Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SF Giuseppe Moscati
SF Giuseppe Moscati
Moscati - model de
medic și de creștin
2
Spre sfârşitul lui
octombrie al anului
1987 se încheia la
al Episcopilor care
discutaseră aproape
Vocaţia şi misiunea
2
laicilor în Biserică şi în
lume.
dezbătută, şi în afara
Sinodului, nelipsind
la iveală o chestiune
2
gravă şi urgentă, cea a
identităţii creştine: ce
ceilalţi oameni şi
2
făuresc istoria?
Înainte de plecarea
Episcopilor de la Roma
– înaintea de tragerea
concluziilor – Papa
hotărî să intervină, în
sugestiv, dând ca
2
exemplu chiar figura şi
laic.
A făcut deci o
canonizare, pe care a
introdus-o astfel:
2
azi ca sfânt al Bisericii
universale ni se pune
înainte ca o
întruchipare concretă a
idealului creştinului
medic primar de
clinică, cercetător de
2
marcă, docent
universitar de fiziologie
umană şi chimie
fiziologică….
printre specialişti – au
fost dispuşi să se
confrunte cu un aspect
2
imposibil de trecut cu
vederea şi foarte
evident: concepţia
şi apărată de Moscati.
Să spunem cu claritate
2
Moscati a avut un
comportament exact
de cei care se
străduiesc să descrie
trebuie să rămână un
2
limite şi nu a respectat
distincţiile.
sociale.
Moscati a avut o
carismă şi o misiune în
constat în a arăta o
2
astfel de unitate între
frizează incredibilul
(înainte şi dincolo de
de a îmbina ştiinţa cu
2
credinţa, profesia
umană cu profesiunea
creştină, îngrijirea
trupului cu cea a
sufletului.
Dimpotrivă, aceste
2
sunt povestite cu
neplăcere, sunt
minimizate de către
biografi. Oricum, a
introduce cu adevărat
actuala dezbatere
despre laicitate se
2
dovedeşte a fi o
încercare anevoioasă
şi nu fără umor.
Dar să începem cu ce e
mai evident:
confirmarea vocaţiei
universale a creştinilor
2
deveni sfinţi.
cunoscută de toţi
catolicii şi preoţii o
subliniază în predicile
opresc la ideea că
sanctitatea este un
2
ideal de neajuns, care
ajunge să se spulbere
sale şi să impună
realismul său.
Bineînţeles, un laic
2
puţin pe Iisus Hristos şi
Biserica sa simte în
sine nostalgia
că este posibilă cu
trăieşte în lume şi se
confruntă cu
2
contradicţiile de
imposibil de evitat.
Oamenii se gândesc
că a reuşit să trăiască
2
la marginea lumii,
neinteresându-se de
existenţiei, fără să se
de împrejurări.
Oamenii se gândesc
instinctiv, de exemplu,
2
că ar putea să devină
sfânt un oricare
se dedică misionar
bolnavilor săi cu o
neîntreruptă slujire şi
să suporte jignirile
2
colegilor şi chiar ale
bolnavilor, dacă
mijlocul presiunilor
puternice şi frustrante
ale obisnuinţelor şi a
2
Însă ca să poată
un academician cu
simpozioanele sale, cu
preşedinţiile sale la
concursuri, cu
2
mulţimea elevilor şi
un medic celebru,
căutat în Italia şi în
străinatate pentru
consulturile sale: în
2
de a şti cum a reuşit şi
de a vedea dacă e
imiţi.
ne atrag atenţia
2
a exercitat. Cea mai
recentă ediţie a
nu în primul rând cu
2
vorba ci cu mărturia
sa este la o coerenţă şi
la un angajament la
indiferenţi dacă nu
dorim să ne trădăm
vocaţia.
2
Nu putem să ascundem
un fapt pe care
documentele îl
îndoială: el a avut
despre laicitatea sa o
concepţie şi o practică
2
care dezbat şi scriu
nu observăm în
cu exactitate e un
2
cuvânt pe care
spună despre
argumentul acela,
toate discuţiile şi
deosebirile înţelepte.
De obicei, când
2
Dumnezeu trimite în
distrugă înţelepciunea
înţelepţilor, făcând de
2
ruşine înţelepciunea
acestei lumi.
Canonizându-l pe
sale morale, ci să
2
reflecteze asupra
propriei vocaţii:
punându-ne înainte
cinstea altarelor,
Biserica le spune
vă la vocaţia voastră!
2
Totuşi, şi noi vom
exemplele morale pe
atitudinile sale
virtuoase sunt ca
2
datele de pe cartea sa
de identitate, care
folosesc la
sa.
Identitatea se va
2
dezvălui mai degrabă în
bolnav ca eveniment
integral de mântuire
creştină.
2
Giuseppe Moscati se
Benevento, De-abia
împlinise un an când
2
(când Peppino avea
de Apel de la Napoli.
prima Împărtăşanie, se
dă bacalaureatul clasic
2
şi termină medicina în
1903.
O copilărie şi o tinereţe
nu lipsesc necazurile:
tatăl moare pe
neaşteptate când
2
Peppino de-abia se
înscrisese la
universitate, iar un an
un frate de numai 32 de
ani. Cariera în
medicină a lui
2
Giuseppe Moscati va
doar 47 de ani.
