PARODONTOLOGIE – pag. 21 ODONTOTERAPIE – PAG.

5
Sol
ÎNFRICOSĂTOR 3 PROTEINE
,
· solubile
Ser
· serice
· legate de Ca
OLIGOELEMENTE Ca

FOSFOPROTEINE

Zilele de Martie Cu Brumă Si PEPTIDE CU

Soare Alungă Frica Stupului + AMINOACIZI

Zi Ma Cu Br Si
zinc mangan cupru brom siliciu 7 GLUCIDE Mango galben glumește cu
· galactoză amandina furioasă, iar
· glucoză xilofonul mu(n)cește
So Al Fi St · manoză
sodiu aluminiu fier stronțiu
· xiloză
· fucoză
· amnoză
· mucopolizaharide
ODONTOTERAPIE – PAG. 20
Cola are 2
acizi 3 LIPIDE
· colesterol
· acizi graşi nesaturaţi
· acizi organici

Boul și Vaca Mănâncă cu Molarii

Fluorizați, Lipie Stricată

Bo Va Man Mol Fl
bor vanadiu mangan molibden fluor

Li St
litiu stronțiu
LIDOCAINA
PUTEREA EFECTUL DURATA TOXICITATEA EFECT VASODILATATOR

Mai SLAB ca Procaina

2× - - 2× Mai INTENS ca Mepi/Prilo

Mai rapidă ca Procaina Mai redusă ca Procaina

MEPIVACAINA
PUTEREA EFECTUL DURATA TOXICITATEA EFECT VASODILATATOR
pulpă (20-40) părți moi (45-90)

