginal.
La indicaţia medicului se administrează ser glucozat în perfuzie şi oxigen. Pregătirea psihica şi fizică a
gravidei, asigură desfăşurarea naşterii în conditiţii optime şi de asepsie perfectă .
EDUCAŢIA GRAVIDEI
Femeia gravidă străbate o perioadă în care grija/importanţa pe care o acordă sănătăţii sale duce la
asigurarea unui bun mers al sarcinii, o bună dezvoltare a copilului încă din timpul vieţii intrauterine şi
favorizarea unei naşteri normale.
În spitalele şi secţiile de obtetrică - ginecologie contactul sistematic cu grupa de populaţie deservită
creează condiţii favorabile efectuării unei munci de educaţie pentru sănătate contiunuă şi organizată,
aceste condiţii se datoresc faptului că femeia gravidă mai ales primipara, este foarte receptivă faţă de
sfaturile medicale atât din dorinţa de a evita orice complicaţii posibile, cât şi aceea de a avea o sarcină
normală şi a naşte un copil sănătos cu şanse sigure de adaptare la viaţa extrauterină realizată printr-o
dezvoltare somatică şi psihică armonioasă.
O latură a educaţiei gravidei – viitoare mamă, o reprezintă aşa – zisa „puericultură intrauterină” în care
sunt cuprinse toate regulile de igienă a sarcinii, care cuprinde totalitatea măsurilor igieno – dietetice –
medicamentoase, ce contribuie la asigurarea evoluţiei normale a sarcinii, naşterii şi lăuziei Gravida, în
interesul ei şi al copilului este datoare să cunoască tot ceea ce are de făcut în legătură cu: igiena
sarcinii, alimentaţia(atitudinea raţională de adoptat în legătură cu alcoolul şi fumatul), igiena corporală
şi vestimentară, modul de viaţă, activitatea fizică, comportamentul sexual, medicaţia în sarcină,
călătoriile, odihna, profilaxia bolilor infecţioase, igiena sistemului nervos, pregătirea prenatală –
pregăterea mameloanelor pentru alimentaţia la sân. Pentru recomandările de ordin general cât şi pentru
cele speciale legate de particularităţile organismului, ale modului de viaţă, sau anumite situaţii ce apar
în evoluţia sarcinii sau când în familie există probleme de ordin genetic sau alte boli cu transmitere
ereditară, este nevoie de sfatul medicului şi de aceea este necesar să subliniem cât de importantă este
prezentarea cu punctualitate la toate examenele clinice generale, obstetricale şi de laborator care au ca
scop supravegherea ştiinţifică a evoluţiei sarcinii şi naşterii la termen a unui copil eutrofic şi sănătos.
Riscurile la naştere pot fi considerabil reduse prin controale repetate pe tot parcursul sarcinii, efectuate
de către medicul generalist, medicul de Obstetrică-Ginecologie şi de asistentul medical.
Contracepţia şi planificarea familială trebuie să fie cunoscute de către femei, astfel încât să evite
sarcinile nedorite şi mai ales, întreruperea cursului prin avort la cerere sau empiric. Importanţa
educaţiei pentru sănătate constă în sfaturile medicului şi asistentei medicale generaliste sau a moaşei
cu ocazia fiecărei consultaţii prenatale.
Asistentele educă despre: evoluţia normală a sarcinii, prevenirea sarcinilor nedorite, planificarea
sarcinii, igienă individuală , igiena sexuală, prevenirea bolilor venerice: lues (sifilis), gonoree;
prevenirea bolilor cu transmitere pe cale sexuală: HIV, SIDA, Hepatita B, C.
Sarcina reprezintă o etapă deosebită în viaţa femeii, care va avea un rol în plus, acela de mamă, pe
care trebuie să şi-l asume; de aceea trebuie cunoscut faptul că sarcina înaintea vârstei de 18 ani(copiii
născuţi de femei mai înainte de 18 ani au şanse mai multe să se nască prematur, să aibă greutate mică
la naştere, naşterea poate fi mai dificilă) sau după 35 ani( riscurile pentru sănătatea femeii legate de
sarcină şi naştere încep să crească),la femei care suferă de o boală pe care sarcina o poate agrava, ori
la femei care au născut patru copii, creşte riscurile din punct de vedere al sănătăţii.
Intervalul dintre două sarcini trebuie să fie cuprins între doi şi patru ani, timp necesar pentru ca
organismul matern să se refacă fizic şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia.
Dacă în perioada copilăriei femeia nu a fost bolnavă, scade riscul de a avea probleme în cursul sarcinii
şi al naşterii.
IGIENA SARCINII
Igiena sarcinii cuprinde totalitatea măsurilor igienico-dietetice ce concură la o evoluţie normală a
sarcinii, a naşterii şi a lăuziei.
Igiena femeii grevide, cuprinde ansamblul de elemente ce definesc modul său de viaţă, femeia
însărcinatăeste o femeie normală, purtănd o sarcină normală deci nu este o femeie bolnavă. Modul de
viaţă nu va fi perturbat o dată cu instalarea sarcinii, gravida îşi continuă activitatea profesională ,
impunându-se unele restricţii asupra cantităţii şi calităţii efortului depus, deoarece efortul fizic are
acţiune defavorabilă asupra gravidităţii prin modificarea presiunilor intrabdominale asupra uterului
gravid afectând şi circulaţia feto-placentară.Sunt interzise eforturile mari , prelungite şi oboseala, o
femeie însărcinată trebuie să fie calmă , ferită de stresuri fizice si psihio-emoţionale. Igiena muncii. În
primele 5 luni gravida poate să desfăşoare activitate profesională normală, dacă acestea oferă o
solicitare uşoară sau medie. Se va evita oboseala, în special cea prelungită. Gravidele cu risc
obstetrical crescut beneficiază de asistenţă prenatală şi condiţii de muncă adecvată. Legislaţia ocroteşte
mama şi copilul. Din articolele din codul muncii amintim: - gravida în perioada de gestaţie nu trebuie
să lucreze în mediu toxic;
- femeile gravide şi cele care alăptează nu vor putea fi folosite la locuri de muncă grele, periculoase şi
contraindicate medical; trecerea la un alt loc de muncă se face fără scăderea salariului, nu vor efectua
ore suplimentare;
- femeile gravide începând din luna a IV-a şi cele care alăptează nu vor fi repartizate în munca de
noapte;
- femeilor cu copii bolnavi mai mici de 3 ani li se acordă concedii plătite pentru îngrijirea acestora; -
femeile cu copii în vârstă de până la 6 ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra cu 1/2 normă. - concediul de
maternitate prenatal este plătit şi se acordă de la 7 luni şi 10 zile, iar concediul postnatal, se acordă
conform legislaţiei în vigoare, este de asemenea plătit.
Medicul poate cere încetarea activităţii gravidei sau schimbarea locului de muncă atunci când acesta
influenţează negativ sarcina.
Factori profesionali care necesită atenţie deosebită sunt: efortul fizic, ridicarea de greutăţi, prelungirea
ortostatismumi, trepidaţii puternice, locuri de muncă cu noxe,condiţii atomsferice nefavorabile,
condiţii periculoase( munca la înălţime) obligaţia de a menţine un anumit ritm de lucru (banda
rulantă), factori ce influenţează negativ starea de gestaţie. Munca în gospodărie se acceptă dar să nu fie
prea obositoare (se va întrerupe la apariţia semnelor de oboseală prin odihnă în poziţia culcată). Se vor
evita: efortul prea mare la spălatul rufelor, scuturatul covoarelor, spălarea geamurilor, urcatul pe scară
la înălţime. Sunt contraindicate: ridicarea, împingerea sau căratul greutăţilor mari.
Odihna gravidei: sunt recomandate 8 h de somn zilnic , se evită somnul de după amiază dacă gravida
prezintă insomnii în cursul nopţii şi se recomandă repaus în fotoliu sau plimbări uşoare. Activitatea
sportivă: sportul de performanţă (inclusiv gimnastica) este interzis. Se contraindică călăria, tenisul,
alpinismul, canotaj, schiul, înotul în primele luni de sarcină, mersul pe bicicletă şi motocicletă,
expunerea la soare. Se recomandă plimbare, mersul pe jos pe teren plat cel puţin 2 ore pe zi în ultimele
luni de sarcină , durata unei plimbări nu trebuie să depăşească 30 – 45 min, gimnastică medicală în
încăperi bine aerisite la interval de 3 – 4 zile, are ca scop menţinerea tonusului muscular pe perioada
sarcinii, învăţarea unor tehnici de respirare şi relaxare, ameliorarea circulaţiei periferice, creearea unui
tonus psiho-emoţional adecvat momentului naşterii. În lăuzie exerciţiile de gimnastică sunt necesare
pentru refacerea tonusului musculaturii abdominale, perineale şi pentru evitarea tromboflebitelor.
Călătoriile sunt evitate călătoriile lungi cu trenul sau cu maşina mai ales pe drumuri accidentate, se
preferă drumuri scute, iar drumurile lungi vor fi efectuate în etape sau deplasarea cu avionul, se evită
în apropierea datei probabile a naşterii deplasarea în afara localităţii de domiciliu, mai ales în locuri
sau localităţi izolate.
Igiena corporală şi vestimentară
Îngrijirea corpului se face prin baie corporală generală de preferat cu duşul,mai ales în ultima lună de
sarcină. Se folosesc apa călduţă şi săpunul şi nu băile de abur sau apa rece ori fierbinte, ce pot produce
contracţii uterine. Organele genitale se spală zilnic cu apă şi săpun, deoarece, fiziologic, gravida poate
avea o secreţie vaginală mai abundentă - „leucoree de sarcină". Nu se fac irigaţii vaginale decât în
unele afecţiuni, folosindu-se canula scurtă şi numai la indicaţia medicului. După luna a 5-a, leucoreea
abundentă se poate trata local sau medicamentos.
Sânii se spală zilnic cu apă şi săpun, iar mameloanele se tamponează cu o pânză aspră pentru a întări
epiteliul, după care se ung cu lanolină. Pentru mamelonul puţin proeminent se poate efectua
„gimnastica mamelonului" prin apucare şi tracţiune în afară.
Dinţii se vor spăla de 2 - 3 ori/zi, iar fiecare gingie se va frecţiona 2 - 3 minute. Controlul
stomatologic ne permite profilaxia cariei dentare şi tratamentul precoce al afecţiunilor depistate. în
cazul unei alimentaţii complete şi echilibrate, mugurii dentari se formează în săptămâna 16 de gestaţie.
Îmbrăcămintea gravidei trebuie să fie lejeră şi comodă, conform anotimpului şi vârstei sarcinii, să
permită efectuarea de mişcări şi să nu producă compresiuni.
Sutienul să fie lat şi lejer şi să nu comprime sânii ,se va purta un sutien larg pentru sânii voluminoşi. Se
interzic centurile care comprimă abdomenul, purtarea jartierelor care favorizează edemele şi
varicele.Încălţămintea să fie comodă şi cu tocuri joase,se evită încălţămintea cu talpă plată.
Comportamentul sexual în sarcină
Comportamentul sexual în sarcină poate decurge normal în trimestrele I şi II; se reduce mult în
trimestrul III, este recomandat să se renunţe la ele, mai ales atunci cînd gravida prezintă contracţii
uterine dureroase sunt indicate poziţiile laterale, iar în ultimele 2 luni este bine a fi complet evitat. La
gravidele cu anumite antecedente obstetricale,gravide cu infecţii severe,avort habitual, ameninţare de
avort, iminenţă de naştere prematură se reduce activitatea sexuală din trimestrul II.
În timpul actului sexual, mai ales în ultimul trimestru, germenii ajung uşor în canalul cervical putând
infecta membranele şi lichidul amniotic expus florei microbiene din vagin.
Igiena alimentaţiei
În sarcină se asigură un regim alimentar echilibrat, diversificat, compus din alimente uşor digerabile şi
asimilabile. Nevoile calorice: necesarul caloric al gravidei este de 2200-2400 cal/ 24 h, în cazul
efectuării unei munci fizice uşoare, 2500-3000 cal / 24 h pentru gravidele care depun eforturi fizice
moderate, aport caloric redus sub 1500-2000 cal /24 h la gravidele cu obezitate preexistentă sarcinii ,
şi la cele care prezintă creşetere ponderală excesivă. Necesarul de alimente este mai crescut în
trimestrele II şi III de sarcină. Un regim corect instituit trebuie să cuprindă, pe lângă produşi
fundamentali (proteine, glucide, lipide), vitamine (în special A, D, E, F, K ,C) şi minerale, mai ales fier
– 15mg /24 h şi calciu - 30mg /zi ce poate fi asigurat din 250 ml lapte sau 30 g brânză de vaci. Acestea
sunt luate din carne, peşte, unt şi lapte, ouă, cartofi, cereale, roşii, spanac, morcovi, varză, ţelină, fructe
proaspete sau uscate.Printr-o alimentaţie echilibrată acoperă integral necesarul de magneziu , fosfor,
cupru , iod .Apa va fi folosită în cantitate mare , se evită apele minerale şi băuturile carbogazoase.
Alimentaţia gravidei trebuie să ţină cont de vârsta gravidei, climat, particularităţi somatometabolice,
vârsta sarcinii, sarcină unică sau multiplă.
Este bine ca alimentele să fie proaspete şi preparate cât mai simplu. Se vor evita conservele de carne,
pateurile, vânatul, prăjelile, rântaşul, tocăturile, mâncărurile grase, condimentele şi murăturile. De
asemenea, se vor evita băuturile alcoolice care, prin conţinutul de etanol, pot determina modificări
neuro-psihice la nou-născut şi tutunul, găsindu-se urme de nicotină la nou-născuţii proveniţi din mame
intens fumătoare. Sarea există în cantităţi suficiente în alimente, nefiind nevoie a se adăuga
suplimentar în mâncăruri, cunoscându-se faptul că gravida are tendinţa de a reţine apa în ţesuturi. Se
va evita consumul de cafea.
Se va evita constipaţia, prin mişcare, alimentaţie şi, la nevoie, prin laxative uşoare. Se va acorda o
atenţie mare gravidelor care muncesc, cărora le trebuie o alimentaţie cu valoare calorică superioară
gravidei casnice.
Alimentaţia în travaliu se reduce la minimum, fiind rezumată la lichide uşor zaharate şi vitaminizate.
Necesităţile energetice se asigură în cea mai mare parte prin administrarea parenterală de soluţii
glucozate şi vitamine. In lăuzie, solicitările alimentare cresc cu 800 - 1.000 calorii pe zi. Pentru fiecare
100 g lapte matern este necesar un aport alimentar de 120 de calorii. Aportul de lichide nu trebuie să
depăşească 1.500 - 2.000 ml, atât în sarcină cât şi în lăuzie. Alimentaţia necorespunzătoare determină
toxemii, anemii carenţiale şi complicaţii ca: avort, prematuritate, malformaţii.
Medicamentele şi sarcina. În timpul sarcinii se impun restricţii la medicamente, acestea pot cauza
avorturi , naşteri premature, malformaţii congenitale. Medicaţia în primele 3 luni de sarcină va fi
administrată cu multă grijă, în cazuri cu totul justificate (pentru mamă (TBC, HTA, infecţii grave,
diabet, cancer, lues, epilepsie, etc. sau făt ) respectând posologia şi contraindicaţiile. Impactul
medicamentelor cu organismul femeii gravide şi organismul fătului poate fi fatal.
Administrarea medicamentelor contraindicate în primul trimestru de sarcină poate determina
malformaţii congenitale, iar în ultimul trimestru de sarcină determină efecte nedorite în perioada
travaliului sau în post partum imediat la mamă şi făt;
Sunt contraindicate: citostaticele, produsele imunologice netestate la gravide; iodura de potasiu şi
propiltiouracilul, substanţe tireostatice, antipsihotice şi tranchilizante, diazepamul, sulfamidele,
derivaţii chininei, corticoizii, unele antibiotice (tetraciclină, streptomicină, doxiciclină) administrate în
primul trimestru de sarcină pot încetini creşterea osoasă, formarea smalţului dentar şi modificarea
culorii dinţilor; pot da surditate la copil; hormonii sexuali înlocuitorii de plasmă, adeseori folosiţi în
perioada sarcinii în travaliu sau la naştere (de exemplu dextranul), antiinflamatoriile nesteroidiene:
aspirina poate prelungi durata gestaţiei şi creşte riscul hemoragiei după naştere la mamă şi nou-născut;
anestezicele folosite sub diverse forme în practica obstetricală oferă un risc deosebit, uneori maxim,
atât mamei cât şi fătului.
Anestezia este condiţionată, în primul rând, de faptul că majoritatea intervenţiilor obstétricale se fac în
condiţii de urgenţă, pe paciente insuficient pregătite şi investigate, uneori epuizate neurofizic, după
travaliu prelungit, hiperalgic sau cu gravide având un dezechilibru volemic şi anemie severă, gravidă
şocată etc. Astfel, anestezia trebuie să rezolve şi deşocarea şi reanimarea gravidei. Anestezicele prin
supradoze pot da greaţă, vomă, paloare, agitaţie neuropsihică, hipotensiune, convulsii, deprimarea
activităţii cardio-pulmonare. Anestezia generală în obstetrică oferă un risc deosebit atât pentru mamă
cât şi pentru făt, riscul este maxim pentru persoanele neinvestigate şi nepregătite. Controlul medical
prenatal, prin examinarea periodică, atentă şi explorarea paraclinică a gravidei oferă un real folos
rezolvării cazurilor de urgenţă prin posibilitatea aprecierii „terenului gravidic", reducând riscul
operator şi anestezic. Terenul gravidic patologic preexistent, sau apărut în timpul sarcinii sau în
travaliu, indiferent de natura şi formele de manifestare ridică, risc obstétrical şi anestezic. Riscul
anestezic este foarte crescut nu numai în cazul asocierii sarcinii cu insuficienţa respiratorie, obezitate,
diabet, disgravidii severe, insuficienţă cardiacă decompensată, tulburări de coagulare, anemii severe
etc., ci şi după administrarea de oxistin sau prosta-glandine, medicamente folosite des în travaliu.
Ţinând cont de complicaţiile postoperatorii datorate anestezicelor, tehnicii propriu-zise, aparatură,
terenul gravidic, tehnica specialistului şi a cadrelor ajutătoare, accidentele intra şi postoperatorii,
gradul de risc fetal etc., se ajunge la concluzia că indicaţia operaţiei cezariene şi a oricărei intervenţii
obstétricale este numai medicală.
În general nu se vor folosi medicamente fară date complete şi actuale privind indicaţiile,
contraindicaţiile, efectele secundare la gravidă şi făt, cât şi modul de utilizare al lor. Administrarea
profilactică de medicamente, chiar preparate de fier sau vitamine la gravide cu sarcină cu indici
normali nu este indicată în prezenţa unei alimentaţii şi regim de viaţă normale.
Trebuie menţionată restricţia până la evitarea consumului de alcool etilic, care poate provoca întârziere
mentală sau sindrom de alcoolism la fat, condimente, tutun. în perioada de gestaţie, mai ales în primele
3 luni de sarcină, medicamentele se vor administra numai la indicaţia medicului, care oferă
discernământ şi responsabilitate.
Pregătirea psihologică a femeii însărcinate
Gravida trebuie să-şi păstreze modul de viaţă obişnuit, să-şi continue legătura cu familia şi cu prietenii,
să vizioneze spectacole, să asculte muzică, toate cu condiţia să nu obosească, să doarmă suficient, să
evite contactul cu persoanele bolnave.
Gravidei i se va explica necesitatea supravegherii, pe timpul perioadei de gestaţie, de către cadrele
medico-sanitare, care o vor lua în evidenţă şi o vor programa pentru viitoarele controale periodice. Cu
acest prilej, gravidei i se va arăta că sarcina este un fenomen natural, cu efecte benefice asupra
organismului: femeia trebuie liniştită şi asigurată că totul va avea o evoluţie favorabilă, cu atât mai
mult trebuie să ţinem seama de labilitatea psihică din timpul sarcinii şi ulterior, al lăuziei. Gravidei
trebuie să i se îndepărteze teama de necunoscutul fenomenului de naştere, să asculte sfaturile cadrelor
medico-sanitare, să manifeste încredere în obstetricianul care îi supraveghează sarcina şi, ulterior,
naşterea, să îndepărteze „sfaturile" persoanelor neavizate.
De asemenea, i se va recomanda pregătirea din timp a trusoului personal şi al viitorului nou-născut
(aproximativ din luna a şaptea de sarcină).
Se recomandă plimbările în aer liber, cel puţin o oră pe zi şi efectuarea mişcărilor de gimnastică
învăţate, cu exerciţii uşoare, neobositoare; acestea cresc capacitatea respiratorie, tonusul musculaturii
abdominale, activează circulaţia sângelui, ameliorează starea neuropsihică a gravidei, creându-i o
senzaţie de bine, de destindere, influenţează favorabil peristaltismul intestinal.
Se interzice fumatul, care reduce greutatea nou-născuţilor, creşte riscul naşterii unor feţi morţi şi al
prematurităţii, accentuează senzaţia de greaţă şi vărsăturile.
În apropierea termenului de naştere se va evita efectuarea de călătorii, înaintea drumului fiind necesară
consultarea medicului obstetrician.
Profilaxia bolilor infecţioase: evitarea contactului cu persoane bolnave, evitarea aglomeraţiilor în
perioada epidemiilor, evitarea alimentaţiei în cazul lipsei temporare a posibilităţilor de igienizare a
alimentelor, mâinilor şi mediului.
Vaccinarea în timpul gravidităţii. Vaccinurile, prin natura lor sunt potenţial feto sau embriotoxice
prezentând risc de avort, naşteri premature sau malformaţii congenitale. Singurul vaccin recomandat
de rutină la gravidă, este vaccinul antitetanic ,bine suportat şi chiar recomandat la gravidele
nevaccinate, se efectuează cu vaccinuri inactivate sau cu anatoxină tetanică purificată şi
absorbită(ATPA), se previne un eventual tetanos neonatal.
După unii autori, se recomandă vaccinul dT(bianatoxino- diftero-tetanic). Dacă în ultimii 10 ani
gravidele nu au primit o doză de dT vor primi o doză rapel.
Gravidele parţial imunizate sau neimunizate contra tetanosului li se efectuază vaccinarea completă cu
trei doze dT, iar gravidelor cu indicaţie de vaccinare în timpul sarcinii care nu au efectuat întreaga serie
de doze dT după naştere li se va efectua întreaga serie necesară asigurării protecţiei . Vaccinul contra
hepatitei B este recomandat femeilor inclusiv gravidelor din grupa de risc înalt de infecţie cu HBV;
vaccinarea antigripală este indicată femeilor cu risc crescut de complicaţii ale gripei. Mai sunt permise
la gravide în situaţii deosebite: vaccinarea antirabică; vaccinarea antipoliomielitică cu vaccin
administrat numai parenteral , calea orală este contraindicată; vaccin antiamaril, dacă va trebui să
călătorească în zone cu risc de febră galbenă. Vaccinul antirubeolic este contraindicat în primele 3 luni
de sarcină şi trebuie evitat în lunile următoare; după naştere medicul poate recomanda vaccinarea
contra rubeolei(pentru ca la următoarele sarcini femeia să fie imună) iar dacă femeia s-a vaccinat cel
puţin 1 lună să evite sarcina.
Imunizarea pasivă cu imunoglobuline a femeilor gravide, nu prezintă riscuri pentru fetus.
NAŞTEREA - PREGĂTIREA GRAVIDEI PENTRU NAŞTERE ŞI ASISTENŢA LA