Câştigă concursul
pentru Ajutor
extraordinar la
2
Spitalele reunite din
Napoli în 1903. În
timpul erupţiei
Vezuviului îi este
încredinţată
responsabilitatea
spitalului de la Torre
2
duce bolnavii la
adăpost riscându-şi
viaţa.
asistent la Institutul de
Chimie fiziologică.
ajutor la Spitalele
2
reunite, câştigând un
concurs la care
concurs aşteptat de
2
dintre concurenţi,
viitori directori de
clinică universitară.
Academiei regale de
chirurgie medicală. În
2
de Docent în chimie
fiziologică predând în
ani.
bolnavilor incurabili.
2
În anul 1922 o comisie
Ministerul Educaţiei îi
conferă şi titlul de
medicină generală
clinică.
2
ca reprezentant al
Guvernului italian la
Congresul internaţional
de fiziologie, la
Edinburg.
Am dorit să recitim
rapid şi reductiv
2
curriculum-ul carierei
sale profesionale
enumerare a datelor, a
titlurilor şi a
specializărilor – despre
o viaţă orientată în
2
mod inteligent spre
la medicină visează
în feluri de realizare
diferite.
Să adăugăm doar că –
dacă ar fi voit –
2
Facultatea de Medicină
Chimie fiziologică.
Am putea face o
prezentare similară
enumerând titlurile
publicaţiilor sale
2
ştiinţifice, de la
lucrarea de licenţă,
considerată demnă de
publicare, pe tema
Urogenezei hepatice, la
medicală (revistă la
2
care era redactor în
limbile engleză,
germană, franceză şi
spaniolă): un articol
Despre aşa-zisul
antagonism între
suprarenal şi pancreas
2
limfatice de la intestin
la plămâni.
Dar în ce constă
maturizarea sfinţeniei
strălucit şi de rapid
2
cariera profesională?
să ne aducem aminte
de perioada în care a
2
figura lui Moscati
trebuie aşezată în
climatul cultural
dominat de pozitivism
care se întinde de la
ai secolului XX. El a
2
făcut parte din grupul
tendinţei epocii, au
contribuit în mod
decisiv la
redescoperirea în lume
a vitalităţii şi a perenei
2
Documentul care
introduce cauza sa de
toate mărturiile cu
o observaţie
2
interesantă, mai ales
perioada imediat
următoare războiului:
laicismului, cum se
2
spune de obicei, lumea
Biserică, credinţa a
fost despărţită de
ştiinţă şi pusă în
opoziţie cu ea,
profesiunea credinţei
creştine a fost
2
separată de
profesiunea artelor
liberale şi de
angajamentele civile şi
împinsă în interiorul
frontierelor nevăzute
ale conştiinţei.
2
atât de nefast, Divina
apostolic, să poată să
2
credinţă şi ştiinţă,
afirmat deschis
credinţa, fiecare în
excelat cu toţii în
folos societăţii.
2
Meritul acestei premize
au urmat au trecut-o cu
este acela de a
identifica corect
2
Moscati, evitând să-l
prezinte aleator şi în
afara istoriei, ca
datorită
comportamentului său
dezinteresat,
modestiei, sobrietăţii,
2
sau punerii în mod
mai lipsiţi.
Desigur, şi aceste
aspecte au fost
luminoase şi
emoţionante şi nu
2
cu vederea, dar
riscă să se vadă şi să
se iubească culoarea şi
care le hrăneşte.
2
Să începem, totuşi, de
mai fascinante.
dezinteresul său
2
Iată mărturia
semnificativă a unui
adesea în exerciţiul
funcţiei:
2
îndurerat al lui Hristos,
nu voia să primească
suferea vizibil.
oameni cu stare
bineînţeles banii
2
datoraţi, dar grija sa –
în faţa propriei
conştiinţe şi a lui
Dumnezeu – rămânea
totuşi aceea de a nu fi
un profitor.
Iată scrisoarea
2
adresată soţiei unui
pacient: Stimată
doamnă, vă restitui o
fiindcă mi se pare că
Sigur, de la alţii,
comercianţi profitori,
2
aş lua mai mult, dar de
la oameni muncitori,
să vă dea bucuria
vindecării soţului
dumneavoastră. Şi
acesta să nu se
2
îndepărteze de
Dumnezeu şi să se
adape la izvorul
mântuirii (sfânta
Împărtăşanie). Vă
salut. G. Moscati.
2
în mod repetat la
cincisprezece ani de
vindecarea completă.
primi un plic cu
onorariul. Îl deschise în
2
timp ce se întorcea
că în el era o sumă
însemnată pe atunci: o
întorcându-se brusc
scările şi întinzând
2
nervos plicul cu aceste
drept hoţ!
