FISCALITATE

1) În înțelesul impozitului pe venit, nu sunt venituri neimpozabile:

a) veniturile din alte surse;
b) veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite la predarea deșeurilor din patrimoniul
personal;
c) recompensele acordate conform legii din fonduri publice;
d) indemnizațiile pentru risc maternal.
2) Impozitul datorat de nerezidenți pentru veniturile impozabile obținute din România:
a) este aplicabil reprezentanțelor în România ale persoanelor juridice străine, înregistrate în alte
jurisdicții fiscale;
b) se calculează, se reține, se declară și se plătește la bugetul de stat de către beneficiarii de venituri;
c) se calculează, se reține, se declară și se plătește la bugetul de stat în cazul tranzacțiilor
transfrontaliere cu persoane nerezidente;
d) se calculează, se reține, se declară și se plătește la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.
3) Conform principiului general stabilit prin Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată din Codul Fiscal,
faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii intervine:
a) la data emiterii facturii de către furnizor/prestator;
b) la data plății facturii emise de furnizor/prestator;
c) la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor;
d) la data încasării facturii emise de furnizor/prestator.
4) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA trebuie să întocmească și să depună la organele
fiscale competente o declarație recapitulativă în care trebuie să menționeze:
a) operațiunile taxabile desfășurate în perioada fiscală respectivă pe teritoriul național;
b) achizițiile și livrările de bunuri, precum și achizițiile și prestările de servicii desfășurate în
perioada fiscală respectivă pe teritoriul național;
c) operațiunile taxabile precum și operațiunile scutite de taxă desfășurate în perioada fiscală
respectivă pe teritoriul național;
d) livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naștere în perioada fiscală respectivă.
5) Persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România au obligația de a plăti:
a) impozitul pe dividendele obținute din România;
b) impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent;
c) impozitul pe venit pentru veniturile realizate de sediul permanent;
d) taxa anuală de funcționare în România.
6) Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește:
a) prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale și a cheltuielilor determinate prin
aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut;
b) prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra
venitului brut;
c) prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra
venitului brut;
d) prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale și a cheltuielilor determinate prin
aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.
7) La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii
asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice
fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează:
a) prin aplicarea unei cote de 1% asupra venitului impozabil mai mic sau egal cu suma de 200.000
lei, și prin aplicarea unei cote de 2% asupra venitului impozabil ce depășește suma de 200.000 lei, dacă
bunul respectiv a fost deținut o perioadă mai mare de 3 ani;
b) prin aplicarea cotei de 2% asupra venitului impozabil, care se stabilește prin deducerea din
valoarea tranzacției a sumei neimpozabile de 450.000 lei;
c) prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil, care se stabilește prin deducerea din
valoarea tranzacției a sumei neimpozabile de 450.000 lei;
d) prin aplicarea unei cote de 2% asupra venitului impozabil mai mic sau egal cu suma de 200.000
lei, și prin aplicarea unei cote de 3% asupra venitului impozabil ce depășește suma de 200.000 lei, dacă
bunul respectiv a fost deținut o perioadă mai mică de de 3 ani.
8) Contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul public de pensii nu datorează contribuții de asigurări
sociale pentru următoarele categorii de venituri:
a) indemnizații de șomaj;
b) indemnizații de asigurări sociale de sănătate;
c) venituri din investiții;
d) venituri din activități independente.
9) Sunt obligate la plata impozitului pe profit în România următoarele persoane:
a) persoanele juridice nerezidente care obţin redevenţe de la un rezident din România, dacă
redevenţele sunt primite în România;
b) persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul unui
sediu permanent în România;
c) persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene;
d) persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România.
10) Din punct de vedere al TVA, nu se aplică taxarea inversă în interiorul ţării pentru:
a) livrarea de porumb;
b) lucrările de construcţii – montaj;
c) livrarea de materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Codul silvic;
d) transferul de certificate verzi.
11) Nu se deduce TVA înscrisă în:
a) declaraţia vamală de import;
b) actul constatator emis de organele vamale;
c) bonul fiscal emis pentru livrarea de băuturi alcoolice destinate protocolului;
d) factura simplificată emisă în conformitate cu prevederile legale, pe care este înscris codul de
înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului.
12) Domiciliul fiscal pentru persoanele fizice române, care datorează impozit pe venit, este:
a) locul unde desfășoară efectiv activitatea principală;
b) adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care
aceasta este diferită de domiciliu;
c) locul în care se află majoritatea activelor;
d) locul de unde se obţine venitul.
13) Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului Fiscal sunt elaborate de:
a) Comisia Fiscală;
b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;
c) Ministerul Finanțelor Publice;
 d) Guvernul României.
14) Potrivit definițiilor conținute la Titlul I, Capitolul III din Codul Fiscal, expresia locul conducerii
efective semnifică:
a) locul în care se desfășoară activitatea principală a contribuabilului;
b) locul în care deciziile economico-strategice necesare pentru conducerea activităţii persoanei
juridice străine în ansamblul său se iau în România de către directorii executivi/membrii consiliului de
administraţie sau cel puţin 50% din directorii executivi/membrii consiliului de administraţie ai
persoanei juridice străine sunt rezidenţi;
c) locul în care își desfășoară activitatea entitatea centrală a contribuabilului;
d) locul în care se desfășoară activitatea de producție a contribuabilului.
15) Controlul operativ și inopinat se efectuează de către:
a) inspectorii fiscali cu atribuții de inspecție fiscală;
b) funcționarii publici din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală, în condițiile legii;
c) inspectorii vamali din punctele de frontieră;
d) toate cazurile menționate anterior.