NAŞTERE
Definiţie:
Naşterea cuprinde un asamblu de fenomene funcţionale şi mecanice care duc progresiv la expulzia
spntană a fătului în afara căilor genitale materne , la sfârşitul gestaţiei,fără complicaţii materne sau
fetale. După OMS naşterea este „ expulzia sau extracţia completă din corpul mamei,independent de
durata gestaţiei, a unui produs de concepţie care după această separare , resipră sau manifestă oricare
alt semn de viaţă , ca bătaie a inimii , pulsaţia cordonului ombilical, sau contacţia efectivă a unui
muşchi supus acţiunii voinţei , fie că a fost sau nu tăiat cordonul ombilical şi fie că placenta a rămas
sau nu ataşată”.
Naşterea poate fi:
- normală (eutocică): se realizează pe căi naturale, în prezentaţie longitudinală, craniană flectată sau
pelviană,cu făt la termen are loc intre a 38-42 a săptămână de amonoree
- anormală (distocică) sau patologică datorită unor distocii mecanice sau dinamice , vicii de
prezentaţie , malformaţii fetale sau suferinţă fetală ce necesită intervenţie medicamentoasă ,
obstetricală sau chirurgicală pentru terminarea actului naşterii; datorită unor anomalii de durată:
naşterea prematură ( se produce intre a 28 -37 a săptămână de amenoree ), naştere în cazul sarcinii cu
termen prelungit (depăşeşte cu 14 zile durata normală gestaţională de 40 săptămâni)
Naşterea spontană este atunci când se declanşează de la sine , naşterea provocată atunci când este
consecutivă unei intervenţii exterioare (medicală , chirurgicală, criminală) .
- unică (cu un singur făt) sau multiplă,(gemelară tertiară etc)
- pe căi naturale sau chirurgicală (cezariană)
EXAMENUL GRAVIDEI LA TERMEN. PREGĂTIREA PROPRIU-ZISĂ PENTRU
NAŞTERE.
Naşterea este anunţată de unele semne premonitorii/semnele pretravaliului:(CUD, mai ales
noaptea;eliminarea dopului gelatinos, uneori pătat de sânge;colul este moale, se scurtează şi devine
permeabil la deget), ce determină gravida să se prezinte la maternitate de urgenţă. Începerea travaliului
este anunţată de unele semne principale( se consideră că travaliul începe, când există col şters, o
dilataţie a orificiului colului uterin de 2cm şi contracţii uterine sistematizate – ritmice şi progresive) şi
semne secundare. Gravida ajunge la maternitate, fiind alertată de unul dintre semnele principale
prezentate mai jos. La internare se efectuează un examen clinic riguros al gravidei, în urma căruia se
decide fie internarea direct în sala de travaliu; internarea în secţia de obstetrică, în aşteptarea
travaliului; prognosticul desfăşurării naşterii; necesitatea unei intervenţii adecvate.
Examenul gravidei pentru internare şi asistenţă la naştere cuprinde: anamneza sau interogatoriul,
examen medical generel, examenul obstetrical (inspecţie , palpare, auscultaţie, tuseu / tact vaginal,
măsurarea abdomenului şi bazinului).
Anamneza sau interogatoriul precizează:
- contracţii uterine dureroase: momentul apariţiei, intensitatea, frecvenţa;
- pierderea lichidului amniotic: da/nu, dacă da de cât timp.
- se studiază documentele gravidei, carnet sau caiet, se completează antecedentele personale
fiziologice, patologice, familiare; antecedentele obstetricale( număr de sarcini, evoluţia acestora,
naşteri anterioare, avorturi;
- evoluţia sarcinii actuale, se precizează: DPM, DPN, afecţiuni care au însoţit sarcina, examinări
paraclinice deosebite, tratamente urmate pe parcursul sarcinii.
Examenul medical general: măsurarea greutăţii, înălţimii, temperatura, tensiunea arterială,
determinarea albuminei şi a glucozei în urină.
Examinarea rapidă a aparatelor respirator şi cardio-vascular a pacientelor care nu s-au prezentat la nici
o consultaţie prenatală , se verifică grupa sanguină şi Rh-ul dacă nu sunt trecute în carnetul gravidei.
Pregătirea gravidei pentru examenul obstetrical constă în: dezbrăcarea femeii, aşezarea în poziţie
ginecologică se efectuează toaleta externa a vulvei, se îndepartează pilozităţile (pentru naştere), se
spală cu apă călduţă fără substanţe antiseptice, se efectuează clisme evacuatoare. Examenul
obstetrical:
Se măsoară diametrele bazinului cu ajutorul pelvimetrului – pelvimetria externă aplicând vârfurile
butonate ale pelvimetrului pe reperele anatomice se citeşte pe cadran distanţa în cm: diametrul
bispinos 23-24cm, diametrul bicrest 27-28 cm, diametrul bitrohanterial 31-32 cm, diametrul antero-
posterior extern (Baudeluque) sau conjugata externa 19-20 cm, diametrul antero-posterior la nivelul
stramtorii inferioare 9-9,5 cm si creşte până la 11-12. Se măsoară diametrul utilizabil obstetrical sau
pelvimetria internă prin efectuarea tuşeului vaginal cu respectarea strictă a normelor de asepsie.Se
îmbracă manuşa sterilă, se introduc degetele index si mediu in vagin până în fundul de sac posterior al
vaginului, se ia contactul cu sacul, se urmareste concavitatea sacrată în sus până se atinge
promontoriul. Cu cealaltă mână se apasă pe mâna examinatoare la nivelul unde aceasta atinge
marginea inferioară a simfizei pubiene. Se scot degetele din vagin şi se măsoară cu pelvimetrul sau cu
panglica de la vârful degetului examinator(medius) până la locul marcat de unghie rezultând conjugata
diagonală din care se scade grosimea simfizei 1,5-2cm, se obţine conjugata vera, diametrul utilizabil
obstetrical. Normal este 10,5 pana la 11 cm. Tuşeul vaginal furnizează informaţii despre colul uterin,
starea membranelor(rupte-degetul ce trece prin colul înmuiat ia contact cu prezentaţia, se scurge lichid
amniotic; intacte-degetul întânleşte bombarea elastică a pungii apelor, nu se elimină lichid amniotic),
prezentaţia(tipul, eventualele prezentaţii distocice, raportul cu strâmtoarea superioară
mobilă,aplicată,fixată,coborâtă), starea bazinului osos si bazinului moale.
Inspecţia apreciază volumul uterului şi forma sa.
Măsurarea înălţimii fundului uterin(IFU),cu centimetrul, la termen măsoară 32-34cm, care permite să
se facă şi o apreciere asupra fătului, măsurarea circumferinţei abdominale la nivelul ombilicului la
termen este de 92-95cm.
Palparea, dă informaţii asupra: poziţiei fătului(longitudinală, transversală), prezentaţiei
fătului(craniană, pelviană, transversă), poziţia spatelui fetal, surprinderea întăriri muşchiului
uterin(contracţia uterului-semn obiectiv )prin examinarea cu mâna pe uter.
Auscultaţia BCF(130-150/min) se face cu stetoscopul obstetrical sau cu eco-Doppler. La debutul
travaliului este recomandată efectuarea monitorizării electronice continuă, cu cardiotocograful, care
înregistrează concomitent contracţiile uterine dureroase(CUD) şi bătăile cordului fetal(BCF),
aprecierea efectului contracţiilor asupra BCF-urilor.
După terminarea examenului se poate aprecia dacă gravida este în pretravaliu, travaliu sau fals
travaliu, se dă prognosticul naşterii: tipul prezentaţiei, volumul fătului, calitatea CUD, starea bazinului
şi a colului uterin, în funcţie de care se stabileşte calea de naştere: joasă sau înaltă, sau prin cezariană.
SEMNELE DECLANŞĂRII TRAVALIULUI:
Semnele principale:
-Contracţii uterine ritmice şi dureroase – este semnul cel mai frecvent întâlnit al debutului travaliului;
la început sediul durerilor este lombo – abdominal, apoi cu timpul se localizează la nivelul uterului. La
debut CUDapar la interval de 30′ sau la 20′ devin progresiv mai frecvente şi mai intense, la15, la
10,apoi la 5′( încetează odată cu naşterea copilului), uneori CUD sunt distanţate de la 20′ la 5′, ceea ce
impune plecarea la maternitate pentru internare.
- Eliminarea(pierderea) dopului gelatinos. La nivelul vulvei apar secreţii(glere) muco-gelatinoase cu
striuri de sânge, semn ce precede întrarea în travaliu cu câteva ore înainte, dar acest interval se poate
prelungi până la câteva zile.
- Ruptura membranelor(ruptura pungii apelor/pierderea apelor) – constă în scurgere de lichid
amniotic. Pierderea este spontană, imprevizibilă şi nedureroasă, poate fi abundentă sau doar zemuindă
şi determină spitalizare imediată a gravidei deoarece cavitatea uterină comunică direct cu exteriorul şi
există riscul infecţiei(copilul nu mai este atât de bine protejat); ruperea membranelor expune la riscul
procidenţei de cordon.
- Deschiderea colului – sub efectul contracţiilor, colul se scurtează(se şterge), apoi se dilată progresiv
până atinge un diametrul de 10cm.
Semnele auxiliare:
Dureri discrete localizate în hipogastru şi lombo-abdominal, postura ortostatică şi mersul devin
greoaie, dificile, apare „mersul legănat, de raţă”, acesta indică angajarea capului fătului; polakiurie,
respiraţia femeii devine uşoară, ca rezultat al coborârii fundului uterului, colul se inmoaie şi mai mult
şi se scurtează.
ASISTAREA NAŞTERII
Naşterea normală se desfăşoară de-a lungul unor procese succesive numite „perioadele" sau „fazele"
naşterii. După unii autori aceste perioade bine delimitate, sunt în număr de trei:1 perioada de
dilataţie/travaliul normal, 2. perioada de expulzie a fătului, 3. perioada de expulzie a placentei
(delivrenţa) şi a anexelor fetale; iar după alţi autori perioadele sunt în număr de patru, la cele trei se
adaugă cea de a 4-a perioada sau perioada de postpartum imediat/perioada de consolidare a
hemostazei( perioadă admisă numai de unii autori).
Travaliul normal pentru primipare este de 8 - 10 ore, iar pentru multipare este de 5 - 8 ore. Travaliul
propriu-zis este precedat de pretravaliu ce prezintă următoarele simptome: contracţii uterine dureroase,
neregulate, mai ales noaptea; presiunea scade în etajul abdominal superior şi creşte în pelvis;
eliminarea, a dopului gelatinos, uneori pătat de sânge; colul, moale, se scurtează şi devine permeabil la
deget.
Travaliul propriu-zis începe odată cu apariţia contracţiilor uterine dureroase(CUD), sistematizare care
modifică colul.
Semnele clinice ce anunţă începutul naşterii sunt: contracţiile uterine sistematizate, cu caracter
progresiv şi cu modificări ale colului uterin; eliminarea dopului gelatinos; bombarea membranelor ce
solicită orificiul uterin.
Debut de travaliu se consideră atunci când există col şters şi o dilataţie a orificiului uterin de 2 cm, cu
contracţii ritmice şi progresive (sistematizate).
1.Perioada întâi sau de dilataţie cervicală durează 8 - 10 ore la primípare şi 6 - 8 ore la
multipare/secundípare, până la 10 ore fiind considerată o durată normală. Această perioadă nu trebuie
să depăşească 11-12 ore.
Conduita de urmat în perioada de dilataţie.
Aducerea pacientei în sala de travaliu, instalarea unui cardiotocograf pentru aprecierea calităţii
contracţiilor, se va realiza un tuşeu vaginal pentru aprecierea: gradului de dilataţie, a nivelului de
angajare a fătului, a poziţiei şi tipului de prezentaţie.
Montarea unei perfuzii intravenoasă periferică, cu soluţie Ringer sau glucoză 5%. Măsurarea cu
reguralitate a TA şi a pulsului mamei.
Pentru supravegherea eficientă a travaliului, moaşa /asistenta medicală trebuie să urmărească cu
atenţie şi să noteze în partogramă(act medico-legal, în caz de accidente la naştere) toate observaţiile
asupra travaliului în evoluţie: dinamica CUD respectând regula „din ce în ce”: mai dese, mai lungi,
mai dureroase; BCF: aprecierea ritmicităţii şi intensităţii lor; starea generală a mamei; evoluţia
dilataţiei colului: supleţea marginilor colului; progresiunea prezentaţiei: mobilă, aplicată, fixată,
coborâtă; starea membranelor, iar după ruperea lor în prezentaţiile craniene, la dilataţie de 6cm se
apreciază volumul şi aspectul lichidului amniotic.
Verificarea dilataţiei colului la 2-3 ore, fără să se depăşească 4 ore, se face prin tact vaginal sau rectal,
de către medicul obstretician care dirijează travaliul, iar după ruperea membranelor, tactul vaginal se
face numai de 2-3 ori, în perfecte condiţii de asepsie şi antisepsie, existând risc crescut de infecţie.În
timpul travaliului BCF vor fi ascultate la interval de 30 minute - în cazul membranelor intacte şi la
interval de15 minute - după ce membranele s-au rupt; în expulzie se ascultă mai des, uneori chiar după
fiecare CUD. Modificarea dinamicii uterine şi a BCF, va fi adusă imediat la cunoştinţă medicului
obstetrician.
Contracţiile uterine, dureroase, iniţial la 10 - 15 minute, cresc progresiv în frecvenţă, durată şi
intensitate, producând nelinişte, anxietate, agitaţie, sunt greu suportate de gravida nevrotică sau
fricoasă. Eficacitatea contracţiilor uterine dureroase, este dată de ştergerea şi dilatarea colului
uterin(colul se înmoaie, se scurtează, apoi se şterge), progresiunea prezentaţiei şi eliminarea dopului
gelatinos cu striuri sangvine. Pereţii colului sunt înglobaţi în segmentul inferior, formând canalul
segmento-cervical, ce se destinde pasiv în urma contracţiilor uterine dureroase, puternice; cavitatea
uterina se continuă astfel cu canalul vaginal, formând canalul de naştere. Marginile orificiului uterin se
subţiază, se întind, dilataţia orificiului creşte până la 10 cm, formând dilatada completă, aceasta
marchează sfârşitul perioadei de dilataţie. „Punga apelor" bombează şi membranele se rup la o dilataţie
de 6 - 7 cm.
Ruperea membranelor se face spontan sau artificial. Într-o naştere normală membranele(punga apelor)
se rup la o dilataţie aproape completă 7-8 cm, sau 4-5 degete, presiunea uterină este mare, membranele
cedează şi se rup. Ruperea membranelor se face: normal/spontan(explicat mai sus); se pot rupe
prematur, înainte de debutul CUD gravida nu este intrată în travaliu; precoce ruperea se produce în
cursul travaliului, la o dilatare incompletă; ruperea tardivă o dată cu degajarea prezentaţiei; artificială,
membranele se rup de către medic- intervenţie medicală, când dilataţia colului este peste 6 cm, sau in
caz de intervenţie criminală. După 6 ore de la ruperea membranelor, infecţia amniotică este probabilă,
iar la 18-24 ore este sigură. Cunoaşterea integrităţii membranelor este de mare valoare pentru persoana
care supraveghează şi dirijează travaliul, deoarece de ea depinde conduita în continuare. După ruperea
spontană a membranelor, prezentaţia fătului coboară, intră în contact cu canalul segmentocervical, pe
care îl destinde, iar descărcarea unei noi cantităţi de ocitocină se produce reflex. Se dublează,
probabilitatea de mortalitate fetală dacă perioada de dilataţie depăşeşte 12 h la primipare şi 8 h la
secundipare.În această perioadă femeia poate deveni agitată.
2. Perioada a doua sau de expulzie a fătului - Conduita în expulzia fătului. Perioada de expulzie a
fătului începe când prezentaţia apare la vulvă. Când apar primele contracţii expulzive, pacienta se
transportă în sala de expulzie, se aşază, pe masa ginecologică. Se efectuează toaleta vulvoperineală şi
se pregăteşte câmpul operator, realizând o dezinfecţie largă suprapubiană, vulvoperineală şi dezinfecţia
feţei posterioare a coapselor, până la 1/3 inferioară a lor prin badijonare cu alcool iodat, septozol, sau
alte antiseptice. Se izolează zona vulvoperineală cu câmpuri sterile. Persoana care asistă naşterea îşi
dezinfectează mâinile şi îmbracă echipament steril(halalt, mască şi mănuşi). Se explică gravidei modul
de coordonare a efortului expulziv, folosirea presei abdominale, relaxarea între contracţii. La apariţia
contracţiei uterine, parturienta va inspira profund de 2 - 3 ori, urmându-i un efort expulziv de 15-30
secunde. Va repeta aceasta de 2 - 3 ori în cursul fiecărei contracţii. In pauzele dintre contracţii i se
administrează oxigen. Expulzia va fi moderată, pentru a se cruţa integritatea ţesuturilor moi. Craniul
apare lent la orificiul vulvar, se degajă uşor, după infiltrare cu novocaină 1% (60 - 80 ml) a perineului.
Când se indică epiziotomia, se decoronează craniul de perineu, se face incizie atât cât este necesar.
Perioada de expulzie a fătului durează 30 - 45 minute la primipare şi 15-20 minute la multipare,
începe odată cu dilataţia completă, când prezentaţia(coboară în medie cu 1cm/oră la primipare şi 2cm
/oră la multipare) este coborâtă pe planşeul pelviperineal, cu sau fără ruperea membranelor. Filiera
pelvigenitală, ce trebuie străbătută de produsul de concepţie, prezintă: strâmtoarea superioară (sau
intrarea în pelvisul mic), excavaţia (sau conductul), strâmtoarea inferioară sau ieşirea din pelvis. Pentru
a trece prin această filieră osoasă, prezentaţia execută trei timpi principali sau timpii naşterii;
angajarea, coborârea şi degajarea prezentaţiei; fătul execută şi unele mişcări suplimenare de
orientare, flexie, rotaţie internă şi externă şi înclinare laterală. Mişcările craniului şi ale trunchiului
sunt asociate, trunchiul repetând mişcările craniului. Cea mai frecventă prezentaţie este cea
longitudinală craniană (96%).
Prezentaţia poate fi: prezentaţie occipito-iliacă stângă anterioară(OISA)- cea mai frecventă; prezentaţie
facială, care permite naşterea pe cale joasă, dar este mai delicată şi mai prelungită; prezentaţia pelvină,
reprezintă 3-4% din prezentaţii, se depistează la consultaţiile din lunile a-8-a , a -9-a şi la ecograf,
majoritatea obstetricienilor indică cezariană; prezentaţia frontală, permite în general naşterea pe cale
joasă.
Contracţiile uterine se succed, la 2 - 3 minute, durând 40 - 50 de secunde, devin mai puternice şi cu
eficienţă mai mare. După un timp, ele vor fi însoţite şi de contracţii reflexe ale muşchilor abdominali şi
diafragmei, apărând astfel contracţiile uterine expulzive. Expulzia fătului în prezentaţie cefalică, se
derulează în felul următor: fătul este împins, prin canalul de naştere, caudal, până la introitul vulvar.
În această perioadă presiunea abdominală, combinată cu forţa contracţiilor uterine determină expulzia
fătului. Expulzia trebuie ajutată cu mâna, pentru a obţine o naştere controlată, nici prea rapidă, nici
prea lentă şi să se evite pe cât posibil ruptura perineului. În timpul expulziei unele naşteri se anunţă
dificile, parturienta poate fi ajutată dacă se impune prin efectuarea epiziotomiei(incizie mediană a
perineului), prin aplicarea forcepsului în expulzia fătului, sau a ventuzei, sau necesită operaţie
cezariană.
Presiunea exercitată pe planşeul pelviperineal induce reflexul de screamăt(ducând la expulzia fătului
în afara canalului de naştere occiputul se deflectează dedesubtul simfizei; după expulzia capului
copilului, se efectuează o mişcare de rotaţie, umerii se vor plasa în poziţie anteroposterioară, apoi se
coboară capul şi se degajă umărul anterior, după care se ridică uşor capul, apoi se degajă umărul
posterior; apoi corpul şi membrele se degajă fără probleme. La apariţia feţei, aspirăm sau ştergem
secreţiile bucofaringiene, pentru a preveni aspiraţia lor. Expulzia se termină după o dublă
clampare/pensare a cordonului ombilical după care se efectuează secţionarea acestuia. După expulzie
se aşează fătul pe un scutec călduţ se tamponează tegumentele, scutecul ud se îndepărtează. Pe masa
pregătită special în imediata apropiere a mesei ginecologice se acordă nou-născutului primele
îngrijiri : se face dezobstrucţia căilor respiratorii superioare, se pensează cordonul ombilical cu
două pense Pean, una la 10-15 cm de la inserţia abdominală a ombilicului, cealaltă pensă înspre vulva
parturientei, se secţionează cordonul ombilical între cele două pense, cu foarfecele chirurgical.
Se ligaturează/clampează cordonul ombilical după încetarea pulsaţiilor arterei ombilicale, iar în
cazul nou-născuţilor în stare de asfixie, ligaturarea cordonului ombilical se face imediat după naştere ,
se secţionează la 1 cm deasupra ligaturii cu foarfecele chirurgical curb steril. Se face un nod dublu cu
cele două capete de fir libere, un nod de siguranţă peste suprafaţa bontului, apoi se secţionează firele –
„ligatura în dop de şampanie”, sau face un fel de capişon. Suprafaţa secţionată a bontului se
tamponează cu o soluţie antiseptică (tinctură de iod, alcool iodat, septozol), apoi se observă dacă mai
sângerează. Cordonul mai gros se leagă mai sus, astfel ca, în caz de secţionare, să putem face o a doua
legătură.
Se pansează bontul cu comprese sterile stropite cu alcool de 70ºC, crestate pe una din laturi până la
jumătate, iar deasupra punem un strat de vată sau mai multe comprese se fixează cu o faşă, nu se va
folosi leucoplast, irită pielea; după unii autori se aplică pe bontul ombilical un pansament steril uscat
peste care tragem o faşă. Asistenta va controla frecvent în primele 24 ore pansamentul ombilical
pentru a depista la timp o eventuală hemoragie.
Se arată copilul mamei, se are grijă ca aceasta să verifice sexul.
Se stabileşte identitatea, se pune o brăţară/cartonaş cu un număr la mâna copilului, identic cu cel dat
mamei, numele mamei, data, ora naşterii, sexul şi greutatea copilului, pentru a evita confuziile cu alţi
nou născuţi de acelaşi sex.
Examenul clinic al nou.născutului se efectuează complet şi rapid, este de preferat ca examinarea să
se facă încă de la naştere, de cel care a asistat naşterea, se cercetează integritatea organismului pentru a
depista eventualele malformaţii congenitale
Se apreciază starea nou-născutului după criteriile Virginiei Apgar. Evaluarea se face la 1, 2, 5 şi la
10 minute. Fiecare parametru este notat cu un punctaj(0,1,2), suma lor reprezintă scorul Apgar. Un
scor Apgar 10, 9, 8, corespunde unei stări clinice bune, scorul 7 se poate echivala cu apneea
tranzitorie, scorul 6,5,4 cu asfixia albastră,iar scorul 3,2,1 se apreciază ca fiind corespondentul asfixiei
albe.
Profilaxia oftalmiei gonococice şi a vulvitei(la fetiţe). Oftalmia purulentă a nou născutului poate
duce la orbire. Profilaxia se face imediat după expulzia capului, ochii nn se curăţă de secreţiile
palpebrale şi oculare potenţial infectate din vaginul mamei, cu un tampon înmuiat în apă sterilă sau ser
fiziologic steril. Glandele lacrimale ale copilului nu funcţionează şi din această cauză nu există funcţia
antiseptică protectoare a lacrimilor. Se intilează în sacul conjuctival după metoda Crede′(pleoapele larg
deschise), în fiecare ochi 1-2 picături de nitrat de argint 0,75%-1%, sau dintr-un colir antibiotic; se
îndepărtează excesul apoi se masează uşor pleoapele în sens circular, apoi se şterg ochi cu ser
fiziologic steril. Soluţia trebuie să fie proaspătă, păstrată în recipiente de culoare închisă. Profilaxia
vulvitei la fetiţe, se îndepărtează labiile şi se pun 1- 2 picături de nitrat de argint soluţie 0,75-1%. Se
cântăreşte şi se măsoară lungimea şi perimetrele nou-născutului, se înfăşă, se arată mamei, după
care se trimite în secţia de pediatrie.
3. Perioada a treia sau de expulzie a placentei (delivrenţa) şi a anexelor fetale corespunde
perioadei cuprinse între sfîrşitul expulziei nou-născutului şi expulzia placentei, durează 15-20 de
minute.Această perioadă cuprinde trei faze:- o mică perioadă de repaus fiziologic imediat după
expulzie, care durează 5-10-15 minute;- dezlipirea sau decolarea placentei; în această fază reapar
contracţiile uterine durează 10-20-30 de minute;- faza a- III-a, de expulzie a placentei din vagin şi a
membranelor, în a afara canalului genital, aceasta durează 1-5 minute. Expulzia placentei poate fi
normală(fiziologică) sau anormală(patologică) când apar complicaţii.
DE REŢINUT! Expulzia normală a placentei se realizează în trei timpi constă în dezlipirea placentei ,
coborârea în vagin şi expulzia placentei şi a membranelor.
Conduita în perioada de expulzie/delivrenţă a placentei.
Placenta după expulzie este atent examinată: formă, culoare, integritatea lobilor şi a membranelor,
locul de inserţie a cordonului ombilical, prezenţa infarctelor etc. Se face controlul manual al cavităţii
uterine, pentru a extrage cheagurile de sânge şi eventual resturile de membrane şi de cotiledoane. De
reţinut! Extracţia manuală a placentei este indicată în cazul în care: delivrenţa depăşeşte 30 de minute;
sîngerarea vaginală este peste 500 ml; intervenţii obstetricale. Se face suturarea eventualei epiziotomii.
Mama se menţine încă 2 ore în sala de travaliu, se supraveghează funcţiile vitale şi vegetative,
comportamentul, starea generală etc. Dacă aceasta doreşte, i se aduce copilul la sân ,numai după ce a
fost complet examinat.
4. Perioada de postpartum imediat/perioada de consolidare a hemostazei. Perioada a patra sau de
postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naştere şi delivrenţa, când se consolidează
hemostaza. În această perioadă contracţia uterului determină obstruarea vaselor uterine din stratul
plexiform(ligaturile vii), iar vasele din miometru se vor tromboza. Supravegherea lăuzei este
obligatorie. Travaliul se termină odată cu expulzia placentei şi consolidarea hemostazei. În cazul
prezenţei unei hemoragii, asistenta anunţă imediat medicul.
NURSINGUL GRAVIDEI ÎN TRAVALIU – ASISTAREA NAŞTERII