- plexală
2× 1,5-2 × SLAB
tronculară +
SCURT

ARTICAINA
PUTEREA EFECTUL DURATA TOXICITATEA EFECT VASODILATATOR

Arti 4% + A 1:200.000

4-5 ×
- 1-1,5 ×
2× + Arti 4% + A 1:100.000

SCURT

bupivacaina
PUTEREA EFECTUL DURATA TOXICITATEA EFECT VASODILATATOR

- +
DINTII
SUPRANUMERARI
variabilă în funcţie de reg.
geografice şi de mărimea
loturilor studiate = 1-5%
de 2x mai mare la sexul M
comparativ cu cel F (M:F)
apare în ambele dentiţii, cu
o frecvență mai mare în
DP (raport 9/1)
studiile statistice arată că:
· 1 DS - 60-75%
· 2 DS - 20-25 %
· 3 DS - 3-5%
· 4-6 DS - 1-3%
· foarte rar ≥ 6 DS
pe ambele max., dar cu
predilecţie pe max. sup.,
zona cea mai vizată fiind
cea a ISUP
INCLUZIA
ANODONTIA
DENTARA
în rap. cu celelalte AnDM din perspectivă orto., incl.
= 2-10% de C reprez. > 50% din
totalul incluziilor dentare
sex F:M = 2:1 – invers sex F > M:
cum era la DS !!! · 3:1 – Fournier, Turcotte,
Bernard
· 2:1 – Bishara
apare în ambele dentiții, cel mai frecvent la:
frecv. mai mare în DP · DP (interesează cel mai
(16:1) – referințele științifice
mult)
din DT sunt foarte modeste · DS
· DT - rară, MINF
cel mai frecv. dinte afectat: în DP - mai frecv. la niv.:
· M3 · M3
· IL SUP. · C – mai frecv. CSUP.
· P – mai frecv. P2 INF.
· P2 INF.
· IC INF. · ICSUP.
mai rare/foarte rare:
· IL INF.
· P2 SUP. incluzia de C este mai ales
· P1 INF. la arcada sup.
· M1 Dachi și Howell
· M2 incidența incluziei:
· IC SUP. localiz.
· CSUP. = 0,92% predominant
păstrând ordinea acestei · CINF = 0,35% palatinală
enumerări !!
Johnson, și ulterior, Cooke
și Wang, incluzia P e de 2x
mai frecv.) și de cele mai
multe ori unilaterală
Bishara și Quirynen susțin
că doar 8-10% din incl. de
C sunt bilaterale
REINCLUZIA
DENTARA
se regăsește la ambele
dentiții, predominant la:
1. DT, frecvent la:
· MII (MII INF)
· rar MI (Brabant,
Boboc)
2. DP – f. rar, iar frecv.
este mai mare în zonele
laterale (M1 sau M2)
studiu Milicescu (populația
din țara noastră) –
evidențiază și alte aspecte
despre reincluzia dentară:
1. momentul depistării (în
perioada DM)
2. în funcție de gen
(preponderent sexul F)
3. particularit. pe dentiții
și maxilare:
 mai frecvent în DT,
– mai ales la mandib.
 în timp ce în DP e mai
întâlnită la max.
ECTOPIA DENTARA
întâlnită frecvent în cadrul
pop. noastre, vizând cu
precădere anumiți dinți:
· CSUP (cel mai frecvent)
· CINF
· P2 INF
· PSUP
· I/M (M3) – incidență mult
mai mică
referindu-ne la C, este
anomalia de erupție cu
frecvența cea mai ridicată
din patologia ortodontică a
acestuia, fiind întâlnită de
2x mai mult decât incluzia
interesează într-o mai mare
măsură sexul F, și
preponderent arcada sup.
CSUP – incidența max. între
12-14 ani, iar frecv. cea
mai mare o are ECTOPIA
V, UNI-/BILAT. = 2/3 din
totalul ectopiilor (Boboc)
spre deosebire de incluzie
care e mult mai frecv. cu
localizare palatinală
ectopia dent. se evidenț. ca
anomalie singulară, în
majoritatea situațiilor fiind
consid. expresia clinică a
AnDM
Transpozitia
diastema
dentara
anomalie rară – doar în frecv. la arcada sup.,
DP, în proporție mai mare poate fi prezentă și la
la genul F: arcada inf.
· 4:5 – Ionescu diastema dintre IC,
· 2:3 – Plunkett Kalvelis – 2 forme de
dintele cel mai interesat diastema:
este C care la: · primară/adevărată
· maxilar - poate schimba – dezv. exagerată a
locul cu P1/IL frenului buzei sup./
· mand. - doar cu IL inserția sa joasă între
I, aproape contopit
realitatea clinică la:
cu papila retroincis.
1. arcada sup. – transp.
· secundară/falsă –
C+P1 sunt considerabil
alte cauze (anodonție
mai frecv. decât cele ale
C+IL, fiind cu precădere de IL, meziodens); în
parțiale și unilaterale raport cu LM →
2. arcada inf. - majoritatea simetrică/asimetrică
transp. sunt parțiale și
unilaterale (Ionescu)
literatură de specialitate –
menționează că această
anomalie e posibilă și la
nivelul IC care își poate
schimba locul cu IL
(extrem de rar) !!!
 LIDOCAINA (XILINA)

XILINA 2% SIMPLĂ = 20 mg clorhidrat de lidocaină în 1 ml de sol., adică:

• 40 mg de lidocaină 2% într-o fiolă de 2 ml;
• 36 mg de lidocaină 2% într-o carpulă de 1,8 ml.
XILINA 2% + A 100.000, în cantitate de 0,010 mg clorhidrat de adrenalină.
1:50.000
XILINĂ 2% + A în proporții de: 1:80.000
1:200.000
În stomatologie și chirurgia OMF – DOZA UZUALĂ pentru anest. locală = 20-100 mg, adică 1-5
ml soluție 2%
DOZA MAXIMĂ
1. pentru xilină 2% simplă este:
• la adulții sănătoși, 3,2mg/kg-corp, nu mai mult de 400 mg ↔ 10 fiole de 2 ml sau 11 carpule
de 1,8 ml;
• copiii > 4 ani, cu dezvoltare normală, 2-7 mg/kg-corp.
2. pentru xilină 2% + A 1:100.000: 7 mg/kg-corp sau maxim 400 mg/zi ↔ 10 fiole de 2 ml sau 11
carpule de 1,8 ml;
MEPIVACAINA

MEPIVACAINA 3% SIMPLĂ = 30 mg clorhidrat de mepivacaină + 1 ml de soluție, adică:

• 54 mg pentru o carpulă e 1,8 ml.

