Mank - (2020)

Sinopsis Mank
Hollywoodul anilor '30 este reevaluat prin ochii causticului critic social și scenarist alcoolic
Herman J. Mankiewicz (Gary Oldman), care se străduie să finalizeze scenariul filmului Cetățeanul
Kane pentru Orson Welles (Tom Burke).

Hollywoodul anilor 1930. Perioada romantica, vremurile in care tocmai se facuse trecerea
de la filmul mut la filmul sonor. Un personaj in cautarea unei capodopere, Herman J Mankiewicz,
eram mai familiarizat cu fratele sau, Joseph L Mankiewicz, mai mic cu doisprezece ani si care a
trait mai mult si din motive pe care le putem decripta in film. Orson Welles, o personalitate majora
a Hollywoodului secolului XX asa cum bine stim. Si o miza enorma: ,,Citizen Kane,, , celebrul
film pe care destui il considera a fi cel mai bun al tuturor timpurilor.

Mank este primul biopic al lui David Fincher și al 11-lea său film per total. Aici, Fincher
dovedește că a ajuns la maturitatea geniului său artistic, dovedind că este pe cea mai înaltă treaptă
a creativității filmice. Faptul că reciclează ideile și artificiile tehnice pe care le-a experimentat în
precedentele sale pelicule nu face altceva decât să dovedească capacitatea lui de integrare
auteuristă a unei viziuni regizorale într-o producție hollywood-iană, și nicidecum un regizor care
a ajuns în pană de idei. Mișcarea obsesivă a camerei, luminarea puternică, care inundă setul și care
e foarte bine direcționată pentru a capta gesturi și reacții, încadraturile ascuțite, schimbările de
focus în cadrele cu câte doi actori, muzica cvasipermanentă, sublinierea momentelor de tensiune
printr-un build up în interiorul scenei (fără a se baza pe tăieturi de montaj și sunet devenite clișee),
totul relevă un regizor genial, poate cel mai bun al generației sale (singurul capabil să îl înfrunte
fiind Tarantino).

Cel mai puternic punct al filmului este personajul principal. Herman Mankiewicz,
scenaristul care a stat la baza unuia dintre cele mai bune filme din istorie, Cetățeanul Kane, este
urmărit pe durata a aproximativ zece ani pentru a înțelege întămplările și motivațiile care au
fundamentat draftul final al filmului regizat de Orson Welles. Construit pe baza antitezei dintre
principialitate și rațiune, Mankiewicz este un personaj șablon al universului cinematografical al lui
Fincher. E un personaj cu defecte și calități puternice, Fincher construind inteligent și gradual
drumul în urma căruia calitățile devin defecte, iar defectele ajung să fie trecute cu vederea.
Interpretarea lui Gary Oldman este foarte bună, interpretând un personaj excepțional ajuns într-o
situație excepțională (altă constantă a filmelor lui Fincher). Oldman redă natural, într-o interpretare
mocnită, lipsită de senzațional și exagerări, un personaj pentru care conflictul exterior este egal cu
cel interior, iar principiile și încăpățânarea ajung să fie cauze ale decăderii profesionale.

Filmul mai excelează prin structura picturală a cadrelor, imaginea alb-negru ce redă atmosfera de
epocă și reliefează detalii de acting, montajul alert, care conferă cursivitate discursului regizoral,
prin alternarea sunetului diegentic cu cel non-diegetic, care pe de o parte romanțează filmul, iar pe
de altă parte permite spectatorului să se atașeze sau distanțeze de firul epic și personaje, ori trecerea
directă și bine definită de la un plan temporal la altul.

Cu siguranță, Mank va fi pe lista Oscarurilor de anul viitor, nu doar datorită calității sale
intrinseci, ci și pentru că abordează lumea cineaștilor, o temă care este mai mult decât apreciată în
rândurile academiei americane de film. Cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun actor
în rol principal sunt nominalizări probabile, plus alte câteva la categorii secundare (excelează pe
toate cele patru planuri, scenariu, montaj, imagine și sunet, deci are șanse reale la cât mai multe
nominalizări).

Per total, Mank se dovedește un must see al anului 2020, fiind, din punctul meu de vedere,
cea mai bună peliculă apărută până acum pe piața americană.