CULEGEREA INFORMAŢIILOR:
- vârsta sarcinii: ultima consultaţie, ultima ecografie; numărul sarcinilor, cum au decurs, tipul naşterii
precedente; prezentaţie anormală sau sarcină multiplă;
- timpul scurs de la ruperea membranelor;
- la tuşeul vaginal: prezentaţia dacă este normală sau nu;
- integritatea membranelor; contracţii, senzaţia de împingere; suflu cord fetal; culoarea lichidului
amniotic;
- se observă semnele de gravitate: suferinţă fetală: lichid amniotic colorat, modificări BCF,
hemoragie, procidenţa de cordon;
- prezentaţie oblică sau transversală;
- prematuritate.
PROBLEME:
Anxietate posibil cauzată de:
- anticipării evenimentelor negative;
- schimbările fizice pe măsură ce travaliul se instalează;
- labilitatea emoţională;
- apariţia nou născutului.
Durere datorată lipsei de cunoaştere a metodelor de control al durerii, manifestată prin: facies crispat,
plâns, geamăt, ţipăt, CUD;
Disconfort datorită:
- evenimentelor ameninţătoare: spitalizarea , travaliu
- contracţiilor uterine dureroase;
- urgenţei / necesităţii imperioase de a urina şi frecvenţei micţiunilor;
Deficit de cunoştinţe în legătură cu:
- evoluţia sarcinii, naşterea şi îngrijirea copilului;
- declanşarea travaliului ;
- autoîngrijirea în perioada lăuziei;
- recunoaşterea semnelor de pericol ce prevestesc naşterea;
Epuizare cauzată de:
- efortul de la naştere;
- dificultatea în a stăpâni stresul legat de modul cum va decurge naşterea;
Cunoştinţe insuficiente în legătură cu comportamentul în timpul travaliului datorită lipsei de informare
Probabilitatea atingerii integrităţii fizice datorată oboselii, agitaţiei, pierderii de sânge în timpul
travalului: manifestată prin risc de complicaţii ;
Alterarea confortului în legătură cu apariţia hemoroizilor, varicelor, eventuala epiziotomie
OBIECTIVE :
Gravida :
- să-şi exprime teama, neliniştea în legătură cu modul cum va decurge travaliul sau orice altă
problemă ce o frământă;
- să colaboreze cu asistenta/moaşa şi medicul să atenueze starea de anxietate legată de evenimentele
ameninţătoare: ruperea precoce a membranelor, modificarea BCF, sau a mişcărilor fetale, circulară de
cordon, naştere prematură etc.
- să nu prezinte modificări de dinamică uterină;
- naşterea să se producă fără incidente majore;
- să nu se instaleze suferinţe fetale;
- să cunoască metodele nonfarmacologice de control al durerii
- să se prevină accidentele ce pot apare în timpul travaliului şi după acesta.
INTERVENŢII :
Asistenta : primeşte parturienta în sala de naştere cu amabilitate, o linişteştepe ea şi pe aparţinători, se
informează despre paritate, desfăşurarea naşterilor precedente, frecvenţa CUD, pierderea lichidului
amniotic: ora, culoarea, abundenţa; verifică carnetul de muncă şi grupa sanguină şi Rh-ul. Anunţă
moaşa sau medicul obstetrician . Pegăteşte materialul necesar pentru examenul obstetrical: mănuşi,
antiseptice, stetoscopul obstetrical sau cu ultrasunete, tensiometru.
Pregăteşte patul pentru parturientă prevăzut cu muşama, aleză; măsoară temperatura, TA,
pulsul;determină albumina în urină, la indicaţia medicului efectuează sondaj vezical dacă golirea
vezicii nu se produce spontan şi clisma evacuatoare, dacă nu prezintă scaun.
Ajută parturienta să se aşeze pe masa ginecologică sau în pat pentru examinare, după care transportă
pacienta la sală de travaliu dacă medicul indică, transportul se face în poziţie de decubit,dacă
membranele sunt rupte.
În sala de travaliu se urmăreşte evoluţia travaliului după:
- situaţia dilataţiei colului uterin (progresia dilataţiei); starea membranelor amniotice;
evoluţia prezentaţiei (raportul faţă de strâmtoarea superioară);aspectul lichidului amniotic;
dinamica uterina; bătăile cordului fetal.
Totul se consemnează în foaia specială de evoluţie a travaliului (partograma). Abaterile de la
parametrii normali constituie capitolul de intervenţie activă a medicului.
Intervenţiile asistentei medicale în sala de travaliu.
Stă lângă gravidă asigurându-i confortul psihoafectiv, oferindu-i siguranţă. Asigură toaleta şi igiena
femeilor care nu se pot ajuta singure. Supraveghează şi ajută pacientele în stare gravă şi pe cele
agitate.
Urmăreşte TA, temperatura, CUD, BCF-urile şi, în general, evoluţia travaliului. Execută examenul
sumar general şi obstetrical în lipsa medicului (exceptând tuşeul vaginal). Urmăreşte dinamica uterina
şi BCF-urile cu cardiotocograful, notând ritmul, durata şi intensitatea CUD în foaia de observaţie.
Semnalează imediat medicului anomaliile de dinamică uterina sau modificările BCF-urilor.
-supraveghează bătăile cordului fertal la inteval de 30 de minute la început, apoi la 15 minute ,
urmăreşte succesiunea contracţiilor uterine, durata
- consemnează, la indicaţia medicului, modificarea colului, starea membranelor în foaia anexă
obstetricală
- semnalează apariţia unor fenomene (tulburări de dinamică, suferinţă fetală), realizează corectarea
medicamentoasă conform prescripţiei medicale ;
- supraveghează starea gravidei prin măsurarea pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii; urmăreşte
comportamentul şi reactivitatea generală
- urmăreşte aspectul lichidului amniotic, raportează asupra modificărilor de culoare, cantitate ; -
Pregăteşte materialele necesare pentru asistenţa la naştere: câmpuri sterile, mănuşi sterile, materiale de
dezinfecţie, pense, foarfeci sterile, aţă pentru cordonul ombilical, materiale pentru prevenirea oftalmiei
gonococice, medicamente pentru dirijarea travaliului,
În sală - colţ de reanimare fetală, în care se găsesc: sonde de cauciuc şi aspirator pentru dezobstruarea
căilor respiratorii superioare, oxigen, medicamente.
Asistenta medicală pregăteşte trusa cu instrumente de asistat, care cuprinde: valve late, sondă vezicală,
2 pense KOCHER, 1 foarfece, pensă anatomică cu dinţi, 2 pense MUSEAUX, ace curbe
HAGEDORN, portac; aţă sterilă groasă pentru legarea cordonului ombilical sau clemă ombilicală, aţă
sterilă subţire sau medie, catgut, sorţ de cauciuc şi casoletă cu halat şi câmpuri sterile. De asemenea,
trebuie să mai existe în sală şi casolete cu comprese, tampoane de vată şi mănuşi sterile, seringă
sterilă, septozol, alcool, tinctură de iod, apă oxigenată, substanţe analgezice pentru anestezie locală -
xilină, novocaină (a se face test de toleranţă).
În sală trebuie să mai existe: stetoscop obstétrical, ploscă plată, irigator prevăzut cu tub de cauciuc şi
canulă sterilă, 3 perii sterile sau soluţie antiseptică pentru aseptizarea mâinilor operatorului, sondă de
aspiraţie a mucozităţilor din C.R.S. ale fătului, sistem de aspiraţie în funcţiune, soluţie protargol 2%
sau nitrat de argint.
Dulapul pentru medicamente trebuie să conţină: antispastice (Papaverină, Scobutil); tranchilizante
(Diazepam); opiacee (Morfină), ocitocice (Oxistin, Ocitocină, Sandopart), glucoza 33% şi 5%, ser
fiziologic, vitamine (Bi, B6, C).
De asemenea, instalaţia de 02 trebuie să fie în funcţiune,etc.
În expulzie asistenta colaborează permanent cu gravida, sfătuind-o cum să respire şi să-şi prelungească
voluntar contracţiile; ajută femeia să”împingă”bine în efortul expulziv din timpul CUD, îi explică că
atunci când începe contracţia uterină dureroasă, femeia să-şi golească plămânii, apoi să-i umple cu aer,
să-şi blocheze toracele în inspiraţie, să împingă în jos(ca pentru defecaţie) trăgând cu mâinile de
suporturile metalice verticale ale mesei ginecologice, care susţin picioarele, bărbia este în piept, gura
închisă, să-şi menţină toracele blocat şi efortul expulziv cât maimult timp. Dacă contracţia durează, să
expire rapid şi să reia efortul expulsiv. Asistenta verifică abordul venos, la cerere oferă stetoscopul
obstetrical pentru consult, şterge faţa parturientei de transpiraţii, stropeşte cu apă faţa pacientei, îi
umezeşte buzele. LA apariţia crampelor musculare dureroase, masează moletul şi dorsoflexia
piciorului
Supravegheză perineul în timpul expulziei, anunţă medicul pentru perinectomie sau epiziotomie în
cazul în care opune rezistenţă
Atribuţiile asistentei medicale.
Asistă expulzia respectând timpii . Când partea prezentată începe să întindă perineul, aşează gravida
pe masa ginecologică.
Pregăteşte câmpul operator după ce face o dezinfecţie largă suprapubiană, vulvoperineală şi a feţelor
posterointeme ale coapselor, cu o soluţie de alcool iodat, septozol etc.Aşază câmpurile sterile, izolând
regiunea vulvoperineală. Explică gravidei modul de execuţie al efortului susţinut. Ajută pe medic la
naşterea pe care o asistă.
Dacă i se va încredinţa să asiste la naştere, va respecta întocmai regulile de aspsie, astfel: îşi spală
mâinile cu trei perii sterile, cu apă sterilă şi săpun timp de 5 minute pentru fiecare perie, prima
folosind-o până la două laturi de deget de plică cotului, a doua până la jumătatea antebraţului iar cu a
treia va spăla numai mâna. Va avea grijă să nu se atingă de obiectele din jur (care sunt nesterile), apa
să nu curgă puternic pentru a stropi mâna sterilă, iar apa de pe mâini să se scurgă spre cot şi nu invers.
După aceasta, mâinile se freacă cu o soluţie diluată de alcool iodat, septozol şi alcool 70°. Va îmbrăca
bluza şi masca sterile.
Naşterile fiziologice indicate le asistă numai sub supravegherea medicului, respectând întocmai cele
mai sus menţionate.
Acordă îngrijiri nou născutului, imediat după expulzie trebuie reanimat, stabilizat din punct de vedere
al funcţiilor vitale şi examinat sumar. Respiraţia NN sănătos, este amplă cu un ritm regulat şi prezintă
plâns viguros. Coloraţia este roz uniform, poate fi prezentă cianoză palmeo-plantară; zgomotele
cardiace sunt bine bătute, ritmice şi se percep pe partea stângă a sternului
Dezobstruează căile respiratorii ale nou-născutului, pensează, secţionează, ligaturează, pansează
cordonul ombilical şi acordă celelalte îngrijiri descrise mai sus.
In momentul când aşteaptă dezlipirea placentei supraveghează atent parturienta, urmărind starea
generală, cantitatea de sânge pierdut este (maximum 300 ml), fiind pregătită pentru o eventuală
extracţie manuală a placentei.
Observă semne de dezlipire a placentei prin apăsare cu mâna deasupra simfizei pubiene (manevra
Küstner); pierderi mici de sânge, contracţii uterine slabe, coborârea fundului uterin sub ombilic şi a
cordonului restant, uter dur contractat, apăsarea deasupra simfizei pubiene nu determină ridicarea
cordonului restant
Se prinde placenta cu palmele făcute căuş, răsuceşte membranele pentru evitarea ruperii şi rămânerii
acestora în cavitate, placenta se prinde într-un recipient steril.
Verifică integritatea placentei pe ambele feţe, acordă atenţie deosebită cotiledoanelor aberante, verifică
integritatea ţesuturilor moi materne (col,perineu), colaborează cu medicul în vederea suturării. La
indicaţia medicului se administrează un uterotonic: Ergomet, Methergin, pentru a asigura retracţia
uterină. Se controlează sângerarea prin orificiul vulvar, apoi asistenta efectuează toaleta vulvo
vaginală cu apă sterilă, cu sau fără lichid antiseptic.După curăţirea epiziorafiei cu Rivanol,
Mercurocrom, se fixeaxă vulvo-perineal, un torşon steril. Lauza este ajutată să coboare de pe masa
ginecologică, i se schimbă eventual cămaşa se aduce la pat, se acoperă cu o pătură este supravegheată
permanent., poate prezenta: o reacţie nervoasă, cu frisoane şi tremurături – se linişteşte mama. Se
măsoară pulsul, tensiunea arteriale şi se notează în F.O.
LĂUZIA FIZIOLOGICĂ
Definiţie: Lăuzia este perioada de timp, 6 - 8 săptămâni, după expulzia placentei, în care se realizează
retrocedarea modificărilor sistemice produse de sarcină până la revenirea la starea morfofiziologică
dinainte de concepţie, practic lăuzia fiind terminată în momentul în care aparatul genital este apt
pentru a relua un nou ciclu gestational.
Clasificare:
1. Lăuzia imediată: durează 1 0 - 1 2 zile. Cuprinde:
a) perioada a patra sau de postpartum imediat (primele 24 ore imediat după
delivrenţă); b)lăuzia imediată propriu-zisă, care durează 1 0 - 1 2 zile.
2. Lăuzia tardivă: durează din ziua 10 până în ziua 42 - 48 din postpartum. Modificările sistemice în
lăuzie interesează aparatele cardiovascular, pulmo nar, renal, genital şi tabloul hematologic, care
revine la normal în primele săptămâni.
Perioada a patra sau de postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naştere şi delivrenţa,
când se consolidează hemostaza. Supravegherea lăuzei este obligatorie. Travaliul se termină odată cu
expulzia placentei şi consolidarea hemostazei.
După delivrenţă, uterul contractat are marginea superioară (rundul uterin) la nivelul cicatricii
ombilicale. După unii autori „lăuzia este perioada care urmează naşterii fătului, începe odată cu
terminarea perioadei a lV a naşterii şi durează 6 săptămâni , are 3 perioade:
I-a lăuzia imediată primele 24 ore de la naştere; a-2-a lăuzia secundară primele 10-12 zile de la
naştere; a-3-a lăuzia tardivă pănă la 6 săptămâni
Modificările organelor genitale
Involuția începe la 2 zile de la naştere; la 2 săptămâni de la naştere uterul devine organ pelvin şi nu
poate fi palpat deasupra simfizei. Imediat după naştere uterul căntâreşte aproximativ 1 kg, după 1
săptămână el cântăreşteaproximativ 500 g, la sfârşitul săptămânii a 2 a de la naştere cântăreşte 300 g.
Involuția uterului se datorează dispariţiei edemului interstiţial , revenirii fibrelor care s-au hipertrofiat
la dimensiunile din afara gestaţiei.
La 2-3 zile de la naştere decidua se va diferenţia în două straturi: stratul superficial,şi stratul bazal care
conţine fundul glandelor endometriale şi care rămâne intact. Stratul bazal este refăcut in a 3-4 a
săptămână de la naştere.
Imediat după delivrenţă zona de inserţie placentară este de dimensiunile palmei mâinii. La sfârşitul
celei de-a doua săptămâni aria de inserţiei este de 3-4 cm în diametru. Colul uterin la câteva zile de la
naştere permite pătrunderea a două degete, pentru ca la sfarşitul primei săptămâni să fie permeabil la
pulpa indexului. La 2 săptămâni de la naştere orificiul intern este inchis, iar cel extern întredeschis.
Vaginul rareori îşi reia dimensiunile dinainte de naştere . Inelul himenal reprezintă carunculii
mirtiformi. Mucoasa îşi reduce dimensiunile.
Lohiile reprezintă scurgeri vaginale în care îşi au originea: liza cheagurilor formate în cursul
hemostazei , caduca necrozată , transudatul uterin.
Mirosul lohiilor este fad.Inițial până în ziua a 4-5 a , aspectul este sanguinolent datorită hematiilor ,
apoi până în ziua a 15 a sunt seroase , iar până la 4 săptămâni sunt albe.
Modificările aparatului si sistemelor
Imediat după naştere apare o creştere a rezistenţei vasculare periferice , dartorită îndepărtării circulaţiei
uteroplacentare. Debitul cardiac rămâne crescut timp de 48 ore după naştere, iar travaliul cardiac şi
volumul plasmatic vor reveni gradat la normal în timpul primelor 2 săptămâni de la naştere. Îin lăuzia
imediată apare o poliurie transitorie datorită eliminării surplusului de apă din sectorul interstiţial.
Hipotonia vezicii urinare este frecventă în primele zile după naştere, apoi dispare. Este destul de
frecventă situaţia în care în primele zile de la naştere lăuza prezintă o stare depresivă, probabil datorită
unor factori hormonali şi emoţionali.
Imediat după naştere se menţine o leucocitoză cu creşterea predominantă a granulocitelor, limfopenie
şi eozinopenie.
Trombocitele cresc imediat după naştere;fibrinogenul scade lent, revine la valorile normale în 3-4
săptămâni. Steroizii placentari scad rapid, gonadotrofienle hipofizare revin la valorile dinaintea
sarcinii, PSH –ul mai rapid decât LH-ul.
La femeile care nu alăptează estrogenii cresc incapând cu sfârşitul primei săptămâni de lăuzie. La
femeile care alăptează estrogenii ajung la nivelurile dinainte de sarcină in aproximativ 2 săptămâni.
Nivelul progesteronului se menţine scăzut până înaintea reluării ciclurilor. Prolactina scade imediat
după naştere, iar după 4-6 săptămâni nivelul prolactinei este asemănător celui din afara lăuziei.
Restabilirea ciclului menstrual la femeia care nu alăptează apare la 6-8 săptămâni de la naştere. Primul
ciclu este de obicei anovulatoriu . Dacă femeia alăptează reluarea menstrelor are loc mai târziu,
primele două cicluri fiind anovulatorii.
Aspectele clinice ale lăuzei
Elementele clinice care se urmăresc în lăuzie sunt:
temperatura,aspectul sânilor, TA , pulsul , aspectul lohiilor, involuția uterului, cicatrizarea plăgii de
epiziotomie.
Temperatura curba termică - temperatura poate creşte până la 37 - 38°C în primele 5 zile, ca rezultat al
tulburărilor de tranzit intestinal, sau datorită instalării „furiei laptelui"; dacă temperatura este peste
38°C şi persistă mai mult de 24 h, în primele două săptămâni, se etichetează înainte de toate ca o febră
puerperală;
Orice stare febrilă în lăuzie este considerată expresia unei infecţii, trebuind să fie tratată ca atare atâta
timp cât nu se infirmă.
Tensiunea arterială şi pulsul sunt stabile, şi trebuie urmărite în special în perioada lăuziei imediate.
Sarcina normală este asociată cu cerşterea apei extracelulare , iar creşterea diurezei puerperale este un
proces fiziologic , ocazional poate apărea în urină , în cursul primei săptămâni după naştere lactoză
care nu este detectată la examenul paraclinici obişnuit
Uterul regresează progresiv : în ziua a-2-a uterul se află la nivelul ombilicului, în ziua a-6- a se află a
jumatea distanţei dintre pubis şi ombilic , în ziua a -12 a se află la nivelul simfizei pubiene. La 6-8
săpămânni de la naştere are dimensiunile dinaintea naşteri, colul se închide treptat. Lohiile vor avea
aspectul deschis anterior .Microscopic în constitușia lohiilor se găsesc:
eritrocite , fragmente de deciudă , celule epiteliale , bacterii.
Microorganismele se găsesc chiar și în lohiile recolatate direct din cavitatea uterină. Plaga perineală în
mod normal se prezintă suplă cu tegumente nemodificate , nedureroasă.La 3-4 săptămâni de la naştere
apare o mică sângerare care dureză 2-3 zile. La 6-8 săptămâni, dacă femeia nu alăpteză apare
menstruaţia . Uneori menstruţia poate să nu apară atâta timp cât femeia alăptează. Amenoreea în
timpul lactaţiei se datorează unui deficit de stimulare ovariană de către gonadotrofinele hipofizare.
Lăuzia tardivă este dominată de lactaţie.
Atitudinea în lăuzie
În prima oră dupa naştere TA şi pulsul se măsoară la un interval de 15 minute. Cantitatea şi caracterul
pierderilor de sânge trebuie apreciată împreună cu dimensiunile şi consistenţa fundului uterin, pentru a
putea depista o eventuală atonie uterină, se palpează frecvent fundul uterului în primele ore
postpartum.
Mobilizarea precoce în primele 24 ore este obligatorie pentru a preveni complicaţiile uterine,
constipaţia şi tromboembolică . Încă din prima zi se recomandă mobilizarea din a 2 şi a-3-a zi, se
recomandă, gimnastică medicală pentru ameliorea tonusului musculaturii abdominale şi a altor grupe
muscualare. Bandajul abdominal nu se mai recomandă pentru refacerea tonusului peretelui abdominal.
Deasemenea se realizează suprevegherea involuţiei uterului care trebuie să corespundă datelor
menţionate mai sus.
Toaleta vulvoperineală se face cu soluţii antiseptice de 2 ori pe zi. Femeia trebuie educată să-şi
realizeze singură toaleta regiunii vulvare dinspre anterior spre posterior, o pungă cu gheaţă poate fi
aplicată în regiunea perineală în primele ore după naştere pentru a reduce edemul şi disconfortul
apărute după epiziorafie. Se urmăreşte evoluţia plăgii de epiziorafie iar firele vor fi suprimate în a 4a
zi de la naştere, tratarea hemoroizilor apăruți destul de frecvent în sarcină se impune.Sensibilitatea
vezicii urinare la presiunea intravezicală şi capacitatea vezicii de a se goli spontan poate fi diminuată
de analigezice de conducţie ca de altfel şi de leziunile dureroase ale tractului genital. Retenţia urinară
cu distenisa vezicii urinare este o complicaţie frecventă a lăuziei imediate, aceasta impune o observare
atentă pentru a fi siguri că nu apare retenţia de urină.
Prima micţiune apare în primele 4 ore de la naştere, dacă în primele 4 ore nu a urinat se impune
administrarea de Miostin sau cateterismul vezicii urinare. Tranzitul intestinal se reia mai greu, primul
scaun apărând la 24-36 ore de la naştere, administrearea unor laxative este obligatorie la 48 ore de la
naştere dacă lăuza nu a avut scaun şi la cele cu epiziorafie.
Disconfortul produs de contracţia uterului, mai ales în momentul alăptării poate fi diminuat prin
administrarea de analgezice.
Frecvent în primele zile de la naştere femeia poate prezenta o stare depresivă, datorată mai multor
factori: declinul emoţional care urmează după naştere, disconfortul ce apare în lăuzia
imediată,oboseală ce urmează după travaliu, anxietate generată de îndoieli cu privire la capacităţile ei
de a putea avea grijă de copil după ieşirea din spital, teama de a deveni mai puţin atrăgătoare pentru
soţul ei.
Această stare depresivă dispare fără nici un tratament după 2-3 zile cu toate că uneori poate persista
până la 10 zile, dacă persită sau se agravează atunci se impune consultul prishologic. Dieta trebuie să
fie cât mai completă , fără restricţii pentru femeile care au născut pe cale vaginală. În prima zi se
recomandă o alimentație hidrică , în ziua a 2 se poate trece la o alimentaţie completă. Dacă la femeia
care alăptează comparativ cu dieta din timpul sarcinii trebuie să fie bogată în calorii şi proteine.
Îngrijirea sânilor la lăuza care alăptează constă în : spălarea mamelonului şi areolei cu săpun şi apă
înainte şi după alăptare, evacuarea sânului trebuie făcută periodic , prin supt la 4 ore , iar dacă prezintă
fisuri mamelonare sânul nu mai trebuie alăptat pentru maximum 24 ore, în această perioadă fiind golit
prin muls artificial. Punerea copilului la sân se va face cât mai precoce , în primele 12 ore de la
naştere, durata suptului va fi de 20 -30 minute pt fiecare sân , iar în zilele următoare câte 15-20 min
pentru fiecare sân . Poziţia mamei în timpul alăptatului este în şezut pe scaun. Furia laptelui poate fi
rezolvată prin administrarea de analgezice comprese reci, retenţie hidrică iar pentru golirea sânului se
administrează oxitocin – im sau sandopart.
Lactaţia. Prin procesul de mamogeneză, glanda mamară se dezvoltă mult în sarcină. La sfârşitul
sarcinii, sub influenţa secreţiei hipofizare de prolactină, glanda mamară secretă doar colostru. După
naştere, secreţia de colostru se înlocuieşte în 2 - 3 zile cu cea lactată.
Secreţia abundentă de lapte ce stagnează la nivelul sânului face ca acesta să devină ferm, dur, cu
tegumente calde, uneori dureros şi însoţit de o uşoară febră (37,5°C) - „furia laptelui". Reluarea actului
sexual este bine să se realizeze după cel puţin 2 săpămâni de la naştere pentru că înainte de această
perioadă pe de o parte riscul infecţiei iar pe de altă parte este dureros datorită involuţiei uterine şi
cicatrizării incomplete a epiziotomiei sau a secreţiilor vaginale, la femeile cu epiziorafie constactul
sexual se poate relua după 2 luni de la naştere la cele fără epiziorafie la 6 săptămâni. Femeia trebuie
avertizată asupra faptului că alăptarea , determinând o supresie prelungită a secreţiei de estrogeni,
generează atrofia vaginală şi scăderea lubrifierii vaginale în timpul contactului sexual.
Externarea, dacă nu apar complicaţii puerperale se poate face în a -3 -4- a zi de la naştere.
Recomandări la externare: menţinerea unei igiene generaleşi locale , controlul temperaturii axilare în
prima săptămână , în fiecare zi, igiena sânilor, evitarea constipației.
SUPRAVEGHEREA LĂUZEI ÎN PRIMELE 2 ORE DUPĂ NAŞTERE - ÎNGRIJIRI

