Tema: Respectarea legislaţiei specifice domeniului de activitate

LEGE Nr. 1 din  13.03.2003 privind Protecția Consumatorilor

consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi
nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
agent economic - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din
produse, prestează servicii (execută lucrări);
vînzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;
prestator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii;
produs - bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele şi apa livrate pentru
consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile aferente;
produs, serviciu periculos - produs, serviciu care nu poate fi definit ca inofensiv;
produs de folosinţă îndelungată - produs tehnic complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durata de
funcţionare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
termen de valabilitate - perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni
periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport,
manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită de consum;
calitate - ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă  aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite;
HOTĂRÎRE Nr. 1209
din  08.11.2007

cu privire la prestarea serviciilor de alimentaţie publică

Unităţile de alimentaţie publică, utilajul, inventarul şi instalaţiile trebuie să corespundă cerinţelor tehnice (anexa nr.5 la prezenta hotărîre), regulamentului sanitar pentru
unităţile respective (anexa nr.4 la prezenta hotărîre) şi tipului conform Nomenclatorului-tip al unităţilor de alimentaţie publică.

Unităţile de alimentaţie publică sînt obligate să pună la dispoziţia consumatorilor informaţia autentică necesară, cu indicarea denumirii unităţii, tipului şi formelor de
organizare a activităţii sale, adresei amplasării, orarului de funcţionare, sortimentului autorizat sanitar de preparate culinare propuse, să afişeze la loc vizibil lista serviciilor
prestate şi un extras din prezentele Reguli vizînd drepturile consumatorilor.

Unitatea de alimentaţie publică achiziţionează materie primă şi produse alimentare de la producători, depozite specializate în comercializarea angro a produselor alimentare în
baza contractelor de livrare a produselor.
    Se permite achiziţionarea în pieţe a produselor agroalimentare, fiind  însoţite de certificatele care confirmă calitatea şi inofensivitatea acestor produse.
Cantitatea produselor alimentare şi materiei prime se confirmă prin factură de expediţie şi fiscală sau prin act de achiziţie a produselor.
    Calitatea produselor alimentare şi materiei prime se confirmă prin certificat igienic, veterinar şi cerificat de conformitate a calităţii, după caz.
    Se interzice recepţionarea şi păstrarea mărfurilor fără facturi şi alte documente ce confirmă sursa de livrare a mărfurilor şi calitatea lor.
  În ziua recepţiei cantitatea produselor alimentare şi  materiei prime se verifică cu actele de însoţire a mărfurilor, iar calitatea produselor se controlează prin metoda
organoleptică. În caz de necesitate, produsele sau o parte din ele se supun analizelor de laborator.
Agenţii economici ce desfăşoară activităţi în sfera alimentaţiei publice încheie, în mod obligatoriu, contracte cu un laborator acreditat pentru investigarea de laborator a
probelor calităţii materiilor prime recepţionate şi a produselor preparate din ele.
    În scopul asigurării securităţii produselor alimentare agenţii economici din alimentaţia publică trebuie să ţină registrele de sortare a produselor alterabile, modul de
întocmire a cărora este la discreţia agenţilor economici.

Condiţiile de păstrare a produselor alimentare sînt:

    existenţa depozitelor în funcţie de specificul şi volumul activităţii;
    respectarea regimului de păstrare a produselor (temperatura, umiditatea, ventilaţia);
    respectarea termenului de valabilitate a produselor;
    respectarea regulilor vecinătăţii mărfurilor (pentru evitarea transmiterii mirosului, păstrarea în comun a materiei prime, semifabricatelor şi producţiei gata se interzice);
    prezenţa utilajului special în depozite (stelaje, poliţe, cîrlige), ce asigură păstrarea calitativă a mărfurilor.
   Calitatea şi marcajul, condiţiile şi regimul de păstrare a produselor alimentare şi materiei prime trebuie să corespundă cerinţelor stipulate în anexa 4 la prezenta hotărîre.
    Se interzice păstrarea produselor alimentare şi a materiei prime în lipsa spaţiilor de depozitare şi a condiţiilor prevăzute în anexa respectivă.

