Educație digitală în școală și în afara ei

Digital skills and education, in school and beyond it

Prof. Stegaru Diana Flavia

Tehnologia, într-o formă sau alta, a fost parte a procesului de predare și învățare.
Tehnologia, mai ales în prezent, face parte din ,,bagajul” de instrumente profesionale ale cadrului
didactic. Cu alte cuvinte, este prezentă printre resursele pe care profesorii le folosesc pentru a
facilita învățarea elevilor. Tehnologia s-a schimbat dramatic în ultimele decenii. Varietatea și
accesibilitatea tot mai mare a tehnologiei a extins setul de instrumente și oportunitățile pe care
profesorii le au în scopul utilizării ei. Dispozitivele tehnologice au forme diferite și impact
puternic, de la cele care stau pe birourile noastre până la cele care stau în buzunarele noastre.
Internetul conectează toate aceste dispozitive și leagă elevii între ei în clasă, prin școală și în
întreaga lume
Educația în era digitală sau E-learning (eLearning) reprezintă utilizarea de media
electronică și tehnologii informaționale și de comunicație (ICT) în educație. E-learning. La
general include toate formele de tehnologie educațională în educație și învățare.
În ziua de azi, majoritatea centrelor de învățământ sunt dotate corespunzător necesităților
de instruire și educație ale elevilor. Aceștia pot găsi pe anumite site-uri o serie de informații utile
diferitelor obiecte de studiu, pot desfășura cursuri și chiar pot participa la concursuri școlare
online.
Acest secol este fără îndoială, secolul culturii digitale. Educaţia digitală este una din
preocupările de bază ale învățământului românesc, prin formarea culturii informaţiei şi
comunicării digitale la nivelul oricărui cetăţean. Fără o populaţie educată, doritoare să
folosească tehnologiile informaţiei şi comunicării, nici o comunitate nu poate participa în mod
real în reţeaua globală. Integrarea computerului în procesul de învăţământ nu mai este privită ca
o mişcare avangardistă, ci ca o necesitate. În întreaga lume se observă convertirea conţinutului
cultural într-o formă digitală, făcând astfel produsele disponibile oricui, oriunde şi oricând.
Lecţiile digitale îi ţin pe elevi la şcoală şi îi fac să fie mai atenţi la informaţii. Educaţia virtuală a
devenit un adevărat fenomen în industria românească în ultimii ani.
 În continuă dezvoltare, tehnologiile informaţiei şi comunicării au schimbat fundamental
natura relaţiilor globale, sursele de avantaj în competiţie şi oportunităţile pentru dezvoltare
economică şi socială. Tehnologii ca Internetul, computerele personale sau telefonia mobilă au
schimbat întreaga lume într-o reţea globală de persoane, firme, şcoli şi guverne, ce comunică şi
interacţionează între ele printr-o varietate de canale. Explozia acestei reţele globale mediate
tehnologic a produs o lume în care oricine poate, virtual, să beneficieze de avantajele Integrării
DigitaleAvantajele pe care cei mai mulți le aduc în discuție țin de logistica pe care o presupune
bunul mers al unei școli. Deplasarea până la școală, folosirea manualelor care trebuie
transportate în ghiozdane grele, murdăria care se face cu creta care trebuie cumpărată și
transportată la școală etc., toate aceste probleme sunt rezolvate de școala online, unde tot ce-ți
trebuie e un gadget cu acces la internet. Pe internet, tabla nu mai trebuie curățată, nu mai trebuie
să te miști din casă, nu mai este nevoie să te trezești cu o oră înainte să înceapă cursurile etc.
Acestea sunt avantajele educației în sistem digital, dar consider că, puse în balanță cu
dezavantajele, acestea cântăresc mult prea puțin.
Profesorii își dau seama mai repede de ineficiența sistemului online și observă
performanțele elevilor care sunt în continuă scădere. Elevii de astăzi, care chiar și în sala de clasă
reușesc cu greu să se concentreze (cauză – dovedită științific – a consumului excesiv de
smartphone/computer), sunt nevoiți să folosească tocmai gadget-urile care îi distrag în scopuri
educaționale. Orice alta fereastră va fi mai interesantă pentru un elev decât cea de Microsoft
Teams în care profesorul îi predă o lecție. Aceasta este rădăcina multor alte dezavantaje care
apar în discuție când vine vorba de școala în sistem digital. Feedback-ul din partea elevilor și
către elevi este de asemenea mai greu de primit în mediul online, dar există totuși metode
aplicabile și pentru a primi și a da feedback cursanților.
În ceea ce privește predarea și învățarea în prezent, tendința este de a folosi tehnologia
pentru a sprijini modurile tradiționale de predare - îmbunătățirea calității prezentărilor folosind
PowerPoint, video, audio sau extinderea bibliotecii prin asigurarea accesului la resurse digitale.
Însă, „predarea digitală este un proces complex și implică întotdeauna un element al „designului”
în procesul de pregătire și planificare” (Sharpe B., 2007, pag.78). Predarea în clasă cu
echipament digital minim, ne permite să ne adaptăm abordarea la nevoile imediate ale elevilor.
 Profesorii pot vedea concret modul de performanță al cursanților, reorganizarea
grupurilor și activităților, astfel încât aceștia să înțeleagă mai bine, să îndrume discuțiile și să
pună întrebări care îi provoace în mod constructiv pe elevi. Prin utilizarea tehnologiilor digitale,
toate aceste activități pedagogice necesită o gândire prealabilă și o reprezentare explicită a ceea
ce vor face elevii și profesorii. Poate fi o provocare pentru profesori din moment ce o
„consecință interesantă și neprevăzută a dependenței mai mari de tehnologii în educație a fost
această oportunitate pentru profesori să-și reconsidere modul de predare” (Sharpe B. 2007,
pag79).
Organizarea educației tradiționale trebuie reorganizată, redimensionată și îmbunătățită,
pentru a reflecta modul în care tehnologia digitală aduce îmbunătățiri și schimbă modul în care
elevii gândesc și se dezvoltă.
În concluzie, transformarea procesului educațional și evoluția către școala digitală
presupun asigurarea accesului la soluții administrative pentru conducere și profesori,
transparența pentru părinți și instrumente digitale de studiu pentru elevi și personalul didactic,
într-un mediu care să permită colaborarea și comunicarea eficientă între toate părțile implicate.

Bibliografie
1. Magdas I., Didactica informaticii, de la teorie la practică, Editura Clusium, 2007
2. E-learning [Online] la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/E-learning).
3. Sharpe Helen (2007) ” Rethinking pedagogy for a digital age”, Ed. Routledge