ACORDATE
CULEGEREA DATELOR: lăuză este obosită, adinamică, somnolentă, din cauza efortului intens din
travaliu şi din expulzie; febrilă din cauza efortului fizic, suprasolicitării şi deshidratării, bradicardie(
durează 2-3 zile), apar manifestări importante în lăuzia fiziologică legate de modificările generale şi
modificările locale–genitale, ale organismului
PROBLEME:
- disconfortul cauzat de contracţia uterului,epiziotomie sauoperaţie
cezariană; - oboseală/epuizare datorată efortului din timpul travaliului;
-posibilă deshidratare datorată transpiraţiilor, sângerării
- frica/teama de a deveni mai puțin atrăgătoare pentru soțul ei;
- circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge;
- risc de complicaţii.
OBIECTIVE :
- lăuza să colaboreze, să înţeleagă că somnul produce relaxarea musculaturii uterine şi favorizează
hemoragia
- supravegherea riguroasă a lăuzei în primele 2 ore după naştere.
- prevenirea complicaţiilor în primele 2 ore după naştere.
- evitarea accidentelor cauzate de starea de lipotimie.
INTERVENŢII :
Asistenta : supraveghează continuu lăuza, care după naştere este menţinută în observaţie în sala de
naştere pentru supraveghere şi control uterin, în scopul prevenirii unei hemoragii uterine; uneori apare
o hemoragie secundară insidioasă, nezgomotoasă şi foarte gravă. De reţinut că hemoragia se produce
mai intâi în uter, îl umple cu cheaguri, înainte de a apărea la vulvă; se poate instala o anemie gravă.
Asistenta trebuie să practice o supraveghere constantă şi să aibă în vedere:
- scurgerea sanguină la vulvă, deoarece poate exista şi o ruptură vaginală necunoscută; - volumul
uterului şi consistenţa sa,exprimând uterul cu mâna-cum am apăsa un burete; - globul de securitate
,,siguranţă” trebuie să formeze o masă regulată dură, de dimensiunea unui pepene mic, şi să nu fie
cheaguri exteriorizate prin manevra de exprimare. Creşterea de volum, ramolirea uterului, expulzia
abundentă de cheaguri, semnalează o hemoragie intrauterină, se anunţă imediat medicul.
- efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi formării globului de siguranţă
-controlează sângerarea, anunţă medicul în cazul în care este crescută, nu apare globul de siguranţă -
supravegheză: faciesul, aspectul general, senzaţia de frig, comportamentul lăuzei - antrenează lăuza în
discuţii pentru a nu adormi
- administrează ceai şi limonadă ;
- controlează funcţiile vitale la interval de 15 minute: respiraţia, puls, tensiune arterială, temperatură,
depisteză semnele şocului hipovolemic ;
După naştere în prima oră tensiunea arterială şi pulsul sunt stabile, trebuie măsurate la interval de 15
minute.Se observă comportamentul şi reactivitatea generală - stare depresivă dispare fără nici un
tratament după 2-3 zile cu toate că uneori poate persista până la 10 zile.
Cantitatea şi caracterul pierderilor de sânge pe cale vaginală se apreciată împreună cu dimensiunile şi
consistenţa fundului uterin, pentru a putea depista o eventuală atonie uterină, se palpează frecvent
fundul uterului în decursul primelor ore postpartum.
- transportă lăuza în salon numai cu căruciorul, chiar dacă starea generală este bună - în caz de
lipotimie, se menţine lăuza în poziţie orizontală până la revenirea stării de conştienţă, se continuă
supravegherea în salon.
NURSING ÎN LĂUZIA FIZIOLOGICĂ

În culegerea informaţiilor, se obţin date despre: involuţia uterului,scurgerea lohiilor, instalarea
secreţiei lactate, modificările funcţiilor vitale(puls uşor bradicardic, pulsul tahicardic indică o
hemoragie sau o infecţie puerperală) şi vegetative(subfebrilă, poliurie, posibilă retenţie de urină,
constipaţie).
PROBLEME:
- disconfortul cauzat de contracţia uterului,epiziotomie, operaţie cezariană sau instalării secreţiei
lactate
- stare depresivă datorată declinului emoţional care urmează după naştere;
- anxietate generată de îndoieli cu privire la capacitățile ei de a putea avea grijă de copil după ieșirea
din spital;
- circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge;
- posibilă circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge, tromboflebitei post partum; - cunoştinţe
insuficiente asupra evoluţiei ulterioare, alimentaţiei în perioada lăuziei, alăptării copilului, igienei
sânilor;
- constipaţie datorată atoniei intestinale;
- posibilă retenţie de urină;
- probabilitatea atingerii integrităţii fizice şi psihice.
OBIECTIVE :
Lăuza :
să-şi acorde îngrijiri de igienă; să-şi îngrijească sânii;
să se prevină complicaţiile hemoragice şi infecţiile puerperale;
să cunoască semnele instalării secreţiei lactate, a “furiei laptelui“ ;
să prezinte eliminări urinare şi fecale adecvate cantitativ şi calitativ.
INTERVENŢII :
Asistenta amplasează lăuza într-o cameră spaţioasă, luminoasă şi aerisită. Lăuza se mobilizează în
primele 24 ore, atunci când naşterea a decurs fară complicaţii majore. Asistenta stimulează mobilizarea
precoce a lăuzei pentru prevenirea complicaţiilor.
.Se supraveghează starea generală a lăuzei, faciesul, comportamentul nervos, funcţiile vitale şi
vegetative. Starea lăuzei este variabilă în funcţie de: durata travaliului, felul naşterii: spontană sau prin
intervenţie chirurgicală; cantitatea de sînge pierdută.
În lăuzia imediată asistenta supraveghează femeia permanentmodificările pulsului, dimineaţa şi seara;
secreţia lactată şi starea sânilor; involuţia uterului; eliminarea lohiilor; starea perineului în cazul
perineorafiei.
- Verifică pansamentul vulvar-cantitatea şi ritmul pierderilor de sânge; tonusul uterului prin palpare;
măsoară şi notează temperatura de 2ori /zi-în primele zile se înregistrează o ascensiune febrilă;
tranzitul intestinal este de obicei încetinit se corectează prin administrare de laxative uşoare sau
efectuarea de clismă evacuatorie, regim alimentar adecvat, mobilizarea precoce,gimnastică medicală;
- supraveghează diureza, prima micţiune apare în 48 h în primele zile diureza este mai crescută până la
2 l/24 ore, observă revenirea la normal a tegumentelor edemaţiate; - efectuează sondaj vezical în caz
de retenţie urinară în primele zile după naştere
- tranzitul intestinal se reia după 24 - 36 h; dacă după 48 h nu s-a reluat, se face o clismă evacuatoare
sau se administrează laxative uşoare. La femeile cu epiziotomie se administrează un laxativ în a treia
zi;
Supravegherea funcţiilor vitale: se măsoară şi notează pulsul de 2ori/zi-fiziologic prezintă uşoară
bradicardie, este amplu, bine bătut; în caz de complicaţii hemoragice sau infecţii puerperale, pulsul
devine tahicardic; tensiunea arterială revine la normal la câteva ore după naştere, se modifică numai
dacă există afecţiuni organice; respiraţia este suplă, amplă.
Îngrijirea igienică şi urmărirea evoluţiei aparatului genital
- explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecţiilor
puerperale, efectuează toaleta externă vulvo-perineală de cel puţin 2ori pe zi,
- observă aspectul plăgi perineale, pentru evitarea infectării acestora, se face toaleta cu soluţii
antiseptice(apă oxigenată,permanganat de potasiu1/4000,soluţie rivanol 1%o, apă iodată), cu apă
sterilă şi săpun în cazul perineului intact, se usucă regiunea perineală de sus în jos cu comprese sterile,
se aplică un tampon de vată hidrofilă sterilizat, se aplică un bandaj în formă de ,,T ″ pentru protejarea
regiunii şi absorţiei lohiilor. Anunţă medicul în caz de modificări. Instruieşte gravida să se
autoîngrijească.
- Controlează involuţia uterină ( scade nivelul fundului uterin cu 1-1,5cm/zi), devenind organ
intrapelvin după 12 zile
Observă lohiile: scurgeri ale organelor genitale, apar după naştere, durează tot timpul
lăuziei(compoziţia: sînge,ser, resturi de caducă,cheaguri, grăsimi); în primele 2-3 zile sunt
sanguinolente, serosangvine la sfîrşitul primei săptămîni, seroase în zilele 6-10, iar după ziua a 10-a
devin gălbui, după 3 săptămâni de la naştere, se reduc cantitativ până la dispariţie, au aspect alb lăptos
sau apoasă- lăptoasă , coincide cu refacerea endometrului. Între zilele 20-25 de lăuzie apare o pierdere
puţin abundentă, durează 3zile, nu necesită îngrijire. Datorită condiţiilor de termostat ale mediului
intern, ele sunt un mediu de cultură bun pentru agenţii patogeni, fapt care impune îndepărtarea
minuţioasă prin efectuarea zilnică de 4-5 ori/zi a toaletei vulvo-vaginale şi perineale, dimineaţa, seara
şi după fiecare emisie de scaun şi urină. Cantitatea este variabilă de la caz la caz , în medie 1400-
1500g. Mirosul, sunt inodore, apariţia mirosului este semn de infecţie puerperală. Îngrijirea sânilor şi
urmărirea secreţiei lactate. Lăuza se instruieşte cum să-şi menţină igiena sânilor; instruieşte lăuza să-şi
spele mâinile, să le dezinfecteze înainte şi dupa supt;
Să spele sânii înainte şi dupa supt; ştergerea cu un prosop curat, ungerea mameloanelor după fiecare
supt cu Lanolină, Bepanten, Vaselină, sau un unguent cu foliculină.
Se evită prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor.
În primele 2-3zile glanda mamară secretă colostrul-lichid gălbui, cu conţinut crescut de minerale,
proteine şi scăzut de lipide şi glucide, conţine anticorpi,cu rol în imunizarea pasivă a nou-născutului, în
zilele următoare se stabileşte secreţia lactată propriu-zise. Instalarea secreţiei lactate, a “furiei laptelui“
manifestată prin semne locale: sâni congestivi,duri, uneori dureroşi şi semne generale: cefalee,
insomnie, puls accelerat, creşterea temperaturii până la 37,5 °C indispoziţie generală. După încetarea
fenomenelor congestive se instalează secreţia lactată-lichid opalin, miros caracteristic foarte slab gust
dulceag.
Încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie.
Alimentaţia, variată şi apetisantă, include o cantitate mare de lichide; se creşte procentul de proteine,
calorii şi vitamine. Lăuzele care nu alăptează au o dietă normală.
Externarea din spital, în cazul unui făt la termen( cu evoluţie normală în travaliu, naştere şi lăuzie), se
face după cicatrizarea soluţiilor de continuitate şi scoaterea firelor aplicate la tegument . Atenţionează
lăuza :
- să nu consume băuturi alcoolice,excitante(cafea,ciocolată,cacao,ceai rsă evite alimentele flatulente
- să nu consume alimente cu fibre în cazul leziunilor perineale pentru evitarea efortului de defecaţie
Instruieşte lăuza la externare :
- să-şi menţină o bună igienă locală, să folosească tampoane vulvare sterile
- să evite raporturi sexuale sase-opt săptămâni
- să nu ia medicamente fără recomandare medicală deparece unele se elimină prin secreţia lactată -
sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum şi în plan emoţional, pentru a se adapta
noului rol.
- sfătueşte lăuza cu operaţie cezariană ca să evite o nouă sarcină cel puţin doi ani. În îngrijirea lăuzei
cu operaţie cazariană, asistenta acordă îngrijiri ca şi în intervenţiile pe abdomen, ţinând cont de
particularităţile de îngrijire ale lăuzei operate şi de manifestările fiziologice ce apar în perioadele
lăuziei.
NURSING ÎN LĂUZIA PATOLOGICĂ