Rudele crezură că
nemulţumit că a primit
2
copilului, impacientat,
îi întinse o altă
profesorul nu numai că
2
două sute era mai mult
plecă mulţumit,
lăsându-i consternaţi
pe cei prezenţi.
disputau pentru
2
renumele de bun
diagnostician, săracii
se năpusteau asupra
câştigat. De fapt, în
2
dureroase Moscati
o bancnotă în reţeta
2
seama că boala era
de malnutriţie.
el de cumpărarea
medicamentelor pe
de plătirea taxei de
2
spitalizare pentru cei
spuse, în numele
breslei, că dezinteresul
2
punea pe toţi în
dificultate, dar
răspunsul pe care-l
primi – în dialectul
aproape napoletan pe
de obicei – fu foarte
2
mă: aici şade o mamă
copilul ei şi tu îmi
Putea fi chemat în
pe străzile întunecoase
2
pe care era periculos şi
să te aventurezi, în
holurile dărăpănate în
lumineze drumul cu o
niciodată să meargă.
2
răspundea: nu se poate
îl întâlni la Vomero, în
Piaţa Vanvitelli,
departe de traseul
2
obişnuit. Îl întrebă ce
face pe acolo.
zi s-o fac pe
scuipătoarea pentru un
biet student.
2
care locuia singur într-
o cameră închiriată,
dacă nu în fază
contagioasă. Dacă
2
venea în fiecare seară
să ia batistele pline de
flegmă pentru a le
unele curate.
2
toate câştigurile sale şi
le administra cu
sarcina de a reţine
necesarul pentru un
trai decent şi de a
destina restul
nevoiaşilor. Şi tot
profesorul nostru se
2
întorcea din vizite
aducând adresele
familiilor sărace pe
care le întâlnise, le
dădea surorii şi îi
spunea să se
îngrijească de ele.
2
Un episod e de o
duioşie şi de o
la Napoli fuseseră
2
compuse cele mai
chiar dacă nu
putea agrava pe
neaşteptate. Ar fi avut
nevoie de controale
2
zilnice, dar Moscati nu
spital. Conveniseră
astfel: în fiecare
dimineaţă bătrânelul
2
în drumul lui Moscati
profesorului, se
înţelege) o ceaşcă
biscuiţi. Profesorul
2
uşă, se uita dacă era
acolo, îi zâmbea şi
adăpostul lui
2
veni în ajutor.
Am putea înmulţi
lor nu trebuie să ne
2
binefăcător liniştit, ci
prestigiu, în tumultul
cereri numeroase; ca
cercetător trebuia să
se menţină la zi, să
2
facă experimente de
laborator, să scrie
comunicări ştiinţifice;
oamenilor care-l
2
mereu; ca liber docent
trebuia să pregătească
cursuri, să predea, să
supravegheze munca
discipolilor şi – în toate
acestea şi dincolo de
creştină de a nu se
2
eschiva niciodată de la
săraci.
La moartea sa
vorbi de truda sa
2
neobosită, fără preget.
cum de rezista îi
care se cuminecă în
părăseşte niciodată.
2
Ca dovadă a
capacităţilor sale
întâlnirea cu celebrul
Acesta se întorcea la
2
natal, după ce avusese
hemoragii. Consultase
Roma, şi nimeni nu
2
fusese în măsură să-i
târziu şi îi mai
doctorului napoletan
2
diagnostică imediat că
subfrenic.
de 48 de ani care
2
plecase sărac din
Napoli şi se întorcea în
anul 1921 cu un
patrimoniu estimat la
mai mult de 50 de
milioane cu valoarea
de atunci.
2
Moscati, ci credinţa lui.
la Iisus Hristos.
doriţi.
2
Şi acesta se îngriji să i
se administreze în timp
util ultimele
sacramente, asistându-
Să ne întoarcem pentru
moment la renumele
2
său de medic.
Ajungea – dădea
mărturie un coleg – la
nuanţe de diagnostic
care-i uimeau şi pe
discipoli şi pe
profesori.
2
E de ajuns să spunem
considerat pe atunci
Maestrul maeştrilor –
în Italia devenise o
adevărată instituţie – îl
considera pe Moscati
2
discipolul său preferat
am avut în 60 de ani,
ca medicul său
emoţiona pâna la
lacrimi observându-l în
2
exerciţiul artei
medicale.
Pe lângă vizitele la
îl sufoca. Munca sa
neîntreruptă se
2
desfăşura pe aleile
spitalului, pe care le
străbătea însoţit de
discipolii pe care îi
din observarea
bolnavilor (şi pe
2
îi trata ca pe nişte
colegi, neomiţând
niciodată să le ceară
sfatul).
2
să învăţăm: directori,
colaboratori, asistenţi,
patul bolnavului,
fiindcă bolnavul
reprezintă cartea
naturii.
2
amfiteatrul de
anatomie.
Institutul anatomo-
într-o perioadă de
decadenţă: nimeni nu
2
iar Moscati acceptase
să se ocupe cu titlu
gratuit de
reorganizarea şi de
Pe peretele de la
2
fondator, la care
2
un crucifix frumos, iar
dedesubt puse
inscripţia: O moarte,
această promisiune a
de toţi nesănătos,
2
sordid, apăsător.
aşeza în jurul
profesorului, el se uita
2
începea să secţioneze
începând cu câte o
instructivă e moartea!
2
cadavru, spunea: Ieri
când în când la
2
buni.
medicii ne controlăm
diagnosticele şi erorile,
în ciuda spaţiilor
2
modeste şi insuficienţa
mijloacelor tehnice, a
tuturor, la performanţa
de vedere ştiinţific.