Unităţile de alimentaţie publică întocmesc de sine stătător sortimentul bucatelor, articolelor de patiserie şi cofetărie, băuturilor cu respectarea deplină a cerinţelor sanitare şi
tehnologice şi îl coordonează cu subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Bucatele se prepară în loturi sau la comandă astfel încît desfacerea lor să se efectueze cu stricteţe în condiţiile fixate în Regulamentul sanitar (anexa nr.4 la prezenta hotărîre).
Este categoric interzisă comercializarea bucatelor şi preparatelor cu termenul depăşit stipulat în Regulile sanitare.

Bucătarii şi cofetarii trebuie să dispună la locurile de muncă  de fişe tehnologice de preparare a bucatelor, precum şi de alte materiale informative privind procesul tehnologic.
Calitatea materiei prime prelucrate, a bucatelor, articolelor culinare şi de patiserie preparate depinde de condiţiile sanitare a locului de muncă a bucătarului şi cofetarului
(anexa nr.4 la prezenta hotărîre).
  Se interzice prelucrarea materiei prime şi prepararea produselor culinare în lipsa spaţiilor de prelucrare a producţiei culinare prevăzute de normele sanitare şi igienice.

Cerinţele profesionale faţă de personalul angajat în unităţile

de alimentaţie publică
I. Dispoziţii generale
    1. Din componenţa personalului angajat în unităţile de alimentaţie publică fac parte: administratorul sălii, ospătarul, barmanul, bucătarul, bufetierul, casierul,
garderobierul, portarul, vînzătorul în secţia culinară.
    2. Personalul, indiferent de tipul unităţii de alimentaţie publică trebuie să treacă un instructaj privind regulile  de ordin intern ale unităţii.

3. Funcţiile, obligaţiile, drepturile şi responsabilitatea personalului angajat  trebuie să fie expuse în fişa postului şi aprobate de către conducătorul unităţii.
    4. Conducătorul unităţii este obligat să asigure, sistematic, calificarea profesională a personalului.
    5. Personalul angajat este obligat să:
    asigure securitatea vieţii şi sănătăţii  consumatorului, precum şi  integritatea bunurilor în timpul atribuţiilor de serviciu;
    respecte regulile de ordin intern ale unităţii, regulile igienei personale şi referitoare la  locul de muncă; regulile privind protecţia muncii;
    cunoască cerinţele documentelor tehnice în vigoare privind alimentaţia publică;
    respecte etica profesională în procesul servirii consumatorilor;
    perfecţioneze calificarea profesională (nu mai rar de o dată la 5 ani), cu excepţia garderobierului şi  portarului.
    6. Personalul angajat trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat conform modelului stabilit pentru unitatea respectivă.
    Îmbrăcămintea de firmă a portarului, garderobierului, administratorului, ospătarului şi a barmanului în restaurante şi baruri trebuie să confirme stilul unităţii.
    Personalul trebuie să poarte ecuson cu emblema unităţii şi indicarea funcţiei.   
    7. Tot personalul unităţii trebuie să treacă, periodic, controlul medical, conform criteriilor stabilite de către Ministerul Sănătăţii, să susţină examenul la cunoştinţele
sanitare.
    Fiecare angajat trebuie să posede carnet medical, în care se vor introduce  rezultatele examinării medicale.