16) În cazul deconturilor cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare,
depuse după termenul legal de depunere, suma negativă din acestea:
a) se soluționează doar după efectuarea inspecției fiscale;
b) se compensează cu alte impozite și taxe datorate bugetului general consolidat datorate de
contribuabilul solicitant;
c) se preia în decontul perioadei următoare;
d) se pierde dreptul de rambursare.
17) În cazul debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenței, pentru creanțele fiscale născute
ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței:
a) nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere, potrivit legii care reglementează această
procedură;
b) se suspendă calculul dobânzilor și penalităților de întârziere, până la închiderea procedurii
insolvenței;
c) se datorează dobânzi și penalități de întârziere, potrivit legii care reglementează această
procedură;
d) contribuabilul poate solicita anularea dobânzilor și penalităților de întârziere, în situația în care
achită debitul principal.
18) Perioada maximă de acordare a eșalonărilor la plată de către organele fiscale centrale la cererea
debitorilor este de:
a) 3 ani, cu respectarea condițiilor de acordare;
b) 5 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare a acestora;
c) 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare a acestora;
d) 15 ani, dacă debitorul prezintă o scrisoare de garanție bancară.
19) Organul fiscal nu solicită constituirea unei garanții:
a) pentru suspendarea executării silite;
b) pentru ridicarea măsurilor asigurătorii;
c) pentru asumarea obligației de plată de către altă persoană prin angajament de plată;
d) în cazul instituțiilor publice sau autorităților/serviciilor publice autonome înființate prin lege
organică.
20) Impozite și taxe reglementate prin Codul Fiscal sunt următoarele:
1) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
2) impozitul pe construcții;
3) taxa pentru realizarea construcțiilor noi și a lucrărilor de intervenție la construcțiile existente;
 4) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;
5) impozitul pe reprezentanțe;
6) taxe vamale;
7) accizele;
8) impozitele și taxele locale.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8;
b) 1, 4, 5, 6, 7, 8;
c) 1, 2, 4, 5, 6, 7;
d) 1, 2, 4, 5, 7, 8.
21) Contribuțiile sociale obligatorii reglementate prin Codul Fiscal sunt următoarele:
1) contribuțiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
2) contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate;
3) contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat;
4) contribuția la fondul pentru protecţia salariaţilor din activitatea de construcţii şi de producere a
materialelor de construcții.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2;
b) 1, 2, 3;
c) 1, 2, 3, 4;
d) 1, 2, 4.
22) Impozitele și taxele reglementate de Codul Fiscal se bazează pe următoarele principii:
1) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu
forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român și
străin;
2) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare
plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată
determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
3) justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie
stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților
acestuia;
4) eficiența impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exercițiu bugetar
la altul prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și contribuțiilor în toate fazele ciclului
economic, atât în perioadele de avânt economic, cât și în cele de criză;
5) dreptul organului fiscal de a aprecia starea de fapt fiscală a contribuabilului;
6) predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor obligatorii,
pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării sau
introducerii de noi impozite, taxe și contribuții obligatorii.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3, 4, 5, 6;
b) 1, 2, 4, 5, 6;
c) 1, 2, 3, 4, 6.
d) niciuna din variantele de mai sus.
23) Principiul justeții impunerii sau echității fiscale pe care se bazează impozitele și taxele reglementate
de Codul Fiscal:
 a) asigură neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri,
cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român
și străin;
b) presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar
termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia
să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive,
respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia;
d) asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor obligatorii astfel încât să nu poată
interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe și contribuții obligatorii.
24) Conform Titlului II – Impozit pe profit din Codul Fiscal, rezultatul fiscal se calculează ca:
a) diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile,
la care se adaugă diferența dintre veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile;
b) sumă ce rezultă din aplicarea procentului de impozit de 16% asupra profitului impozabil;
c) diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile,
din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile
nedeductibile;
d) diferență între venituri și cheltuieli, respectiv soldul creditor al contului contabil 121 –” Profit
sau pierdere”.
25) Conform Codului fiscal, sunt obligate la plata impozitului pe profit:
a) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice;
b) instituțiile publice, pentru activitățile economice desfășurate de acestea;
c) instituțiile publice, pentru diferența între veniturile extrabugetare realizate și cheltuielile aferente
acestor venituri;
d) persoanele fizice autorizate rezidente ce desfășoară activități în Romania.
26) La calculul impozitului pe profit, cheltuielile cu deductibilitate limitata sunt:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil la care se
adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol;
b) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate în scopul
activității economice
c) cheltuielile de sponsorizare în limita unei cote de 0,75% din cifra de afaceri și maxim 20% din
impozitul pe profit datorat;
d) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu
salariile personalului, potrivit Codului muncii.
27) La calculul impozitului pe profit, cheltuieli nedeductibile sunt:
a) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către
autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepţia celor aferente contractelor încheiate
cu aceste autorităţi;
b) cheltuielile din evaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe;
c) cheltuielile aferente veniturilor din plasamente;
d) cheltuielile de protocol ce depășesc cota de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se
adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol.
28) Nu reprezintă active amortizabile în înțelesul dispozițiilor Codului Fiscal:
a) investițiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparținând
domeniului public, precum și în dezvoltări și modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
b) amenajările de terenuri;
 c) bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare;
d) mijloacele fixe deținute și utilizate pentru organizarea și desfășurarea învățământului
profesional și tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației naționale.
29) Conform Titlului II – Impozit pe profit din Codul Fiscal, nu reprezintă active amortizabile:
a) clădirile clasificate ca monument istoric;
b) autovehiculele a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3.500 kg;
c) lacurile, bălțile și iazurile care sunt rezultatul unei investiții prin proiecte finanțate cu fonduri
europene;
d) fondul comercial.