2
zilnic pe Moscati îl
ei îl însoţeau până
acasă, continuând să
discute cu el pe drum
cu emoţie scena
2
devenită familiară la
Napoli: Îl urmam în
procesiune ca pe un
de pe străzi, ajungeau
să-l însoţească la
Liturghie.
2
Profesorul însuşi scria
într-o scrisoare:
Suntem ca o
comunitate religioasă
cu mine lucrăm
împreună cu emulaţie,
2
atât de sentimentali!
Domnul ne călăuzeşte.
au dreptul să se
perfecţioneze citind o
2
de spital şi sălile de
laborator, drept
conţinut trupul
îndurerat al oamenilor
şi materialul ştiinţific,
şi cu mare spirit de
2
jertfă pentru aproapele
o datorie de conştiinţă
neconformându-mă
obiceiului de a ţine
2
propriei experienţe, ci
descoperindu-l…
Această concepţie
aproape monastică a
vocaţiei comunităţii
spitaliceşti ne trimite
la o altă caracteristică
2
la o noutate.
vocaţiile se împărţeau
căsătorie, sau
mănăstire), Moscati a
ales să rămână în
2
lume, întru totul laic –
fără apartenenţe
deosebite la institute
ca terţiar – ci alegând
în mod conştient
condiţia virginală.
2
sora sa îl luase din
fel de confesiune pe
sine:
Iubirea Ta mă înalţă,
mă sfinţeşte, mă
2
îndreaptă nu doar spre
o singură creatură, ci
a tuturor fiinţelor
asemănarea Ta.
2
A-L trata pe Iisus ca pe
duioase cuvinte şi cu
care experimentezi o
intimitate arzătoare
2
toate timpurile şi
multor creştini li se
poate părea o
experienţă posibilă
mănăstirilor.
Dar ca aceasta să se
2
unde munca devine
dumnezeu şi unde
grijile materiale şi
preocupările ştiinţifice
par să invadeze şi
spiritul, aceasta
2
o întrebare care se
Dumnezeu, devenit
aproapele nostru,
căruia i ne putem
2
familiar.
Un preot la care se
spovedea adesea
povesteşte că:
„Întrebat de mine la ce
se gândea într-un
2
care ne întâlniserăm şi
Dumnezeu, părinte, la
cer.
Să-L iubeşti pe
2
în iubire, fără măsură
maxima care se
identifica atât cu
misiunea sa de medic
creştin, cât şi cu
pe bolnavi. Şi totuşi
2
vremurile şi mediul de
uşoare.
beatificare:
2
Robul lui Dumnezeu
suferea nu numai
persecuţia medicilor
masoni datorită
care vedeau în el un
foarte talentat
2
concurent, deşi era
foarte tânăr.
ascunsă (gelozia şi
ştiau să tolereze
2
superioritatea sa
ştiinţifică) şi o
motivaţie fluturată
oficial cu o insistenţă
aprigă.
dispreţuit, împuns de
2
ochi buni mărturia sa
catolică de credinţă
francă, simplă şi
curajoasă: îl făceau
maniac, isteric,
exaltat, fanatic.
2
unii colegi mai supăraţi
posedat, nebun de
maici.
2
un mediu frecventat de
medici cu o
apartenenţă masonică
declarată şi cu o
profesiune materialistă
punea problema
2
adevărului şi a
răspicat.
Eu – scria el într-o
2
mă voi eclipsa
nu nişte nebuloase
obosite.
La concursuri cerea să
nu existe nici
2
compromisuri, nici
manevre pe la spate…
ci doar recunoaşterea
de diferenţele de
Într-o scrisoare
2
adresată lui Benedetto
Croce, pe atunci
Ministru al
Învăţământului,
Moscati recomanda cu
coleg pe care-l
considera potrivit la
2
Catedra de igienă şi nu-
că un baron al
Masoneriei doreşte să
îngroaşe rândurile
2
casă primitoare.
explicit şi clar ce
elimine.
2
nici măcar nu se zgâria
spune un martor – că
ca un preot şi că nu l-a
şi colegii materialişti
2
au dus-o împotriva lui…
«Ce mă interesează ce
Dumnezeu».
curând că profesiunea
2
de credinţă a lui
aproape intolerabilă,
pioşi şi mai
tradiţionalişti
credincioşi.
2
În timpul proceselor
canonice, pe parcursul
au fost minuţios
analizate şi judecate,
mascată) a
2
judecărorului
ecleziastic care
echilibrat, atent,
respectuos. Şi totuşi
2
avea despre profesia
sa medicală o
concepţie cu siguranţă
neobişnuită pe care o
punea în practică.
2
convins că medicul nu
trebuie să se
îngrjească doar de
sănătatea trupească a
bolnavului, ci să vină în
întâmpinarea nevoilor
bolnavului şi ale
familiei acestuia, de
2
orice fel ar fi fost
acestea.
De aceea, el îşi
impusese acea
care am vorbit. Şi cu
aceeaşi logică
2
inexorabilă el vedea ca
prioritară nevoia
spirituală a pacienţilor
acestora.
Să o spunem clar. Un
2
ştiau că pentru a fi
îngrijiţi de Moscati
trebuiau să aibă o
practică sacramentală.