Manifestări de dependenţă:
- hemoragii cauzate de resturi placentare, de inerţia uterină, asistenta anunţă medicul, nu părăseşte
lăuza, acţionează conform indicaţiilor prescrise de medic;
- febră, tahicardie, subinvoluţie uterină, dureri, modificarea aspectului şi mirosului lohiilor cazate de
infecţia puerperală ;
- fisuri sau ragade mamelonare care neîngrijite corespunzător produc: limfangita, galactoforita, abcesul
sânului etc -
Intervenţii pentru prevenirea şi depistarea infecţiilor:
- respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie
- igienă riguroasă post partum
- pansamente aseptice
- verificarea aspectului membrelor inferioare, asigurarea repausului pentru prevenirea accidentelor
tromboembolice în caz de tromboflebite
- controlul temperaturii şi a pulsului; observarea discordanţei dintre acestea -
izolarea lăuzei bolnave
- la indicaţia medicului administrează antibiotice .
În caz de fisuri/ragade mamelonare, femeia nu alăptează 24 h, laptele se extrage prin mulgere, iar pe sâni se
aplică comprese decongestionante, de 2-3 ori/zi se badijonează cu soluţie de nitrat de argint 3%,se
aplică unguente bactericide, se expun la raze ultraviolete.
În caz de operaţie cezariană sau perineorafie se inspectează plaga suturată, dacă este infectată se
tratează ca o plagă septică.
Pentru profilaxia infecţiei puerperale, tot materialul întrebuinţat va fi sterilizat.
PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU NĂSCUTULUI ÎN SALA DE NAŞTERE
După expulzie, nou-născutul este aşezat pe un câmp steril cald, între coapsele mamei şi este acoperit
cu un alt câmp cald.
Primele îngrijiri ce se acordă nou-născutului sunt:
-permeabilizarea căilor respiratorii superioare: se introduce în cavitatea buco-faringiană o sondă
Nelaton nr 12-14 sau un cateter de polietilenă nr 8 sau 10, cu balonaş; se aspiră secreţiile buco
faringiene înainte de instalarea primei respiraţii.
-legarea secţionarea cordonului ombilical: se aplică două pense hemostatice, prima la 10-15 cm de la
inserţia abdominală a ombilicului, iar a doua înspre vulva parturientei; se secţionează cordonul
ombilical cu foarfecele chirurgical, între cele două pense; se ligaturează cordonul la 2 cm deasupra
inserţiei abdominale a cordonului, după care se face secţionarea cordonului la 1 cm distanţă de
ligatură; se face nodul, iar apoi se aplică un pansament steril şi se tamponează bontul ombilical cu
tinctură de iod.
-aprecierea stării fătului la naştere (scorul APGAR): se vor urmări şi evalua cele cinci simptome ale
scorului Apgar, notându-se cu zero, unu sau două puncte: ritmul cardiac, respiraţia, tonusul muscular,
reflexele de iritabilitate, culoarea tegumentelor şi mucoaselor. Nou-născutul cu scorul sub 7 necesită
măsuri de reanimare (suma cifrelor acordate pentru fiecare simptom = scor Apgar).
-profilaxia oftalmiei gonococice: se îndepărtează secreţiile palpebrale şi oculare cu ajutorul
compreselor sterile umezite cu infuzie de muşeţel; se instilează în fundurile de sac conjunctivale,
picături de soluţie proaspătă de nitrat de argint 1%. După instilare, pleoapele sunt uşor masate, în sens
circular, după care se şterg ochii cu ser fiziologic steril.
-observarea aspectului, comportamentului şi eventualelor malformaţii: se cercetează integritatea
organismului pentru descoperirea eventualelor malformaţii vizibile.
-stabilirea sexului: se stabileşte sexul.
-măsurarea şi cântărirea: se măsoară cu pediometrul lungimea copilului; cu banda metrică se măsoară
circumferinţa capului, toracelui şi abdomenului; se cântăreşte copilul.
-stabilirea identităţii: se fixează nou-născutului o brăţară, ca mijloc de identificare, pe care se înscriu
datele de identitate (numele mamei).
-îngrijirea tegumentelor: se usucă tegumentele prin tamponarea cu un câmp steril cald, pentru a
îndepărta surplusul de „vernix caseosa”, acesta având rolul unui înveliş protector împotriva infecţiilor
şi a pierderilor de căldură.
-înfăşarea; se înfaşă nou-născutul în scutece sterile, încălzite.
-transportul în secţia de nou-născuţi: se transportă cu blândeţe, în condiţii de protecţie
termică. -aşezarea nou-născutului în pat: se aşează în pat, în salonul de nou-născuţi.
STUDIU DE CAZ
CULEGEREA INFORMAŢIILOR
INFORMAŢII SOCIALE
Nume: M Prenume: G Vârsta: 25 ani

Data naşterii: 17.10.1985
Domiciliul: Loc. Piteşti, Jud. Argeş Bl. - Sc. - Apt.-
Ocupaţia: salariată la Farmacia Catena
Starea familială: căsătorită, o fetiţă de 4 ani și un nou născut;
Religie: ortodoxă
C.I.: seria …. nr….
Condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte împreună cu soţul şi copiii, într-un apartament cu 3 camere,
confort I decomandat, cu toate utilităţile.
Obişnuinţe: consum de: - alcool: nu
-tutun: nu
-cafea: da; 100 ml/zi
-droguri: nu
Data internării: 12.06.2011; ora:21.15
Data externării: 17.06.2011; ora: 13.30
Motivele internării: eliminarea dopului gelatinos, CUD, nelinişte, polakiurie 8-9micţ/zi, tahipnee
22resp./min., transpiraţii abundente, facies crispat, gemete, ţipete, mers greoi, treziri frecvente,
abdomen mărit în volum cu linia mediană pigmentată şi prezenţa vergeturilor pe coapse şi flancuri,
pigmentarea areolei mamare la nivelul sânilor;
Diagnostic la internare: sarcină de 39 săpt., prezentaţie craniană (pr.cr.), membrane intacte (M.I.).
Diagnostic la externare: lehuzie fiziologică
Medicul care îngrijește: B. M.
Istoricul bolii: Pacienta M.G., s-a internat în data de 12.06.2010 cu diagnostic, sarcină 39 săpt., M.I.,
pr. cr. A fost luată în evidenţă la medicul de familie din trim. II de sarcină şi a fost la control periodic
la medicul specialist; de aproximativ 6 ore, prezintă eliminarea dopului gelatinos, CUD, nelinişte,
tahipnee 22resp./min., transpiraţii abundente, facies crispat, gemete,ţipete, mers greoi, motiv pentru
care se internează pe secţia Obstetrică-Ginecologie.
Antecedente heredo-colaterale:
Mama: 47 ani; preg. prof.: 12 clase; ocupaţia: salariată la Alprom; sarcini: 6; nasteri: 2; avorturi: 4;
starea sănătăţii: afirmativ sănătoasă
Tata: 49 ani; preg. prof.: 12 clase; ocupaţia: salariat la Arpechim; starea sănătăţii: sănătos Fraţi/surori:
un frate; 27 ani; preg. prof. 12 clase; ocupaţia: muncitor; starea sănătăţii: afirmativ sănătos;
Neagă: tbc, sifilis, sida, în familie şi contacţi
Antecedente personale – fiziologice: menarha la 12 ani, ciclu regulat, durata 4-5 zile, flux moderat,
nedureros; sarcini 2; nasteri 2; avorturi 0; U.M. 27 septembrie 2009.
Antecedente personale – patologice:
rujeolă la 4 ani
conjunctivită la 6 ½ ani
varicelă la 11 ani
apendicită la 16 ani
Impresii de la spitalizările anterioare: se declară mulțumită.
INFORMAŢII FIZICE
Greutate: 71 kg Înălțime: 1,70 m
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate;
Aspectul şi culoarea gurii: buze uscate;
Aspectul şi culoarea nasului: fose nazale libere;
Aspectul dinților: alb-gălbui, îngrijiţi;
Aspectul părului: păr tuns mediu, îngrijit;
Probleme vizuale: nu;
Probleme auditive: nu;
TRUNCHI
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate; la inspecţia sânilor se constată pigmentarea
areolei mamare, iar la nivelul abdomenului se constată mărirea sa în volum, linia mediană pigmentată
şi prezenţa vergeturilor pe coapse şi flancuri.
Semne particulare: cicatrice în fosa iliacă dreaptă în urma intervenţiei de apendicectomie; Aparat
respirator: torace normal conformat, sonoritate şi murmur vezicular prezent bilateral; respiraţii ample,
tahipnee 22/min.
Aparat cardio – vascular: cord în limite normale; şoc apexian în spatiul V intercostal stâng, pe linia
medioclaviculară stângă; zgomote cardiace ritmice; T.A. 110/70 mm Hg; AV=86 bătăi/min., puls
tahicardic.
Aparat digestiv şi glande anexe: apetit păstrat, masticatie eficace; reflex de deglutiţie păstrat;
abdomen destins în volum, normal pentru o sarcină la termen; tranzit intestinal încetinit, constipaţie,
1scaun/3 zile, miros fecaloid, culoare închisă, aspect uscat, cantitate ~100gr/zi. Aparat uro-genital: loje
renale libere, nedureroase; micţiuni frecvente, polakiurie, 8-9/zi miros caracteristic, culoare galben
închis, aspect tulbure, cantitate 1600ml./zi; cresc volumul, greutatea şi capacitatea uterului; colul
uterin îşi schimbă consistenţa; apare o scurgere vaginală; Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;
Ţesut adipos subcutanat: normal, bine reprezentat;
Sistem osteo – articular: dureri lombare;
SNC: teamă, stare de nelinişte;
ROT: prezente;
MEMBRE
Aspectul și culoarea tegumentelor: normal colorate;
Semne particulare: nevi;
Mobilitatea articulatiilor: bună;
Se scoală singur: da; ajutat: nu;
Probleme în legătură cu mersul: nu;
Stângaci: nu; dreptaci: da;
ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE
Regim: da; regim hidrozaharat și lactat, alimentar,
Apetit: păstrat;
Nr. de mese: 3/zi + 2 gustări; orele: 8.30 13.30 18.30
Alimente preferate: fructe, murături și dulciuri;
Băuturi preferate: sucuri naturale, berea;
Alimente pe care nu le poate consuma: grăsimi; varză, fasole, ceapă, usturoi,
Regimul a fost înțeles: da; urmat: da;
Servește singur masa: da; în salon: da; în sala de mese: nu;
OBICEIURI DE IGIENA PERSONALĂ
Toaleta: da; singur: da; ajutat: nu;

-se spală pe dinți: da;
-se piaptănă: da;
-se rade: da;
-se îmbracă: da;
-se dezbracă: da;
OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE
Scaun: Urina:
-frecvența: 1scaun/3zile -frecvența: 8-9/zi
-aspect: uscat -aspect: tulbure
-culoare: închisă -culoare: galben închis
-miros: fecaloid -miros: caracteristic
-cantitate: ~100 gr./zi -cantitate: 1600 ml/zi
OBICEIURI PRIVIND SOMNUL
Probleme privind somnul: da; somn agitat, treziri frecvente; 5-6 ore/noapte
Utilizează sedative: nu;
Activitate fizică: redusă;
Modul de a petrece timpul liber: plimbări cu soțul și copiii; ascultă muzică, TV;
Activitate sexuală: absentă pe perioada spitalizării și a lăuziei;
COMPORTAMENT
Îi place să fie singur: nu; cu alții: da, cu familia;
Atitudinea persoanei în timpul culegerii de date: pacienta este o fire comunicativă și cooperantă;
Atitudinea familiei față de bolnav: o vizitează, o ajută și o încurajează pe perioada spitalizării;
INFORMAȚII MEDICALE
Grupa sanguina: B III Rh: +
Alergii: -alimente: nu prezintă;
-medicamente: nu prezintă;
-animale: nu prezintă;
-altele: nu prezintă;
Tratament prescris înaintea spitalizării: Fe. 1/zi; Ca 1-2/zi; Magne B6 1/zi;
Urmat: da; înțeles: da;
Tratament actual: descris în planul de îngrijire la rol delegat;
Urmat: da înțeles: da
Diverse probleme ce se pun la persoana spitalizată: probleme legate de starea
psihică Asteptările sale: restabilire;
ANALIZA SITUAŢIEI
Manifestări de dependență: Diagnostic de nursing:
-contracții uterine dureroase Durere, datorită declanşării travaliului manifestată prin

contracții uterine
dureroase.
-risc de complicații Probabilitatea atingerii integritatii fizice și psihice, datorită lipsei de

îngrijire
manifestată prin risc de complicații.
manifestată prin somn agitat și treziri
-somn agitat; -treziri frecvente; frecvente;
Insomnie, datorită stării de anxietate,
-absenta scaunelor mai multe zile: 1 scaun Constipaţie, datorită tranzitului intestinal
la 3 zile; mai multe zile; 1 la 3zile şi dificultate în a
-dificultate în a defeca defeca;
încetinit, manifestată prin absenţa scaunelor
-polakiurie, 8-9 micț./zi; Eliminare urinară inadecvată cantitativ, datorită presiunii uterului
gravid asupra
vezicii urinare, manifestată prin polakiurie,
8-9 micţ./zi.
transpiraţii abundente; Diaforeză, datorită efortului fizic din timpul naşterii, manifestată
prin transpirații
abundente.
-puls tahicardic, 86 bătăi/min. Alterarea ritmului cardiac şi a circulaţiei, datorită durerii,

manifestată prin puls
tahicardic, 86 bătăi/min.
tahipnee, 22 resp./min.
-tahipnee, 22 resp./min.;
Imobilitate, datorită sarcinii la termen,
-mers greoi; -ameteli; manifestată prin mers greoi şi amețeli.
Dispnee, datorită durerilor, manifestată prin
-inactivitate; Dificultate de a îndeplini activități recreative datorită spitalizării şi

tratamentului administrat, manifestată prin
inactivitate.
Obiective de realizat:
1. M.G. să nu mai prezinte dureri în termen de 6 ore.
2. M.G. să nu prezinte risc de complicații în termen de 3 zile.
3. M.G.. să beneficieze de somn odihnitor, în timp de 2 zile;
4. M.G. să aibă tranzit intestinal în limite fiziologice, în termen de 2 zile;
5. M.G.. să nu mai prezinte polakiurie, în termen de 2 zile;
6. M.G. să nu mai prezinte transpiraţii, în termen de 3 ore.
7. M.G. să prezinte puls în limite normale, în termen de 1 zi.
8. M.G. să prezinte o bună respiraţie, în termen de 3 ore.
9. M.G. să aibă forța musculară păstrată, în termen de 1 zi.
10. M.G. să participe la activități recreative, în termen de 2 zile;
Resurse: - ale pacientului: persoană cu dependență majoră;

- ale serviciului: bune;
- ale familiei: bune;
ANALIZA SITUAŢIEI PE NEVOI FUNDAMENTALE

independență dependență
Nevoia fundamentală Manifestarea de Sursa de dificultate
Manifestarea de
1. A respira şi a avea o - tahipnee, - contractii uterine
bună circulație . 22 resp./min; - tahicardie, - mesaj deformat;
86 bătăi/min.; dureroase;
- amplitudine - efortul la naștere; - nașterea;
respiratorie profundă;
2. A comunica.- facies crispat; - țipete;
- gemete; - durerile;
- despartire de - astenia;
persoanele apropiate; - spitalizarea
mucoasele. - capacitate
neuro
musculară
6. A menţine diminuată; -
3. A se mişca şi a avea temperatura corpului în imposibilitate
o bună postură. limite normale. de a purta
7. A bea şi a haine
mânca. personale; -
4. A se îmbrăca şi - mers greoi; vergeturi;
dezbrăca. - amețeli; - norme de
- limitarea igienă
mişcărilor; - perturbate;
5. A fi curat, îngrijit , a oboseală;
proteja tegumentele şi
- sarcina la spitalizarea;
termen; - efortul la
- transpiraţii naștere; -
abundente; epuizarea;
- durerile; - efortul la naştere;
- digestie lentă; - sarcina;
- regim - epuizarea;
alimentar; - -spitalizarea; - încetinirea tranzitului
alegerea intestinal;;
alimentelor - distensia - alaptarea;
perturbată; ţesuturilor; - - spitalizarea;
8. A elimina.- 1 scaun la 3 zile; - 8-9 micţ/zi; - constipaţia;
- transpirații - polakiuria;
abundente; - efortul fizic din timpul naşterii;
- orar modificat; - spitalizarea;
9. A evita pericolele.- risc de complicatii; - CUD; - nasterea;
- expresia durerii; - declanşarea travaliului;
- perfuzii, i.m., i.v., - spitalizarea;
10. A dormi şi a se frecvente; - - stare de
odihni. insomnie; anxietate; - teamă;
- somn agitat; - dureri;
11. A acţiona conform - nu poate -spitalizarea;

propriilor convingeri şi merge la - naşterea;
valori, a practica biserică; - starea generală a
religia. - tratament: i.m., i.v.; sănătății;
- treziri
12. A fi preocupat în - dificultate în a lua - naşterea;
vederea realizării. decizii şi a controla activități preferate;
evenimentele; - epuizarea;
- incapacitate de a - starea generală alterată;
face ceea ce doreşte - spitalizarea;
să facă;
13. A se recrea- astenie; - incapabil să - efort la naştere;
îndeplinească - spitalizare;
-cunoştinţe - anxietatea; - naşterea; -
insuficiente în ce priveşte spitalizarea;
14. A învăţa, cum să -ţi travaliul, momentul naşterii;
păstrezi sănătatea - stresul;
GRILA DE EVALUARE
Nr. Crt.
Nevoia
fundamentală
Ziua1 Nivel Depend
Total
Ziua 2 Nivel Depend
Total
Ziua 3 Nivel Depend
Total
N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4 N1 N2 N3 N4
punctaj
1 A respira x
x
punctaj
x
punctaj
2 A bea și a mânca x x x 3 A elimina x x x 4 A se mișca x x x 5 A dormi x x x

6 A se îmbrăca şi
xxx
dezbrăca
39
36
24
7 A men ține
xxx
temperatura normală
Pct.
Pct.
Pct.
8 De a fi curat, îngrijit x x x 9 De a evita pericolele x x x 10 De a comunica x x x

11 De acţiona după credinţe
12 De a fi preocupat în vederea realizării
xxxxxx
13 De a se recreea x x x 14 De a învăţa x x x
N1 = persoană independetă ( 14 p ) N3 = persoană cu dependenţă majoră ( 29 – 42 p ) N2 =

persoană cu dependență moderată ( 15 – 28 p ) N4 = persoană cu dependenţă totală ( 43 – 56
p)
NEVOIA
FUNDAMENTALĂ.
DIAGNOSTIC DE
OBIECTIVE
INTERVENŢII
EVALUARE
INTERVENŢII DELEGATE
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ.
NURSING
INTERVENŢII PROPRII
INVESTIGAŢII TRATAMENT
1.A evita pericolele -contracţii uterine dureroase

-risc de complicaţii
Durere, datorită declanșării
travaliului
manifestată prin contracţii uterine dureroase.
Probabilitatea atingerii
integritatii fizice și psihice, datorită lipsei de îngrijire
M.G. să nu mai prezinte dureri în termen de 6 ore.
M.G. să nu prezinte risc de complicații în termen de 3 zile.

-observ durerea, lombară, de intensitate când crescută, când redusă;
-îi asigur confortul și îndepărtez factorii agravanți;
-o aşez într-o poziție corespunzătoare
instalând parturienta în pat sau pe masa ginecologică;
-monitorizez
contracţiile şi dilataţia colului şi o încurajez la orice progres obținut; -o învăţ tehnici de
relaxare;
-observ starea generală a parturientei;

-aplic măsuri de prevenire a complicațiilor
-asigur un mediu de
Creatinina: 1,14 mg/dl;
Glicemie:100mg/dl; Hemoleucograma completa:
(WBC; 14.7 10/ul, NEU: 12.4, LYM:1.68,
MONO: 0.560, EOS: 0.018, BASO: 0.055, RBC: 5.23 10/ul, HGB: 11.1g%, HCT: 38.8%,
MCV: 74.1fL, MCH: 21.2 pg, MCHC: 28.6g/dl, RDW: 11.7%, PLT: 268 10/ul, MPV: 8.60
fl, PCT: 0.231%, PDW: 18.6, NEU%: 84.3%, LYM%: 11.4%, MONO%: 3.80%, EOS%:
0.121%,
Glucoză 10% I flacon;
Oxitocin 6 fiole, 2f/zi, 1f/12 ore;
Ketonal 2 fiole, 4ml/zi, i.m.;
Xilină 1%,
1 fiolă;
Ca lactic 4 comprimate/zi, 1compr./6 ore, per os;
Administrare de O2;
Spălături locale cu sol. de permanganat de potasiu;

-M.G. declară ameliorarea
durerilor;
-M.G. nu prezintă risc de complicaţii, în termenul propus;

BASO%: 0.372%);
Uree serica: 18
mg/dl.
VDRL: negativ
Ex. urină –
albumină urme
fine.
2.A dormi, a se
manifestată prin risc de complicaţii.
Insomnie,
M.G.. să
protecţie psihică adecvat stării sale, prin înlăturarea excitanților psihici;
-aplic psihoterapia; -o încurajez pe M.G. să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoțiile,
frica, opiniile;
-o încurajez pe M.G. cu privire la starea de sănătate, punând-o în legătură cu parturiente
care au trecut prin aceleai momente şi sunt bine;
-observ somnul: somn
-M.G.
odihni
-somn agitat; -treziri frecvente;
datorită stării de anxietate,
manifestată prin somn agitat şi treziri frecvente;
beneficieze de somn odihnitor, în timp de 2 zile;
agitat, 5-6 ore pe noapte;
-întocmesc un program de odihnă corespunzător
organismului şi identific cauza anxietăţii;
-creez o senzaţie de bine lui M.G., prin discuțiile purtate;
-aplic tehnici de îngrijire curentă, necesare obţinerii stării
beneficiază de somn odihnitor, în timpul propus;
3.A elimina
-absenta scaunelor mai multe zile: 1 scaun la 3 zile;
-dificultate în a defeca
-polakiurie, 8-9 micț./zi;
Constipaţie,
datorită
tranzitului
intestinal
încetinit,
manifestată prin absența
scaunelor mai multe zile; 1 la 3zile şi dificultate în a defeca;
Eliminare urinară inadecvată

cantitativ,
datorită presiunii uterului gravid asupra vezicii urinare,
manifestată prin
M.G. să aibă tranzit intestinal în limite fiziologice, în termen de 2 zile;
M.G.. să nu mai prezinte polakiurie, în termen de 2 zile;

de satisfacţie;
-observ şi notez în F.O. frecvenţa şi consistenţa scaunelor : 1 scaun la 3 zile, cantitate aprox.
100gr., consistență uscată, miros fecaloid, culoare închisă;
-o determin pe M.G. să ingere o cantitate suficientă de lichide; -stabilesc împreună cu M.G.
un orar regulat de eliminare, în funcţie de activităţile sale;
o determin pe M.G. să urmeze o alimentație fracţionată, uşor digerabilă;
-observ, măsor şi notez în FO cantitatea şi calitatea urinei: polakiurie, 8-9 micţ/zi, culoare
galben închis, aspect tulbure, miros caracteristic, 1600ml/zi;
-fac zilnic bilanțul hidric, măsurând
-M.G. prezintă tranzit intestinal în limite normale, în termenul de 2 zile;
-M.G. nu mai prezintă

polakiurie, în termen de 2 zile;
-transpiraţii abundente;
polakiurie, 8-9 micț./zi.
Diaforeză,
datorită efortului fizic din timpul naşterii,
manifestată prin transpiraţii
abundente.
M.G. să nu mai prezinte
transpirații, în termen de 3 ore.
ingestia şi excreţia; -recoltez urina pentru examene chimice și bacteriologice;
-asigur o atmosferă caldă şi răspund prompt la solicitările şi chemările pacientei;
-asigur igiena corporală riguroasă;
-schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
-încurajez pacienta să– și exprime gândurile și sentimentele în legătură cu problema sa;
-observ starea de sănătate a pacientei; -ajut şi menţin tegumentele pacientei curate şi uscate;
-şterg tegumentele ori de câte ori este necesar; -schimb lenjeria de corp;
-menţin igiena riguroasă a plicilor şi spaţiilor interdigitale; -asigur îmbrăcăminte
-M.G. nu mai prezintă
transpiraţii in termenul propus.
4.A respira şi a avea o bună circulație