30) Conform Titlului II – Impozit pe profit din Codul Fiscal, regimul de amortizare fiscală pentru un
mijloc fix amortizabil se determină astfel:
a) în cazul echipamentelor tehnologice, se aplică doar metoda de amortizare liniară;
b) în cazul construcțiilor, se aplică doar metoda de amortizare liniară;
c) în cazul mașinilor, uneltelor și instalațiilor de lucru, precum și pentru computere și echipamente
periferice ale acestora, contribuabilul se aplică doar pentru metoda de amortizare degresivă;
d) în cazul construcțiilor, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau
accelerată.
31) La determinarea rezultatului fiscal, următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
a) scăzămintele, perisabilitățile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, potrivit legii;
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către
autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepția celor aferente contractelor încheiate
cu aceste autorități;
c) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate
potrivit legii;
d) cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor.
32) Alegeți care dintre următoarele afirmații este adevărată:
a) impozitul pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului
în care își are domiciliul proprietarul;
b) taxa pe clădiri se datorează de entități publice pentru clădirile proprietate publică sau privată a
statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în
folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public;

c) în cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane și nu se
pot stabili părțile individuale ale proprietarilor, impozitul pe clădiri se stabilește în sarcina proprietarului
ce deține cota cea mai mare, sau, după caz, a proprietarului care poate face dovada folosinței integrale
a imobilului;
d) pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe
clădiri.
33) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a) clădirile aflate în proprietatea unor societăți comerciale la care statul sau unitățile administrativ
teritoriale dețin peste 50% din acțiuni;
b) clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice;
c) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-
teritoriale, inclusiv a încăperilor folosite pentru activități economice;
d) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în
folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare din venituri proprii sau unor persoane fizice sau
juridice private.
34) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
 a) clădirile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ privat;
b) clădirile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, folosite
pentru activităţi economice;
c) clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome
„Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, inclusiv a încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
d) clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase
recunoscute oficial, asociaţiilor religioase şi componentelor locale ale acestora, precum şi casele
parohiale, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice.
35) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a) clădirile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ privat;
b) clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;
c) clădirile Academiei Române şi ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română, folosite
pentru activităţi economice;
d) clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome
„Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, inclusiv a încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice.
36) Conform Codului Fiscal, calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea
persoanelor fizice se realizează:
a) prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii,
nivelurile cotei impozitului pe clădiri stabilindu-se anual prin hotărâre de guvern;
b) prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii,
valoarea impozabilă fiind stabilită conform grilelor notariale aplicabile pe raza unității administrativ
teritoriale;
c) prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii,
nivelurile cotei impozitului pe clădiri stabilindu-se anual prin hotărâre a consiliului local;
d) prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii stabilită
conform grilelor notariale aplicabile pe raza unității administrativ teritoriale, nivelurile cotei
impozitului pe clădiri stabilindu-se anual prin hotărâre a consiliului local.

37) Conform Codului Fiscal, calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea
persoanelor fizice se poate realiza:
a) prin aplicarea cotei impozitului pe clădiri asupra valorii rezultată dintr-un raport de evaluare
întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, nivelurile cotei
impozitului pe clădiri stabilindu-se anual prin hotărâre de guvern;
b) prin aplicarea cotei impozitului pe clădiri la valoarea impozabilă stabilită conform grilelor
notariale aplicabile pe raza unității administrativ teritoriale, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani
anteriori anului de referință;
c) prin aplicarea unei cote fixe de 2% asupra valorii impozabile a clădirii, în situația în care
valoarea clădirii rezultată din raportul de evaluare se situează sub nivelul grilelor notariale aplicabile pe
raza unității administrativ teritoriale;
d) prin aplicarea cotei impozitului pe clădiri la valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul
clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință.
38) Conform Codului Fiscal, calculul impozitului pe clădirile cu destinație mixtă aflate în proprietatea
persoanelor fizice se realizează după următoarele reguli:
a) prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial cu impozitul
determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial, prezumându-se că imobilul este utilizat 50%
pentru scop rezidențial și 50% în scop nerezidențial;
 b) prin aplicarea metodologiei de impozitare specifice modului preponderent de utilizare, în scop
rezidențial sau nerezidențial, după caz;
c) prin alegerea nivelului superior al cuantumului impozitului rezultat prin aplicarea celor două
metodologii de impozitare, respectiv pentru clădiri utilizate în scop rezidențial sau nerezidențial;
d) în situația în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară
nicio activitate economică, calculul impozitului se va face după regulile de impozitare a clădirilor
rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.
39) Conform Codului Fiscal, calculul impozitului/taxei pe clădirile deținute de persoanele juridice se
realizează după următoarele reguli:
a) în cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 5 ani
anteriori anului de referință, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%;
b) pentru persoanele juridice nu se realizează o diferențiere a cotei impozitului în funcție de modul
de utilizare a clădirii, în scop rezidențial sau nerezidențial;
c) pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în
proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se
datorează impozitul/taxa, indexată cu un indice de actualizare de maxim 50% stabilit anual prin hotărâre
a consiliului local;
d) în cazul clădirilor noi, valoarea impozabilă se stabilește prin raportare la valoarea finală a
lucrărilor de construcții, valoare care nu poate fi mai mică decât cea stabilită conform grilelor notariale
aplicabile pe raza unității administrativ teritoriale.
40) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea
persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează
impozitul/taxa și poate fi:
1) valoarea rezultată prin consultarea unei entități al cărui obiect de activitate îl constituie
tranzacțiile imobiliare;
2) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;
3) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate
cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
4) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului
fiscal anterior.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3, 4;
b) 1, 3, 4;
c) 2, 3, 4;
d) 1, 2, 3.