DOZA MAXIMĂ pentru mepi 3%:

• pacienții adulți normoponderali, fără afecțiuni generale asociate = 4 mg/kg/corp ↔ 0,133
ml, fără a depăși 300 mg ↔ 5,5 carpule (INDIFERENT DE GREUTATEA CORPORALĂ!!!)
Doza clinică de siguranță în cab. stomatologic = 2,5 carpule de mepi 3% (doza clinică de siguranță)!
• copiii > 4 ani, cu greutate corporală de aprox. 20 kg = 3 mg/kg-corp (0,1 mepi/kg-corp).
ARTICAINA → 1 carpulă = 1,7 ml
1 ml sol. de clorhidrat de arti 4% + A 1:200.000 = 40 mg clorhidrat de arti + 0,005 mg A, adică:
• 1 carpulă (1,7 ml) = 68 mg clorhidrat arti + 0,0085 mg A
1 ml de sol. de clorhidrat de arti 4% + A 1:100.000 = 40 mg clorhidrat de arti + 0,010 mg A, adică:
• 1 carpulă (1,7 ml) = 68 mg clorhidrat de arti + 0,017 mg A

DOZA MAXIMĂ pentru articaină 4%:

• adulți, normoponderali, fără af. generale și la adolescenți = 7 mg/kgc, fără a depăși 500 mg
↔ 12,5 ml sol. injectabilă = 7 carpule (1 carpulă = 68 mg arti + 1,7 ml soluție)
Limitarea in cab. stomatologic la jumătate din doza maximă = 3,5 carpule de arti 4%
• copii < 4 ani: CONTRAINDICATĂ !!!!
• copii > 4 ani cu greutatea mai mare de 20 kg necesită cantitatea minima ce asigură anestezia
în profunzime = 7 mg/kgc (0,175 ml/kg-corp)
PRILOCAINA
DOZA MAXIMĂ = 6mg/kg-corp, maxim 400 mg
BUPIVACAINA
DOZA MAXIMĂ:
• 9-18 mg/ședință
• 0,5% ± A (pentru chirurgia OMF)
 GROSIMEA
STRUCTURILOR DENTARE

SMALȚ DENTINĂ CEMENT

- variabilă, atât în raport cu grupul de dinţi
cât şi cu diferite zone de pe suprafaţa
coronară a aceluiaşi dinte:
· 2,5-3 mm la niv. cusp. M
· 2,3-2,5 mm la nivelul cusp. P
· 2 mm la nivelul marginii incizale a DF
· 0,2 mm la coletul IL
- descrește progresiv, pe măsură ce coboară
spre coletul dentar unde se termină sub
forma unei muchii înguste, care vine în
relație cu cementul radicular
- grosimea dentinei la DP variază între:
· 3-7 mm in dreptul F.Oc. a M + P
· 3-5 mm in dreptul MI
· 3-5 mm la nivelul rădăcinii
· 3-4 mm la coletul dentar
· 1-3 mm la apex
- grosimea stratului de cement la dintele erupt
şi în funcţiune, pe o secţiune longitudinală,
este de:
· 20-60 μm la ICSUP.
· 150-200 μm la apex
- după 70 de ani aceste valori se triplează →
cementul continuă să crească în grosime toată
viaţa
 CHISTUL DERMOID
localizare în planșeul bucal
1. Ranula sublinguală – situată paramedian, aspect clinic și
conținut caracteristic, consistență fluctuentă;
2. Chistul teratoid – imposibil de diferențiat clinic; aspecte
orientative: caracter congenital, consistența mai fermă, uneori
se palpează un conținut ferm/dur;
3. Limfangiomul chistic al planșeului bucal – prezent la naștere
sau în primii ani de viață, are frecvent aspect polichistic,
interesând părțile moi supraiacente și conține un lichid
clar/sero-hemoragic;
4. Supurațiile lojei sublinguale – prezintă semne caracteristice
de supurație, evoluție rapidă, stare generală alterată;
5. Tumorile glandelor sublinguale – situate paramedian,
consistență fermă, se mobilizează odată cu glanda.
C – chist teratoid
R – ranula subling.
I A – abcesul lojei submentoniere
S – supurații lojă subling.
T – tumori gl. sublinguale
A C – chistul canalului tireoglos
L – limfangiomul chistic al pl. bucal
CHISTUL DERMOID
localiz. sub planul m. milohioidian:
1. Ranula suprahioidiană – consistență fluctuentă, la palparea
bimanuală orală/cervicală conținutul ranulei este împins din
compartimentul inferior (suprahioidian) în cel superior (oral);
2. Abcesul lojei submentoniere – semne caracteristice de
supurație, cu tegumente destinse, lucioase, hiperemice,
evoluție rapidă, stare generală alterată;
3. Adenita submentonieră – aceleași caractere de supurație,
dar cu aspect circumscris;
4. Chistul canalului tireoglos – se mobilizează în deglutiție și
în protruzia limbii, frecvent prezintă fistule cerv. mediane;
5. Adenopatia metastatică submentonieră – prezența unei
tumori maligne în teritoriul de drenaj (buză, planșeu bucal,
limbă), consistență fermă, evoluție mai rapidă, tendință de
infiltrare și fixare la țesuturile adiacente.
B
R – ranula suprahioidiană
A – adenita submentonieră
A – adenopatia metastatică submentonieră
 CHISTUL BRANHIAL