-puls tahicardic, 86 bătăi/min.
-tahipnee,
22 resp./min.;
Alterarea
ritmului cardiac şi a circulației, datorită durerii, manifestată prin puls tahicardic, 86
bătăi/min.
Dispnee, datorită durerilor,

manifestată prin tahipnee, 22 resp./min.
M.G. să prezinte puls în limite normale, în termen de 1 zi.
M.G. să prezinte o bună respirație, în termen de 3 ore.

uşoară şi lejeră;
-cu tact şi cu blândeţe, solicit pacientei să se spele;
-observ, măsor și notez funcțiile vitale în F.O.: AV=86bătăi/min., T.A.=110/70mmHg;
-educ pacienta să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulaţia sângelui; -o
învăţ să aibă alimentaţie bogată în fructe, zarzavaturi; -administrez medicaţia prescrisă de
medic și urmăresc efectul acesteia
-aplic tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive, masaje.
-observ, măsor şi notez respiraţiile în FO: 22 resp./min., tahipnee; -umezesc aerul din
încăpere şi îi recomand parturientei repaus vocal;
-îi asigur o poziție
-M.G. nu mai prezintă puls tahicardic în termenul propus.
-M.G. prezintă respiraţie
normală, în termenul propus;
5.A se mişca şi a avea o bună postură

-mers greoi;
-ameteli;
Imobilitate,
datorită sarcinii la termen, manifestată prin mers greoi și ameţeli.
M.G. să aibă forţa musculară păstrată, în termen de 1 zi.
corespunzătoare;
-pregatesc psihic parturienta, în vederea aplicării tehnicilor de relaxare între contracţii;
-stau lângă parturientă, îi ofer confortul psihoafectiv de care are nevoie, oferindu-i
siguranţă;
-observ starea generală a sănătăţii, a lui M.G.; -planific un program de exerciţii, în funcţie
de cauza imobilizării;
-o sfătuiesc pe M.G. să- şi schimbe poziţia în pat, pentru a evita apariţia escarelor;
-o pregătesc pe M.G.psihic, în vederea oricarei tehnici de îngrijire;
-îi redau încrederea că această imobilitate, este o stare trecătoare;
-la nevoie, o servesc la pat cu cele necesare;
-M.G.. prezintă forţă musculară în termen de 1 zi;
6.A se recreea. Dificultate de a M.G. să participe la -observ starea -M.G. participă
-inactivitate; îndeplini activități
recreative
datorită
spitalizării și
tratamentului
administrat,
manifestată prin
inactivitate.
activități
recreative, în termen de 2 zile;
pacientei;
-explorez activitățile recreative care i-ar putea produce plăcere; -analizez şi stabilesc dacă
acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică; -împreună cu pacienta, planific
activităţi recreative;
-asigur mediul corespunzător și condiţii optime pentru aceste activităţi;
-la nevoie, amenajez camere de recreere: audiţii muzicale, vizionări de filme, TV;
-o ajut să execute tehnici de relaxare şi observ modul cum le realizează;
-apreciez impactul activităților recreative asupra pacientei;
la activități recreative în termen de 2 zile;
SPITALUL JUDEŢEAN ARGEŞ
SECŢIA: OBSTETRICĂ – GINECOLOGIE
NR. F.O. 12743
SCRISOARE MEDICALĂ
NUME: M PRENUME: G
VARSTA: 25 ani SEX: feminin
ADRESA: Loc. Piteşti, Jud. Argeş, Str - Bl. - Sc. -, Apt. -.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: lehuzie fiziologică;
Doamna M.G.,în vârstă de 25 ani, născută la data de 17.10.1985, domiciliată în, Loc. Piteşti, Jud. Argeş,
Str. Aleea Nicolae Gane, Bl. P6a, Sc. A, Apt. 13, de profesie salariat, asigurată la CJAS ARGES, s-a
prezentat de urgenţă în secţia OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE, în data de 12/06/2010 până la
17/06/2010, având următoarele motive:
eliminarea dopului gelatinos, CUD, nelinişte, polakiurie 8-9micț/zi, tahipnee 22resp./min., transpiraţii
abundente, facies crispat, gemete, ţipete, mers greoi, ameţeli, treziri frecvente, abdomen mărit în volum
cu linia mediană pigmentată şi prezenţa vergeturilor pe coapse și flancuri, pigmentarea areolei mamare la
nivelul sânilor;
Se internează în secţia Maternitate I, cu diagnostic de sarcină de 39 săpt., prezentaţție craniană (pr.cr.),
membrane intacte (M.I.).; naşte spontan un făt viu de sex masculin, de 3.400 kg. În cursul internării, s-au
efectuat următoarele investigaţii: Creatinina: 1,14 mg/dl; Glicemie:100mg/dl; Hemoleucograma
completa: (WBC; 14.7 10/ul, NEU: 12.4, LYM:1.68, MONO: 0.560, EOS: 0.018, BASO: 0.055, RBC:
5.23 10/ul, HGB: 11.1g%, HCT: 38.8%, MCV: 74.1fL, MCH: 21.2 pg, MCHC: 28.6g/dl, RDW: 11.7%,
PLT: 268 10/ul, MPV: 8.60 fl, PCT: 0.231%, PDW: 18.6, NEU%: 84.3%, LYM%: 11.4%, MONO%:
3.80%, EOS%: 0.121%, BASO%: 0.372%); Uree serica: 18 mg/dl.
S-a efectuat următorul tratament: Glucoză 10% I flacon; Oxitocin 6 fiole, 2f/zi, 1f/12 ore; Ketonal 2
fiole, 4ml/zi, i.m.; Xilină 1%, 1 fiolă; Ca lactic 4 comprimate/zi, 1compr./6 ore, per os; Administrare de
O2; Spălături locale cu sol. de permanganat de potasiu;
Se externează cu lehuzie fiziologică.

I se recomandă: - repaus fizic si sexual 6 săptămâni;
- toaleta sânilor zilnic;
- igienă locală corespunzătoare;
- evitarea traumatizarii regiunii genitale cu săpunuri tari;
- alimentaţie bogată în vitamine;
- evitarea aglomeraţiilor și contactul cu persoanele bolnave;
- consult medical de specialitate după 6 săptămâni.
Va reveni la control, după 6 săptămâni.
Medic curant:
DIALOG LA EXTERNARE
Data externării: 17.06.2011
Destinaţia la externare: domiciliu, Piteşti, Argeş.
Mijloc de transport: maşina personală a familiei;
Situaţia familiară: bună;
Capacitatea de a-şi acorda îngrijiri: da
Recomandări la externare:
- repaus fizic şi sexual 6 săptămâni;
- igiena locală corespunzătoare;
- evitarea traumatizării regiunii genitale cu săpunuri tari;
- evitarea aglomeraţiilor şi contactul cu persoanele bolnave;
Impresii de la spitalizare: s-au asigurat îngrijiri necesare corespunzătoare şi se declară
mulţumită; Au fost atinse scopurile: da, pacienta se externează cu stare generală bună.
EVALUAREA CAZULUI
Pacienta M.G., în vârstă de 25 ani, de sex feminin, născută la data de 17.10.1985, spitalizată de la data
12.06.2010 până la 17.06.2010, pentru următoarele motive: eliminarea dopului gelatinos, CUD, nelinişte,
polakiurie 8-9micț/zi, tahipnee 22resp./min., transpiraţii abundente, facies crispat, gemete, ţipete, mers
greoi, ameţeli, treziri frecvente, abdomen mărit în volum cu linia mediană pigmentată şi prezenţa
vergeturilor pe coapse şi flancuri, pigmentarea areolei mamare la nivelul sânilor;
Pe baza examenului clinic general: eliminarea dopului gelatinos, CUD, nelinişte, polakiurie 8- 9micț/zi,
tahipnee 22resp./min., transpiraţții abundente, facies crispat, gemete, ţipete, mers greoi, ameţeli, treziri
frecvente, abdomen mărit în volum cu linia mediană pigmentată şi prezenţa vergeturilor pe coapse şi
flancuri, pigmentarea areolei mamare la nivelul sânilor şi a examenului paraclinic : Creatinina: 1,14
mg/dl; Glicemie:100mg/dl; Hemoleucograma completa: (WBC; 14.7 10/ul, NEU: 12.4, LYM:1.68,
MONO: 0.560, EOS: 0.018, BASO: 0.055, RBC: 5.23 10/ul, HGB: 11.1g%, HCT: 38.8%, MCV: 74.1fL,
MCH: 21.2 pg, MCHC: 28.6g/dl, RDW: 11.7%, PLT: 268 10/ul, MPV: 8.60 fl, PCT: 0.231%, PDW: 18.6,
NEU%: 84.3%, LYM%: 11.4%, MONO%: 3.80%, EOS%: 0.121%, BASO%: 0.372%); Uree serica: 18
mg/dl, s-a confirmat diagnosticul medical: sarcină de 39 săpt., prezentaţie craniană (pr.cr.), membrane
intacte (M.I.) și următoarele diagnostice de nursing:
1. Durere, datorită declanşării travaliului manifestată prin contracţii uterine dureroase. 2. Probabilitatea
atingerii integritatii fizice şi psihice, datorită lipsei de îngrijire manifestată prin risc de complicații.
3. Insomnie, datorită stării de anxietate, manifestată prin somn agitat şi treziri frecvente; 4. Constipaşie,
datorită tranzitului intestinal încetinit, manifestată prin absenţa scaunelor mai multe zile; 1 la 3zile și
dificultate în a defeca;
5. Eliminare urinară inadecvată cantitativ, datorită presiunii uterului gravid asupra vezicii urinare,
manifestată prin polakiurie, 8-9 micț./zi.
6. Diaforeză, datorită efortului fizic din timpul naşterii, manifestată prin transpiraţii abundente. 7.
Alterarea ritmului cardiac şi a circulaţiei, datorită durerii, manifestată prin puls tahicardic, 86 bătăi/min.
8. Dispnee, datorită durerilor, manifestată prin tahipnee, 22 resp./min.
9. Imobilitate, datorită sarcinii la termen, manifestată prin mers greoi și ameţeli. 10. Dificultate de a
îndeplini activităţi recreative datorită spitalizării şi tratamentului administrat, manifestată prin
inactivitate.
Pe perioada spitalizării a urmat tratament cu: Glucoză 10% I flacon; Oxitocin 6 fiole, 2f/zi, 1f/12 ore;
Ketonal 2 fiole, 4ml/zi, i.m.; Xilină 1%, 1 fiolă; Ca lactic 4 comprimate/zi, 1compr./6 ore, per os;
Administrare de O2; Spălături locale cu sol. de permanganat de potasiu;
I-am acordat următoarele îngrijiri de nursing:
-observ durerea, lombară, de intensitate când crescută, când redusă;
-îi asigur confortul şi îndepărtez factorii agravanţi;
-o aşez într-o poziţie corespunzătoare instalând parturienta în pat sau pe masa
ginecologică; -monitorizez contracțiile şi dilataţia colului şi o încurajez la orice progres
obţinut; -o învăţ tehnici de relaxare;
-observ starea generală a parturientei;
-aplic măsuri de prevenire a complicaţiilor
-asigur un mediu de protecţie psihică adecvat stării sale, prin înlăturarea excitanţilor
psihici; -aplic psihoterapia;
-o încurajez pe M.G. să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile, frica, opiniile; -o încurajez pe
M.G. cu privire la starea de sănătate, punând-o în legătură cu parturiente care au trecut prin aceleaşi
momente şi sunt bine;
-observ somnul: somn agitat, 5-6 ore pe noapte;
-întocmesc un program de odihnă corespunzător organismului şi identific cauza
anxietăţii; -creez o senzaţie de bine lui M.G., prin discuţiile purtate;
-aplic tehnici de îngrijire curentă, necesare obţinerii stării de satisfacţie;
-observ şi notez în F.O. frecveţa şi consistenşa scaunelor : 1 scaun la 3 zile, cantitate aprox. 100gr.,
consistenţă uscată, miros fecaloid, culoare închisă;
-o determin pe M.G. să ingere o cantitate suficientă de lichide;
-stabilesc împreună cu M.G. un orar regulat de eliminare, în funcţie de activităţile
sale; -o determin pe M.G. să urmeze o alimentaţie fracţionată, uşor digerabilă;
-observ, măsor și notez în FO cantitatea şi calitatea urinei: polakiurie, 8-9 micț/zi, culoare galben închis,
aspect tulbure, miros caracteristic, 1600ml/zi;
-fac zilnic bilanţul hidric, măsurând ingestia şi excreţia;
-recoltez urina pentru examene chimice şi bacteriologice;
-asigur o atmosferă caldă și răspund prompt la solicitările şi chemările pacientei;
-asigur igiena corporală riguroasă;
-schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
-încurajez pacienta să–şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu problema sa;
-observ starea de sănătate a pacientei;
-ajut şi menţin tegumentele pacientei curate şi uscate;
-şterg tegumentele ori de câte ori este necesar;
-schimb lenjeria de corp;
-menţin igiena riguroasă a plicilor şi spaţiilor interdigitale;
-asigur îmbrăcăminte uşoară şi lejeră;
-cu tact şi cu blândeţe, solicit pacientei să se spele;
-observ, măsor şi notez funcţiile vitale în F.O.: AV=86bătăi/min., T.A.=110/70mmHg;
-educ pacienta să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulația sângelui;
-o învăţ să aibă alimentație bogată în fructe, zarzavaturi;
-administrez medicaţia prescrisă de medic şi urmăresc efectul acesteia
-aplic tehnici de favorizare a circulației: exerciţii active, pasive, masaje.
-observ, măsor şi notez respiraţile în FO: 22 resp./min., tahipnee;
-umezesc aerul din încăpere şi îi recomand parturientei repaus vocal;
-îi asigur o poziție corespunzătoare;
-pregatesc psihic parturienta, în vederea aplicării tehnicilor de relaxare între contracţii; -stau
lângă parturientă, îi ofer confortul psihoafectiv de care are nevoie, oferindu-i siguranţă;
-observ starea generală a sănătăţii, a lui M.G.;
-planific un program de exerciţii, în funcţie de cauza imobilizării;
-o sfătuiesc pe M.G. să-şi schimbe poziţia în pat, pentru a evita apariţia
escarelor; -o pregătesc pe M.G.psihic, în vederea oricarei tehnici de îngrijire;
-îi redau încrederea că această imobilitate, este o stare trecătoare;
-la nevoie, o servesc la pat cu cele necesare;
-observ starea pacientei;
-explorez activităţile recreative care i-ar putea produce plăcere;
-analizez şi stabilesc dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică;
-împreună cu pacienta, planific activităţi recreative;
-asigur mediul corespunzător şi condiţii optime pentru aceste activităţi;
-la nevoie, amenajez camere de recreere: audiţii muzicale, vizionări de filme, TV;
-o ajut să execute tehnici de relaxare şi observ modul cum le realizează;
-apreciez impactul activităţilor recreative asupra pacientei;
După 5 zile de spitalizare, se externează cu lehuzie fiziologică şi următoarele recomandări: -
repaus fizic şi sexual 6 săptămâni;
- igiena locală corespunzătoare;
- evitarea traumatizarii regiunii genitale cu săpunuri tari;
- evitarea aglomeraţiilor şi contactul cu persoanele bolnave;
MODULUL 47. PUERICULTURĂ ,PEDIATRIE ȘI NURSING SPECIFIC

ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI ȘI A SUGARULUI
Caractere antropometrice .Greutatea medie normală la naştere este de 3.000-3.500 g. Cei născuţi cu o
greutate între 2.500-3.000 g se numesc nou-născuți subponderali. Sub greutatea de 2.500 g la naştere
se situează prematurii şi dismaturii (copii cu greutate mică pentru vârsta de sarcină la care au ajuns).
Peste 4.000 g la naştere se numesc feţi giganţi (macrosomi).
Lungimea este la naştere în medie de 48-52 cm. Sub 47 de cm se situează prematurii.
Perimetrele sau circumferinţele corpului se măsoară cu un centimetru-panglică (de croitorie).
Perimetrul cranian normal este în medie de 34 cm, cu 3 cm mai mare decât cel toracic care măsoară 31
cm. Aceasta este singura perioadă de viaţă când diferenţa dintre cele două perimetre este atât de mare
în favoarea celui cranian. În decursul primului an de viaţă această diferenţă se mişcorează treptat, astfel
încât la vârsta de 1 an cele două perimetre devin egale. Ulterior perimetrul toracic va creşte mult mai
rapid depăşindu-l considerabil pe cel cranian. Un perimetru cranian mărit la naştere sugerează
posibilitatea de hidrocefalie congenitală ( acumularea de lichid cefalo-rahidian în exces în cavitatea
craniană) ca urmare a unor boli din perioada intrauterină (toxoplasmoza congenitală); un perimetru
cranian prea mic semnifică microcefalie, simptom care prezintă riscul unor tulburări neuropsihice
ulterioare (întârziere psihomotorie, epilepsie). Un perimetru abdominal care depăşeşte pe cel toracic
poate indica exces de gaze în intestin (meteorism abdominal, balonare) sau lichid în cavitatea
peritoneală (ascită).
Lungimea totală a capului este de ¼ din lungimea totală a corpului. În decursul anilor următori, acest
raport se micşorează treptat, astfel încât la vârsta adultă capul ajunge să reprezinte doar 1/8 din
lungimea totală a corpului.
Caractere morfologice și fiziologice . Culoarea pielii este la început roză sau roşcată. Prezenţa unor zone
de cianoză are semnificaţie patologică , la fel şi paloarea. După 2-3 zile de la naştere, la aproximativ
75% din nou-născuţi culoarea pielii virează spre galben datorită apariției icterului fiziologic alnou
născutului, fără să aibă semnificaţie de boală.
La naştere pe piele se constată prezența unor depozite albe-gălbui. Este vernix caseosa, o substanţă
grasă depusă pe tegumente şi destul de aderentă, care se resoarbe singură în decurs de câteva zile. Tot
pe piele se constată existența, mai ales pe umeri şi în regiunea dorsală a toracelui, peri fini, care se
numesc lanugo şi se detaşează singuri în următoarele zile.
Tesutul celulo-adipos subcutanat nu este încă dezvoltat, cu excepţia feţei care prezintă bula de grăsime
şi din această cauză este rotunjoară. Lipsa ţesutului gras protector face ca nou – născutul să fie foarte
sensibil la frig.
Sistemul limfatic nu este dezvoltat şi deci ganglionii limfatici nu sunt în mod normal palpabili la această
vârstă. Prezenţa ganglionilor are semnificaţie patologică.
La craniu se constată că osificarea calotei este incompletă. Există o zonă moale, de formă rombică, cu
dimensiunile 4x3 cm, situată pe linia mediană, între osul frontal şi cele două oase parietale: este
fontanela anterioară sau fontanela bregmatică. Ea se închide în mod normal după vârsta de un an. În
hidrocefalie fontanela este mult mai mare; în microcefalie mult mai mică. Celelalte fontanele ale nou –
născutului la termen sănătos sunt de obicei închise la naştere. Suturile dintre oasele calotei craniene
sunt şi ele închise în mod normal.
Unghiile nou – născutului la termen ajung până la marginea falangetelor. Pavilioanele urechilor au
scheletul cartilaginos format. La băieţi testiculii sunt coborâţi în scrot. La fetiţe labiile mari le acoperă pe
cele mici.
La această vârstă există reflexe care dispar în lunile următoare şi nu mai reapar decât în situaţii
patologice; sunt reflexele tranzitorii (arhaice) ale nou – născutului :
- reflexul de supt;
- reflexul de îmbrăţişare Moro-Freudenberg: la o excitaţie
puternică, deschide larg braţele în abducţie apoi le apropie într-o mişcare ca de
îmbrăţişare; - reflexul de apucare (prehensiune); gâdilat cu un deget în
podul palmei, nou – născutul închide palma tinzând să apuce degetul care îl excită; - reflexul de păşire
automată: ţinut de axile şi proptit cu tălpile de masă, nou – născutul tinde să schiţeze un pas mic;
- reflexul de triplă retracţie: ciupit uşor de plantă, nou – născutul flectează
coapsa, gamba şi piciorul.
Absenţa sau asimetria acestor reflexe în perioada neonatală indică posibilitatea unor leziuni ale
sistemului nervos central. Persistenţa unora dintre ele peste vârsta de 6-9 luni se observă în
encefalopatiile cronice infantile .
PRIMELE ÎNGIJIRI ACORDATE NOU- NĂSCUTULUI LA TERMEN SĂNĂTOS IMEDIAT DUPĂ NAŞTERE 1. Se
începe cu dezobstruarea căilor respiratorii superioare. Aceasta se realizează prin aspiraţia făcută cu o
sondă Nelaton sau cu o sondă din material plastic de mărime adecvată. Capătul distal al sondei se
introduce în cavitatea bucală a nou – născutului şi se aspiră conţinutul din ea (secreţii vaginale pătrunse
în gura nou – născutului, cheaguri de sânge, lichid amniotic, suc gastric regurgitat); apoi se împinge
sonda până în faringe şi se aspiră şi de acolo; în final se aspiră conţinutul celor două fose nazale.
Aspiraţia se poate face:
- fie prin conectarea sondei la un aspirator electric (sau la un aspirator cu jet de aer) care lucrează cu o
presiune mică de aspiraţie;
- fie cu gura. În acest caz, la capătul unde se aspiră trebuie pusă o compresă sterilă, ca nu cumva
conţinutul sondei să ajungă în gura persoanei care aspiră. Se poate intercala, între două tuburi de
cauciuc o pipetă de sticlă prevăzută cu "capcană": o bulă care reţine produsele aspirate. 2. Se pensează
cordonul ombilical cu două pense Pean şi se secţionează între acestea cu o foarfecă. Pensarea are ca
scop evitarea unei hemoragii, fie dinspre mamă, fie dinspre copil, deoarece cordonul ombilical conţine
vasele importante care hrănesc fătul în timpul sarcinii: două artere ombilicale şi o venă ombilicală.
3. Fiind astfel detaşat de mamă, nou – născutul este pus pe măsuţa de îngrijiri imediate, acoperită cu
scutece sterile şi situată sub o lampă radiantă.
4. Urmează ligatura bontului ombilical, care se face cu aţă sterilă la circa 3-4 cm distanţă de piele.
Aceasta este o distanţă de siguranţă, necesară în cazul unei hemoragii de cordon, dacă trebuie făcută o
ligatură suplimentară. Cu foarfeca se secţionează restul bontului de deasupra ligaturii, se tamponează
suprafaţa secţionată cu tinctură de iod şi se completează ligatura în "dop de şampanie", prin care se
asigură o hemostază completă.
5. Se face apoi curăţirea tegumentelor (acestea pot fi acoperite cu cheaguri de sânge, secreţii, lichid
amniotic). Se procedează cu blândeţe, folosind comprese sterile înmuiate în ser fiziologic călduţ, cu care
se şterge pielea fără a o freca până la iritare. Nu este necesar să se îndepărteze vernix caseosa,
deoarece acesta are şi un rol protector şi se va resorbi singur în zilele următoare.
6. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie şi se face prin metoda Crede: se instilează din soluţia
de nitrat de argint 1% câte o picătură în fundurile de sac conjunctivale. Acestea se pun în evidenţă prin
tragerea pleoapelor (în sus cele superioare, în jos cele inferioare).
Determinarea scorului Apgar
Acest scor stabileşte starea funcţiilor mai importante ale organismului la naştere. Se determină la circa 1
minut după expulzia fătului şi se repetă la 5 minute, paralel cu manevrele de îngrijire imediată. Dacă
valorile constatate nu sunt satisfăcătoare, scorul se repetă din 5 în 5 minute, până când nou – născutul
îşi revine la normal. După cum reiese din tabel scorul constă din 5 criterii la care se acordă note (2,1 şi 0)
în funcţie de starea constatată la fiecare.
Scorul Apgar
Criteriul Nota 2 Nota 1 Nota 0
Culoarea Roz Roz dar cu Cianoză

tegumentelor cianoză la generalizată sau
extremităţi paloare
Respiraţia Regulată, cu o Neregulată, rară Absentă

frecvenţă de circa sau supinoasă
40/minut
Reflexul de iritaţie Reacţie generală: Schiţează numai o Nu are nici o reacţie