41) Conform Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la impozitul pe clădiri este
adevărată:
a) impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care, la data de 31
decembrie a anului fiscal anterior, conform unor acte încheiate cu proprietarul clădirii, a dobândit drept
de folosință deplină asupra imobilului;
b) în cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia datorează
impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor;
c) impozitul pe clădiri se plătește anual către bugetul de stat, în două rate egale, până la datele de
31 martie și 30 septembrie, inclusiv;
d) nivelul bonificației acordate pentru plata cu anticipație până la data de 31 martie a anului
respectiv a impozitului pe clădiri, nu poate fi mai mare de 10%, fiind stabilit în fiecare an prin hotărâre
de Guvern.
42) Referitor la taxa pe teren reglementată la titlul Impozite și taxe locale din Codul fiscal, care dintre
următoarele afirmații nu este adevărată?
a) taxa pe teren se stabilește pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a
unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după
caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public;
b) taxa pe teren se datorează de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de
folosință, după caz în condiții similare impozitului pe teren;
c) pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, consiliile locale pot hotărî să acorde
scutirea sau reducerea impozitului pe teren datorat;
d) impozitul pe teren și taxa pe teren se datorează integral către bugetul local al comunei, al
orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul.
43) Alegeți care dintre următoarele afirmații este adevărată în ceea ce privește datorarea impozitului
pentru terenurile deținute în comun de două sau mai multe persoane:
a) fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în
care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respective;
b) impozitul este datorat de persoana stabilită de comun acord de proprietarii care dețin terenul, în
baza unei cereri scrise adresate organului fiscal;
c) impozitul este datorat de persoana stabilită de organul competent al unității administrativ-
teritoriale, cu luarea în considerare a propunerii proprietarilor care dețin terenul în comun;
d) impozitul se plătește diferențiat în funcție de poziția ocupată și de calitatea terenului.
44) Conform prevederilor Codului fiscal, nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru:
a) toate terenurile, indiferent de destinație și modul de utilizare, aflate în proprietatea publică sau
privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale;
b) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare din venituri proprii sau unor persoane fizice sau
juridice private, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
c) terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau
silvicultură;
d) terenurile aflate în proprietatea unor societăți comerciale la care statul sau unitățile administrativ
teritoriale dețin peste 50% din acțiuni.
45) Conform prevederilor Codului fiscal, care dintre următoarele persoane datorează impozit pe
mijloacele de transport:
a) persoana care are în proprietate un mijloc de transport, dacă mijlocul de transport este
înmatriculat/înregistrat în Uniunea Europeană, pentru perioada când se realizează activități de transport
pe teritoriul României;
b) persoana care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în
România, cu excepția situațiilor de scutire prevăzute de lege;
c) persoana care are calitatea de locatar, în cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui
contract de leasing operațional;
d) persoana care are calitatea de proprietar, în cazul unui mijloc de transport care face obiectul
unui contract de leasing financiar;
46) Conform prevederilor Codului fiscal, nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor
de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, indiferent de numărul și capacitatea
cilindrică a acestora;
b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav
sau accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, cu condiția ca mijloacele
de transport să fie adaptate și să prezinte dovada certificării și omologării RAR;
c) mijloacele de transport ale persoanelor care sunt beneficiare ale programelor de asistență
socială;
d) mijloacele de transport ale instituțiilor publice.
47) Conform prevederilor Codului fiscal, nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a) mijloacele de transport ale instituțiilor de învățământ public și privat.
b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor
de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, indiferent de numărul și capacitatea
cilindrică a acestora;
c) autovehiculele acționate electric;
d) mijloacele de transport deţinute de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale românești stabilite pe teritoriul Uniunii Europene.
48) Conform prevederilor Codului fiscal, care dintre următoarele afirmații nu este adevărată:
a) impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie și 30 septembrie inclusiv;
b) impozitul pe mijlocul de transport este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deține
dreptul de proprietate asupra unui mijloc de transport înmatriculat sau înregistrat în România la data de
31 decembrie a anului fiscal anterior;
c) în cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul
pe mijloacele de transport se datorează de locatar;
d) persoanele care beneficiază de scutiri de la plata impozitului pe mijloacele de transport nu au
obligația de a depune declarații fiscale pentru înregistrarea/stabilirea impozitului pe mijloacele de
transport.
49) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la taxa pentru
eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire este falsă:
a) cuantumul taxei se stabilește prin aplicarea unui cote procentuale la valoarea autorizată a
lucrărilor de construcție,
b) în urma încadrării valorii lucrărilor de construcții în anumite tranșe privind valoarea autorizată
a lucrărilor, taxa se stabilește într-un cuantum fix, sub forma unei taxe forfetare;
c) taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care
solicită autorizația și se plătește înainte de emiterea acesteia;
d) valoarea reală a lucrărilor de construcție pentru o clădire rezidențială nu poate fi mai mică decât
valoarea impozabilă a clădirii.
50) Conform prevederilor Codului Fiscal, sunt scutite de taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor
și autorizațiilor în următoarele situații:
1) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire, dacă beneficiarul construcției este o
instituție publică;
2) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire pentru lucrările de interes public național,
județean sau local;
3) certificatele, avizele și autorizațiile ai căror beneficiari sunt societăți comerciale din subordinea
unităților administrativ teritoriale;
4) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau
reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public al statului.
Variante corecte de răspuns sunt:
a) 1, 2, 3;
b) 1, 3, 4;
c) 1, 2, 4;
d) 2, 4.
51) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la taxa pentru
servicii de reclamă și publicitate este adevărată:
a) taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se declară și se plătește la bugetul local al unității
administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate;
b) taxa se datorează pentru orice formă de servicii de reclamă și publicitate, inclusiv serviciile
realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale;
c) taxa se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia își are domiciliul
fiscal persoana care prestează serviciile de reclamă și publicitate;
d) taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se face venit la bugetul de stat și se calculează prin
aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate.
52) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la taxa pentru
afișaj în scop de reclamă și publicitate este adevărată:
a) taxa este datorată la bugetul de stat de orice persoană care beneficiază de reclama pentru
bunurile și serviciile sale prin intermediul unui panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și
publicitate;
b) taxa se plătește doar pentru afișajul situat în locul în care persoana derulează o activitate
economică;
c) persoanele care datorează taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate sunt obligate să
depună o declarație în termen de 30 de zile de la data amplasării structurii de afișaj;
d) taxa se achită la bugetul local al unității administrativ teritoriale în raza căreia este situat sediul
social al contribuabilului.
53) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la taxa pentru
afișaj în scop de reclamă și publicitate este falsă:
a) taxa se datorează pentru afișajul efectuat pe mijloacele de transport, indiferent dacă acestea sunt
destinate sau nu, prin construcția lor, realizării de reclamă și publicitate;
b) taxa nu se aplică instituțiilor publice, cu excepția cazurilor când acestea fac reclamă unor
activități economice;
c) taxa nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afișajul sau structura de afișaj unei alte
persoane;
d) taxa nu se datorează pentru afișele, panourile sau alte mijloace de reclamă și publicitate
amplasate în interiorul clădirilor.
54) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la impozitul pe
spectacole este adevărată:
a) impozitul se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia își are
domiciliul fiscal organizatorul de evenimente artistice, sportive, etc;
b) persoanele care datorează impozitul pe spectacole au obligația de a înregistra biletele de intrare
și/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale care își
exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
c) impozitul se reține în regim de stopaj la sursă din veniturile obținute de persoanele care au
realizat manifestarea artistică, competiția sportivă sau altă activitate distractivă;
d) impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea unui cuantum fix de impozit pentru
vânzarea fiecărui bilet de intrare.
55) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la modul de
stabilire a impozitelor și taxelor locale este adevărată:
a) autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, poate
stabili cote adiționale la unele impozite și taxe locale, care însă nu pot fi fi mai mari decât nivelurile
maxime prevăzute în Codul Administrativ;
 b) pentru terenul agricol nelucrat timp de 2 ani consecutiv, consiliul local poate majora impozitul
pe teren cu până la 500% cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și al Ministerului Agriculturii;
c) criteriile de încadrare în categoria clădirilor și terenurilor neîngrijite, situate în intravilan, pentru
care se poate majora impozitul cu până la 500%, se adoptă prin hotărâre a Consiliului Județean;
d) consiliul local poate majora impozitul pe clădiri și impozitul pe teren cu până la 500% pentru
clădirile și terenurile neîngrijite, situate în intravilan, fără avizul sau aprobarea unei alte autorități
publice.
56) Conform prevederilor Codului Fiscal, care dintre următoarele afirmații referitoare la impozitele și
taxele locale este adevărată:
a) în anumite cazuri, precum impozitul pe mijloace de transport și taxele pentru eliberarea
certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire, sumele încasate cu titlu de impozite și taxe
locale pot constitui sursă de venit pentru bugetul local al județului;
b) impozitul pe clădiri și terenuri, precum și amenzile aferente acestora constituie venituri la
bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia este situată clădirea sau terenul respectiv,
din care se varsă o cotă către bugetul consiliului județean;
c) impozitul pe mijlocul de transport, majorările de întârziere, precum și amenzile aferente acestuia
constituie venituri doar la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie
înmatriculat sau înregistrat mijlocul de transport respectiv, indiferent de categoria de mijloace de
transport;
d) taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate, precum și amenzile aferente constituie
venituri la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde este situat afișajul, panoul sau structura
pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate.
57) Conform Codului Fiscal, amortizarea fiscală se calculează:
a) începând cu luna în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune;
b) începând cu prima lună a trimestrului următor celui în care mijlocul fix amortizabil se pune în
funcțiune;
c) începând cu ziua în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune, consemnată în procesul-
verbal de punere în funcțiune;
d) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune.
58) Conform Titlului IV - Impozitul pe venit din Codul Fiscal, au calitatea de contribuabili:
a) persoanele fizice nerezidente pe perioada tranzitării teritoriului României;
b) persoanele juridice nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui
sediu permanent în România;
c) persoanele fizice și juridice nerezidente care desfășoară activități dependente în România;
d) persoanele fizice rezidente.
59) Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, definite potrivit prevederilor Codului Fiscal,
sunt următoarele:
1) venituri din activități independente;
2) venituri din salarii și asimilate salariilor;
3) venituri din activități sezoniere;
4) venituri din cedarea folosinței bunurilor;
5) venituri din investiții;
6) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
7) venituri din sponsorizări sau donații;
8) venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
9) venituri din alte surse.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9;
 b) 1, 2, 3, 4, 6, 8, 9;
c) 1, 2, 4, 5, 6, 8, 9;
d) 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9.
60) Veniturile din activități independente nu cuprind:
a) veniturile din activități de producție și comerț;
b) veniturile din activități de prestări de servicii;
c) veniturile din cedarea folosinței bunurilor, obținute din derularea unui număr mai mic de 5
contracte de închiriere la sfârșitul anului fiscal precedent;
d) veniturile din profesii liberale, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere,
inclusiv din activități adiacente.
61) Din punct de vedere fiscal, venituri din investiții sunt considerate:
a) veniturile din cercetare;
b) veniturile din dobânzi;
c) veniturile din premii și din jocuri de noroc;
d) veniturile din vânzarea unor brevete.
62) Sunt scutiți de la plata impozitului pe venit următorii contribuabili:
a) persoanele fizice pentru veniturile obținute din pensii;
b) persoanele fizice pentru veniturile obținute din agricultură;
c) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, pentru veniturile realizate din salarii și
asimilate salariilor;
d) contribuabilii care obțin venituri din sponsorizări.