1. Limfangioame cervicale – apar în prima copilărie, NU sunt bine T - Tumorile glomusului carotidian (paragangliomul)
delimitate, uneori au tendință de remisie odată cu creșterea copilului; R
2. Adenopatii metastatice cervicale – prezența unei tumori maligne orale
A - Adenopatii metastatice cervicale
sau faringiene, consistență fermă, atunci când au dimensiuni mari sunt
L - Limfangioame cervicale
fixate și infiltrează planurile adiacente;
3. Adenopatii din limfoame (hodgkiniene sau non-hodgkiniene) – A - Adenopatii din limfoame (hodgkiniene sau non-hodgkiniene)
consistență fermă, de obicei poliadenopatie cervicală, LIPSA unei L - Lipomul latero-cervical
tumori maligne primare în teritoriul de drenaj limfatic; A - Adenite cronice specifice
4. Adenite cronice specifice – examenele paraclinice specifice și biopsia
ganglionară stabilesc diag. de certitudine;
5. Tumorile glomusului carotidian (paragangliomul) – caracter
pulsatil;
6. Lipomul latero-cervical – evoluție extrem de lentă, consistență moale,
dar nefluctuentă.
 RANULA SUBLINGUALĂ Ranula suprahioidianĂ
1. Dilatațiile chistice ale canalului Wharton – tumefacția este Dificil în contextul în care se asociază cu modificări minime la
legată de orarul meselor și însoțită mai mult sau mai puțin de nivelul planșeului bucal, și se face cu toate celelalte leziuni chistice
fenomene de colică salivară; sau tumorale sau cu fenomenele supurative ale reg. submentoniere
2. Chistul dermoid – localizare pe linia mediană, consistența sau/și submandibulare.
păstoasă, culoare gălbuie;
3. Chistul teratoid – consistență variabilă: fermă-fluctuentă,
culoare gălbuie;
4. Chistul gastro-intestinal heterotopic – mai rar în planșeul
anterior, aspect de masă nodulară;
5. Hemangioame, limfangioame ale planșeului bucal –
evoluție mai îndelungată, aspect clinic caracteristic;
6. TB/TM ale gl. sublinguale (adenom, adenocarcinom);
7. TM ale mucoasei planșeului bucal

3 chisturi (DTGi) diluează hematii, limfa și 2 tumori

diluție

3C
H L T T
 GRANULOM PIOGEN GINGIVAL GRANULOMUL PIOGEN CU ALTE
(EPULIS GRANULOMATOS) LOCALIZĂRI (BOTRIOMICOM)

