Scriitori, creație literară și film

Texte suport: Romeo și Julieta de William Shakespeare; filmul Romeo+Julieta, în regia lui
Baz Luhrmann, ecranizare din 1996, minutele 34.13 și 43.17.
I. Exprimați-vă opinia cu privire la afirmația de mai jos și ce semnificație are secvența „la
început” din textul dat:
Legătura filmului cu literatura este la început sporadică și mediată, în sensul în care
se poate vorbi doar despre filmări ale unor puneri în scenă după texte literare.
(Anda Ionaș, Adaptarea cinematografică a operelor literare)
II. Căutați pe internet pagina de prezentare a filmului Romeo+Julieta de pe site-ul
www.cinemagia.ro, iar apoi răspundeți la următoarele întrebări:

a) Cine este regizorul filmului?

b) De ce credeți că titlul filmului este modificat față de al piesei lui Shakespeare?
c) Care sunt actorii distribuiți în film?
d) Se pot identifica informații pe pagina de prezentare despre coloana sonoră a filmului?
Unde se găsesc acestea?
e) Care este premiul primit de unul dintre actorii principali ai filmului?
f) Ce se păstrează întocmai ca în piesa lui Shakespeare, conform, prezentării de pe
pagina www.cinemagia.ro?
g) Ce modificări față de piesa originală intervin în film, conform prezentării de pe pagina
www.cinemagia.ro?

III. Lucrați în perechi. Rezolvați sarcinile de lucru de mai jos:

Analizați fragmentul extras din piesa Romeo și Julieta de William Shakespeare,
respectiv secvența din filmul Romeo+Julieta, regizat de Baz Luhrmann,
răspunzând întrebărilor de mai jos.

1. Formulați un argument prin care să susțineți faptul că secvența din film este un text
multimodal.
2. Formulați un argument prin care să susțineți faptul că fragmentul de text din piesa
Romeo și Julieta de William Shakespeare, este un text dramatic.
3. Identificați în prima replică a lui Romeo cuvinte care aparțin aceluiași câmp semantic.
Ce rol are acesta în construirea mesajului replicii?
4. Care este efectul pe care îl produce asupra voastră coloana sonoră din secvența dată?
Referiți-vă la voci, la efecte sonore, la muzică, etc.
5. Care sunt elementele observabile în secvența de film, care indică o adaptare a acțiunii
piesei la viața modernă, contemporană?
6. Care dintre elementele specifice limbajului cinematografic crezi că are corespondent
în limbajul literaturii? Explicați legătura pe care o vedeți, prin referire la fragmentul
din piesa lui Shakespeare și la secvența din filmul regizat de Baz Luhrmann.
 7. Care dintre tipurile de texte pe care le-ai învățat în gimnaziu (textul epic, textul liric și
textul dramatic) este mai apropiat de specificul cinematografiei? De ce?

IV. Completați tabelul de mai jos:

Ce am aflat nou? Ce nu am înțeles? Ce aș vrea să mai aflu?

V. Aplicație:
1. Exprimați-vă opinia despre afimația regizorului Federico Fellini: Eu cred că
cinematograful nu are nevoie de literatură; are nevoie numai de autori cinematografici,
adică de oameni care să se exprime pe ritmurile și cadențele proprii cinematografului.
Cinematograful e o artă autonomă (care are propriile legi și nu depinde de nimeni), ce nu
are nevoie de transpuneri, pe un plan care, în cel mai bun caz va fi întodeauna ilustrativ.
2. Care este părerea ta despre ecranizarea unor opere literare? E bine să se realizeze sau ar fi
mai bine ca filmele să nu se inspire din literatură?
ACTUL II
Scena II

ROMEO: De răni fac haz cei nerăniţi cândva.

(Julieta se iveste la o fereastra de sus.)

Dar ce lumină-acolo-n geam rasare ?

Sunt zorii, da, si Julieta-i soare !
Te-nalţă, soare, si răpune luna
Pizmasa, care-i lâncedă de ciudă
Că tu, fecioara ei, o-ntreci în nuri:
N-o mai sluji, de vreme ce-i pizmasă;
Verzui si stins e straiu-i de vestală,
Şi-l poartă doar nătângii; tu, aruncă-l.
E ea, domniţa mea, iubirea mea !
O, dac-ar sti că este !
Vorbeste, totusi fără glas: ce dacă-i
Cuvântă ochii, eu le voi răspunde.
Dar prea cutez, ea nu-mi vorbeste mie.
Doi astri de pe cer, din cei mai limpezi,
Chemaţi aiurea, roagă ochii ei
Să scapere-n tării pân´s-or întoarce.
Pe boltă-s ochii-i ? Stelele-s la ea?
Nu, astrii s-ar sfii de strălucirea-i
Ca un opaiţ ziua ! Ei văzduhul
Atât l-ar lumina încât, uitând
Că-i noapte, păsări s-or porni cântând.
Obrazul, vezi, si-l sprijină în mână…
O, cum de nu-s pe mâna ei manusă,
Să-i mângâi eu obrazul !