Şi de asemenea: Pe toţi
2
sacramentală, dacă
aveau conştiinţa
împăcată. Pe scurt, se
veneau la el şi doar
apoi de trup.
2
Moscati susţinea
misiunea tuturor – a
surorilor, a asistenţilor,
a medicilor – era de a
colabora cu
milostivirea lui
Dumnezeu.
2
Sora de pe secţia lui
să se intereseze de
situaţia spirituală a
pacientului şi să fie în
curent pe profesor
2
arta medicală cu toată
priceperea şi
devotamentul posibil,
bolnav să înţeleagă
amploarea problemei
sale, integralitatea
2
întotdeauna reuşea cu
vindecare înţeleasă
într-adevăr ca
mântuire.
În prescierile medicale
2
pe care le dădea
se întâlneau mai
har, împăcaţi-vă cu
Dumnezeu, gândiţi-vă
2
la nemurirea sufletului,
în pericol, şi destinul
folosea, bolnavii îl
îndrăgeau într-atât
2
încât aproape
întotdeauna le
acceptau cu
recunoştinţă şi mulţi îl
ascultau.
diagnosticul unui
2
scrisoare în care îi
Dumnezeu, fiindcă se
îndepărtase de El de
în măsură să se
2
îngrijească de trupul
său.
de zile, părea să nu
reacţioneze la
tratament, îi spuse cu
candoare:
2
Dumneavostră nu v-aţi
spovedit, de aceea nu
vă vindecaţi.
Dumnezeu v-o
2
astfel: Este un obicei
al meu să le vorbesc
bolnavilor şi despre
trup, fiindcă ei au şi un
suflet… Aşa-zisa
este un tratament; ce
2
este psihanaliza? Este
o confesiune făcută
medicului pentru a
Dar aceasta se
potriveşte ţărilor
protestante unde nu
2
avem la îndemână
spovada catolică.
coloanei vertebrale îi
scria: Cură de
2
Euharistie.
Este greu să ne
închipuim în ce fel
îmbina Moscati
tratarea spiritului cu
remarcat că el
2
introducea problema,
bolnavii cu sufletul la
cunoştea şi se îngrijea
personal ca întâlnirea
să aibă loc).
2
Într-o scrisoare
nemuritoare pe care
avem obligaţia
2
presantă evanghelică
de a le iubi ca pe noi
înşine. În aceasta
constă satisfacţia şi nu
în a fi proclamaţi
2
când conştiinţa ne
avertizează că răul
fizic se vindecă de la
sine!)
şi al sufletelor, spunea
Bartolo Longo –
2
fondatorul Sanctuarului
din Pompei, şi el
se ducea la consult.
În multe scrisori se
inculca profesorul
2
aceste principii elevilor
săi:
În misiunea
încredinţată vouă de
Providenţă, cultivaţi
gândiţi-vă că bolnavii
2
voştri au mai ales un
să ştiţi să vă apropiaţi
şi pe care trebuie să îl
apropiaţi de
Dumnezeu; gândiţi-vă
2
doar astfel veţi putea
îndeplini marele
mandat de a veni în
ajutorul celor
nefericiţi.. Ştiinţă şi
1926).
2
Aduceţi-vă aminte că
trebuie să vă îngrijiţi
nu doar de trupul, ci şi
uşor cu sfatul şi
2
apelând la spirit, decât
cu reţetele reci cu
care să se meargă la
farmacie. (1923).
Unui pacient îi
recomanda: amintiţi-vă
vă rog de copilăria
2
dumneavoastră şi de
sentimentele pe care
dragi şi mama
dumneavoastră,
întoarceţi-vă la
respectarea
preceptelor şi vă jur
2
că, pe lângă spiritul
dumneavoastră, vă va
fi hrănit şi trupul, vă
luat primul
medicament, iubirea
2
1923).
pe vindecătorul sau pe
sfântul; ci exercita
2
era tot atât de convins
seamă un suflet
nemuritor.
Însă nu cădea în
spiritualism, neglijând
2
voia să-l târâie la un
orarului de lucru îi
Dumnezeu se slujeşte
lucrând.
care refuza să se
2
trateze spunând că îi
ajungea să se roage, îi
răspunse: Pentru
sufletul
dumneavoastră este
boala dumneavoastră,
2
decât să spuneţi o
mulţime de rugăciuni.
Personalitatea lui
tuturor colegilor şi a
duşmanilor într-un
2
episod rămas celebru
în analele oraşului
Napoli.
neprevestită de nimic).
2
a vorbi la un congres al
medicilor, celebrul
profesor Leonardo
Bianchi: fusese
titularul catedrei de
Psihiatrie şi de
Neurochirurgie, mai
2
apoi la Napoli. Fusese
Ministrul
Învăţământului, apoi
Ministrul Apărării şi
Vicepreşedintele
Camerei Deputaţilor: La
75 de ani publicase
cartea Mecanica
2
creierului. În plus, era
înainte ţinuse o
Iisus Hristos.
În vârstă de şaptezeci
2
şi nouă de ani,
timp ce aplauzele
curgeau, acesta se
prăbuşeşte la pământ.