63) Informațiile considerate ca fiind secret fiscal sunt:
a) lista codurilor fiscale atribuite;
b) Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați;
c) date referitoare la contribuabil/plătitor;
d) Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare.
64) Conform principiului general stabilit prin Titlul VII Taxa pe valoarea adăugată din Codul Fiscal,
exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri și prestări de servicii intervine:
a) la data la care are loc faptul generator;
b) la data înregistrării în contabilitatea beneficiarului achiziției a facturii emise de
furnizor/prestator;
c) la data plății facturii emise de furnizor/prestator;
d) la data de 25 ale lunii următoare celei în care a avut loc operațiunea taxabilă.
65) În cazul taxei pe valoarea adăugată aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului,
închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care nu
depășește 3.500 kg sau 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului, care nu sunt utilizate exclusiv în scopul
activității economice:
a) dreptul de deducere este nelimitat;
b) dreptul de deducere este limitat la 50%;
c) dreptul de deducere este determinat proporțional cu gradul de utilizare al vehiculului respectiv
în scopul activității economice;
d) dreptul de deducere este stabilit de proprietar pe baza unor expertize realizate de persoane
independente, cu avizul ANAF.
66) Conform Titlului VII Taxa pe valoarea adăugată din Codul Fiscal, factura emisă de către un furnizor
trebuie în mod obligatoriu să conțină:
a) precizări explicite privind termenul de plată al facturii;
b) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura
în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;
 c) semnătura persoanei care a întocmit documentul și ștampila emitentului documentului;
d) contul bancar al emitentului documentului în care se va face plata facturii.
67) Nu constituie livrare de bunuri în sensul TVA:
a) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile
prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei
despăgubiri;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;
c) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către
aceasta pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor
respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau partial;
d) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de
mecenat, de protocol/reprezentare, în condițiile stabilite prin normele metodologice.
68) În care dintre următoarele situaţii organele fiscale competente anulează înregistrarea în scopuri de
TVA a unei persoane:
1) dacă nu a depus niciun decont de TVA pentru 6 luni consecutive, în cazul persoanei pentru care
perioada fiscală este luna calendaristică;
2) dacă a efectuat achiziții de bunuri/ servicii de la persoane declarate inactive potrivit Codului de
procedură fiscală;
3) dacă este declarată inactivă conform Codului de procedură fiscală;
4) dacă în deconturile de TVA depuse pentru 6 luni consecutive nu au fost evidenţiate achiziţii de
bunuri / servicii şi nici livrări de bunuri / prestări de servicii.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3, 4;
b) 1, 3, 4;
c) 2, 3, 4;
d) 1, 2, 3.
69) Alegeți care dintre următoarele variante reprezintă, conform Codului Fiscal, categorii de impozite
și taxe locale:
a) impozitul pe mijloacele de transport, impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozit pe
reprezentanțe;
b) impozit pe spectacole, impozit pe clădiri și taxa pe clădiri, impozit pe teren și taxa pe teren,
impozitul pe veniturile persoanelor fizice din raza unității administrativ teritoriale;
c) cote defalcate din taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri; taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, impozitul pe mijloacele de transport;
d) impozitul pe teren și taxa pe teren, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate, impozitul pe spectacole.
70) Identificați care dintre afirmațiile referitoare la criteriile generale în funcție de care se stabilește
clasa/subclasa de risc fiscal nu este corectă:
a) criterii cu privire la persoanele care dețin afacerea respectivă;
b) criterii cu privire la depunerea declarațiilor fiscale;
c) criterii cu privire la nivelul de declarare;
d) criterii cu privire la realizarea obligațiilor de plată către bugetul general consolidat și către alți
creditori.
71) Identificați care dintre afirmațiile menționate mai jos nu este corectă:
Organul fiscal nu este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului, înaintea luării deciziei,
posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea
deciziei atunci când:
 a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale
privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de
lege;
b) cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței
fiscale stabilită anterior;
c) se constată neîndeplinirea obligațiilor fiscale;
d) urmează să se ia măsuri de executare silită.
72) În cazul în care, din orice motiv, obligațiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt
achitate:
a) organul fiscal solicită instanței suspendarea asocierii;
b) asociații răspund solidar pentru îndeplinirea acestora;
c) organul fiscal solicită insolvența și numirea unui administrator judiciar;
d) reprezentantul desemnat este obligat să îndeplinească obligațiile fiscale ce revin asocierii
potrivit legislației fiscale.
73) Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță
cu prevalența:
a) naturii juridice a operațiunii sau tranzacției analizate;
b) naturii economice a operațiunii sau tranzacției analizate;
c) tratamentului fiscal adecvat;
d) naturii juridice și economice a operațiunii sau tranzacției analizate.
74) Creanțele fiscale nu se sting prin:
a) dare în plată;
b) scutire;
c) insolvență;
d) anulare.
75) Identificați care dintre afirmațiile menționate mai jos nu este corectă: Actul administrativ fiscal se
consideră emis și înregistrat la organul fiscal astfel:
a) la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul organului fiscal, în cazul
actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie;
b) la data generării actului, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie și tipărit prin
intermediul unui centru de imprimare masivă;
c) la data publicării acestuia la sediul organului fiscal emitent sau pe pagina de internet a organului
fiscal, în cazul contribuabililor nerezidenți, fără un domiciliu fiscal cunoscut;
d) la data aplicării semnăturii electronice extinse, în cazul actului administrativ fiscal emis în formă
electronică.
76) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se consideră comunicat:
a) la data transmiterii prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori
contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare;
b) în termen de 15 zile de la data transmiterii actului către contribuabil/plătitor ori împuternicitul
sau curatorul acestuia;
c) la data primirii mesajului de confirmare din partea contribuabilului, împuternicitului sau
curatorului acestuia, dar nu mai târziu de 30 zile de la data transmiterii prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă;
d) la data de 25 ale lunii următoare celei în care a fost realizată transmiterea actului către
contribuabil/plătitor ori împuternicitul sau curatorul acestuia.
77) Organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima
punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei în situațiile în care:
 1. urmează să emită Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite
de inspecţia fiscală;
2. urmează să se ia masuri de executare silită;
3. contribuabilul nu a fost găsit la sediul social;
4. urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii;
5. contribuabilul nu a depus la termenele legale declarațiile fiscale aferente unei perioade mai mari
de 6 luni calendaristice consecutive.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3;
b) 2, 3, 4;
c) 1, 3, 5;
d) 3, 4, 5.
78) Soluția fiscală individuală anticipată emisă de organul fiscal:
a) este obligatorie pentru contribuabilul care a depus cererea de emitere;
b) poate fi contestată în termen de 30 zile la organul fiscal emitent;
c) nu produce niciun efect juridic în cazul în care contribuabilul/plătitorul a transmis o notificare
în termen de 30 zile de la comunicare către organul fiscal emitent prin care anunță că nu este de acord
cu soluția fiscală individuală anticipată;
d) este opozabilă și obligatorie față de contribuabilul solicitant, pe o perioadă de minim 6 luni.
79) În cazul în care prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia de
emitere a acordului de preț în avans se modifică:
a) acordul de preț în avans nu mai este valabil;
b) acordul de preț în avans este valabil pe durata de valabilitate pentru care a fost emis;
c) organul fiscal este obligat să emită un nou acord de preț în avans care să țină cont de prevederile
legale de drept material modificate;
d) contribuabilul poate solicita restituirea taxei de emitere.
80) Contribuabilii rezidenți ai altor state membre ale Uniunii Europene care obțin venituri din
proprietăți imobiliare situate în România au obligația:
a) să își desemneze un reprezentant fiscal în România;
b) să depună la organul fiscal central o declarație privind veniturile realizate până în data de 25
mai a anului curent, pentru anul expirat;
c) să solicite atribuirea unui cod de înregistrare în scopuri de TVA în România, dacă dețin un cod
valabil de TVA într-un alt stat al Uniunii Europene;
d) să prezinte un certificat de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală din statul în care au
rezidența declarată.
81) Organul fiscal are dreptul să rețină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii,
indiferent de mediul în care sunt stocate, documente, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-
contabile în original sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării
obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor:
a) până la finalizarea procedurilor fiscale, dar nu mai mult de 12 luni;
b) pe o perioadă de cel mult 30 de zile, care poate fi prelungită în cazuri excepționale, cu aprobarea
conducătorului organului fiscal, cu cel mult 90 de zile;
c) nu are acest drept, întrucât are dreptul de a solicita certificate ale documentelor, actelor,
înscrisurilor, registrelor și documentelor financiar-contabile;
d) până la îndeplinirea tuturor obligațiilor fiscale de către contribuabil.
82) Subiecte ale raportului juridic fiscal nu pot fi:
1. comisia fiscală centrală;
2. contribuabilul;
 3. bugetele locale;
4. unitățile administrativ-teritoriale;
5. executorul fiscal;
6. statul.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 2, 4, 6;
b) 2, 3, 6;
c) 1, 3, 5;
d) 1, 5, 6.
83) Identificați care dintre afirmațiile de mai jos nu este adevărată: Sarcina probei în dovedirea situației
de fapt fiscale revine:
a) contribuabilului, care are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor
sale;
b) organului judiciar;
c) contribuabilului, care are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza oricăror cereri
adresate organului fiscal;
d) organului fiscal, care are sarcina de a motiva actele administrative fiscale emise pe bază de
probe sau constatări proprii;
84) Dreptul de creanță fiscală se naște:
a) la termenul de depunere a declarației fiscale;
b) în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care îl generează;
c) la data primirii deciziei de impunere;
d) la data constatării diferențelor suplimentare de impozite și taxe.
85) Pot răspunde solidar cu debitorul următoarele persoane:
1) consiliul de administrație al regiei autonome;
2) asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale,
pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au
determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;
3) asociații care dețin majoritatea părților sociale ale unei societăți cu răspundere limitată;
4) terții popriți, în limita sumelor sustrase indisponibilizării;
5) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credință, declară băncii, că nu deține alte
disponibilități bănești.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3;
b) 1, 3, 4;
c) 2, 4, 5;
d) 3, 4, 5.
86) Persoana din cadrul organului fiscal implicată într-o procedură de administrare se află în conflict
de interese, dacă:
1) în cadrul procedurii respective acesta sau soțul/soția, rudele sale sau afinii până la gradul al
treilea inclusiv au fost asociați anterior cu una dintre părți sau soțul/soția, rudele părții sau afinii până
la gradul al treilea inclusiv;
2) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil/plătitor, este soț/soție al/a
contribuabilului/plătitorului, este rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv a/al
contribuabilului/plătitorului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului/plătitorului;
3) există un conflict de orice natură între el, soțul/soția, rudele sale sau afinii până la gradul al
treilea inclusiv și una dintre părți sau soțul/soția, rudele părții sau afinii până la gradul al treilea inclusiv;
 4) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj, direct
sau indirect.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3;
b) 2, 3, 4;
c) 1, 2, 4;
d) 1, 3, 4.