JULIETA: Ah !

ROMEO: Cuvântă:
O, mai cuvântă, îngere! Caci tu
Esti slava astei nopti, plutind de-asupra-mi
Precum un crainic aripat din cer
Spre care lumea ochii mari deschide,
Cu capul dat pe spate, aţintindu-l
Cum trece călărind trândavii nori,
Si pâna-n miezul bolţii lopateaza.

JULIETA: Romeo, ah! De ce esti tu Romeo?

Te leapădă de nume si de tată.
De ce nu te-nduri, iubire jură-mi doar
Şi-am să mă rup de-ai mei, de Capuleţi.
ROMEO (aparte):
Să mai ascult, sau să-i răspund acum ?

JULIETA: Doar numele ce-l porţi îmi e dusman.

Şi chiar de n-ai fi Montague, tu esti
Tot tu. Ce-nseamnă Montague? Nici braţ.
Nici mână, nici picior, nici chip, nici altă
Bucată dintr-un om. Alt nume ia-ţi !
Ce-i numele ? Ce noi numim răsuri
Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;
La fel și el; de nu-l mai chem Romeo,
Tot fără de cusur si drag ramâne
Şi-atunci, Romeo, leapădă-al tău nume
Căci nu-i crâmpei din tine, si în schimb
Pe mine ia-mă toată.

ROMEO: Fac cum spui:

“Iubite” zi-mi, si mă botez din nou;
Şi nu mai voi în veci să fiu Romeo.

JULIETA: Ce om esti tu, ce-ascuns în manta noptii

Dă buzna-n taina mea astfel ?

ROMEO: Pe nume
Nici eu nu stiu a-ţi spune cine sunt:
Urăsc, o înger, numele ce-l port
Fiindcă ţi-i vrăjmas; de l-aș avea
Pe o hârtie scris, bucăţi l-as face.

JULIETA: Nici n-am sorbit o sută de cuvinte

Din gura ta, si glasul ţi-l cunosc:
Nu esti Romeo, nu esti Montague?

ROMEO: Niciunul, preafrumoaso, de-i urăsti.

JULIETA: Cum ai pătruns aici, să-mi spui. De ce?

Zid nalt livada are, greu să-l sari,
Şi locu-nseamnă moarte pentru tine
De te-ar găsi vreun consângean de-al meu.

ROMEO: Pe-a dragostei aripi sărit-am zidul,

Căci nu-i în calea dragostei zăgaz:
Ea tot ce poate face se-ncumetă,
Deci nu-mi sunt stavili consângenii tăi.

Julieta: De te-ar zări cumva, te-ar si ucide.

ROMEO: Tu ai în ochi mai grele, vai, primejdii

Cât douăzeci de spade de-ale lor.
Priveste-mă duios si sunt păzit.

JULIETA: Cu nici un preţ n-aș vrea să fii văzut.

ROMEO: De ochii lor m-ascund sub manta noptii;

Şi prins m-as da, de-as sti ca nu ţi-s drag:
Să-mi curme viaţa ura lor mai bine,
Decât, far´de iubirea-ţi, moarte-nceată.

JULIETA: Au cine te-a-ndrumat s-ajungi aici ?

ROMEO: Iubirea m-a-mboldit întâi să caut;

Ea datu-mi-a povaţă, eu ochi i-am dat.
Cârmaci nu sunt; dar chiar de-ai fi departe
Cât ţărmu-acela fără de sfârsit
Scăldat de marea cea mai depărtată,
Pornire-aș să găsesc asa comoară.