1. Fibromul osifiant periferic (epulis fibros) – consistență mai
fermă, culoare roz deschis, nu apare decât în legătură cu
prezența unui dinte; diag. de certitudine se stabilește numai
histopatologic;
2. Granulomul periferic cu celule gigante (epulis cu celule
gigante) – culoare mai albăstruie; diag. de certitudine se
stabilește numai histopatologic;
3. TM ale mucoasei crestei alveolare
1. Papilomul mucoasei orale – NU sângerează spontan sau la
mici traumatisme; este dificil de diferențiat clinic, diag. de
certitudine fiind histopatologic;
2. Fibromul mucoasei orale – consistență mai fermă, culoare
roz deschis;
3. Forme de debut ale TM ale mucoasei orale

papilom
fibrom
epulis cu
fibrom celule gigante
 GRANULOMUL PERIFERIC CU CELULE GIGANTE

1. Granulomul piogen gingival (epulis granulomatos) – consistență mai

redusă, culoare roz-roșie, sângerează la mici traumatisme; diag. de
certitudine se stabilește numai histopatologic;
2. Fibromul osifiant periferic (epulis fibros) – consistență mai fermă,
culoare roz deschis, NU apare decât în legătură cu prezența unu dinte; diag.
de certitudine se stabilește numai histopatologic;
3. TM ale mucoasei crestei alveolare în faza de debut

fibrom
 PAPILOMUL ORAL
1. Granulomul piogen (botriomicomul) – dificil de GPL

diferențiat clinic, diag. de certitudine fiind

histopatologic;
2. Fibromul mucoasei orale – suprafață netedă, mucoasa
acoperitoare normală;
3. Forme de debut ale TM de tip carcinom verucos;
4. Forme de debut vegetative ale TM de tip carcinom
spinocelular GPL – granulom piogen
F – fibrom
CV – carcinom verucos
CS – carcinom spinocelular

PAPILOMUL SINO-NAZAL M - mucocel

1. Mucocelul sau sialochistul sino-nazal; U
2. Forme de debut ale TM ale mucoasei sino-nazale (de S - sialochist sino-nazal
mezostructură) T -TM ale mucoasei sino-nazale (mezostructură)
 KERATOCHISTUL ODONTOGEN
KERATOCHISTUL ODONTOGEN DENTIGER
F – Fibromul ameloblastic
1. Chistul folicular I
2. Chistul/tumora odontogenă adenomatoidă - pt. localiz. ant. C – chist folicular
A – ameloblastomul
3. Ameloblastomul
T – tumora odontogenă adenomatoidă (TOA)
4. Fibromul ameloblastic

Keratochistul odontogen primordial unilocular

F – Fibromul ameloblastic
1. Chistul parodontal lateral I
2. Chistul rezidual C – chist parodontal lateral, rezidual
3. Cavitatea osoasă idiopatică A – ameloblastomul
T – tumora odontogenă adenomatoidă (TOA)
4. Chistul/tumora odontogenă adenomatoidă – pt. localiz. ant.
5. Ameloblastomul +
6. Fibromul ameloblastic C – cavitatea osoasă idiopatică

KERATOCHISTUL ODONTOGEN PRIMORDIAL MULTILOCULAR

aspect radiologic diferit de cel obișnuit al unui chist, fiind mai degrabă asemănător unei tumori M – mixomul odontogen
A – ameloblastomul
1. Ameloblastomul M – malformațiile arterio-venoase osoase centrale
U
2. Mixomul odontogen
T – tumora centrală cu celule gigante
3. Tumora centrală cu celule gigante
4. Malformațiile arterio-venoase osoase centrale
 Chistul folicular (dentiger)