87) Competența teritorială trece la noul organ fiscal central:
a) de la data transferului dosarului fiscal al contribuabilului;
b) de la data schimbării domiciliului fiscal;
c) de la data înregistrării, în registrul comerţului, a menţiunii de modificare a sediului;
d) de la data transferului evidenţei fiscale electronice a contribuabilului;
88) Avizul de inspecţie fiscală nu cuprinde:
1) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
2) data de începere a inspecţiei fiscale;
3) locul desfaşurării inspecţiei fiscale;
4) elementele luate în considerare la calcularea riscului fiscal asociat al contribuabilului;
5) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
6) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 3, 5;
b) 1, 2;
c) 3, 4;
d) 5, 6.
89) Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii:
1) deciziei de impunere, pentru diferenţe de obligaţii fiscale principale aferente perioadelor
verificate;
2) deciziei de reverificare;
3) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferenţe de obligaţii fiscale
principale;
4) deciziei de calcul accesorii;
5) deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 3;
b) 1, 2, 4, 5;
c) 1, 3, 4;
d) 1, 2.
90) Contribuabilii persoane juridice sau orice entităţi fără personalitate juridică se declară inactivi dacă
se află în una dintre următoarele situaţii:
1) se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a
domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
2) organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
3) nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie de plată prevăzută
de lege;
4) nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă
prevăzută de lege;
5) au înscrise în cazierul fiscal fapte de natura infracţiunilor;
 6) organele fiscale le anulează înregistrarea în scopuri de TVA.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 3, 5;
b) 1, 2, 4;
c) 2, 3, 4;
d) 2, 4, 6.
91) Decizia de declarare în inactivitate/reactivare emisă de organul fiscal competent produce efecte
faţă de terţi:
a) de la data comunicării deciziei de declarare în inactivitate/reactivare;
b) din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi;
c) de la data constatării îndeplinirii condiţiilor pentru declararea în inactivitate/reactivare;
d) de la data înscrisă în decizia de declarare în inactivitate/reactivare.
92) Dacă în timpul inspecţiei fiscale, contribuabilul depune sau corectează declaraţiile fiscale aferente
perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, aceste
declaraţii:
a) sunt returnate reprezentantului legal al contribuabilului;
b) sunt prelucrate şi cuprinse în evidenţa pe plătitori;
c) sunt analizate și soluționate în raportul de inspecţie fiscală;
d) nu vor fi luate în considerare de organul fiscal.
93) Data depunerii declaraţiei prin mijloace electronice de transmitere la distanţă este:
a) data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul
de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia validării conţinutului declaraţiei;
b) data înregistrării acesteia la organul fiscal competent;
c) data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul
electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraţiei;
d) data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de
sistemul de tranzacţionare a informaţiilor.
94) Înştiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se face
în cazul:
a) persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare;
b) comercianţilor aflaţi în inactivitate temporară, înregistrată în registrul comerţului şi care nu
beneficiază de regimul de declarare derogatoriu;
c) contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situaţie;
d) contribuabililor reactivaţi.
95) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la:
a) data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare;
b) data de 31 decembrie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea
nu dispune altfel;
c) data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu
dispune altfel;
d) data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, dacă legea nu dispune
altfel.
96) Contribuabilii declaraţi inactivi sunt reactivați de organul fiscal dacă îndeplinesc, cumulativ,
următoarele condiţii:
1) nu au fapte înscrise în cazierul fiscal;
2) îşi îndeplinesc toate obligaţiile de plată;
3) îşi înregistrează, în registrul comerţului, menţiunea privind reluarea activităţii;
4) îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevăzute de lege;
 5) îşi declară domiciliul fiscal;
6) organele fiscale au constatat că funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
Varianta corectă de răspuns este:
a) 1, 2, 3;
b) 1, 3, 5;
c) 2, 4, 6;
d) 2, 3, 4;
97) Potrivit definițiilor conținute în Codul Fiscal, expresia metoda creditului fiscal semnifică:
a) plata diminuată a impozitului datorat determinată de amânarea exigibilității unei părți a
impozitului;
b) o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului plătit în alt
stat, conform convențiilor de evitare a dublei impuneri;
c) diminuarea obligației de plată determinată de obținerea unei eșalonări la plata obligației
bugetare;
d) amânarea exigibilității impozitului datorat în funcție de prevederile convenției de evitare a
dublei impuneri.
98) Potrivit definițiilor conținute la Titlul I, Capitolul III din Codul Fiscal, expresia persoane afiliate
poate semnifica următorul caz:
a) persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă acestea sunt rude până la gradul al IV-
lea inclusiv;
b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod direct
sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 50% din valoarea/numărul titlurilor de
participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane juridice;
c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deţine, în mod direct
sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor sale afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor
de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua ori dacă le
controlează în mod efectiv;
d) oricare dintre variantele menționate.
99) Potrivit definițiilor conținute la Titlul I, Capitolul III din Codul Fiscal, expresia sediu permanent
semnifică:
a) menținerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparțin unui nerezident numai în scopul de a fi
depozitate sau expuse;
b) menținerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparțin unui nerezident numai în scopul de a fi
procesate de către o altă persoană;
c) un șantier de construcții, un proiect de construcție, un ansamblu sau montaj ori activități de
supervizare legate de acestea, indiferent de durata șantierului, proiectului sau activităților;
d) un șantier de construcții, un proiect de construcție, un ansamblu sau montaj ori activități de
supervizare legate de acestea, numai dacă șantierul, proiectul sau activitățile durează mai mult de 6 luni.
100) Care dintre activitățile de mai jos nu constituie activitate economică în sensul TVA:
a) activitățile de exploatare de către persoanele fizice a bunurilor corporale sau necorporale în
scopul obținerii de venituri cu caracter ocazional;
b) activitățile comercianților de bunuri mobile corporale;
c) activitățile producătorilor de bunuri mobile corporale din zone defavorizate;
d) activitățile producătorilor de bunuri intangibile.