2
specialişti pentru orice
grăbiră, inclusiv
Moscati. Dar să
ascultăm direct
mărturia sfântului: Nu
conferinţă, fiindcă mă
2
îndepărtasem de mult
de mediul universitar,
supraomenească de
neînvins mă împinse să
merg… Se adeveri
ceea ce spune
parabola din
2
Evanghelie că cei
chemaţi în al
unsprezecelea ceas
răsplată ca aceia
2
muribundului) care mă
congres…. Iar
sentimentele
religioase, ştiindu-mă
2
din vremea studenţiei.
Am alergat în preajmă-
de căinţă şi de
încredere, în timp ce el
neputând să
vorbească…
2
Să încercăm să ne
imaginăm, în acel
templu al masoneriei
Universitatea din
Napoli, nu numai
venirea de neînchipuit
a unui preot cu
2
Sacramentele (chemat
de Moscati), ci şi scena
bătrânului mason
muribund în braţele
căinţă şi Crezul.
2
Acesta era Moscati.
mărturia plină de
stupoare, aproape de
exponenţi ai culturii şi
ai medicinei care,
2
frecventând acest gen
neobişnuit de creştin
se putea vorbi cu
Moscati despre
filozofie, artă,
literatură, muzică,
teologie, urbanism, şi
2
mereu cu folos şi cu
delectare intelectuală),
cu privire la propria
identitate şi la propriul
destin.
Un alt celebru
2
napoletan, Castellino,
necredincios, a spus
plăcea să trăiască în
dialogul continuu cu
2
mormintele şi învinge
moartea.
desăvârşită
întruchipare a carităţii
sfântul Pavel în
2
scrisoarea către
Corinteni.
Benedetto Croce. Ei
de unde, în fiecare
2
dimineaţă, îl vedea pe
Moscati îndreptându-se
Adesea se întâlneau şi
stăteau de vorbă.
filozoful îl striga de la
2
balcon ca un bun
napoletan:
Nene Peppino, nu te
înţeleg, de ce alergi
speri să găseşti…?
potrivit.
2
Şi întorcându-se, îi
Peppino!
2
care-şi spunea sieşi, în
prefăcătorii, fără
2
dacă te costă chin,
tare în sacrificiu.
problemă fundamentală
2
de la care am pornit
fără să vrem să o
rezolvăm cu
anticipaţie: ce este
laicitatea creştină?
cinstea altarelor, a
2
înţeles-o într-un mod,
care se ocupă de
asistenţa bolnavilor.
Era un adevărat un
2
care-şi asuma, fără a
preot? Dorinţa sa de a
pretenţie absurdă şi
o profeţie? În ce sens
2
exemplu de laicitate
creştină?
problema din
perspectiva unei
reflecţii teologice
complete, apelând la
principiile necesare şi
2
dezvoltând analizele
corespunzătoare.
Putem porni de la
premiza că la Moscati
irepetibil: nu copiind
(atitudini, indicaţii,
2
expresii) îl putem imita,
el: o lucrare de
unificare, de integrare
la care creatura se
disponibilă: aceasta
2
este lucrarea care
înainte de toate, la
disponibili cu multă
umilinţă şi asceză.
2
care noi, creştinii, am
să distingem naturalul
de supranatural,
biserica de lume,
credinţa de raţiune,
revelaţia de ştiinţă,
evanghelizarea de
2
promovarea umană,
unitatea de pluralism,
distincţii atente ar
trebui operate de un
subiect, de un Eu atât
de bine împământenit
2
în Biserică, încât
distincţiile să-i
folosească să exprime
se dilată şi se aplică
una şi aceeaşi
2
adesea distincţiile
folosesc ca alibi
intelectual pentru a
ascunde şi a justifica o
identitate neîmplinită,
adaptată, dacă nu
2
Şi astfel, uneori
Dumnezeu hotărăşte să
acuza de integrism,
2
creştine n-ar iradia
decât să scoatem în
evidenţă, înşiruind pe
condus şi educat
Moscati.
2
1. A fi chemaţi la
existenţă şi a fi
chemaţi la o misiune ar
2
consta în totalitate în a
existenţă şi la misiune)
2
cu greu să ramână cel
a simţi şi de a trăi
vocaţia de medic
exprimând în totalitate
sensul şi scopul
2
aceasta a cuprins
întreaga sa fiinţă şi
existenţă.
La şaptesprezece ani,
el îi răspundea mamei
şi pericolele profesiei
2
de medic: Ce tot spui,
cu bolnavul!
cunoştea bine a
comentat, ca o
prevestire: Pentru a
2
alina suferinţele
bolnavilor, va deveni el
însuşi un martir!
acesta considera
profesia de medic ca
2
pe o vocaţie şi o
ar fi putut împlini
De aceea, el accepta
simplu şi pe deplin să
2
fie tras din toate
nu şi fără suferinţă:
ghemul mastodontic de
necazuri în firele
mii de părţi.