JULIETA: De nu mi-ar pune noaptea văl pe faţă,

Obrazu-mi fecioreste-ar rumeni
De cele ce ţi-am spus în noaptea asta,
Mult, mult aș vrea sa fiu cuviincioasă,
Să-ntorc ce-am zis: adio, cuviinţă!
Mă îndragesti? Vei spune “da”, stiu bine,
Şi-am să te cred: dar dacă juri, poţi face
Strâmb jurământ; de calpii-ndrăgostiţi,
Se spune, Zeus râde. O, Romeo,
Iubite, de iubesti, s-o spui cinstit:
Ci pradă lesne prinsă de mă crezi,
Mă-ncrunt si rea mă fac, ne-nduplecată,
Ca tu să mă câstigi; alminteri nu !
Sunt, chipes Montague, prea-ndragostită
Şi poate usurică mă socoţi;
Dar, crede, mai statornică voi fi
Decât sireata ce se-arată dârză.
Mai dârză, stiu, se cuvenea să fiu,
Dar ce-auzisi, cât nu stiam c-asculţi,
E dragostea-mi curată. Deci să-mi ierţi,
N-a fost doar toana unui dor fugar,
Destăinuit, asa, de bezna noptii.

ROMEO: Domniţă, jur pe luna care ninge

Polei de-argint pe pomii toţi din preajmă…

JULIETA: O, nu jura pe luna; luna-si schimbă

Rotundul chip în fiecare lună
Şi nu te vreau ca ea de nestatornic.

ROMEO: Pe ce să-ţi jur ?

JULIETA: Să nu te juri deloc;

Sau, dacă vrei, pe dulcea ta faptură –
Pe zeul păgâniei mele jură
Şi-am să te cred.

I
Eu consider că afirmația face referire la faptul ca punerea în scena diferă, adică viziunea
regizorului nu e la fel cu cea a scriitorului, diferența fiind făcută de: plasarea cadrului,
vestimentația personajelor, muzica și decorul.
II
a) Regizorul filmului este Baz Luhrmann.
b) Diferența este făcută de ,, + “ care sugerează ca punerea în scenă a operei diferă și
cred că regizorul a făcut aceasta schimbare pentru a se distanța de titlul original al
piesei.
c) Actorii sunt Leonardo Dicaprio, Claire Danes, John Leguizamo și Harold Perrineau,
 d) Nu am găsit informații despre coloana sonoră.
e) Premiul primit este Silver Bear for Best Actor.
f) Se pastreaza dialogul original.
g) Diferenta majora fata de piesa originală este reprezentată de faptul că acțiunea se
petrece în anii 90.

III. 1) Secvența din film e un text multimodal deoarece mesajul e transmis prin mai multe
modalități: imagine (casa, balconul, piscina), sunet.
2) Fragmentul de text din piesa ,,Romeo și Julieta” este un text dramatic deoarece se
joacă pe acte, scene și are didascalii care indica modul în care vorbește Romeo și așezarea în
cadru.
3) Câmpul semantic dominant este cel al astrilor, iar cuvintele care îi aparțin sunt:
zorii, soare, luna, astri, bolta, vazduhul, noapte și are rolul de a ajuta descrierea Julietei, aceste
cuvinte fiind comparate cu Julieta.
4) Coloana sonoră produce efectul de suspans, emoția ascultătorului crescand treptat,
în speranta ca Romeo nu va fi capturat.
5) Elementele observabile în secvența de film, care indică o adaptare a acțiunii piesei
la viața modernă sunt: prezenta camerelor de filmat, a litului, a piscinei și a paznicului.
6) Elementul specific care are corespondent limbajului literaturii e vorbitul in rime.
7) Cel mai apropiat text de specificul cinematografiei este textul dramatic deoarece
acțiunea se desfășoară pe acte, scene și se regasesc indicații de regie.

IV.

Ce am aflat nou? Ce nu am înțeles? Ce as vrea sa aflu?

- exista o versiune mai - de ce a modernizat - viitorul relației dacă

modernă a operei regizorul opera cei doi indragostiti nu
mureau

V.
1. În opinia mea, pe de o parte, cinematograful nu are nevoie de literatura, putand fi
ecranizate povesti care nu sunt inspirate din opere literare, dar pe de alta parte
 ecranizarea unor cărți a avut un succes răsunător, privitorul descoperind valențe, fiind
surprins de unele scene care au scăpat ochiului cititorului, dar nu si celui al
regizorului. Uneori, chiar autorii cărților sunt participa la ecranizarea propriei opere,
acest lucru ajutand la o mai buna înțelegere a viziunii autorului.

2. Din punctul meu de vedere, ecranizarea unor opere literare este benefică deoarece ar
aduce în fața ochilor personajele și acțiunile care au existat în imaginația cititorului.