F – fibromul ameloblastic
1. Keratochistul odontogen dentiger (KOD)
I
2. Ameloblastomul C – chist odontogen adenomatoid
3. Fibromul ameloblastic A – ameloblastomul
4. Chistul/tumora odontogenă adenomatoidă – pentru localiz. anterioare T – tumora odontogenă adenomatoidă (TOA)
+
K – KOD
 CHISTURI INFLAMATORII
CHISTUL RADICULAR
CHISTUL PERIAPICAL – un chist periapical de mici dimensiuni este practic IMPOSIBIL de diferențiat radiologic de un granulom
periapical. Diagnosticul diferențial se poate face cu majoritatea chisturilor osoase. De asemenea pentru localizările la nivelul grupului
premolar sau molar superior, uneori este DIFICIL de diferențiat radiologic de aspectul unui sinus maxilar normal, dar cu un recessus
alveolar procident. Chistul median mandibular reprezintă de cele mai multe ori expresia clinică și radiologica a unui chist radicular de la
nivelul dinților frontali inferiori.

CHISTUL RADICULAR LATERAL J

A
1. Chistul parodontal lateral C – chistul parodontal lateral
K – KOP
2. Keratochistul odontogen primordial (KOP) P – PMCP
3. Parodontopatita marginală cronică profundă (PMCP) O
T

CHISTUL REZIDUAL

CHISTUL REZIDUAL DUPĂ TRATAMENTUL ENDODONTIC

1. chistul periapical (dintele nu este obturat pe canal)

2. alte entități chistice sau tumorale, ca și în cazul chistului periapical

CHISTUL REZIDUAL DUPĂ EXTRACȚIA DENTARĂ - leziuni chistice sau 2C – chist osos traumatic, osos anevrismal
tumorale ale oaselor maxilare care dpdv. clinic și radiologic NU sunt în legătură K – KOP
cu un dinte:

1. Keratochistul odontogen primordial (KOP)

2. Chistul osos traumatic
3. Chistul osos anevismal
 AMELOBLASTOMUL
AMELOBLASTOMUL INTRAOSOS SOLID SAU MULTICHISTIC – K – keratochist odontogen
cu aspect multilocular, se poate face cu toate celelalte entități cu imagine de 2F – fibrom ameloblastic, odontogen
radiotransparență multiloculară: C – chist osos anevrismal
1. Keratochistul odontogen
2. Chistul osos anevrismal A – angioame
2T – tumora centrală cu celule gigante, neodontogene non-osteogene
3. Fibromul ameloblastic
M – malformații vasculare endoosoase
4. Fibromul sau mixomul odontogen
5. Tumora centrală cu celule gigante
6. Tumori neodontogene non-osteogene (displazia fibroasă)
7. Angioame sau malformații vasculare endoosoase
Trebuie avut în vedere faptul că ameloblastomul multichistic poate avea aspect
radiologic de transparență aparent uniloculară, fiind în aceste cazuri necesar
diagnosticul diferențial cu toate entitățile cu aspect similar

AMELOBLASTOMUL UNICHISTIC – având în vedere mecanismul de 3 C - chist median mandibular, radicular, rezidual
transformare a unui chist în ameloblastom, dg. de certitudine se poate stabili doar pe L
criterii histopatologice. Dg. diferențial pe criterii radiologice se poate face cu alte O
entități cu aspect de radiotransparență uniloculară, în special cu cele cu localizare la C - cavitatea osoasă idiopatică
nivelul mandibulei: K - KOP / KOD
1. Keratochistul odontogen primordial sau dentiger (KOP sau KOD)
2. Chistul median mandibular
3. Chistul radicular
4. Chistul rezidual
5. Cavitatea osoasă idiopatică

AMELOBLASTOMUL EXTRAOSOS – având în vedere localizarea la nivelul H – hiperplazii epulis-like