2
Îi mărturisea unui
prieten: O lungesc
ţi scriu. Te asigur că
Spital, laboratoare,
2
cursuri oficiale, cursul
meu de semiotică şi de
clinică, puzderie de
bolnavi grav şi
impresionaţi mă
acaparează şi mă
distrag de la alte
2
Şi pe cât de disponibil
să lupte zi de zi cu un
să izbucnească şi să
cauza oricărui
2
contratimp: dar
întodeauna gata să se
corecteze, să se lase
acaparatoare. Muri, pe
neaşteptate, în floarea
2
terminarea unei vizite,
de mângâiere şi de
ajutor.
tuturor situaţiilor în
2
care creştinii se
eschivează de la
Dumnezeu, de la a se
privesc misiunea în
2
formă, mai că adăugat
existenţei lor,
posibilităţi, şovăielnici
cu privire la validitatea
2
stării lor (persoane
consacrate care ar
vrea să se
căsătorească, altele
2
fie laici şi laici care ar
profesionişti care
visează la o situaţie
le dea posibilitatea de
a se exprima în sfârşit,
2
asemănătoare). O
existenţele care nu se
încredinţate, şi asupra
tuturor pretinselor
de propriile neplăceri
2
existenţiale.
2. Existenţa şi
misiunea creştinului
adeziune aprinsă
2
om în viaţă (nu ca ideal
în lume al acesteia
virginală.
aproapele trebuie să
2
fie mai întâi reflexia
acestei prime
Pentru un creştin
(izvorâtă în întregime
2
din apartenenţa
personală la Hristos),
psihologică de a-l
întâlni pe Hristos,
obosindu-ţi moral
propria afectivitate.
În vremurile noastre
2
(pentru care caritatea
dreptul o obiecţie
Moscati vine să ne
aducă aminte că
origine şi o identitate
2
explicită: caritatea lui
topească inima
spunea Sfântul
Ap.Pavel.
Nimeni, uitându-se la
2
viaţa şi la lucrarea lui
Moscati, nu se putea
personal şi deschis pe
Hristos.
refuza pe Hristos
2
Domnul, Moscati părea
un maniac de combătut
cineva Îl recunoştea pe
2
demult), Moscati li-L
sale de caritate, cu
ardoare, cu hotărâre şi
convingere. Şi nimeni
2
de o bunătate naturală
a profesorului.
Angajamentul ascetic-
Moscati cartea de
dădea prilejul de
2
Iisus: se dezlipea de
ambiguităţi, se făcea
2
această viaţă pentru a
avea dreptul să
la a le cere bolnavilor
facă darul de a se
apropia de Euharistie,
2
de a se întoarce la
credinţa pierdută.
Îl întrebai odată de ce
renunţase la onorariul
oferit de un bolnav cu
2
păcătos, iar el îmi
răspunse: Îl voi
converti.
Moscati a arătat cu o
în ciuda a ceea ce se
crede şi se învaţă,
2
iubirea aproapelui este
făcut- aproapele).
Angajamentul
profesional-ascetic-
2
caritativ poate fi modul
fondează vestirea
(a-L da pe Hristos în
întregime şi tuturor
oamenilor). Dar se
poate întâmpla şi ca
2
faptele sale bune să fie
aruncate deoparte,
pentru a se lăsa
spirituală.
2
Dacă cel care lucrează
imaginează că o poate
va fi îngăduit cu atât
2
anonim. De aici poate
rezulta actualul
dezvoltă un mare
potenţial de angajare
profesională şi caritabil
şi acela că totuşi
2
credinţa slăbeşte
trăiască şi să lucreze
mai mult.
2
nenumărate opere de
caritate pentru a fi
Hristos, şi trebuie să
operele de caritate să
2
filantropie de care se
folosesc cu iscusinţă
se încrânceneze pe
sine şi pe ceilalţi în
2
mai creştină în mod
care am descris-o), cu
conştiinţa omului,
manifestând o putere
2
face să se nască
legături de neînchipuit,
dezvăluie posibilităţi
aproape necunoscute,
descătuşează energii
pretutindeni. Diferitele
2
realizează o
neaşteptată fluidizare,
datorită căreia
naturalul se revarsă
natural în supranatural,
iar supranaturalul se
deschide supranatural
spre natural.
2
În viaţa lui Moscati o
astfel de fluidizare se
manifestă în diferite
direcţii, pe care le
treacăt.
a. Din punctul de
2
vedere al artei
că abilităţile sale
profesionale au fost
potenţate în mod
surprinzător. Şi
aceasta în două
2
părea că credinţa
(modul creştin de a
observa bolnavul) a
ascuţit deja
remarcabilele sale
capacităţi de
diagnosticare: dădea
impresia că ghiceşte,
2
că vede bolile trupului,
că le percepe pornind
de la semne
imperceptibile care-i
uimeau pe colegi. Pe
atât de pătrunzătoare
ajungea la o
2
profunzime atât de
ajungea să pună
diagnosticul şi pentru
El însuşi a mărturisit:
2
dăruieşte Domnul şi pe
care mi se pare cu
neputinţă să o înfrânez,
şi diformităţile
sufletelor lor.
Se petreceau episoade
2
pe el. Într-o zi se
Domnişoara să tot fi
2
Privind-o i-am spus:
Domnişoară,
dumneavoastră nu aţi
Împărtăşanie! Din
adevărat. Apoi am
2
fixat-o pe doamnă şi i-
am spus: Doamnă,
dumneavoastră
convieţuiţi cu un preot
adevărat şi nu reuşesc
făcut!