(la introducerea NN işi mişcă grimasă de
sondei de aspiraţie toate membrele, nemulţumire
în fosele nazale) agitat
Tonusul muscular Tonus muscular Îşi mişcă doar Nu se observă

şi motilitatea bun: mişcări extremităţile nici o mişcare
active din toate (mâini, degete,
membrele picioare)
Bătăile cordului Clare, ritmice, cu Asurzite, Nu se percep

(constatate cu o frecvenţă de neregulate, bătăi la cord
stetoscopul) 120- 140/minut frecventă sub
100/minut
Din însumarea notelor rezultă scorul care poate fi maximum 10 (stare funcţională foarte bună) şi
minimum 0 (moarte clinică, fără a exclude totuşi posibilităţile de resuscitare). Scorul Apgar normal
trebuie să fie cel puţin 8. Sub această valoare, nou – născutul necesită îngrijiri speciale şi determinarea
repetată a scorului până la normalizarea sa.
Îngrijiri acordate după naștere
1. Se face un examen clinic rapid dar complet al nou – născutului, pentru a depista eventuale
malformaţii congenitale (osoase, cardiace, ale cavităţii bucale, etc.)
2. Se face cântărirea, măsurarea lungimii şi a perimetrelor.
3.Se leagă de mâna nou-născutului un cartonaş de identitate cu un număr corespunzând cu cel dat
mamei .
4. Se face pansamentul bontului ombilical cu comprese sterile crestate, înmuiate în alcool de 700şi
deasupra se trage o faşă circulară de susţinere în jurul abdomenului .În unele maternităţi bontul este
lăsat liber, să se usuce mai repede.
5. Se înfaşă nou – născutul în scutece sterile făcându-i-se şi o "glugă" deoarece are păr puţin ca să-i
protejeze capul şi este dus fie în salonul de nou-născuţi, fie în camera (rezerva) unde va sta cu mama lui.
6. Se controlează de câteva ori pansamentul ombilical, ca nu cumva să existe vreo sângerare la nivelul
ligaturii.
7. Se urmăreşte ca nou – născutul să urineze în cel mult o oră de la naştere. Absenţa micţiunilor poate
însemna o malformaţie congenitală pe căile urinare: imperforaţia uretrei, fistule ale vezicii urinare cu
deschidere în organe învecinate.
8. În decurs de maximum 24 de ore de la naştere, nou – născutul trebuie să elimine un scaun cu
caractere speciale, numit meconiu. Acesta se prezintă ca o masă verzuie-negricioasă şi este alcătuit din
mucus, secreţii interstinale, bilă, epitelii descuamate. Absenţa eliminării de meconiu poate fi produsă de
o malformaţie congenitală a tubului digestiv: stenoză intestinală, atrezie (lipsa formării) anorectală,
imperforaţie anală.
9. Se întocmeşte foaia de observaţie a nou – născutului, cu toate datele constatate, cu scorul Apgar etc.
Îngrijirile ulterioare din perioada neonatală
1. Zilnic, cât timp se află în maternitate, nou – născutului va fi examinat clinic, i se va controla
temperatura, va fi cântărit, se vor nota scaunele, toate datele fiind înregistrate în foaia de observaţie şi
graficul anexat acesteia.
2. Pansamentul ombilical (dacă a fost pansat) se schimbă zilnic, iar pentru fixarea lui se foloseşte tot
faşă circulară.
3. Nou – născutul va fi spălat după fiecare scaun în regiunea ano-perineală şi uns cu un unguent
protector (sau chiar cu ulei fiert şi apoi răcit) pentru a se preveni apariţia eritemului fesier (zonă roşie
iritativă, produsă de scaune numeroase şi acide). Prima baie generală se va face însă de abia la 24 de
ore după detaşarea bontului ombilical.
4. În primele zile de viaţă se face vaccinarea împotriva hepatitei acute virale tip B (vaccin Engerix). 5.
Înainte de externarea din maternitate se face vaccinarea B.C.G. (bacil Calmette-Guerin) împotriva
tuberculozei.
Alimentația nou – născutului la termen sănătos
Fiind vorba de un nou – născut fără probleme, alimentaţia se începe precoce, la 3-6 ore după naştere.
Există mai multe alternative, în funcţie de mamă şi de posibilităţile ei.
a) Alimentaţia ideală la această vârstă este cea naturală, adică cu lapte matern exclusiv. Dacă mama
poate alăpta direct, NN va fi pus la sân şi va suge singur. Dacă nu poate alăpta direct se va mulge cu
pompiţa într-o cană sterilă şi va hrăni copilul cu linguriţa.
Pentru suptul direct sunt două posibilităţi:
- să fie pus la sân din 3 în 3 ore, în total 7-8 supturi în 24 h;
- să fie pus la sân ori de câte ori NN ţipă şi vrea să sugă.
Şi într-un caz şi în celălalt, durata supturilor va fi progresivă, începând cu 1-2 minute în prima zi şi
crescând treptat, astfel încât la o săptămână un supt să dureze 15-20 minute. Trebuie să se dea dintr-un
singur sân la fiecare supt şi să se schimbe cu celălalt sân la suptul următor, astfel încât să fie stimulată
secreţia lactată la ambii şi să nu se producă iritaţia vreunuia din ei. Înainte de fiecare supt, mama îşi va
spăla sânul cu apă şi săpun şi apoi îl va clăti şi şterge bine.
În cazul când nu se poate pune nou – născutul la sân să sugă, el va fi alimentat cu linguriţa. Cantitatea de
lapte matern administrat va creşte progresiv de la o zi la alta, potrivit unei formule valabilă pentru
primele 8 -10 zile de viaţă şi anume:
Lz = (z – 1) x 70 sau 80
În această formulă:
Lz = cantitatea de lapte matern in ml. necesară în ziua z (de la I-a la a VIII-X-a zi de la
naştere) 70 = coeficient pentru nou – născutul cu greutatea la naştere sub 3.250 g
80 = coeficient folosit pentru nou – născutul cu greutatea la naştere peste 3.250
g Cantitatea totală astfel aflată se împarte la 7 mese, la câte 3 ore interval.
b) Dacă mama nu are deloc lapte pentru nou – născut se poate institui alimentaţia artificială, adică
exclusiv cu alte tipuri de lapte în afara celui matern. Pentru perioada neo-natală sunt indicate: -
preparate industriale de lapte adaptat: Similac, Humana 1;
- preparate industriale de lapte semiadaptat: Milupa Milumil, Milupa Aptamil, Morinaga, Bebelac nr.1,
Nan, Snow, Sunny Baby.
Toate aceste produse au câte o mensură de plastic în ambalaj, se reconstituie în apă fiartă şi răcită, fără
nici un alt adaos, conform instrucţiunilor de pe etichetă. Numărul de mese este de 6 – 7 în 24 ore, iar
cantitatea zilnică este de 150-200 ml/kgcorp.
Mai poate fi utilizat laptele praf integral (tip Rarău) însă preparat într-o concentraţie mai slabă şi anume
8% şi cu un adaos de 5% zahăr. Deci pentru o porţie de 200 g se folosesc 190 ml apă fiartă şi răcită, 3
linguriţe cu vârf de praf de lapte (cca 15 g) şi 2 linguriţe rase de zahăr (10 g).
Laptele de vacă nu este indicat la aceasăt vârstă. Dacă însă nu există alta posibilitate, se va utiliza lapte
de vacă bine fiert, diluat ½ cu ceai şi zaharat 5 g%.
În aceste două ultime situaţii, numărul de mese este de 7 în 24 ore iar cantitatea zilnică de lapte diluat
este de 150-180 ml/kgcorp.
Incidentele fiziologice din perioada de acomodare a nou – născutului

În perioada de trecere de la viaţa intrauterină la viaţa extrauterină au loc o serie de modificări
adaptative ale organismului nou – născutului. Ele trebuie cunoscute pentru a nu fi interpretate ca
fenomene patologice ci ca fenomene fiziologice, fără vreo implicaţie nocivă pentru copil. a) INVOLUŢIA
BONTULUI OMBILICAL este datorată
uscării treptate a acestuia (mumificare, necroză aseptică) deoarece nu este vascularizat. Bontul devine
negru, dur, începe să se separe de piele şi în final se detaşează în ziua 7-10 de la naştere. Nu este permis
să se exercite nici un fel de tracţiuni asupra lui deoarece se desprinde singur. Până la desprindere va fi
pansat zilnic cu comprese sterile în alcool de 700(dacă s-a utilizat procedeul cu pansament). După
căderea bontului, la 24 de ore, când plaga a început să se epitelieze, urmează prima baie generală.
b) SCĂDEREA FIZIOLOGICĂ ÎN GREUTATE se produce
din cauza eliminării meconiului acumulat în intestin şi a aportului alimentar redus din primele zile. Nou –
născutul scade în greutate până în ziua a 4-5-a de la naştere, pierzând 5-10% din greutatea iniţială ( dacă
la naştere a avut 3.000 g, ajunge la 2.850-2.700 g). O zi-două greutatea rămâne constantă, apoi începe
să crească, ajungând în ziua a 8-10-a la greutatea de la naştere. De la această dată creşte zilnic în mod
constant, câştigând în prima lună 750 g.
c) ICTERUL FIZIOLOGIC apare la 2-3 zile de la naştere,
manifestându-se prin coloraţia galbenă a pielii, fără ca mucoasele să fie icterice. Este un icter cu
hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată), datorită hemolizei fiziologice din primele zile, dar mai ales
unui deficit tranzitoriu al enzimei hepatice numită glicuronil-transferaza. Această enzimă are rolul de a
conjuga bilirubina indirectă din ser, transformând-o în bilirubină directă (conjugată). Absenţa ei
temporară împiedică acest proces. Icterul fiziologic nu este însoţit de tulburări digestive, urina şi
scaunele sunt normal colorate, ficatul şi splina sunt în limite normale. Nu necesită investigaţii, nici
tratament. Durata medie este de o săptămână, după care regresează spontan. Durata maximă admisă
pentru icter fiziologic este de 21 zile. Peste acest termen, icterul este considerat patologic şi necesită
investigaţii, diagnostic diferenţial şi tratament.
d) CRIZA GENITALĂ a nou – născutului este produsă de hormonii materni care au ajuns în circulaţia
fetală în ultima perioadă a vieţii intrauterine. La băieţi se manifestă prin tumefierea testiculelor şi mic
hidrocel , iar la fetiţe printr-o secreţie vaginală rozată, în cantitate
mică. La ambele sexe are lor o tumefacţie a sânilor însoţită de câte o picătură de secreţie. Sânii nu
trebuie storşi în nici un caz. Nu este necesar tratament.
e) ERITEMUL ALERGIC al nou – născutului constă într-o erupţie
maculopapuloasă care apare pe piele în prima sau a doua zi de la naştere. Este datorită albuminelor
plancentare ajunse în sângele fetal. Nu necesită tratament.
f) FEBRA TRANZITORIE a nou – născutului este o ascensiune termică până la 38 grade Celsius, de scurtă
durată, produsă de hidratarea redusă din primele zile de viaţă. Neavând cauză infecţioasă nu necesită
tratament medicamentos, ci numai un adaos suplimentar de ceai slab zaharat sau soluţie glucoză 5% pe
cale orală, sub care temperatura corporală revine la normal.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR NECESARE NOU-NĂSCUTULUI SĂNĂTOS

Asistentei medicale îi revin sarcini multiple în acest moment, atât de important în viaţa unei familii. 1.
Pregătirea tuturor materialelor şi instrumentarului necesar pentru primirea şi îngrijirea nou născutului:
- aleze sterile pentru acoperirea măsuţei unde se acordă
primele îngrijiri;
- lampă iradiantă deasupra măsuţei, pentru a asigura
încălzirea nou – născutului şi o bună vizibilitate asupra lui;
- pense Pean şi Kocher, foarfeci, aţă sterilă;
- comprese sterile şi feşi;
- alcool de 700şi tinctură de iod sau betatină;
- ser fiziologic steril;
- soluţie de nitrat de argint 1% pentru profilaxia oftalmiei
gonococice;
- cântar pentru sugari, pediometru, centimetru-panglică, ceas cu secundar;
- tăviţe renale;
- eprubete pentru recoltarea eventuală a unor probe de sânge de la mamă sau
de la nou – născut;
- mănuşi chirurgicale;
- seringi de unică folosinţă de diferite mărimi cu ace de unică
folosinţă;
- scutece sterile pentru înfăşarea nou – născutului;
- formulare pentru foaia de observaţie a nou – născutului (se completează ulterior de către medic sau
asistenta medicală)
- plăcuţe de carton sau din material plastic cu numere pentru
identificarea nou – născutului.
2. Efectuarea unor manevre:
- pensarea, secţionarea şi ligatura cordonului ombilical;
ulterior pansarea lui cu comprese sterile;
- curăţirea tegumentelor nou – născutului;
- cântărirea şi măsurătorile menţionate;
- înfăşarea nou – născutului după terminarea îngrijirilor imediate; - transportul
nou – născutului în salon.
3. Sarcini în supravegherea nou – născutului:
- controlul pansamentului şi al ligaturii ombilicale;
- controlul primei micţiuni şi al eliminării de meconiu;
- în zilele următoare: toaleta regiunii perianale a nou – născutului, schimbarea zilnică a pansamentului
ombilical, măsurarea temperaturii şi greutăţii corporale şi notarea lor în graficul foii de observaţie;
- urmărirea modului cum se desfăşoară alimentaţia la sân sau
cu biberonul (linguriţa) a nou – născutului.
4.Educația pentru mame :
- va arăta mamelor (mai ales celor primipare) poziţia corectă
pentru alăptare: în primele zile ale lăuziei, culcată; ulterior pe un scaun ținând unul din picioare sprijinit
pe un scăunel pentru a păstra o poziţie cât mai comodă. De subliniat pericolul pe care îl reprezintă o
mamă care adoarme cu sugarul alături, riscând să se întoarcă peste el şi să-l asfixieze - va indica regulile
de igienă a sânului, durata corectă a
alăptării;
- dacă este cazul, va arăta cum se procedează pentru
mulgerea laptelui şi administrarea lui cu biberonul sau cu linguriţa.
5. Sarcini profilactice: efectuarea vaccinării împotriva
hepatitei acute virale tip B şi a vaccinării BCG.
ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUŢILOR CU RISC CRESCUT