mucoasei gingivale și aspectul clinic nespecific, diagnosticul diferențial se poate face cu: 2T – TB gingivale (F), debut TM gingivale
1. Hiperplazii epulis-like
2. Tumori benigne gingivale (fibroame)
3. Forme de debut ale tumorilor maligne gingivale
 Tumori maligne ale buzelor
1. Ulcerațiile mecanice provocate mai ales de leziuni odontale cu margini anfractuoase C – cheilite microbiene / chimice
2. Leziuni datorate unor arsuri U – ulcerațiile mecanice
3. Ulcerații herpetice care, însă suple, acoperite de depozite murdare, iar perilezional se S – șancrul primar
găsesc granulații gălbui (Trélat) U – ulcerațiile herpetice
T – TB ale buzelor H – hemangiomul
4. Șancrul primar – ulcerație cu baza indurată, cartonată, fundul ulcerației fiind de culoare A
roșie intensă L
F – fibroangiomul, fibromul
5. Cheilitele microbiene sau chimice se pot confundă cu formele infiltrative, dar examenul
histopatologic precizează diagnosticul P – papilomul
L – limfangiomul
6. Tumori benigne ale buzelor A – adenomul gl. salivare mici
a) Adenomul glandelor salivare mici C – chistul mucoid
E
b) Papilomul B – botriomicomul
c) Botriomicomul O
d) Chistul mucoid
e) Hemangiomul
f) Limfangiomul
g) Fibroangiomul
h) Fibromul
 TUMORILE MALIGNE ALE PORȚIUNII ORALE
A LIMBII ȘI ALE PLANȘEULUI BUCAL

1. Ulcerațiile traumatice – ale căror cauză e ușor de identificat, ele retrocedând după
A – aftele bucale
suprimarea acesteia;
S – sifilisul primar
2. Aftele bucale – ulcerație de mici dimensiuni, extrem de dureroasă spontan și la C – chisturi ale planșeului bucal
palpare; se remite în 7-10 zile; U – ulcerațiile traumatice
3. Ulcerația tuberculoasă (șancrul primar) – frecvent situată pe fața dorsală a L – litiaza canalului Wharton
limbii; perilezional se remarcă granulațiile gălbui ale lui Trélat; este dureroasă T – tumori benigne (forme nodulare)
spontan, iar baza este suplă la palpare; A – abcesul: limbii, lojei sublinguale, submandibulare +
4. Sifilisul primar – se prezintă sub forma unei ulcerații cu fundul neted, curat, iar flegmonul planșeului bucal
U – ulcerația tuberculoasă (șancrul primar)
baza are o indurație limitată;
5. Tumori benigne – în special pentru formele nodulare, leziunea este în general bine
delimitată și nu infiltrează difuz structurile adiacente;
6. Chisturi ale planșeului bucal – evoluție îndelungată, consistență moale;
7. Litiaza canalului Wharton – colică salivară în legătură cu orarul meselor, aspect
inflamator al papilei canalului Wharton, la presiune pe glanda submandibulară se
elimină o cantitate de puroi;
8. Abcesul limbii, abcesul lojei sublinguale, abcesul lojei submandibulare cu
evoluție în recessus, flegmonul planșeului bucal – semne de supurație, stare
generală alterată.
 TUMORI MALIGNE ALE MUCOASEI GINGIVALE

1. Ulcerații mecanice, herpetice sau aftoase;

2. Ulcerații specifice;
1 + 2: UHAMSIE
3. Tumori de granulație nespecifice: epulide; 3: TNEG
4. Tumori benigne ale mucoasei crestei alveolare; 4: TBMAC
5. Tumori benigne sau maligne cu debut endoosos. 5: TB/MDE
 Tumorile maligne ale mandibulei
Tumori maligne primare de origine mezenchimală (sarcoame) – nu descrie diagnostic diferențial
Tumori maligne primare odontogene - nu descrie diagnostic diferențial

TUMORI MALIGNE ALE MAXILARULUI

Tumorile maligne de infrastructură de tip carcinom T – tumora cu mieloplaxe

1. Epulisul E – epulisul
2. Tumora cu mieloplaxe O - osteodistrofiile
3. Osteodistrofiile
Tumorile maligne de mezostructură de tip carcinom T – tumora cu mieloplaxe
1. Sinuzită odontogenă O – osteită
2. Osteită
3. Osteomielita maxilarului superior S – sinuzită odontogenă
4. Tumora cu mieloplaxe O – osteomielita maxilarului superior
5. Sarcoame S - sarcoame
Tumorile maligne de suprastructură de tip carcinom - nu descrie diagnostic diferențial