2
Probabil că sora sa l-a
consolat spunându-i că
de o întâmplare, cum
se mai petrec.
2
spirituale, se pare că
ni-l relatează
Evanghelia despre
Hristos). Dar să ne
înţelegem: la Moscati
2
ca ceva miraculos,
la abilităţile medicale
normale, ci era ca un
fel de minune de
parcurgerea tuturor
2
etapelor ştiinţifice
continuu şi neobosit) şi
după parcurgerea
întregului traseu de
maturizare spirituală
posibil, se găsea în
punctul de pornire al
2
acestui dublu itinerar:
putea să o ia în ambele
direcţii şi să facă o
sinteză.
Moscati ştiinţa şi
2
credinţa arătau nu
numai că nu erau
contrare, ci şi că
structura lor de
că erau aspecte
Inteligenţe iubitoare
2
care ne-a şi creat şi ne-
a şi mântuit.
înrădăcinat în caritate,
mare credincios
2
datorită ştiinţei sale.
al pacientului,
unificarea operată de
caritate îl făcu pe
Moscati să înţeleagă
binomul boală-
2
de întreaga fiinţă
mai recente
descoperiri ştiinţifice.
spus în discursul de
canonizare că el a fost
anticipatorul şi
2
protagonistul acelei
umanizări a medicinei
resimţită azi ca o
condiţie necesară
pentru o atenţie şi o
2
Sigur, în ultimii ani
de posibilitatea de a
trata un om ca şi cum
un organ ce prezintă o
2
aplecat şi asupra
tratării sufletului,
dezvoltându-se însă
ca încercări, pe şcoli,
şi sufletul ca pe o parte
2
ajunge adesea cu
şi amputări incredibile).
a făcut să întrevadă o
astfel de unitate în
revendicarea
2
demnităţii bolnavului.
transformarea
spitalelor în clinici,
scris o scrisoare
prietenului său
Benedetto Croce
2
pentru a protesta
împotriva decretelor
care dispuneau de
corpul uman ca de o
ca titlurile la bursă.
2
Într-o cronică scria:
Durerea nu trebuie
tratată ca un spasm
sau ca o contracţie
musculară, ci ca
medicul, aleargă cu
2
înflăcărarea iubirii,
caritatea.
Moscati nu se interesa
doar de unitatea
somatică-spirituală a
2
omului şi de o viziune
pe deplin umană a
bolii, ci aceasta i se
părea minimul
indispensabil pentru o
ulterioară abordare a
omului în întregime.
2
psihofizică trebuia
adânci profunzimi
spirituale, până la
ultima suferinţă a
sufletului, pâna la
ultima nevoie de
fericire, cu o hotărâtă
2
orientare
supranaturală.
al medicinei problema
boală-vindecare trebuia
abordată înţelegând
(până la răul-păcat),
2
cât şi unitatea
sănătăţii (până la
sănătatea-mântuire),
care lucrează în
diferite domenii
(unitate, nu doar
simplă distribuire a
2
rolurilor), cât şi, în
final, unitatea
structurilor în care
nevoia de vindecare
înţeles profesia în
2
strânsă legătură cu
conjunctura timpului
său, a încercat să
acopere cu milostivire
şi inteligenţă tot
până la ministrul
2
împăcării date de
Dumnezeu şi a vieţii
supranaturale. Ceea ce
conjunctură şi o epocă
total dezinteresată de
identitatea profundă a
2
pacienţilor, poate fi
La scrisoarea plină de
recunoştinţă a unui
Moscati răspunse
2
lăsându-i ca moştenire
această amintire: Nu
ştiinţa ci caritatea a
transformat lumea…
amărăciunea de a vă
ştii departe şi mă
2
aţi păstrat în
dumneavoastră ceva
eu aş însemna ceva, ci
spiritual pe care mă
şi să-l răspândesc în
2
jur. Eu vă păstrez în
aceasta. Vă sărut în
Hristos!
Poate că acum
înţelegem de ce
cardinalul Roncalli,
2
când a citit viaţa lui
Lumen ecclesiae,
Lumină a Bisericii.
apoi că datoria
Bisericii este de a
2
reflecta în lume acea
Lumină a Popoarelor
este Hristos.
Ei bine, Biserica nu va
2
învăţa să facă să
strălucească zi de zi
această lumină pe
chipul lor.
funebru se desfăşura
pe străzile oraşului
2
Napoli, cu o mulţime de
docenţi, de studenţi şi
de oameni simpli, un
bătrânel se apropie de
măsuţa aşezată în
şi scrise în caietul de
condoleanţe cu mâna
2
tremurândă: Noi îl
plângem pentru că
lumea a pierdut un
sfânt, Napoli, un
bolnavii săraci au
pierdut totul.
2
2
2
2
2
2
RUGĂCIUNE
O, Sfinte Giuseppe
Moscati, medic și
exercitarea profesiunii
ai îngrijit trupul și
2
sufletul pacienților tăi,
privește-ne și pe noi
credință la mijlocirea
ta.
celor bolnavi,
2
mângâiere celor
descurajați.
râvnă, onestitate și
bunătate pentru ca să
îndeplinim creștinește
2
datoriile noastre și să-I
Dumnezeu Tatăl
nostru. Amin