LEGE Nr. 186

din  10.07.2008

securităţii şi sănătăţii în muncă

angajator – orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu lucrătorul şi care poartă răspundere pentru unitatea respectivă;
    echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;
    echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i
pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;
    loc de muncă – loc destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea unităţii şi orice alt loc din interiorul unităţii la care lucrătorul are acces în timpul executării
sarcinilor sale de lucru;
    lucrător – orice persoană încadrată în muncă, în condiţiile legii, de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii;

mediu de lucru – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea;
    mijloace de producţie – totalitatea clădirilor şi altor construcţii, echipamentelor de lucru, echipamentelor individuale de protecţie, materiei prime, produselor intermediare
etc., utilizate în procesul de producere a bunurilor materiale;
    pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;
    prevenire – ansamblu de dispoziţii sau măsuri, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;
    reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – orice persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i
reprezenta în problemele referitoare la securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, denumită  în continuare  reprezentant al lucrătorilor;
    risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o
situaţie periculoasă;
    securitate şi sănătate în muncă – ansamblu de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de lucru, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice a
lucrătorilor;
    serviciu extern de protecţie şi prevenire – orice unitate care prestează altor unităţi, în bază de contract, servicii de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale.

Obligaţii generale
    (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor
profesionale, asigurarea informării şi instruirii, precum şi pentru asigurarea organizării şi a mijloacelor necesare.
    (2) Angajatorul este obligat să vegheze la adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinînd seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a ameliora situaţia existentă.
    (3) Angajatorul este obligat să aplice măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) în baza următoarelor principii generale de prevenire:
    a) evitarea riscurilor profesionale;
    b) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
    c) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
    d) adaptarea locului de muncă în funcţie de necesităţile persoanei, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi, în special în ceea ce priveşte adaptarea rezonabilă a locului de
muncă, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi reducerii efectelor acestora asupra
sănătăţii; 

Articolul 17. Instruirea lucrătorilor

    (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă, adecvată, teoretică şi practică în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, în special sub formă de informaţii, instrucţiuni şi/sau lecţii:
    a) la angajare, care include instruirea introductiv-generală şi instruirea la locul de muncă;
    b) în cazul schimbării locului de muncă, transferului sau permutării;
    c) la introducerea unui nou echipament de lucru sau la modificarea echipamentului de lucru existent;
    d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
    e) la executarea unor lucrări speciale.
    (2) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să fie:
    a) adaptată în funcţie de evoluţia riscurilor profesionale sau de apariţia unor riscuri noi;
    b) periodică şi pe măsura necesităţii.
    (3) Instruirea periodică a muncitorilor se va efectua la intervale ce nu vor depăşi 6 luni.
    (4) Angajatorul se va asigura că lucrătorii unităţilor din exterior, care desfăşoară activităţi în unitatea sa, sînt instruiţi adecvat în ce priveşte riscurile profesionale pe durata
desfăşurării activităţilor în această unitate.
    (5) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul la o instruire corespunzătoare.
    (6) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea instruirii lucrătorilor în sensul alin.(1) din lipsa personalului specializat, angajatorul
este obligat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire acreditate în modul prevăzut de lege.

  Articolul 19. Obligaţiile lucrătorilor

    (1) Fiecare lucrător îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu pregătirea profesională şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă
primite din partea angajatorului, astfel încît să nu expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană şi nici alte persoane care ar putea fi
afectate de acţiunile sau de omisiunile lui în timpul lucrului.
    (2) Pentru realizarea dispoziţiilor alin.(1), lucrătorii sînt obligaţi:
    a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
    b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
    c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecţie ale maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii,
precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
    d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi
sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
    e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului orice caz de îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;
    f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii de
muncă sau pentru a da posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este în siguranţă şi nu prezintă riscuri profesionale în activitatea lucrătorului;
    g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă.

Articolul 20. Drepturile lucrătorilor

    Fiecare lucrător este în drept:
    a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;
    b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de lucru, despre existenţa riscului profesional, precum şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei
factorilor de risc profesional;
    c)  să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa pînă la înlăturarea acestuia;
    d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;
    e) să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din contul angajatorului;
    f) să se adreseze  angajatorului, sindicatelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea problemelor ce ţin de
securitatea şi sănătatea în muncă;
    g) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea problemelor legate de asigurarea unor condiţii de lucru nepericuloase la postul său de lucru,
la cercetarea accidentului de muncă  sau a  bolii profesionale contractate de el;
    h) să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţinerea postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării acestui
examen.