Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatea de Drept

Obiectul de studiu:

Istoria dreptului românesc

Testare

Profesor coordonator: Student:

Catan Anastasia Baciu Andrei

Subiectul 1:
Statul unitar dacic în vremea lui Burebista si Decebal.
 Statul lui Burebista cuprindea teritoriul de la lanţul Balcanilor până la Bug,
de la Dunărea de mijloc până la mare. Capitala statului lui Burebista n-a fost
identificată. Unii susţin că capitala era Argeş, alţii Munţii Orăştiei (Costeşti).
Puterea supremă în stat era deţinută de rege. Instituţia regalităţii a tins să
devină ereditară. Principiul eredităţii nu era absolut, întrucât puteau veni la
succesiunea tronului fraţii regelui şi marele preot.
Regele era conducătorul militar şi judecătorul suprem, dar putea fi şi
mare preot; disocierea puterii regale de cea religioasa nu era un principiu
obligatoriu, ba dimpotrivă, ele puteau fi reunite unicefal . 
Nivelul înaintat de dezvoltare a societăţii geto-dace în a doua etapă a
epocii fierului a favorizat accentuarea diferenţierii sociale şi apariţia unor
formaţiuni social-politice anterioare organizării statale. Forma de organizare
social-politică era prezentată la acea etapă de uniuni tribale, conduse de şefi
militari (unii dintre acestea sunt menţionaţi în izvoarele scrise şi pe monede,
cu denumirea de basilei). Caracterul de formaţiune statală al stăpânirii lui
Burebista rezultă din organizarea ei internă. Urmând exemplul regatelor
elenistice, care aveau o autoritate centrală puternică, Burebista a introdus
obiceiuri noi cu caracter de legi, numite "bele-gines". Conform acestor legi
conducerea se afla în mâinile regelui. El numea demnitari, care controlau
îndeplinirea obligaţiilor comunităţilor intrate în regat.
După moartea lui Burebista (a. 44 î. Chr.), care se presupune că a murit
în urma unui complot, statul geto-dac se fărâmiţează în patru părţi, iar pe la
anul 29 î. Chr. existau chiar cinci părţi. Alţi regi care au urmat după Burebista
şi au rezidat la Sarmizegetusa au fost Comosicus, Coryllus (Scorilo), Duras şi,
în fine, Decebal, care a preluat puterea în anul 87 după Chr., după ce Duras a
abdicat, cedându-i domnia de bună voie.
Decebal reuşeşte să refacă unitatea politică a dacilor, care includea
aceleaşi teritorii ca şi statul lui Burebista, reşedinţa fiindu-i la Sarmisegetuza.
în urma conflictelor armate dintre daci şi romani din anii 85-88, se încheie o
pace favorabilă dacilor, dar înjositoare pentru romani. în urma războaielor
daco-romane, dintre anii 101-102 şi 105-106, Decebal este înfrânt, iar Dacia
este transformată în provincie romană. Această nouă etapă în istoria Daciei
va fi marcată de romanizarea propriu-zisă a geto-dacilor şi impunerea
legislaţiei romane.
Subiectul2:
Populația daco-romană după retragerea aureliană în secolul 4-8

Retragerea aureliana, dupa 271, a constituit un element major cu

consecinte deosebite de ordin politic, demografic, economic, social si
administrativ, insa fara sa insemne incetarea vietii daco-romane pe acest
teritoriu. Activitatea economica se restrange, se produc mari schimbari in plan
demografic, se revine incet la economia naturala, viata se ruralizeaza. Dupa
parasirea zonei, castrul incepe sa cada in ruina. Retragerea aureliana, dupa
271, a constituit un element major cu consecinte deosebite de ordin politic,
demografic, economic, social si administrativ, insa fara sa insemne incetarea
vietii daco-romane pe acest teritoriu. Activitatea economica se restrange, se
produc mari schimbari in plan demografic, se revine incet la economia
naturala, viata se ruralizeaza. Dupa parasirea zonei, castrul incepe sa cada in
ruina.
Dupa secolul al V-lea, teritoriul Potaissei va fi traversat de popoare
migratoare, care vor fi asimilate de populatia daco-romana ramasa. De fapt,
atacurile din partea popoarelor migratoare par sa fie consemnate dupa
secolul IV.
S-au descoperit, in urma cercetarilor arheologice doua morminte apartinand
cultului populatiilor barbare: unul sarmato-alan si, foarte recent, altul in care a
fost inmormantata o printesa germanica (gepida sau ostrogota).
Dupa parasirea Daciei de catre romani, provincia nu a mai putut sa se
inchege intr-un stat puternic. Potaissa a intrat, alaturi de alte localitati, pe
rand, sub jurisdictia popoarelor navalitoare, care au stapanit Transilvania. De
la retragerea romanilor, pana la sfarsitul veacului al XII-lea, pe teritoriul Daciei
s-a format o structura daco-romana.
De fapt, inca din secolul al IX-lea au aparut primele formatiuni cu caracter
statal numite cnezate si voievodate, conduse de cneji si voievozi, ajutati de
sfatul batranilor. Legenda spune ca aici domnea un voievod numit Turda, el
numindu-se voievodul Salinelor.
Exista scrieri care ne amintesc de o legenda potrivit careia numele Turda ar
proveni de la un anume Thorda, fiul lui Gyor, capul unei familii recompensata
pentru merite deosebite si careia i s-a dat in proprietate o mare bucata de
pamant in aceasta asezare. Procesele de formare şi creştinare a românilor au
fost complexe, îndelungate, desfăşurându-se paralel şi susţinându-se
reciproc.