Din această categorie fac parte nou-născuţii care fără a fi propriu-zis bolnavi, sunt mai vulnerabili din
cauza unor particularităţi genetice, morfofuncţionale sau de desfăşurare a sarcinii, fiind predispuşi mai
uşor la o evoluţie nefavorabilă şi chiar la unele îmbolnăviri. Există:
a) Riscuri legate de starea mamei:
- vârsta înaintată a mamei: risc de boala Langdon-Down
(trisomia 21);
- rubeola contactată în primul trimestru de sarcină: risc de
cardiopatie congenitală, surditate, tulburări oculare sau neuropsihice;
- mamă cu diabet zaharat: risc de boala membranelor hialine.
b) Riscuri legate de desfăşurarea sarcinii:
- sarcină toxică, disgravidii, prematuritate;
- sarcina gemelară: anemia unuia dintre feţi, care se
comportă ca geamăn transfuzor, celălalt cu eritrocite şi Hb normală fiind geamănul
transfuzat. c) Riscuri legate de actul obstetrical cu naştere prelungită,
laborioasă, cu administrarea de analgezice mamei: risc de hipoxie neonatală (encefalopatia hipoxic
ischemică a nou – născutului), de șoc neo-natal.
d) Riscuri legate de starea nou-născutului:
- scor Apgar mic: risc de encefalopatie hipoxic - ischemică,
de hemoragie cerebro-meningeală;
- prematuritate: risc de crize de apnee şi cianoză, de boala
membranelor hialine;
- dismaturitate (nou – născutul cu greutatea mică pentru vârsta gestaţională , născut la termen sau în
apropierea termenului dar cu greutatea la naştere egală sau sub 2.500 g): risc de hipoglicemie,
hipocalcemie, policitemie;
- postmaturitate (sarcină cu durata peste 42 săptămâni): risc
de encefalopatie hipoxic-ischemică, de aspiraţie de meconiu, de fracturi obstetricale, de paralizie a
plexului brahial, de hipoglicemie, de policitemie.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA NOU – NĂSCUTULUI CU RISC CRESCUT Ţinând seama de
numeroasele categorii care oferă riscuri pentru un nou născut precum şi de diversitatea acestor riscuri,
nu se poate stabili o atitudine unică de îngrijire. Există totuşi o măsură comună pentru prevenirea
transformării riscurilor în boli ca şi pentru depistarea precoce a acestora: supravegherea continuă şi
atentă a acestor nou-născuţi pentru a surprinde cele mai precoce manifestări. Mai mult decât atât:
mamele pot fi instruite şi pregătite să sesizeze chiar ele apariţia unor fenomene anormale la copii şi să
le transmită imediat personalului medico-sanitar. Manifestările care trebuie să atragă atenţia asistentei
medicale sau unei mame instruite în acest sens sunt: - apariţia cianozei în jurul gurii şi nasului şi la
extremităţi
(unghii);
- modificări ale ritmului respirator;
- răcirea extremităţilor sau hipotermia (scăderea temperaturii corporale sub
360);
- paloarea tegumentelor şi a mucoaselor (conjunctive, buze);
- absenţa mişcărilor sau diminuarea lor vizibilă la un
membru;
- mişcări anormale: contracţii musculare repetate
generalizate sau la un singur membru;
- lipsa reactivităţii minime la excitaţii exterioare;
- fixitatea privirii;
- sughiţ repetat, prelungit;
- ţipete şi semne de suferinţă la mobilizări minime;
- vărsături repetate.
ÎNGRIJIREA PREMATURULUI
Prematurul este nou-născutul dintr-o sarcină care a durat mai puţin de 37 săptămâni. Prin convenţie,
deoarece uneori vârsta gestaţională nu poate fi determinată cu exactitate, se admite ca fiind prematur,
nou-născutul care are la naştere greutatea egală cu sau sub 2.500 g şi lungimea sub 47 cm. Dismatur
este copilul cu greutatea mică pentru vârsta gestaţională, nou-născut dintr-o sarcină dusă până la
termen sau în apropierea termenului dar cu greutatea egală cu sau sub 2.500 g la naştere și lungimea
depăşeşte 47 cm.
Clasificarea prematurității
Prematuritate gradul I sau uşoară : copilul are la naştere greutatea 2.500-2.000 g.
Prematuritate gradul II sau medie : greutatea la naştere este între 2.000-1.500 g.
Prematuritate gradul III sau gravă : greutatea la naştere este între 1.500-1.000 g.
Prematuritate gradul IV : greutatea la naştere sub 1.000 g.
Cauzele prematurității se clasifică în 4 mari grupe:
1. Cauze mecanice, de pe urma cărora se nasc prematuri "sănătoşi", fiind vorba doar de întreruperea
înainte de termen a sarcinii.
a) Cauze mecanice materne:
- excitabilitate uterină crescută;
- diferite traumatisme suferite de mamă: trepidaţii, căzături,
lovituri, eforturi fizice raporturi sexuale în ultimele luni de sarcină, intervenţii chirurgicale pe abdomen;
- traumatisme psihice: conflicte familiale, "sperietură";
- afecţiuni locale ale uterului şi anexelor: hipoplazie uterină,
versiune a uterului, fibromioame sau alte tumori uterine, endometrioză, metroanexite şi sechelele lor. b)
Cauze mecanice anexiale: hidramnios; deslipire prematură a placentei; anomalii ale cordonului ombilical
(implantare vicioasă,
compresiuni); placenta praevia; apoplexie uteroplacentară; ruperea precoce a membranelor. c) Cauze
mecanice ovulare (fetale): sarcina gemelara; prezentaţie transversă a fătului; unele malformaţii
congenitale ale fătului.
2. Cauze morbide, de pe urma cărora rezultă prematuri suferinzi și dismaturi:
a) Cauze morbide materne:
- boli infecţioase acute: gripa, hepatita acută virală,
scarlatina, rujeola, febra tifoidă, septicemia, rubeola, toxoplasmoza, pneumoniile;
- boli infecţioase cronice: tuberculoza, sifilisul, malaria,SIDA;
- boli interne: insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică, ictere de
diferite etiologii, cancere cu diferite localizări şi de diferite tipuri, anemii diverse, leucemii,
glomerulonefrita acută difuză, insuficienţa renală;
- boli endocrine: hipertiroidismul; metroragii endocrine;
- boli obstetricale: disgravidiile (sarcină toxică), metroragii
de diferite cauze, bazin cu conformaţie vicioasă.
- Intoxicaţii cronice şi toxicomanii: alcoolism, tabagism,
saturnism (intoxicaţia cronică cu plumb), morfinomanie, cocainomanie şi alte consumuri de droguri. b)
Cauze morbide anexiale: leziuni degenerative placentare; infarcte placentare. c) Cauze morbide fetale:
nanism intrauterin; trisomie 21 (boala Langdon Down), trisomie 18 (sindrom Edwards).
3. Cauze carenţiale, de pe urma cărora se nasc mai ales dismaturi:
- starea de subnutriţie a mamei; carenţe proteice;
- hipo- şi avitaminoze materne;
- surmenaj.
4. Cauze de mediu, care au rol favorizant şi nu determinant al prematurităţii şi dismaturităţii:
- nivel economic scăzut al familiei;
- grad de cultură redus;
- igienă deficitară;
- ambianţă familială nefavorabilă;
- locuinţă insalubră;
- nelegitimitatea copilului.
Caractere morfologice.Pielea este roşiatică, subţire; prin grosimea ei se văd venele superficiale. Ţesutul
celulo-adipos subcutanat este absent în totalitate, inclusiv bula de grăsime a obrajilor. Din această cauză
faţa are forma unui triunghi cu vârful în jos, bărbia este ascuţită, fruntea încreţită aproape zbârcită.
La craniu fontanela anterioară este larg deschisă. Apare însă şi altă fontanelă deschisă, situată între
oasele parietale şi occipital. Aceasta are forma triunghiulară şi se numeşte fontanela posterioară sau
lambdoidă. Unghiile nu ajung la marginea falangelor. Pavilioanele urechilor nu au scheletul cartilaginos
format şi, din cauza structurii membranoase, nu au reliefurile întâlnite la adult şi sunt uşor pliabile,
revenindu-şi foarte lent.
La băieţi testiculele nu sunt coborâte în scrot. La fetiţe, labiile mari nu ajung să le acopere pe cele mici.
Prematurii prezintă frecvent hernii (hernie ombilicală, hernii inghinale).
Marile deficiențe funcționale ale prematurilor
Naşterea înainte de termen are drept consecinţe deficite în apariţia şi maturizarea unor funcţii
importante.
Deficienţele funcţionale ale aparatului respirator:
- ventilaţia pulmonară redusă ceea ce înseamnă o oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi organelor;
- lipsa de maturitate a centrilor respiratori bulbo-pontini,
ceea ce duce adesea, la prematurii gravi, la întreruperea respiraţiei (crize de apnee şi cianoză) care le
poate pune în pericol viaţa;
- deficitul de surfactant, substanţa care căptuşeşte pereţii
alveolari şi asigură forma sferică a alveolelor pulmonare, împiedicând colabarea lor. În absenţa
surfactantului, alveolele pulmonare se pot colaba, rezultând în plămâni zone neaerate (atelectazie
pulmonară), unde se pot grefa cu uşurinţă infecţii bacteriene;
- absenţa reflexului de tuse face ca lichidele şi corpii străini
aspiraţi în căile respiratorii să nu poată fi eliminate, ceea ce poate duce la asfixie sau la
bronhopneumonie de aspiraţie.
Deficienţele funcţionale ale aparatului cardiovascular:
- tensiunea arterială cu tendinţa de scădere: face uşor colaps
vascular, stare de şoc;
- fragilitate capilară: face uşor hemoragii.
Deficienţele funcţionale ale aparatului digestiv:
- reflex de supt slab, la prematurii gravi chiar absent;
- reflex de deglutiţie defectuos la prematurii gravi
chiar absent;
- capacitate gastrică redusă
- toleranţă scăzută la lipide
Deficienţele de termoreglare:
- lipsa ţesutului adipos protector, lipsa activităţii musculare şi
suprafaţa corporală relativ mare pentru o greutate atât de mică, îl fac pe prematur foarte vulnerabil la
frig;
- lipsa transpiraţiei şi a altor mecanisme de termoliză sîl face sensibil la supraîncălzire; - lipsa de
dezvoltare a centrilor termici din hipotalamus determină o termolabilitate a prematurului;
Deficienţele imunitare îl fac pe prematur foarte vulnerabil în faţa infecţiilor prin :
- absenţa sistemului limfatic;
- absenţa anticorpilor prin incapacitate de sinteză a lor;
- lipsa complementului seric (grup de factori care participă la
reacţiile antigen-anticorp şi pot distruge un antigen străin pătruns în corp);
- activitate fagocitară redusă a leucocitelor.
ÎNGRIJIRILE SPECIALE NECESARE PREMATURILOR

În afara primelor îngrijiri necesare imediat după naştere, valabile pentru toate categoriile de nou născuţi
, există o serie de măsuri speciale de îngrijire care se acordă prematurilor, în special celor gravi. Aceste
măsuri tind să supleeze marile deficienţe funcţionale, care pot pune în pericol viaţa prematurului. Trebuie
ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal sanitar degrevat de alte atribuţii. Vor exista
halate separate pentru accesul în salon, iar portul unei măşti pe faţă este obligatoriu pentru toate
persoanele care vin în contact cu prematurii, chiar dacă sunt perfect sănătoase. Îngrijirea corectă a unui
prematur grav se face prin instalarea lui într-un incubator conectat la reţeaua electrică şi la o sursă de
oxigen. Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacteriană care poate exista în încăpere.
Manipularea prematurului se poate face fără ridicarea capacului incubatorului, deoarece există două
ferestre mici, rotunde (ca hublourile) în peretele lateral al capotei. Deschiderea lor permite introducerea
mâinilor pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat complet dezbrăcat în
incubator, la temperatura de 36 – 37 grade C. Se pot urmări astfel mişcările respiratorii, culoarea
tegumentelor, eventualele contracturi ale membrelor.
3. Menținerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi controlată printr-un
termometru fixat în interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are nevoie de o umiditate foarte
ridicată (70-80%), în lipsa acesteia apar dificultăţi în respiraţie prin uscăciunea mucoaselor. 5. Oxigenarea
se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este permisă o concentraţie mai mare de 40%,
timp de prea multe ore, existând riscul apariţiei unei boli de ochi (fibroplazia retrolentală, retinopatia
prematurului) care poate duce la pierderea vederii.
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se face prin nişte orificii mici,
situate la baza capotei incubatorului.
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori fixaţi pe pielea prematurului, se
afişează permanent pe un monitor: temperatura corporală a copilului , frecvenţa respiratorie, alura
ventriculară, traseul ECG, saturaţia sângelui în oxigen .
Alimentația prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului digestiv, astfel: - la prematurii care
au reflex de supt destul de puternic (prematurii de gradul I) alimentaţia se poate realiza prin supt la sân
sau la biberon;
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi (prematurii de gradul II), se
foloseşte alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie, alimentaţia se face prin gavaj cu
sondă "a demeure" (care rămâne pe loc). Sonda de polietilen, având un căpăcel pentru închidere la
partea superioară, se introduce prin nas, fiind umezită în prealabil cu ser fiziologic. Ea trebuie să alunece
pe peretele posterior al faringelui pentru ca să nu intre în laringe . Adâncimea de pătrundere a sondei,
pentru a ajunge în stomac, trebuie să fie egală cu distanţa de la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale
şi osul frontal) până la apendicele xifoid (situat la extremitatea inferioară a sternului) plus încă 3-4 cm.
Sonda se solidarizează de obraz cu o fâşie de leucoplast. Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se
introduce cu seringa, treptat, prin sondă. La sfârşit se introduce puţină soluţie glucoză 5% pentru a nu
rămâne lapte pe pereţii sondei şi se pune căpăcelul ca să nu regurgiteze din lapte înapoi în afară. La 24-
48 de ore se schimbă sonda şi nara pe care a fost introdusă, pentru ca să nu se producă ulceraţii ale
mucoasei nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu administrarea de soluţie de glucoză 5% cu
linguriţa, cu pipeta sau pe sonda . După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia propriu-zisă, cu lapte.
Laptele ideal îl reprezintă cel matern. Numai în lipsa lui se vor utiliza alte preparate, dintre care
menţionăm ca fiind indicate la prematuri: Similac (preparat industrial adaptat); Pregalia (produs destinat
special prematurilor); Prebeba; Preaptamil; Robolact (toate cu indicaţie pentru prematuri).
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în 24 ore, la câte 3 ore interval. Un
prematur de gradul III sau IV primeşte 10 mese în 24 ore, la câte 2 ore interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează după următoarea formulă
valabilă în primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G formulă în care:
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.
Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.
Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar cu o deglutiţie bună, va primi
în a 8-a zi de viaţă o cantitate totală de lapte de 0,02 x 8 x 2.000 = 320 g. Această cantitate se împarte la
8 mese la câte 3 ore interval, revenind la fiecare masă 40 g, administrate cu linguriţa sau cu pipeta.
Complicațiile prematurității
Prematurii, categorie de nou – născuți cu risc crescut, pot crea adevărate surprize în evoluţia lor, prin
apariţia bruscă sau treptată a unor tulburări care trebuie cunoscute.
1. Crizele de apnee şi cianoză apar în special la prematurii gravi. Se caracterizează prin oprirea completă
a respiraţiei, oprire care poate dura de la câteva secunde până la un minut şi care este insoţită de
cianoza feţei şi extremităţilor. Crizele pot apărea spontan sau pot fi declanşate de alimentaţie sau de o
manevrare mai bruscă a copilului; pot fi însă revelatoare pentru o infecţie respiratorie sau o hemoragie
cerebro-meningeală. De regulă, respiraţia se reia spontan dar, dacă este o cauză organică, criza se poate
solda cu moartea prematurului. Tratamentul de urgenţă constă din uşoare stimulări (excitaţii) tactile pe
tegumente; oxigen pe mască, administrat cu o Fi (fracţie inspiratorie, care se stabileşte prin calculator)
sub 0,40; Miofilin 5 mg i.v., urmat apoi la câte 6 ore de doza de întreţinere de 1 mg/kgcorp; eventual
cofeină s.c. În final, dacă manevrele eşuează, ventilaţie mecanică.
2. Hemoragia cerebro-meningeală este datorită fragilităţii capilare a prematurilor , dar şi traumatismului
obstretical , la care se asociază hipoxia fetală ce însoţeşte o naştere prelungită şi laborioasă. Se poate
manifesta sub două forme:
a) hemoragia cerebro-meningeală precoce, la care manifestările apar chiar de la naştere: întârziere în
declanşarea primei respiraţii, tip de asfixie albă sau asfixie albastră, cu Apgar foarte scăzut ; b)
hemoragia cerebro-meningeală tardivă, la care tulburările apar după un interval liber de câteva ore sau
chiar zile după naştere. Manifestările acestei forme sunt:
- convulsii (contracturi musculare involuntare) de diferite
tipuri;
- stare de hipertonie sau hipotonie a musculaturii;
- paralizii ale membrelor sau ale nervilor cranieni (paralizie
facială, paralizii ale globilor oculari);
- dispariţia reflexelor arhaice;
- crize de apnee şi cianoză sau alte tulburări respiratorii;
- stare de comă (dispariţia completă a sensibilităţii, a
reactivităţii şi a motilităţii voluntare);
- febră fără a exista vreo infecţie.
Pentru confirmarea diagnosticului de hemoragie cerebro-meningeală sunt necesare unele investigaţii şi
anume;
- puncţia lombară care poate extrage lichid cefalo
rahidian sanguinolent sau xantocrom (gălbui). La microscop se constată prezenţa de numeroase hematii
vechi, modificate;
- echografia transfontanelară dă date imagistice despre
focarul hemoragic;
- tomografia computerizată (CT) este cel mai sigur examen,
arătând sediul şi mărimea focarului hemoragic endocranian.
Tratamentul hemoragiei cerebro-meningeale a prematurului este complex şi dificil, cu rezultate
nesigure. El constă din:
a) asigurarea funcţiilor vitale (respiraţie, activitate cardiacă) cu monitorizarea lor şi , la nevoie ,
instituirea ventilaţiei mecanice;
b) montarea unei linii de perfuzie endovenoasă continuă pentru hidratare şi nutriţie endovenoasă
totală. Se administrează soluţie glucoză 5% si 10%, soluţii electrolitice (de clorură de sodiu, clorură de
potasiu, bicarbonat de sodiu), soluţii de aminoacizi, soluţie de albumină umană;
c) medicaţie hemostatică: Adrenostazin şi Etamsilat i.v., plasmă proaspătă congelată în perfuzie; d)
Manitol soluţie 10% i.v. pentru combaterea edemului cerebral care însoţeşte de regulă focarul
hemoragic;
e) corticosteroizi: hemisusccinat de hidrocortizon i.v. în perioada iniţială, apoi prednison per os;
f) combaterea convulsiilor cu Diazepam i.v.;
g) în cazul formării unui hematom endocranian poate fi necesară intervenţia neurochirurgicală pentru
abordarea şi evacuarea lui;
h) antibiotice pentru protejare împotriva infecţiilor intercurente care complică boala. 3. Boala
membranelor hialine (detresa respiratorie) constă în formarea unei membrane care căptuşeşte
bronhiile terminale şi alveolele pulmonare, împiedicând schimburile gazoase Rezultă o insuficienţă
respiratorie acută prin tulburarea difuziunii gazelor. Cauza principală o reprezintă deficitul de surfactant,
deficit caracteristic prematurului, dar boala are şi cauze favorizante: hipotermia, hipoxia, acidoza.
Manifestările bolii încep la 2-4 ore de la naştere şi constau în dispnee cu polipnee, cianoză , chiar dacă
prematurul respiră în atmosferă de oxigen pur , alterarea stării generale. Letalitatea este ridicată.
Tratamentul este de urgenţă şi constă din:
- instilarea în trahee de surfactant natural sau sintetic. Acesta reprezintă tratamentul substitutiv, adică
de înlocuire a substanţei care este deficitară;
- oxigen pe mască sau prin cateter endonazal;
- perfuzii cu soluţie glucoză 5% şi 10% şi cu soluţie de bicarbonat de sodiu (împotriva acidozei care
însoţeşte boala).
- nutriţie endovenoasă totală cu soluţii de aminoacizi şi albumină umană;
- în caz de anemie, transfuzii cu concentrat eritrocitar izogrup, izo-Rh;
- antibiotice de protecţie împotriva suprainfectării bacteriene;
- în caz de eşec, se instituie ventilaţie mecanică;
- pe toată durata bolii se menţine monitorizarea gazelor sanguine, în funcţie de care se ajustează
administrarea oxigenului: presiunea parţială arterială a oxigenului, saturaţia sângelui în oxigen,
presiunea parţială arterială a bioxidului de carbon, pH-ul sanguin.
4. Anemia prematurului este datorată în principal zestrei reduse de fier cu care acesta vine pe lume, dar
în apariţia ei mai intervin şi alte mecanisme. Este totuşi în primul rând o anemie carenţială feriprivă, în
care cea mai scăzută este hemoglobina sanguină. Se instalează la câteva săptămâni de la naştere şi se
manifestă prin paloare, polipnee fără vreo cauză pulmonară, lipsa creşterii în greutate, tahicardie,
anorexie . Profilaxia şi tratamentul constau în administrarea precoce de fier pe cale orală, începând de la
vârsta de o lună, utilizând una din următoarele soluţii:
- picături din soluţia de Ferrum Haussmann care conţine complex polimaltozat de hidroxid de fier;
- picături de fiole care conţine gluconat feros + gluconat de mangan + gluconat de cupru; - picături
din soluţia de Fer-sol care conţine citrat de fier colină.
Nu se dau la vârste atât de mici siropuri, capsule sau drajeuri cu fier.
Dozele se calculează astfel încât să revină 5 mg/kgcorp/zi de fier elementar. Picăturile se administrează
într-o linguriţă de lapte, înaintea meselor, iar cantitatea din întreaga zi va fi fracţionată în 3 prize. În caz
de vărsături, diaree sau semne care indică apariţia de colici abdominale intense după preparatul de fier,
administrarea acestuia se suspendă. Se recomandă asocierea şi cu vitamina C, care se va da din fiole şi
anume câte 1-2 ml, tot într-o linguriţă de lapte. În anumite cazuri poate fi necesară şi vitamina E.
Formele mai grave de anemie au uneori indicaţie de tratament cu eritropoietină umană recombinantă
(rHuEpo) care se administrează s.c. sau i.v. în doza de 400 u/kgcorp de 3 ori pe săptămână. Formele cele
mai severe, în care hemoglobina sanguină scade sub 6g/dl, necesită transfuzii cu concentrat eritrocitar
în doza totală de 10-15 ml. Această doză se introduce însă fracţionat, în ritm de 2- 3 ml/kgcorp/oră.
5. Rahitismul carenţial se manifestă mai devreme la prematuri decât la nou-născuții la termen, prin
apariţia la 1-2 luni a cranio-tabesului (înmuierea oaselor calotei craniene în zona parieto-occipitală).
Profilaxia rahitismului carenţial trebuie să fie precoce, din primele săptămâni de la naştere. Vitamina D
se administrează sub forma de picături din soluţii sau de comprimate bine fărâmate (pot fi diverse
preparate: Sterogyl, Vigantol, Vigantolette). Acestea se dau într-o linguriţă de lapte şi doza se calculează
astfel încât să revină 400 u/kgcorp/zi. Administrarea se face în fiecare zi, dar se întrerupe dacă apar
vărsături sau diaree.

Manual de Nursing Crin Marcean Vol 3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de Nursing Crin Marcean Vol 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANUAL DE NURSING

Pentru elevii anului III ai Școlilor Postliceale Sanitare

Coordonator : Prof. Dr. Marcean Crin

Școala Postliceală Sanitară ”Fundeni” , București – Cristescu Eugenia Școala

Modulul 45 : Ginecologie și nursing în ginecologie……………….. 3

CANCERUL DE COL UTERIN

2. de a bea şi a mânca posibil deficit hidric

3. de a elimina alterarea eliminărilor

4. de a se mişca şi a avea a bună alterarea mobilităţii fizice

5. de a dormi şi a se odihni durere

6. de a se îmbrăca şi dezbrăca alterarea confortului

8. de a fi curat, îngrijit, de a-şi imposibilitate

11. de a acţiona conform propriilor da

13. de a se recreea posibilă alterare a stării

14. de a învăţa cum să-ţi păstrezi posibilă alterare a stării

1. Pacienta: -Linişteşte pacienta Obiectiv realizat

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

3. Posibilă -Să se prevină -Urmăreşte funcţiile Obiectiv realizat.

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

4. Posibilă Pacienta: -Montează perfuzia, la Obiectiv realizat.

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

5.Durere Pacienta: -Linişteşte pacienta Obiectiv realizat

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

6. Teama de Pacienta: -Linişteşte pacienta Obiectiv realizat

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

7. Alterarea Pacienta: -Realizează un climat de Obiectiv realizat

8. Risc de Pacienta: - Informează pacienta Obiectiv realizat.

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

9. Alterarea Pacienta: - Informează pacienta Obiectiv realizat

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

10. Pacienta: - Informează gravida Obiectiv realizat

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

11. Posibilă Să se prevină -Urmăreşte aspectul şi Obiectiv realizat

Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

Intervenţii specifice în afecţiuni ginecologice

PRIMA CONSULTAŢIE PRENATALĂ

PRIMUL TRIMESTRU: luarea în evidenţă / consultaţia de declarare.

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL I

TRIMESTRUL AL TREILEA - consult obligatoriu în lunile 8 şi 9, rolul acestuia este de a preciza

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL III ŞI GRAVIDA LA

NAŞTEREA - PREGĂTIREA GRAVIDEI PENTRU NAŞTERE ŞI ASISTENŢA LA

NURSINGUL GRAVIDEI ÎN TRAVALIU – ASISTAREA NAŞTERII

SUPRAVEGHEREA LĂUZEI ÎN PRIMELE 2 ORE DUPĂ NAŞTERE - ÎNGRIJIRI

NURSING ÎN LĂUZIA FIZIOLOGICĂ

NURSING ÎN LĂUZIA PATOLOGICĂ

PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU NĂSCUTULUI ÎN SALA DE NAŞTERE

Nume: M Prenume: G Vârsta: 25 ani

OBICEIURI DE IGIENA PERSONALĂ

Toaleta: da; singur: da; ajutat: nu;

-contracții uterine dureroase Durere, datorită declanşării travaliului manifestată prin

-risc de complicații Probabilitatea atingerii integritatii fizice și psihice, datorită lipsei de

-puls tahicardic, 86 bătăi/min. Alterarea ritmului cardiac şi a circulaţiei, datorită durerii,

-inactivitate; Dificultate de a îndeplini activități recreative datorită spitalizării şi

Resurse: - ale pacientului: persoană cu dependență majoră;

ANALIZA SITUAŢIEI PE NEVOI FUNDAMENTALE

11. A acţiona conform - nu poate -spitalizarea;

2 A bea și a mânca x x x 3 A elimina x x x 4 A se mișca x x x 5 A dormi x x x

8 De a fi curat, îngrijit x x x 9 De a evita pericolele x x x 10 De a comunica x x x

N1 = persoană independetă ( 14 p ) N3 = persoană cu dependenţă majoră ( 29 – 42 p ) N2 =

1.A evita pericolele -contracţii uterine dureroase

M.G. să nu prezinte risc de complicații în termen de 3 zile.

-observ starea generală a parturientei;

Oxitocin 6 fiole, 2f/zi, 1f/12 ore;